Gametogeneza

Fecundatia, implantarea si
dezvoltarea oului

Varlas Valentin
 Gametogeneza

Ovogeneza

• cuprinde o serie de transformări celulare care conduc de la celulele germinale

primordiale feminine (celulele stem) la ovogonii și în final la ovocite.

• la sfârșitul S3 - celulele germinale primordiale feminine se formează din

endodermul veziculei viteline;

• S4 - pe fața medială a mezonefrosului apare creasta gonadală;

• S5 - celulele germinale primordiale feminine migrează, spre crestele gonadale

și sunt numite ovogonii;

• S7 - se găsesc aproximativ 10.000 de ovogonii;

 Gametogeneza

Ovogeneza

• S8 - ovogoniile se divid rapid; unele vor deveni ovocite primare (se vor
inconjura de celule pregranuloase și vor forma foliculii primordiali);

• S20 - se găsesc 7 milioane de celule germinale dintre care o treime sunt

ovogonii și 2/3 ovocite primare;

• L5 - începe atrezia ovogoniilor care se sfârșește în luna a 7-a de sarcină;

• L6 - începe atrezia foliculară care se continuă tot restul vieții;

• L7 - mitoza celulelor germinala se oprește;

• la naștere se găsesc aproximativ 2 milioane de celule germinale reprezentate

numai de ovocite primare.
 Gametogeneza

Dezvoltarea foliculilor ovarieni

• Foliculii ovarieni reprezintă unitatea funcțională fundamentală a ovarului.

Ei parcurg mai multe etape de dezvoltare

1. Foliculii primordiali:

• au diametrul de 30-60m;

• au un ovocit primar cu diametrul de 9-25 m, ce se găsește în stadiul

diploten tardiv și este înconjurat de un singur strat de celule pregranuloase;

• formarea foliculilor primordiali

– se încheie la 6 luni post-partum
– independentă de hormonii gonadotropi.
 Gametogeneza

Dezvoltarea foliculilor ovarieni

2. Faza preantrală de creștere foliculară:

• Faza preantrală de creștere foliculară se caracterizează prin formarea foliculilor

primari și secundari

a. Foliculii primari:
• Procesul începe în luna a 5-a – a 6-a de sarcină;

• celulele pregranuloase din foliculul primordial se diferențiază într-un strat de

celule granuloase

• crește diametrul ovocitului primar ( 70-80 m )

• celulele granuloase sintetizează și secretă mucopolizaharide formând în jurul

ovocitelor zona pellucida

• la sfârșitul etapei foliculare primare se formează teaca internă

 Gametogeneza
Dezvoltarea foliculilor ovarieni

2. Faza preantrală de creștere foliculară:

b. Foliculii secundari

• celulele granuloase proliferează, formând mai multe straturi de celule, dând

naștere foliculului secundar;

• celulele granuloase capătă receptori pentru FSH și dobândesc capacitatea de

biosinteza a estrogenilor si androgenilor;

• foliculii secundari (cu diametrul de 120 m) migreaza in zona medulara,

apare si teaca externa si vascularizatia sanguina foliculara;

• odata cu formarea capilarelor, celulele interstitiale tecale vor prezenta

receptori pentru LH, dobandind capacitatea de biosinteza steroidiana;
 Gametogeneza

Dezvoltarea foliculilor ovarieni

3.Faza antrala de crestere foliculara - Foliculul de Graaf

• aceasta faza reprezinta trecerea foliculilor preantrali in foliculi antrali,

antrul fiind o cavitate plina cu lichid.

• aparitia antrului determina transformarea foliculului secundar in folicul de

Graaf.

• in aceasta faza are loc maturarea foliculului prin cresterea dimensiunii

foliculare atat prin proliferarea celulelor granuloase cat si prin marirea
antrului;

• este dependenta de hormonii gonadotropi;

Foliculul de Graaf
zona pellucida
 Ovulatia

• in apropiere de jumatatea ciclului menstrual nivelul estrogenilor creste si

determina cresterea prin feedback pozitiv a nivelului LH.

• LH creste si atinge un varf preovulator care va determina ovulatia foliculului

dominant, ajuns la maturitate.

• La suprafata foliculului apare o formatiune conica, “stigma”, care se va rupe si

va determina expulzia in cavitatea peritoneala a ovocitului inconjurat de
celulele granuloase ( cumulus oophorus ) si a lichidului antral.

• In cursul vietii sexual active a femeii se matureaza si se produce ovulatia a

aproximativ 400 – 450 ovocite primare din cele 400.000 de mii, care se gasesc
la pubertate.

• Ovulatia este de obicei unica pe un ciclu menstrual si se produce alternativ pe

un ovar si celalalt.
Diviziunile de maturatie ale ovocitului

• in momentul ovulatiei se reia prima

diviziune de maturatie si din
ovocitul primar (46xx) se formeaza
ovocitul secundar (23 cromozomi:
22 autozomi + x) si se elimina
primul globul polar (23
cromozomi);

• Numai dupa contactul cu

spermatozoidul, ovocitul secundar
se divide si se formeaza ovulul (23
de cromozomi: 22 autozomi + x) si
al doilea globul polar.
 Primordial germ cell Ovary
Mitotic divisions
Follicle
2n Oogonium
Primary oocyte
within follicle
Mitotic divisions

Primary oocyte
2n (present at birth), arrested Growing
in prophase of meiosis I follicle
IN EMBRYO
STARTING AT Completion of meiosis I
PUBERTY and onset of meiosis II
n Secondary oocyte,
n
First arrested at metaphase
polar of meiosis II
body Mature follicle
Ovulation, sperm entry
Ruptured
follicle

Completion of meiosis II
Second Ovulated
polar n secondary oocyte
body
n Fertilized egg

Corpus luteum

Degenerating
corpus luteum
 Gametogeneza
Spermatogeneza

• Cuprinde o serie de transformari celulare ce conduc de la celulele germinale

primordiale masculine la celule mature, spermatozoizi, apți pentru fecundație.

• Sediul spermatogenezei este testiculul adult, mai precis tubii seminiferi.

• Tubii seminiferi prezintă în secțiune celule înalte cu rol trofic, celulele Sertoli,
între care se găsesc celulele germinative în diverse stadii de dezvoltare.

• Tubii sunt înconjurați de un perete fibro – muscular, iar între tubi se găsesc
aglomerări de celule interstițiale Leydig, care secretă testosteron.

• Spermatogeneza este stimulată de FSH, iar secreția de testosteron de LH.

 Gametogeneza

Spermatogeneza

Gonocitele sunt reprezentate de:

1. Spermatogoniile:
• Sunt celulele diploide, ( 46, xy ) cap de serie al ciclului spermatogenetic, de
talie medie, cu nucleu mare, dispuse într-un singur strat pe membrana
bazală.
• la pubertate începe multiplicarea lor prin mitoze.

2. Spermatociții primari :
• provin din mitoza spermatogoniilor.
• sunt celulele cele mai voluminoase din peretele tubului seminifer, fiind
dispuși pe 2-3 straturi.
• sunt celule diploide.
 Gametogeneza

3.Spermatociții secundari:

• provin din meioza spermatociților

primari;

• sunt celule haploide (23 cromozomi);

• jumătate primesc cromozomul x și

jumătate cromozomul y;

• sunt celule de dimensiuni mai mici

situate spre lumenul tubilor seminiferi..
 Gametogeneza

Spermatogeneza
4. Spermatidele:

• Rezultă din diviziunea spermatociților secundari, sunt celule haploide de

dimensiuni egale, fiind situate foarte aproape de lumenul tubilor seminiferi.

• Spermatociții primari, secundari și spermatidele sunt legate prin punți

foarte fine citoplasmatice ce transmit informații necesare sincronizării
diviziunii acestor celule.

5. Spermatozoizii:
• Iau naștere din spermatide, fără diviziune celulară, printr-un proces de
maturare.
Spermatozoidul

• Spermatozoidul este format din:

- cap – format din nucleu și acrozom ( 5 µ ).

- gât – conține centriolul proximal.

- coada ( 40 µ )- are 3 regiuni: piesa

intermediară, piesa principală, piesa
terminală. Coada asigură mobilitatea
sparmatozoidului.
 Spermatozoidul

Spermatozoizii au două proprietăți:

• Mobilitatea – spermatozoizii sunt puțin mobili la nivelul testiculului. Mobilitatea

lor creste la nivelul epididimului și a canalului deferent. Veziculele seminale
asigură materialul nutritiv pentru spermatozoizi și anume mucus bogat în
glicoproteine și glucide. Prostata asigură aport nutritiv pentru spermatozoizi
prin secreția unui lichid bogat în aminoacizi, peptone, săruri de K, Na, Ca.
• Spermatozoizii se mișcă cu o viteză de 2-3 mm/minut și ajung în trompă în
aproximativ 2 ore.

• Fecundabilitatea – este în funcție de volumul spermei, numărul spermatozoizilor

pe mm, procentul formelor normale.
• Durata fecundantă este de 48 de ore.
 Spermograma
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sănătății, normospermia se caracterizează prin
următorii parametrii:

• volumul ejaculatului: peste 2 ml;

• pH = 7.3-7.8;

• timpul de fluidificare: 15-30 min;

• densitatea spermei: peste 20 mil spermatozoizi/ml;

• mobilitate: peste 50% din spermatozoizi să fie mobili la 30 min după ejaculare;

• celule seminale: 3-5%;

• forma capului normală: la peste 30% dintre spermatozoizi

• leucocite: sub 1 mie/ml;

• hematii: absente;
 Fecundatia

• Fecundația este procesul de formare a zigotului diploid ( 46xx sau 46xy ), prin
penetrarea spermatozoidului haploid ( 23x sau 23y ) în ovulul matur haploid
( 23x ).
• Acest proces are loc în treimea externă a trompei, în regiunea ampulară.
• Prin ejaculare sunt introduse în vagin milioane de spermatozoizi. Dintre
aceștia ajung în cavitatea uterină doar câteva sute de mii; câteva zeci de mii
ajung în trompa uterină, iar câteva mii ajung în vecinătatea ovocitului.
• Pentru a fi apt de fecundație, spermatozoidul suferă în tractul genital feminin
o serie de modificări ultrastructurale, funcționale și biochimice, cunoscute sub
numele de capacitație.
• Capacitația începe în timpul pasajului glerei cervicale și este continuată de
secrețiile utero-tubare.
 Fecundația ( etape )

Contactul spermatozoidului cu zona pellucida:

• Spermatozoidul se leagă de ovocit prin intermediul unor glicoproteine
receptoare din zona pellucida, numite ZP1, ZP2 si ZP3.
• Glicoproteina ZP3 face ca spermatozoidul să pătrundă tangențial în zona
pellucida și să declanșeze reacția acrozomială. Aceasta constă în distrugerea
membranei plasmatice a spermatozoidului și a membranei externe a
acrozomului, cu eliberarea conținutului enzimatic. Una dintre enzime este
acrozina care se alipește de membrana internă a acrozomului, rarefiază zona
pellucida și capul spermatozoidului pătrunde tot tangențial în plasmalema
ovocitului.
 Fecundația ( etape )

Contactul spermatozoidului cu plasmalema ovocitului:

• Odată ce capul spermatozoidului intră în contact cu plasmalema ovocitului au
loc două evenimente:
• blocarea penetrării zonei pellucida de alți spermatozoizi.
• activarea ovocitului de gradul II: ia naștere ovulul cu set haploid de
cromozomi (23 de cromozomi, pronucleu feminin) și se eliberează cel de-al
doilea globul polar.
• Capul spermatozoidului intră în citoplasma ovulului și devine pronucleu
masculin.
• Cei doi pronuclei migrează spre centrul ovulului, membranele pronucleilor
dispar și are loc unirea materialului genetic al celor doi pronuclei.
• După fuziunea gameților se formează oul (zigotul), cu un număr diploid de
cromozomi (46 de cromozomi). Acesta are un diametru de aproximativ 120 m
și este înconjurat de zona pellucida, care va însoți embrionul până în stadiul de
blastocist.
Fecundatia
 Embriogeneza

• începe odată cu formarea zigotului;

• dintr-o singură celulă (zigotul), se

formează grupuri de celule cu
structuri și funcții specifice –
primordii de organe;

• au loc procese, de multiplicare,

migrare și diferențiere, ce pot fi
influențate de factorii externi,
aceasta fiind perioada cu un ridicat
potential teratogen.
 Embriogeneza

Prima săptămână = Segmentarea oului (zigotului)

• este o segmentare totală.

• Constă în diviziuni mitotice succesive, rezultând celule mici, nucleate, numite

blastomere.
a. Prima diviziune:
– are loc la 24 h după fecundație la nivelul trompei;
– se formează două blastomere, de dimensiuni aproape egale.
b. A doua diviziune:
– are loc la 18 ore după prima diviziune;
– este asimetrică, se formează mai întâi 3 blastomere, apoi 4 blastomere.
 Embriogeneza

Prima săptămână = Segmentarea oului (zigotului)

c. Morula:
– după 4 zile de la fecundație embrionul este în stadiul de morulă – are 12-
16 blastomere și a migrat de-a lungul trompei uterine, ajungând în
cavitatea uterină.
d. Blastocistul (faza preimplantațională):
– formarea blastocistului este precedată de un proces numit compactare:

• acest proces este dependent de ionii de Ca și de o proteina de

adezivitate numită uvomorulina
• între blastomere apar joncțiuni foarte strânse care măresc la
maximum contactul dintre ele;
• blastomerele se polarizează.
 Embriogeneza

Prima săptămână = Segmentarea oului (zigotului)

d. Blastocistul (faza preimplantațională):
• în acest stadiu blastocistul măsoară 150 µ
• se formează două tipuri de blastomere: externe și interne.
• între cele două tipuri de blastomere apare o cavitate plină cu lichid numită
cavitate blastocelică.
• blastomerele externe sunt situate sub zona pellucida, au joncțiuni între ele și
poartă numele de trofoblast.
• blastomerele interne sunt celule rotunde, atașate de fata interna a
trofoblastului si formeaza butonul embrionar (embrioblastul).
 Embriogeneza

Prima saptamana = Segmentarea oului (zigotului)

d. Blastocistul (faza preimplantationala):
• in ziua a 5-a de sarcina, lichidul blastocelic creste foarte mult iar blastocistul
creste mult in volum
• in ziua a 6-a de sarcina, datorita presiunii lichidului blastocelic si a unei
enzime numita stripsina (enzima proteolitica a trofoblastului), zona pellucida
se subtiaza, se rupe, iar blastocistul iese din zona pellucida, fenomen numit
ecloziune.
• Numai din acest moment blastocistul se poate implanta in endometru.
• Pe parcursul primei saptamani se produce si migrarea oului, care parcurge
trompa uterina si ajunge in cavitatea uterina in stadiul de blastocist
 Embriogeneza

Saptamana a doua – implantarea ( nidarea )

• Ziua a 7-a de sarcina:
• celulele trofoblastice traverseaza epiteliul endometrial formand un pat de
celule trofoblastice numit citotrofoblast, din care se va forma o masa
neregulata, plurinucleara numita sincitiotrofoblast, care va eroda capilarele
sinuoase din endometru
• Butonul embrionar se diferentiaza in doua straturi celulare:
- endoblastul – situat profund
- ectoblastul – situat superficial
• Aceste doua straturicelulare formeaza discul embrionar didermic
 Embriogeneza

• Odata implantat oul, caduca uterina

(mucoasa endometriala)
este impartita in trei parti:
- caduca bazala – zona de implantare
a oului
- caduca reflectata – portiunea care
acopera zona de implantare
- caduca parietala ( verra ) – restul
mucoasei uterine
• La sfarsitul lunii a III-a, caduca
reflectata, datorita cresterii oului
vine in contact cu caduca parietala,
cu care fuzioneaza
 Embriogeneza

Saptamana a doua – implantarea ( nidarea )

• intre butonul embrionar si trofoblastul de la periferie se afla mezenchimul
extraembrionar, in care apare o cavitate celomul extraembrionar, care
inconjoara butonul embrionar, cu exceptia zonei unde se ataseaza de
trofoblast numita pediculul de fixatie
• intre trofoblast si ectoblast apare o cavitate, care va forma cavitatea amniotica
Saptamana a treia –
• La inceputul acestei saptamani se produce gastrularea, al carui fenomen
esential este aparitia celei de a treia foite embrionare, mezoblastul, care se
plaseaza intre endoblast si ectoblast, astfel ca embrionul devine disc tridermic
 Embriogeneza

• Discul embrionar se incurbeaza si se transforma intr-un tub, care este legat de

anexele embrionare printr-un pedicul, viitorul cordon ombilical
Saptamanile a patra – a opta
• Fiecare foita embrionara isi incepe diferentierea in tesuturi si organe
• Ectoblastul va da nastere la tesutul nervos si tegumentele
• Endoblastul va da nastere la aparatul digestiv si glandele anexe, aparatul
respirator si gonadele
• Mezoblastul va da nastere la schelet, muschi, tesutul conjunctiv, aparatul
renal, aparatul vascular, tractul genital
• Perioada intre sapt IV-VIII embrionara, restul pana la nastere perioada fetala
Embriogeneza
 Anexele embrio-fetale

Placenta
• Placenta este organul de schimb intre mama si fat, ea fiind un organ fetal, care
provine din trofoblast
• Placenta umana este de tip hemocorial, trofoblastul venind in contact direct cu
sangele matern, fara interpozitie de tesut
• Trofoblastul aflat la periferia blastocistului in momentul implantarii, este
format din doua straturi celulare:
- citotrofoblast – stratul profund, format din celule mari
- sincitiotrofoblast – stratul superficial, format din elemente sincitiale
multinucleate, cu mare putere proteolitica si de absorbtie a elementelor
nutritive
 Anexele embrio-fetale
Formarea placentei
• intre zilele 6 – 9 sincitiotrofoblastul trimite prelungiri in tesutul matern, niste
coloane ( stadiul prelacunar).
• in ziua a 13-a: intre coloane apar lacune (stadiul lacunar).
• in ziua a 15-a: apar vilozitatile primare (in interiorul fiecarei coloane
trofoblastice apare un ax citotrofoblastic).
• Ziua a 28-a: apar vilozitatile secundare (vilozitati primare ce contin un ax
mezenchimatos).
• Lacunele trofoblastice, inundate de sangele matern, conflueaza si formeaza
camera interviloasa.
• Vilozitatile tertiare: contin vase ce se formeaza in axul mezenchimatos si se
racordeaza la circulatia fatului.
• Marea majoritate a vilozitatilor plutesc liber in sangele matern, in camera
interviloasa. Unele se ancoreaza in peretele uterin: vilozitatile crampon.
 Anexele embrio-fetale

Structura placentei
• Vilozitatea coriala este elementul structural si functional de baza al placentei.
• Este compusa dintr-un invelis epitelial, un ax vascular si o stroma
conjunctiva.
• invelisul epitelial are 2 straturi: unul superficial, sincitial si altul profund,
celular, stratul Langhans
• Pe alocuri, sincitiul prezinta muguri din care se vor dezvolta alte vilozitati.
• Stratul Langhans este format din celule bine delimitate, dispuse intr-un singur
strat si este acoperit de sincitiu.
• Axul vascular este format dintr-o artera si o vena, legate, printr-o bogata retea
capilara.
Structura placentei
 Anexele embrio-fetale

Structura placentei
• La termen placenta este o masa
carnoasa, in forma de disc, de culoare
rosiatica-inchis, de consistenta moale
• Masoara 16 -18 cm in diametru, 2 – 3
cm grosime in centru, mai subtire pe
margini
• Greutatea ei este cam 1 / 6 din
greutatea fatului
• Prezinta o fata uterina, o fata fetala si
o circumferinta
• Fata uterina ( materna ) este convexa,
de culoare rosu – inchis, lucioasa si
compusa din 8 – 12 cotiledoane,
separate intre ele de santuri
 Anexele embrio-fetale
Structura placentei

• Fata fetala este neteda, de culoare

albastruie, acoperita de membrane,
prin transparenta carora se vad
vasele, care pleaca de la insertia
cordonului
• Circumferinta placentei se continua
cu insertia membranelor
• in jurul ei se gaseste un vas, sinusul
marginal
 Anexele embrio-fetale

Fiziologia placentei
• Placenta este organul care asigura schimburile materno-fetale, asigurand
respiratia si nutritia fatului
• Are si o activitate metabolica si endocrina complexa, realizand unitatea feto-
placentara, cu rol important in asigurarea echilibrului hormonal al sarcinii
• Notiunea de unitate feto-placentara se refera la faptul ca exista o cooperare
intre fat si placenta in sinteza unor hormoni steroizi ( fiecare are anumite
enzime, care asigura sinteza unei etape, astfel ca produsul final reflecta
functionalitateaenzimatica atat a fatului, cat si a placentei )
• Placenta are si un rol protector pentru fat, fata de agresiuni septice si toxice,
functionand ca un adevarat filtru
 Anexele embrio-fetale
Fiziologia placentei
• Schimburile feto-placentare se fac prin:
- difuziune simpla
- transfer prin molecule purtatoare
- transfer activ, cu consum de energie
• Schimburile respiratorii sunt favorizate de puterea mare de fixare a O2 de
catre Hb fetala, de particularitatile curbei de disociere a Hb fetale, toate
concurand la schimburi normale, in conditiile unei diferente de presiune
partiala a gazelor sanghine relativ mica, intre compartimentul matern si fetal (
44 mm Hg presiune partiala a O2 in camera interviloasa, fata de 40 mm Hg
presiune partiala a O2 in sangele fetal )
 Anexele embrio-fetale

Membranele amniotice
• Membranele sunt formate din doua foite, corionul in contact cu caduca
parietala si amniosul, catre interiorul oului.
• Corionul este fibros si transparent, in contact cu amniosul si cu caduca
parietala, de care este aderent prin intermediul fibronectinei onco-fetale (asa-
numitul clei trofoblastic).
• Amniosul este o membrana subtire, transparenta, care delimiteaza cavitatea
amniotica, separat de corion printr-un strat de tesut conjunctiv, bogat in fibre
elastice.
• Membranele amniotice circumscriu cavitatea amniotica, plina cu lichid
amniotic si reprezinta o parte a interfetei prin care se realizeaza schimburile
maternofetale.
 Anexele embrio-fetale
Lichidul amniotic
• Lichidul amniotic este un lichid clar si transparent, cu un miros fad
caracteristic si reactie slab alcalina.
• Este constituit din apa ( 98-99% ), saruri minerale si substante organice.
• Dintre substantele organice, au importanta clinica:
- creatinina, care este un marker al functionalitatii renale
- bilirubina, care arata functionalitatea hepatica
- fosfolipidele, in special raportul lecitina/sfingomielina, care este markerul
maturitatii pulmonare fetale (arata prezenta de surfactant in alveolele
pulmonare).
• Se gasesc hormoni (estriol, lactogen placentar), proteine specifice sarcinii,
celule fetale epidermice, lanugo, vernix caseosa
 Anexele embrio-fetale

Lichidul amniotic
• Originea lichidului amniotic este in special fetala, initial provine din
transsudat plasmatic fetal, apoi pe masura ce sarcina progreseaza se adauga
excretia renala a fatului.
• O parte provine din secretia celulelor amniotice si o parte are origine
materna, prin transsudare prin membrane
• Reinnoirea lichidului amniotic - producerea lui continua pe caile prezentate,
rezorbtie continua prin membranele amniotice si prin deglutitia de catre fat,
aceasta parte, fiind apoi excretata pe cale renala inapoi in cavitata amniotica.
• Rolul lichidului amniotic este in principal protector pentru fat,
asigurandu-i protectie mecanica, izolare termica, protectie antiinfectioasa (are
o marcata putere bactericida), permite miscarile fatului si-i asigura mediul de
dezvoltare.
 Anexele embrio-fetale
Cordonul ombilical
• Face legatura dintre fat si placenta si este invelit de membrana amniotica care
ii da aspectul lucios
• Are lungimea de 50-60 cm cu un diametru de 1-2 cm
• Cordonul este flexibil, moale si neregulat, spiralat
• Prezinta uneori niste nodozitati, asa-numitele noduri false
• Pot apare si noduri adevarate, mai ales la cordoanele lungi, care pot provoca
suferinta intrauterina a fatului
• Un cordon lung se poate infasura in jurul fatului, membrelor sau gatului,
constituind circulare unice sau multiple, putand deveni un pericol pentru fat,
prin jenarea circulatiei in vasele cordonului
• Un cordon scurt poate contribui la deslipirea prematura a placentei la nastere
 Anexele embrio-fetale

Cordonul ombilical
• Insertia pe placenta a cordonului se face:
- cel mai frecvent in centrul ei (insertia centrala);
- aproape de margine (insertia marginala);
- pe marginea placentei (insertie in racheta);
- pe membrane (insertie velamentoasa). Aceasta ultima insertie este periculoasa
pentru fat, deoarece vasele strabat membranele si se pot rupe prin ruptura
membranelor, putand produce o hemoragie fetala grava
• Insertia abdominala a cordonului se face in centrul abdomenului fetal,
amnionul terminandu-se la 1 cm de insertie, de unde se continua direct cu
pielea fatului
Anexele embrio-fetale

Cordonul ombilical
• Axa cordonului este constituita
dintr-un tesut mucos, vascos, numit
gelatina Wharton
• in acest tesut sunt 2 artere cu
pereti grosi, arterele ombilicale si o
vena cu pereti subtiri, vena
ombilicala.
• Vena conduce sangele oxigenat
spre fat si arterele conduc sangele
de la fat spre mama.