PATOLOGIE ORALĂ

PATOLOGIE ORALĂ

Patologie odontogenă
 Formarea dinţilor

Formarea laminei dentare

Origine în epiteliul bucal primitiv
– S4: proliferări epiteliale din epiteliul
bucal primitiv invaginate în
mezenchimul subiacent = laminele
dentare primare – rezultă mugurii
dentari ai dinţilor temporari (S6 –
S10)
– prelungiri pe faţa linguală a
laminelor dentare primare –
laminele dentare secundare –
rezultă dinţii permanenţi (L3)
 Formarea dinţilor

Stadiul I: după ce lama

dentară a ajuns la
profunzimea
necesară, stratul
bazal al acesteia se
îngroaşă şi se
deprimă central,
luând aspect concav.
 Formarea dinţilor

Stadiul II: cupa epitelială se

măreşte - separarea
stratului epitelial extern
de cel intern (epiteliu
dentar extern şi intern),
între ele aflându-se un
ţesut lax (pulpa smalţului)
cu celule stelate într-o
stromă bogată în
mucopolizaharide
(reticulul stelat)
Structura care a luat naştere
= organul smalţului
 Formarea dinţilor

Stadiul III:
Mezenchimul local pătrunde în
concavitatea organului
smalţului şi se specializează –
papila dentară (precursor al
dentinei şi pulpei dentare ).
Celulele stratului dentar intern se
alungesc; nucleii lor –
palisadare cu polarizare
inversă – ameloblaste
presecretorii (preameloblaste)
care vor depune smalţul.
Prezenţa preameloblastelor
induce diferenţierea celulelor
mezenchimale din papila
dentară în odontoblaste.
 Formarea dinţilor

teaca lui Hertwig = epiteliul

dentar extern care coboară de
pe coroană şi se alungeşte în
profunzime conturând primordiul
rădăcinii
– Rol: diferenţierea celulelor
mezenchimale locale către
odontoblaste; după fragmentare
permite contactul între
mezenchimul local şi odontoblaste
– se induce diferenţierea din celule
mezenchimale locale către
cementoblaste.
 Resturi embrionare de epiteliu
odontogen
resturile lui Serres = resturi
de lamină dentară în foliculul
dentar

resturile lui Malassez =

resturi epiteliale din teaca lui
Hertwig în ligamentul
periodontal
Resturi embrionare de epiteliu
odontogen

resturile lui Malassez resturile lui Serres

dentina
smalţ
cement
Ligament periodontal
Ligament joncţional
Dinte normal
 dentina

Dinte normal
 cement

Dinte normal
 smalţ

Dinte normal
 Ligament joncţional

Dinte normal
 Fibre colagene ligament
periodontal Sharpey

Dinte normal
 artefact

Dinte normal
 Pulpitele
Definiţie: procesele inflamatorii ale pulpei
dentare
structura unică a dintelui:
– aport sangvin doar la nivelul apexului; absenţa
circulaţiei colaterale → apare rapid stază venoasă şi
edem → perturbarea fenomenelor reparatorii
– prezenţa canalelor dentiniene care se deschid în
camera pulpară → alimentarea continuă cu bacterii a
focarului infecţios odată ce au fost colonizate cu
agenţi infecţioşi
Consecinţe:
– aspect histopatologic particular
– evoluţie către necroză pulpară - regula în lipsa
tratamentului
 Pulpitele
Agenţi etiologici:
– agenţi infecţioşi
de regulă bacterieni; cauza cea mai frecventă a pulpitelor
– traumatisme
fracturi de coroană sau de rădăcină +/- deschiderea camerei
pulpare (pulpită acută cu evoluţie rapidă)
compresie vasculară apicală (pulpită cronică per primam)
– agenţi iatrogeni
creşteri sau scăderi bruşte de temperatură
expunerea iatrogenă a pulpei dentare
folosire de diferiţi produşi chimici volatili
 Pulpitele
Clasificarea histopatologică:
– pulpite acute
– pulpite cronice.
 Pulpitele acute
Pulpita acută hiperemică
Pulpita acută seroasă
Pulpita acută gangrenoasă
 Pulpita acută hiperemică
Inflamaţie acută a pulpei dentare
prima fază a pulpitei acute
Poate fi reversibilă
Microscopic
hiperemie şi edem pulpar
aseptică (microorganismele pot fi cantonate
doar în canalele dentiniene).
NOTĂ
prin tratament este posibilă restitutio ad integrum
Evoluţie către pulpite acute (seroase şi / sau
purulente) sau cronice (cele netratate şi o parte
a celor tratate)
 Pulpita acută seroasă
Inflamaţie acută exsudativă seroasă a pulpei
dentare
prezenţa unui exsudat seros şi / sau fibrinos.
Perturbarea circulaţiei sangvine prin vasodilataţie
şi ↑ presiunii în camera pulpară
odontoblastele
– din focarul inflamator - leziuni distrofice lipidice
– de la periferie – hipertrofie → dentină secundară.
extensie la nivel radicular - leziuni ale fibrelor
nervoase (nevrită, demielinizare, dezorganizare
axonală).
NU este reversibilă.
Carie cu interesarea
camerei pulpare
Carie cu interesarea
camerei pulpare;
dentină reparativă
Carie cu interesarea
camerei pulpare;
dentină reparativă
Carie cu interesarea
camerei pulpare;
odontoblaste
Carie cu interesarea
camerei pulpare;
dentină reparativă
 Pulpita acută gangrenoasă

Inflamaţie acută exsudativă purulentă a pulpei dentare

Apare:
– consecutiv unei pulpite acute hiperemice sau seroase
– inflamaţie purulentă de la început
Microscopic
exsudat purulent înconjurat de un ţesut de granulaţie
format din fibre colagene, fibroblaste, neutrofile, limfocite,
plasmocite, macrofage şi numeroase capilare sangvine
(membrana piogenă) – abces pulpar
dacă procesul include şi pulpa radiculară - asociază
importante leziuni degenerative ale fibrelor nervoase şi se
extinde către ţesuturile periapicale – flegmonul pulpar
Carie cu interesarea
camerei pulpare.
Carie cu interesarea
camerei pulpare.
caria
Carie cu interesarea
camerei pulpare.
microorganisme
Carie cu interesarea
camerei pulpare.
Dentina reparativă
Carie cu interesarea
camerei pulpare.
Abces pulpar
Carie cu interesarea
camerei pulpare.
 Pulpitele cronice
Pulpita cronică deschisă
Pulpita cronică închisă
 Pulpita cronică deschisă
Definiţie:
– Inflamaţie cronică a pulpei dentare
– apare în urma unei pulpite acute în care a fost
deschisă camera pulpară, permiţând
cronicizarea procesului.
Deschiderea camerei pulpare:
– iatrogen, în scop terapeutic
– prin extinderea cariei
– în cursul masticaţiei
 Pulpita cronică deschisă
două forme histopatologice:
forma ulceroasă:
– ţesut de granulaţie cu bogat infiltrat inflamator
– În suprafaţă - strat de fibrină cu depozite necrotice
– la bază - leziuni celulare degenerative.
forma hiperplastică (polip pulpar)
– proemină în cavitatea carioasă
– ţesut de granulaţie bogat vascularizat, acoperit de un epiteliu
pavimentos cu arii ulcerative
– necesită existenţa unui aflux sangvin corespunzător (orificiu
apical larg):
Pacienţi tineri
Localizare – molari
 Pulpita cronică închisă

Inflamaţie cronică a pulpei dentare

rară
nu presupune întotdeauna existenţa unei pulpite
acute preexistente
Condiţii de apariţie:
– infecţia cu tulpini bacteriene mai puţin virulente
– persoane vârstnice la care canalele dentiniene sunt
îngustate consecutiv sclerozei dentiniene.
 Pulpita cronică închisă

două forme histopatologice:

pulpita cronică închisă propriu-zisă
– ţesut de granulaţie cu microabcese
– proces vechi: calcificări sferice (calculi pulpari) sau lineare
(calcificări distrofice).
pulpita cronică granulomatoasă (granulomul intern
Palazzi)
– ţesut de granulaţie cu importantă hiperplazie conjunctivă situat
într-o cameră pulpară lărgită consecutiv demineralizării şi
subţierii dentinei.
– Pot apare perforaţii ale dintelui:
fracturile dentare (perforaţie coronară)
fistule gingivale (perforaţie radiculară).
 Necroza pulpară
Definiţie
Afecţiune a pulpei dentare caracterizată prin necroza ţesutului
conjunctivo-adipos şi vascular pulpar
Cauze
acţiunea violentă a unor factori locali (traumatici, termici sau
chimici)
boli generale cu afectarea circulaţiei sau boli metabolice.
Mecanism:
întreruperea circulaţiei sangvine
necroză cu coagularea proteinelor.
tipuri de necroză pulpară:
necroză de coagulare (de natură ischemică sau chimică)
necroză de colicvaţie (de obicei de natură chimică )
 Gangrena pulpară
suprainfectarea pulpei necrozate cu
bacterii de tipul streptococilor,
stafilococilor, bacililor gram negativi sau
bacililor anaerobi
 Leziunile periapicale
Leziunile periapicale acute
Leziunile periapicale cronice
 Leziunile periapicale acute
Definiţie: proces inflamator acut al ţesuturilor
periapicale
Cauze: factori similari celor care produc pulpitele
(termici, traumatici, chimici şi microbieni)
Context clinic:
– prezenţa unei pulpite acute închise,
– germeni patogeni cu virulenţă crescută,
– carii rampante,
– pacienţi tineri cu canale dentiniene permeabile sau
apărare imunologică diminuată.
 Leziunile periapicale acute
parodontita apicală acută hiperemică
parodontita apicală acută seroasă
parodontita apicală acută purulentă
(abcesul periapical)
 Parodontita apicală acută
hiperemică
Proces inflamator acut al ţesuturilor
periapicale
prima fază a oricărui proces inflamator
parodontic acut
Clinic: uşoară sensibilitate la atingere a
dintelui
Histopatologic - hiperemie şi moderat aflux
leucocitar
 Parodontita apicală acută seroasă
definiţie
Proces inflamator acut exsudativ seros al
ţesuturilor periapicale
histopatologic
dilataţie şi hiperemie capilară
edem
hipertrofie endotelială
discret infiltrat inflamator
Parodontita apicală acută purulentă
(abcesul periapical)
Proces inflamator acut exsudativ purulent al
ţesuturilor periapicale
este consecinţa de obicei a gangrenei
pulpare cu una sau mai multe tulpini
bacteriene virulente.
Este cea mai dureroasă afecţiune dentară;
dintele este extrem de sensibil la percuţie iar
intensitatea durerii nu este influenţată de
temperatură.
Parodontita apicală acută purulentă
(abcesul periapical)
Aspectul histopatologic este similar oricărui alt
abces
faza osoasă: exsudatul purulent este localizat
periapical şi se extinde intertrabecular în
alveolă.
faza subperiostală: constă în difuzia exsudatului
purulent către periost cu dizlocarea acestuia şi
deformarea consecutivă a mucoasei.
faza submucoasă (parulis): acumularea
exsudatului purulent în submucoasă cu
posibilitatea fistulizării în cavitatea bucală.
Boala periapicală cu extensie în părţile moi
 Abces submucos

Boala periapicală cu extensie în părţile moi

 Abces subcutanat

Boala periapicală cu extensie în părţile moi

Boala periapicală cu extensie submucoasă
Boala periapicală cu extensie în părţile moi
şi fistulă cutanată
 Granulom
periapical

Boala periapicală cu extensie în părţile moi

şi fistulă cutanată
 Traiectul fistulos
periosteal

Boala periapicală cu extensie în părţile moi

şi fistulă cutanată
 Traiectul fistulos
cutanat

Boala periapicală cu extensie în părţile moi

şi fistulă cutanată
Boala periapicală cu extensie în părţile moi
şi fistulă cutanată
 Leziunile periapicale cronice
definiţie
Procese inflamatorii cronice periapicale
Context clinic:
Prezenţa unei pulpite nu este obligatorie
virulenţa bacteriilor implicate este de obicei
scăzută
dentina dintelui implicat este de regulă sclerozată
status imun normal.
În funcţie de gradul de îndeplinire al condiţiilor
enunţate, leziunile periapicale cronice îmbracă
forme diferite de gravitate.
Leziunile periapicale cronice
parodontita apicală cronică
granulomul periapical
chistul periapical
 Parodontita apicală cronică
Proces inflamator cronic al ţesuturilor
periapicale
prima manifestare care apare la nivelul
parodonţiului în urma extinderii inflamaţiei
pulpare
histopatologic
– ţesut de granulaţie cu abundente fibre conjunctive
şi fibroblaste
– particularităţi în funcţie de cauza care a condus la
apariţia leziunii.
 Granulomul periapical
două forme:
granulomul simplu: ţesut de granulaţie cu
structuri conjunctive mai dense la periferie
(oarecare delimitare faţă de ţesuturile
osoase)
granulomul epitelial: include insule
epiteliale provenite din resturile Malassez
Granulom periapical
Granulom periapical
Granulom periapical
Granulom periapical
 Chistul periapical
forma evolutivă a granulomului epitelial
 Chisturile oaselor maxilare
A. Chisturi odontogene – inflamatorii
B. Chisturi odontogene – de dezvoltare
C. Chisturi non-odontogene
D. Tumori odontogene chistice
E. Pseudochisturi (neoplazice sau non
neoplazice)
 Chisturile oaselor maxilare
A. Chisturi odontogene –
inflamatorii
– Chist periapical (radicular)
– Chist rezidual
– Chist paradental
B. Chisturi odontogene – de
dezvoltare
– – Tumora odontogenă
Chist dentiger
– Chist periodontal lateral
– Chist odontogenic botrioid
– Chist odontogenic glandular
C. Chisturi non-odontogene
– Chist de duct nasopalatin
– Chist nasolabial
– Chist chirurgical ciliat
D. Tumori odontogene
chistice
– Ameloblastom (unichistic)
– Tumora odontogenă
keratochistică (keratochist)
– Tumora odontogenă chistică
calcifiantă
adenomatoidă
E. Pseudochisturi
(neoplazice sau non
neoplazice)
– Defectul medular focal
– Chistul osos solitar
– Chistul osos anevrismal
– Fibromul ossifiant
(psamomatoid juvenil)
gingival, eruptiv, periodontal lateral, rezidual, periapical,
dentiger, keratochist odontogen
 Chisturile oaselor maxilare
A. Chisturi odontogene – inflamatorii
– Chist periapical (radicular)
– Chist rezidual
– Chist paradental
 Chistul periapical
se dezvoltă de regulă la rădăcina unui dinte devitalizat în
conexiune cu canalul pulpar, într-un granulom periapical
preexistent
Provine din resturile lui Malassez
– insule epiteliale odontogene persistente în ligamentul
periodontal după formarea completă a rădăcinii, rezultate din
dezintegrarea tecii epiteliale Hertwig
Sinonime: chistul radicular, chistul apical parodontal
cel mai frecvent chist din regiunea orală (50 – 70%)
apare după 20 de ani
frecvenţa depinde de :
– vârsta apariţiei complicaţiilor cariei dentare
– nivelul de igienă al populaţiei
– nivelul asistenţei stomatologice
 Chistul periapical
se asociază dinţilor permanenţi; procesul fiziologic de
înlocuire a dentiţiei deciduale duce în mod firesc la
evacuarea eventualelor chisturi periapicale incipiente.
procesul inflamator pulpar determină
– formarea granulomului în ţesuturile periapicale
– stimulează creşterea resturilor Malassez;
celulele epiteliale din resturile lui Malassez situate către
centru, la distanţă de elementele vasculare, se
necrozează
granulomul se transformă într-un chist cu conţinut
necrotic ale cărui proprietăţi osmotice determină
creşterea afluxului de apă în cavitatea chistică
 Chistul periapical
Granulom periapical
la nivelul apex-ului
unui dinte devitalizat
cu formarea unei mici
cavităţi chistice şi
resorbţie osoasă
adiacentă
 Chistul periapical

Clinic
– tumefiere locală progresivă,
– nedureros în absenţa suprainfectării
– la palpare leziunea este fermă în stadiile iniţiale,
ulterior, datorită progresiei chistului şi subţierii
concomitente a osului, se pot simţi cracmente.
Radiologic
– o arie translucidă, rotund-ovalară, bine circumscrisă,
la nivelul apexului unui dinte devitalizat.
– Cel mai frecvent sunt afectaţi incisivii maxilari
Chistul periapical
 Chistul periapical
Histopatologic - chist
– conţinut - material proteic şi resturi necrotice
– perete
epiteliu pavimentos nekeratinizat cu arii exulcerative şi/sau
hiperplastice; posibil celule ciliate şi celule mucoase; posibil
corpi Rushton
Uneori proliferare extensivă intramurală de cuiburi de celule
epiteliale mimând o tumoră odontogenă scuamoasă
ţesut conjunctiv foarte bine vascularizat
– marcat infiltrat inflamator ( neutrofile, limfocite,
plasmocite, macrofage spumoase, celule gigante de corp
străin)
– cristale de colesterol, depozite de hemosiderină
Chistul periapical

Dinte cariat şi devitalizat cu chist periapical

 Chistul periapical
Cristale de
colesterol
şi depozite
de hemosi-
derină

Celule
gigante
multinucle-
ate de
Perete de chist periapical; corp străin
travee osoase adiacente
 Chistul periapical
corpii Rushton
– structuri laminate
semilunare sau
circinate cu aspect
hialin, eventual cu
calcificări
– origine controversată
(posibil de origine
keratinocitară,
hematogenă sau
produşi de secreţie ai
epiteliului odontogen).
 Chistul periapical
Tratament: extracţia
rădăcinii şi enucleerea
chistului;
– dacă după extracţie nu
se îndepărtează şi
chistul, acesta poate
creşte în continuare
(chist rezidual)

Chist rezidual
 Chistul dentiger
Definiţie: chist odontogen de dezvoltare care provine din
resturi de smalţ şi este localizat în jurul coroanei unui dinte
vital impactat
Sinonime: chistul folicular
se formează prin acumulare de apă între epiteliul restant şi
suprafaţa smalţului
– cavitate plină de fluid centrată de coroana dintelui,
pereţii ataşaţi la coletul dintelui la nivelul joncţiunii
amelocementale
Radiologic - arie transparentă, bine circumscrisă,
uniloculară, în jurul coroanei unui dinte care încă nu a erupt
Chistul dentiger
 Chistul dentiger
histopatologic - chist
– epiteliu turtit, de regulă de tip pavimentos
nekeratinizat cu arii focale de metaplazie cu celule
mucosecretante, ciliate sau arii de keratinizare; pot fi
prezente zone ulcerative, atrofice sau hiperplazice cu
variate grade de displazie (mergând până la apariţia
de carcinoame scuamoase care, în timp, ajung să
infiltreze întregul perete şi ţesuturile din jur.
– Perete - ţesut conjunctiv care include un infiltrat
inflamator polimorf (neutrofile, limfocite, plasmocite,
macrofage, eventual macrofage spumoase), cristale
de colesterol şi / sau corpi Rushton; eventual pot fi
identificate insule de epiteliu odontogenic în grosimea
peretelui.
Chistul dentiger
Chistul dentiger

Inserţia chistului la nivelul coletului

Chistul dentiger

Inserţia chistului la nivelul coletului

Chistul dentiger

Epiteliu pavimentos nekeratinizat

Chistul dentiger

Epiteliu ciliat pseudostratificat

Chistul dentiger

Metaplazie mucoidă a epiteliului

Chistul dentiger

Resturi de epiteliu odontogen

 Keratochistul odontogen
Definiţie: tumoră odontogenă benignă chistică
se dezvoltă din resturile laminei dentare
– rareori se dezvoltă din peretele unui chist dentiger (probabil fuziune a
chistului dentiger cu un keratochist odontogenic dezvoltat în
vecinătate decât de o reală transformare a epiteliului chistului
dentiger).
5 – 10% din totalul chisturilor mandibulare.
60% din cazuri localizate mandibular, unice
– sindrom Gorlin Goltz (keratochisturi odontogene multiple, chisturi
epidermoide, calcificarea coasei creierului, hipertelorism,
metacarpiene scurte, coaste bifide, boseluri frontale, carcinoame
bazocelulare, fibroame ovariene).
Clinic - asimptomatic
– devine clinic manifest la dimensiuni mari sau suprainfecţie
Radiologic apare ca leziune transparentă polichistică cu
margini bine definite.
Keratochistul odontogen
 Keratochistul odontogen
histopatologic - chist
– epiteliu scuamos turtit, suprafaţă denivelată; parakeratinizare
superficială; nucleii celulelor bazale hipercromatici, uniformi,
dispuşi în palisadă.
variantă ortokeratinizată a chistului mai puţin agresivă şi rată mai
redusă de recurenţă; celulele bazale sunt turtite
– bandă fină de ţesut fibros lax sau chiar mixoid
resturi ale laminei dentare, microchisturi, chisturi satelite; fără
elemente inflamatorii
Tratament rezecţia chirurgicală cu ostectomie
recurenţele sunt frecvente şi datorate fragilităţii peretelui
chistului şi prezenţei în perete de resturi epiteliale sau de
chisturi satelite.
comportamentul biologic (creştere cu distrucţie osoasă
consecutivă, recidivă după rezecţie) similar unei tumori
benigne
Keratochistul odontogen

Epiteliu pavimentos cu palisadare bazală

Keratochistul odontogen

Epiteliu pavimentos cu palisadare bazală

Keratochistul odontogen

Microchisturi fiice cheratinizate intramurale

 Tumori odontogene

Tumori benigne
– Epiteliu odontogen cu stromă matură, fără
ectomezenchim odontogenic
– Epiteliu odontogen cu ectomezenchim odontogenic
– Mezenchim şi ectomezenchim odontogenic cu sau fără
epiteliu odontogen

Tumori maligne
 Tumori odontogene
Epiteliu odontogen cu stromă matură,
fără ectomezenchim odontogenic
Ameloblastomul
– Ameloblastomul comun
– Ameloblastomul desmoplastic
– Ameloblastomul unichistic
– Ameloblastomul extraosos
Tumora odontogenă scuamoasă
Tumora odontogenă epitelială calcifiantă
Tumora odontogenă adenomatoasă
Tumora odontogenă keratochistică
Epiteliu odontogen cu ectomezenchim
odontogenic
Fibromul ameloblastic
Fibrodentinom ameloblastic
Odontomul
Odontoameloblastom
Fibroodontomul ameloblastic
Tumora odontogenă chistică calcifiantă
Tumoră dentinogenică cu celule stafie
Mezenchim şi ectomezenchim
odontogenic cu sau fără epiteliu
odontogen
Fibromul odontogenic
Mixomul odontogenic
Cementoblastomul
Tumori maligne
epiteliale
Ameloblastoamele maligne
Carcinoamele ameloblastice
Carcinomul odontogenic cu celule clare
Carcinoamele scuamocelulare primitiv
intraosoase
Carcinomul odontogenic cu celule stafie
mezenchimale
Fibrosarcomul ameloblastic
Mixosarcomul odontogen
 Ameloblastomul
Definiţie:
Tumoră odotogenă epitelială benignă
cu stromă matură (fără ectomezenchim
odontogenic = fără depunere de smalţ
şi/sau dentină)
 Ameloblastomul
resturi ale laminei dentare Serres

stratul bazal al epiteliului superficial

resturi de smalţ

tumora benignă a resturilor

resturile Malassez
epiteliului odontogen
resturi ale laminei
dentare Serres,
resturi de smalţ,
resturile Malassez,
stratul bazal al
epiteliului superficial
 Ameloblastomul
Sinonime vechi: epiteliom adamantin, adamantinom.
– datorită existenţei adamantinomului oaselor lungi (tumoră cu altă
origine şi alt comportament biologic) este recomandabilă
utilizarea denumirii de ameloblastom şi nu de adamantinom.
10 – 15% din totalul tumorilor odontogene.
incidenţa maximă 20 –40 de ani, mai frecvent la bărbaţi
localizare predominant la nivelul mandibulei, în special în
aria molară sau la nivelul ramurii mandibulei,
– poate afecta orice segment mandibular precum şi maxilarul.
comportament biologic agresiv local dar fără apariţia de
metastaze; după rezecţie, riscul de recurenţă este foarte
mare.
 Ameloblastomul
A
Tipuri de ameloblastom:
- A. Ameloblastom comun
- A. Ameloblastom desmoplastic
- B. Ameloblastom unichistic
- C. Ameloblastom extraosos

B C
 Ameloblastomul comun
Sinonime: polichistic, simplu, folicular
Vârstă peste 25 de ani
localizare mandibulară în regiunea molară şi a ramurii
mandibulei
senzaţia caracteristică la palpare “de coajă de ou”
– creştere lentă – irită periostul mandibular – depunerea unei lame
osoase fine care acoperă tumora (conferă
radiologic: imagine transparentă, asemănătoare unui
chist multilocular cu contur net;
– rareori se poate observa şi mici leziuni radiotransparente
secundare în vecinătate.
– NU asociază resorbţie osoasă;
uneori osul compact suferă resorbţie consecutivă presiunii
exercitată de creşterea tumorală şi nu datorită invaziei.
Absenţa resorbţiei ridică probleme pentru stabilirea extensiei tumorii
- mărimea exciziei nu poate fi stabilită folosind criterii radiologice
Ameloblastomul comun

20 de ani de evoluţie
 Ameloblastomul comun
Aspect similar
unui chist dentiger

Aspect multilocular caracteristic Resorbţie apicală

 Ameloblastomul comun
polarizare inversă Gomori x 400
Microscopic
proliferare epitelială care
aminteşte odontogeneza
polarizare inversă: stratul cel
mai periferic de celule
epiteliale (aflat în imediata
vecinătate a membranei
bazale şi implicit a stromei
tumorale) are nucleii celulelor
dispuşi “în palisadă” la polul
celular opus membranei
bazale, citoplasma adiacentă
acesteia formând o zonă clară

polarizare inversă HE x 200

 Ameloblastomul comun

tipul folicular (cel mai frecvent)

recapitulează odontogeneza dintelui.
– variante a tipului folicular
tipul bazaloid
tipul cu celule clare
tipul acantomatos
tipul granular
tipul plexiform (al doilea ca frecvenţă) NU
recapitulează odontogeneza
TIPURILE HISTOPATOLOGICE
NU AU SEMNIFICAŢIE CLINICĂ!!
 Ameloblastomul comun
tipul folicular
insule sau trabecule epiteliale separate de o stromă
fibrocolagenă
şir periferic de celule ameloblastice înalte cu nucleii
dispuşi caracteristic în palisadă cu polarizare inversă
centrul insulelor - celule stelate cu dispoziţie laxă,
similare reticulului stelat din unele stadii ale
odontogenezei.
la periferia insulelor epiteliale, se observă zone de
hialinizare.
microchisturi prin degenerare ischemică a celulelor
stelate din centrul insulelor epiteliale
aspectul chistic poate varia de la tumori solide cu rare
microchisturi până la tumori în totalitate chistice.
Ameloblastomul comun folicular

Ameloblastom folicular: aspect solid cu insule tumorale cu celule stelate în

centru. H&E x 200
Ameloblastomul comun folicular

Ameloblastom folicular formă solidă cu arii de degenerescenţă

microchistică incipientă; AB 2,5 x 100
Ameloblastomul comun folicular

Ameloblastom folicular. Gomori x 200

Ameloblastomul comun folicular

Ameloblastom folicular formă solidă cu mici arii de degenerescenţă

microchistică în centrul insulelor tumorale. H&E x 200
Ameloblastomul comun folicular

Ameloblastom folicular cu arii întinse de degenerescenţă chistică.

H&E x 100, PAS x 200
 Ameloblastomul comun
tipul bazaloid
prezenţa de trabecule înguste de epiteliu
cubic fără celule stelate centrale

Insule de celule
bazaloide de celule
hipercrome într-o
stromă fibroasă
 Ameloblastomul comun

tipul cu celule clare

arii cu celule clare
 Ameloblastomul comun
tipul granular
variantă a tipului folicular cu metaplazie
oncocitară în centrul insulelor epiteliale
 Ameloblastomul comun
tipul acantomatos
variantă a tipului folicular cu metaplazie
scuamoasă în centrul insulelor epiteliale
 Ameloblastomul comun
tipul plexiform
al doilea ca frecvenţă; NU recapitulează
odontogeneza
frecvent la nivelul maxilarului
proliferare trabeculară dispusă în reţea
fără polarizare inversă
chisturi de dimensiuni diferite
(degenerarea stromei strangulate de
epiteliul proliferat)
 Ameloblastomul plexiform

HE Cordoane de celule epiteliale într-o stromă mixoidă

 Ameloblastomul plexiform

AB 2.5 Cordoane de celule epiteliale într-o stromă mixoidă

 Ameloblastomul plexiform

VG trabecule de anastomozate fără polarizare inversă la periferie

 Ameloblastomul desmoplazic
Localizare frecventă în partea anterioară a
mandibulei
insule epiteliale mici şi rare cu celule cubice,
tahicromatice
stromă conjunctivă densă abundentă
rareori în centrul insulelor se pot observa
celule stelate sau metaplazie pavimentoasă;
rareori se pot identifica microchisturi.
Radiologic zone radiotransparente cu
margini imprecise şi microcalcificări
 Ameloblastom desmoplazic

insule şi trabecule de celule epiteliale separate de o mare cantitate de stromă

 Ameloblastom desmoplazic

insulă tumorală la distanţă de proliferarea tumorală separate de o mare

cantitate de stromă
 Ameloblastomul unichistic

agresivitate mai mică decât forma comună

apare la vârste mai tinere decât ameloblastomul comun
(de regulă până la 30 de ani)
sex ratio 2:1 pentru sexul masculin.
radiologic – chist unic, bine delimitat, dezvoltat în
mandibulă în jurul unui molar – diagnostic diferenţial cu
un chist dentiger sau radicular.
chist de dimensiuni mari asociat unui dinte impactat
proliferarea cu caractere ameloblastice la nivelzl
peretelui chistic
limitare la nivelul chistului fără să se extindă în peretele
acestuia.
 Ameloblastomul unichistic

variante histopatologice
tipul intraluminal
– proiecţii papilare intraluminale formate din proliferări
epiteliale cu aspectul ameloblastoid caracteristic
tipul mural
– dezvoltare intracapsulară a insulelor / cordoanelor
epiteliale cu polarizare inversă a nucleilor celulelor din
stratul bazal
– Trebuie tratat la fel ca ameloblastomul comun
 Ameloblastomul unichistic

perete de chist căptuşit de epiteliu cu tendinţă de palisadare bazală şi dispoziţie

laxă superficială; proliferare ameloblastică endoluminală
 Ameloblastomul unichistic

perete de chist căptuşit de epiteliu cu tendinţă de palisadare bazală

 Ameloblastomul extraosos
foarte rar (2% din totalul ameloblastoamelor); apare la
nivelul gingiei
localizare în dreptul incisivilor, caninilor sau premolarilor
Clinic: nodul de circa 1 cm, de consistenţă crescută
Apare la persoane mai vârstnice decât
ameloblastoamele intraosoase (medie de vârstă circa 50
de ani)
Histopatologic – nodul tumoral subepitelial dezvoltat
superficial faţă de creasta alveolară, cu caractere
similare ameloblastomului folicular.
 Ameloblastomul

Comportament biologic
tumori benigne cu creştere lentă fără
metastaze
poate surveni decesul în cazul afectării
unor structuri vitale (de regulă în cazul
ameloblastoamelor maxilare în care pot fi
afectate orbitele, baza craniului sau
creierul).
 Ameloblastomul
Tratament - rezecţie chirurgicală
în ţesut sănătos, eventual cu reconstrucţia mandibulei cu
grefon osos
– dificil de apreciat intraoperator, mai ales în cazul variantei
desmoplazice
– extirparea cu o margine de rezecţie neafectată de 1.5 cm.
Rezecţie chirurgicală cu prezervarea marginii inferioare a
mandibulei
– de regulă nu este infiltrată
– riscul recidivelor este ceva mai mare
– control postoperator periodic – depistarea de tumori mici care se
pretează la rezecţii limitate. Dacă tumora se extinde în ţesuturile
moi, este necesară o rezecţie extensivă datorită imposibilităţii
definirii precise a marginilor.
 Ameloblastomul
În cazul ameloblastoamelor extraosoase excizia
locală este curativă.
După curetaj recidivele sunt foarte frecvente
(circa 90% din cazuri).
Singura formă histopatologică în care după
curetaj rata recidivelor nu depăşeşte 10% este
ameloblastomul plexiform unichistic în care nu
se remarcă infiltrare a peretelui chistic sau
depăşire a capsulei.
radioterapia este paleativă
chimioterapia - nu s-au obţinut rezultate.