Patologie generala asociata

sarcinii
 Bolile cardiace si sarcina

Asocierea sarcinii cu boli cardiace este o eventualitate serioasă din cauza

solicitării deosebite a aparatului cardiovascular în timpul evoluției sarcinii.

Frecvența bolilor cardiace a scăzut, datorită scăderii incidenței cardiopatiilor

reumatismale. A crescut incidența asocierii sarcinii cu boli cardiace congenitale.

Cele mai frecvente afectiuni cardiace asociate cu sarcina sunt:

– Valvulopatiile (în special cele mitrale) și
– Afecțiunile congenitale (persistența canalului arterial și defectele septale).

Datorită chirurgiei cardiace se pot întâlni gravide operate pe cord cu valve

artificiale, cu operații corectoare ale unor defecte congenitale grave (ex. tetralogia
Fallot) sau chiar cu transplant de cord.
 Bolile cardiace și sarcina

Efectele sarcinii asupra bolii cardiace – sarcina induce o creștere marcată a

activității cardiace, progresivă pe tot parcursul sarcinii, cu creșteri marcate în travaliu
și în postpartumul imediat, prin redistribuție a volumelor lichidiene.

Accidentul cardiac major este insuficiența ventriculară stângă acută, cu edem

pulmonar acut, care apare ca urmare a suprasolicitării impuse de creșterea volumului
sanguin.

Urmărirea și ingrijirea gravidelor cu boli cardiace – în aceste cazuri se impune o

urmărire specială, care presupune colaborarea interdisciplinară obstetrician-cardiolog.
 Bolile cardiace și sarcina

• Consultația pregravidică – poate evalua capacitatea funcțională cardiacă și deci

indică sau contraindică sarcina.

• Consultația antenatală – poate depista în cursul examenelor de rutină afecțiuni

cardiace sau la o gravidă cu boala cardiacă cunoscută poate (în colaborare cu
cardiologul) să prevină apariția accidentelor cardiace majore (edemul pulmonar
acut, insuficiența cardiacă).

• Întreruperea terapeutică a sarcinii – nu este indicată în bolile cardiace compensate,

ci numai în leziunile grave (ex. sindromul Eisenmenger sau tetralogia Fallot, chiar
operată), în care evoluția sarcinii poate pune în pericol viața femeii. Întreruperea de
sarcină se practică numai până la 12 săptămâni de sarcină, după care riscul
intervenției în sine este egal cu cel al continuării sarcinii.
 Bolile cardiace si sarcina
• îngrijirea antenatală – presupune respectarea unor reguli:

– repaus prelungit si evitarea factorilor care determina o solicitare cardiaca suplimentara

(frigul, emotiile, efortul fizic);

– este interzis fumatul;

– orice infectie aparuta, se trateaza energic;

– afectiunile dentare trebuie tratate sub acoperire de antibiotice (orice manevra medico-
chirurgicala se trateaza profilactic cu antibiotice);

– aparitia oricarei tulburari cardiace impune internarea de urgenta si tratarea ei, in

colaborare cu cardiologul;

– afectiunile cardiace care beneficiaza de corectie chirurgicala se pot opera in cursul

evolutiei sarcinii;

– gravidelele operate pe cord sau cu fibrilatie atriala necesita tratament anticoagulant

 Bolile cardiace și sarcina

Atitudinea in travaliu si delivrenta

- majoritatea gravidelor cardiopate vor naste pe cale naturala (operatia cezariana

are indicatii obstetricale). Este important ca travaliul sa se desfasoare in parametrii
normali si sa fie cat mai putin stresant:

- se recomanda o cat mai buna analgezie si anestezie obstetricala;

- efortul expulziv trebuie evitat prin aplicatie de forceps sau vacuum extractor;

- delivrenta nu trebuie grabita, reintrarea in circulatia generala a sangelui aflat in

circulatia uteroplacentara trebuie sa se faca lent;

- majoritatea obstetricienilor recomanda antibioterapia profilactica, pentru evitarea

riscului de endocardita.
 Boala tromboembolică și sarcina

Trombozele venoase sunt afectiuni relativ frecvente in sarcina si lauzie

datorita conditiilor favorizante induse de sarcina:

- cresterea coagulabilitatii sangelui,

- modificarile de flux sanguin, in sensul scaderii acestuia in ultimele saptamani de

sarcina la nivelul membrelor inferioare, datorita compresiunii exercitate de uterul
gravid,

- leziunilor endoteliale, care apar in anumite circumstante patologice.

Riscul tromboembolic este de cinci ori mai mare dupa operatia cezariana, fata
de nasterea pe cai naturale.
 Boala tromboembolică și sarcina
• Tromboflebita superficiala – apare in general pe teren varicos, regiunea venei
trombozate fiind rosie, calda, edematiata. Tratamentul consta in analgezice,
antiinflamatorii nesteroidice si mobilizare.

• Tromboflebita profunda – afectiune grava, care poate complica sarcina si lauzia.

Manifestarile clinice sugestive sunt: febra, durere la nivelul membrului afectat, care
este edematiat; in cazurile severe, edemul este important si este insotit de durere
marcata (“flegmatia alba dolens”).

Se poate complica determinand embolie pulmonara, sau poate lasa sechele,

sindromul postflebitic (varice, insuficienta venoasa profunda, ulcere varicoase).

Tratamentul consta in administrarea de anticoagulante, initial heparina, apoi

dicumarinice.

Se indica terapie profilactica, terapie care consta in mobilizare precoce, evitarea

stazei venoase, prevenirea infectiei.
 Bolile aparatului respirator și sarcina

• Aparatul respirator se adapteaza mai usor stresului reprezentat de modificarile

fiziologice pe care le presupune evolutia sarcinii, de aceea, in general, asocierea
unor boli respiratorii cronice nu pune probleme deosebite, cu exceptia unor boli
insotite de diferite grade de insuficienta respiratorie.

• În aceste cazuri, in special in bolile pulmonare restrictive, se poate precipita sau

agrava insuficienta respiratorie, mai ales in sarcina avansata, in care ridicarea
diafragmului micsoreaza expansiunea pulmonara.

• În plus, prin aparitia unor sectoare bazale pulmonare hipoventilate, creste

posibilitatea de aparitie a unor infectii pulmonare acute supraadaugate.
 Anemiile și sarcina

• Diagnosticul de anemie in sarcina se pune atunci cand sunt valori ale concentratiei
hemoglobinei sub 10,5 g% in trimestrul II de sarcina si sub 11 g% in trimestrul I si
III de sarcina.

• Cel mai frecvent tip de anemie gravidica este anemia feripriva, deficitul de Fe
accentuandu-se in sarcina datorita necesarului mult crescut, aportului insuficient,
tulburarilor de absorbtie intestinala, scaderii capacitatii de depozitare si utilizare.

• Anemia in sarcina creste susceptibilitatea gravidei la infectii si predispune la

hemoragii la nastere, numai cele foarte grave avand efecte asupra fatului (avort,
intarziere de crestere intrauterina, nastere prematura):

• Tratamentul este reprezentat de preparatele de fier administrate, de preferinta, oral,

recomandandu-se administrarea profilactica a fierului la toate gravidele, pe toata
durata sarcinii.
 Sarcina și diabetul

• Sarcina poate fi echivalata cu un stres diabetogen, datorita climatului hormonal

specific. De aceea in sarcina trebuie urmarita glicemia la inceput si in saptamana a
28-a.

• in cazurile cu risc (prezenta glicozuriei, diabet in antecedentele heredo-colaterale,

feti mari sau feti morti in utero in antecedente) se indica efectuarea testului de
toleranta la glucoza.

• Sarcina si diabetul reprezinta o asociatie cu marcat potential de a determina

complicatii, care pericliteaza atat fatul, cat si gravida.

• Efectele sarcinii asupra diabetului:

- controlul glicemiei devide dificil, din cauza influentelor hiperglicemiante ale
hormonilor steroizi si datorita cresterii inactivarii placentare a insulinei;
- creste frecventa complicatiilor diabetului.
 Sarcina și diabetul

Efectele diabetului asupra sarcinii:

- creste frecventa avortului;

- exista riscul mortii fetale in utero la sfarsitul sarcinii;

- determina macrosomie fetala, cu importante consecinte obstetricale;

- maturitatea pulmonara fetala este intarziata;

- creste riscul unor complicatii ale sarcinii: infectii urinare, preeclampsie,

hidramnios.

• Urmarirea sarcinii se face in colaborare obstetrician-diabetolog, calea de nastere

fiind indicata pe criterii obstetricale.
 Bolile infectioase și sarcina

• Sarcina poate exercita o actiune agravanta asupra unora din bolile infectioase. Se
admite, in general, ca datorita statusului imunologic din sarcina, infectiile
evolueaza torpid si mai grav decat in afara sarcinii.

• In acelasi timp, si bolile infectioase exercita influente asupra sarcinii, putand

determina avort sau nastere prematura, malformatii congenitale ale fatului sau
infectii congenitale.

Bolile virale – virusurile pot strabate barierea placentara si sa determine malformatii

fetale (citomegalovirus, virusul rubeolic), imbolnavirea fatului (virusul HIV) sau
pot contamina fatul in timpul nasterii (virusul herpetic de tip II).
 Bolile infecțioase și sarcina

• Tuberculoza – nu exercita o actiune nefavorabila notabila asupra sarcinii, in schimb

sarcina agraveaza evolutia bolii netratate. Tratamentul nu difera de cel din afara
sarcinii.

• Bolile cu transmisie sexuala –

- Herpesul poate infecta fatul in timpul nasterii, determinand infectii neonatale
grave, cu mortalitate peste 90%, fapt care indica evitarea nasterii pe cai naturale si
folosirea operatiei cezariene.

- Virusul HIV se transmite transplacentar si infecteaza fatul, care devine seropozitiv

si va face boala (SIDA).

- Gonoreea se transmite la fat in timpul nasterii, determinand oftalmia gonococica;

netratata duce la orbire.

- Treponema strabate transplacentar si poate determina avort sau boala fatului (sifilis
congenital).
 Bolile infecțioase și sarcina

Infectiile urinare – se asociaza frecvent cu sarcina, datorita conditiilor favorizante

induse de sarcina (staza urinara si intestinala, scaderea apararii antiifectioase).

• Se pot prezenta ca bacteriurii asimptomatice (peste 100.000 germeni/ml) sau ca

infectii manifeste clinic.

• Necesita terapie energica datorita potentialului de complicatii ridicat pe care il

determina:
- avorturi,
- nastere prematura,
- ruptura prematura de membrane;
- evolutie spre cronicizare cu afectarea parenchimului renal;
- evolutia grava cu soc septic si insuficienta renala acuta.
 Bolile oro-dentare și sarcina

Sarcina, prin modificarile imunitare si metobolice, favorizeaza dezvoltarea

unei patologii oro-dentare, atat specifica acestei perioade, cat si prin exacerbarea
unor procese patologice obisnuite, care in contextul situatiei fiziologice specifice
din sarcina pot avea evolutii particulare.
 Gingivita de sarcină

• Este descrisa o gingivita gravidica, ce afecteaza in jur de 40% din gravide, entitate
clinica distincta de gingivitele obisnuite. Apare in T1, atinge maximul in luna a
VIII-a si dispare intotdeauna dupa nastere.

• In conditiile specifice, determinate de climatul hormonal de sarcina, se produc

modificari ale microvascularizatiei locale, cu proliferare capilara (efect estrogenic),
vasodilatatie locala (efect progesteronic) si cresterea permeabilitatii capilare.

• Gingia isi creste receptivitatea la actiunea bacteriilor care contribuie la formarea

placii bacteriene, iar prin alterarea mecanismelor imune locale, datorata actiunii
progesteronului, se produce cresterea selectiva a unor agenti microbieni cu
virulenta crescuta, cu potential patogenic distructiv asupra parodontiului.
 Gingivita de sarcină

• Printre germeni de remarcat Prevotella intermedia, care se dezvolta in placa

bacteriana subgingivala din luna a 3-a 4-a de sarcina, odata cu hiperplazia papilelor
interdentare.

• Actioneaza ca favorizanti: igiena bucala deficitara, carentele vitaminice, factorii

iritanti locali, (lucrari protetice, tartru, resturi radiculare) care intretin prezenta
placii bacteriene.

• Efectele hormonale sunt insa mult mai importante in sensul ca influenteaza sinteza
de citokine si factori ai inflamatiei, prin aceasta inhiband imunitatea locala si
determinand un proces inflamator nespecific al gingiei, pe care se grefeaza actiunea
florei continute in placa bacteriana.

• Cresterea marcata a estrogenilor si progesteronului dupa luna a 4-a de sarcina, sunt

factori favorizanti pentru cresterea permeabilitatii capilare, a vasodilatatie cu staza
capilara in microcirculatia gingivala, ceea ce determina o crestere in plus a
fenomenelor inflamatorii.
 Gingivita de sarcină

• Este cunoscut faptul ca hormonii steroizi se elimina prin saliva in concentratii

similare celor sangvine si se presupune ca au un rol stimulator asupra dezvoltarii
florei anaerobe subgingivale.

• In sarcina s-a constatat o scadere a keratinizarii gingiei si o scadere a capacitatii de

regenerare epiteliala, prin aceasta gingia devenind mult mai vulnerabila la actiunea
microbiana.

• Acesti doi factori, scaderea semnificativa a mecanismelor imunitare locale si

scaderea capacitatii de regenerare epiteliala gingivala, datorate modificarilor
specifice hormonale, favorizeaza dezvoltarea microbiana si aparitia fenomenelor
inflamatorii.
 Gingivita de sarcină

• Clinic, gingia se prezinta edematiala, congestiva, usor sangeranda spontan si la

atingere, dureroasa. Apar zone de hiperplazie gingivala, neuniforma, cel mai
frecvent pornind de la nivelul papilelor interdentare si care se intind la parodontiul
gingival, pe intinderi variabile. Aceste zone hiperplazice apar predominent pe
versantul vestibular si sunt rosii, congestive, de consistenta scazuta si sangereaza
foarte usor la traumatisme minime.

• Datorita dimensiunilor uneori mari, a sangerarii si faptului ca zona este dureroasa,

alimentatia devine dificila ca si igiena bucala. Se instaleaza astfel un cerc vicios,
datorat faptului ca igiena deficitara favorizeaza aparitia hiperplaziei de sarcina, iar
prezenta acesteia fac ca pacientale sa evite masurile de igiena dentara, in special
periajul, ceea ce permite acumularea in exces a placii bacteriene, ceea ce amplifica
leziunile gingivale.
 Gingivita de sarcină

Trasaturile clinice esentiale ale gingivitei de sarcina sunt:

• zone gingivale de hiperplazie, rosii, de consistenta scazuta

• marirea de volum a papilelor interdentare

• localizarea leziunilor cel mai frecvent vestibulara

• sangerari gingivale la alimentatie si periaj, uneori importante.

Din punct de vedere histopatologic este caracterizata de proliferarea marcata a

capilarelor din corion, care este edematiat.

Se asociaza un infiltrat inflamator al corionului, cu limfocite, plasmocite,

neutrofile si foarte frecvente fibroblaste.

Reteaua papilara este accentuata, epiteliul supraiacent este spongios si se produce si

o marcata reducere a keratinizarii epiteliului gingival.
 Gingivita de sarcină

• Tratamentul profilactic consta in respectarea unei riguroase igiene bucale si

dispensarizarea stomatologica a gravidelor. Se recomanda detartraj cu ultrasunete si
dusuri medicamentoase.

• Tratamentul curativ : vitaminoterapie cu vitaminele C, A si vitaminele complexului

B, lavaj bucal cu apa oxigenata sau solutie 1% de permanganat de potasiu, solutie
de clorxedina, badijonari locale cu diverse combinatii medicamentoase (care pot
contine hidrocortizon acetat, neomicina, metronidazol, stamicin, vitamina A).

• Odata cu retrocedarea inflamatiei, pacientele trebuie sa-si reia periajul dentar,

initial bland, apoi tot mai viguros.

• Odata semnele inflamatorii disparute, se inceteaza terapia medicamentoasa,

mentinandu-se numai masurile de igiena.

• Zonele hiperplazice nu necesita tratament chirurgical pentru ca regreseaza spontan

dupa nastere.
 Epulis gravidarum (hiperplazia gingivală localizată)

• Apare intre LIII si a LV, la aproximativ 1% din gravide si se prezinta ca o formatiune

pediculata, de aproximativ 1,5 cm, de culoare rosie, de consistenta ferma, indolora,
uneori pediculata. Are ca sediu predilect maxilarul superior si se dezvolta de obicei pe
o leziune gingivala preexistenta sarcinii.

• Dupa unii autori (Hilminy) are o evolutie in sarcina in trei stadii :

- forma minora congestiva – caracterizata prin tumefierea papilei, aparitia unui lizereu
violaceu si sangerarea la traumatisme minime. Localizarea acestei tumefieri este de
obicei in regiunea labiala inferioara.

- forma intermediara – (hipertofica) – forma descrisa initial.

- forma grava – tumoreta este marcata, lucioasa, turgescenta, determinand perturbari

functionale si sangerari accentuate.
Epulis gravidarum (hiperplazia gingivală localizată)

• Histopatologic procesul hiperplazic prezinta hiperemie, congestie locala, infiltrate

edematoase, alterari ale circulatiei limfatice locale, proliferare fibroblastica cu
tendinta la transformare fibroasa.

• Tratamentul este chirurgical si consta in extirparea tumorii, dupa ce in prealabil s-a

facut asanarea cavitatii bucale prin detartraj, extractia resturilor radiculare,
obturatia provizorie sau definitiva a cariilor.

• Anestezia care se poate folosi este anestezia tronculara periferica, anestezie plexala
sau locala.

• Interventia consta in extirparea totala a tumorii in tesut sanatos, momentul in care a

fost extirpata fiind anuntata de reducerea sangerarii.
 Aftoza

• Aftoza bucala este frecventa in sarcina, leziunile avand dimensiuni variabile, pana
la afte gigante. Sunt localizate de obicei pe mucoasa buzei inferioare, frenul
lingual, santul vestibular, marginea limbii.

• Simptomatologia este dominata de senzatia de arsura si durere locala, accentuata de

contactul cu alimente mai acide, hipersalivatie.

• Aftoza in sarcina este frecvent recidivanta.

• Tratamentul este local si consta in badijonari cu glicerina boraxata, violet de

gentiana, extracte vegetale.
 Mobilitatea dentară

• Apare relativ frecvent in sarcina

– pe de o parte datorita statusului hormonal de sarcina, care determina relaxarea aparatului
ligamentar in general si
– pe de alta parte agravarea sub influenta anergiei de sarcina, a patologiei aparatului
parodontal.

• Se amelioreaza spontan dupa nastere, terapia adresandu-se numai afectiunilor

parodontale.
 Hiperestezia dentară

• Hiperestezia dentară, care apare la cald, rece, alimente acide sau dure, este un semn
apărut precoce in sarcina și se poate menține pe toată durata evoluției ei.

• Necesită terapie locală cu paste și geluri anestezice și uneori administrarea de

analgezice pe cale generală.
 Caria dentară

• Este relativ frecventa aparitia de carii dentare in cursul sarcinii, clasic

considerandu-se ca fiecare sarcina o costa pe femeie un dinte.

• Se considera ca aceasta s-ar datora mobilizarii calciului din depozite, deci si de la

nivelul dintilor, fapt care nu a fost confirmat, decat pentru rarele situatii de carente
majore de calciu, cand se poate mobiliza calciul de la nivelul sistemului osos
matern si deci si de la nivelul dintilor.

• Aparitia cariilor dentare in sarcina s-ar datora modificarii ph-ului salivar, care
acidificandu-se marcat sub actiunea hormonilor estrogeni ataca integritatea
smaltului dentar si scade capacitatea tampon, permitand accesul florei microbiene
orale (agentul etiologic fiind Streptococcus mutans) in contextul exacerbarii florei
orale, care este polimicrobiana.
 Caria dentară

• Exacerbarea florei se datoreaza scaderii imunitatii locale sub actiunea

progesteronului, modificarilor compozitiei salivare si ale mucoaselor orale induse
de sarcina si prin igiena orala defectuoasa.

• Se adauga scaderea afluxului de sange la nivelul dintilor prin distributia

preferentiala uterina, care contribuie la scaderea rezistentei dintilor
 Principii de tratament stomatologic în sarcină
(profilactic)

• Profilaxia afectiunilor oro-dentare este necesara pe tot parcursul sarcinii si are ca

prim principiu controlul stomatologic profilactic la inceputul sarcinii si apoi
periodic pe toata durata ei.

• O atentie deosebita trebuie acordata alimentatiei rationale, fiind necesar aportul

mineral complex care trebuie sa cuprinda fluor, fosfati, calciu (care trebuie
suplimentat in sarcina cu preparate orale de calciu), vitamine.

• În alimentatia gravidei nu trebuie sa lipseasca produsele lactate, care aduc un

important aport de calciu (aprox. 1 litru de lapte pe zi sau echivalentul aduce 1,3 g
calciu), alimente bogate in vitamina D, care faciliteaza absorbtia intestinala a
calciului si in plus determina si o crestere a fosfatazei, cu rol important asupra
sistemului osos si al dintilor.
 Principii de tratament stomatologic în sarcină
(profilactic)

• Vitaminele B1 si B6 ar avea prin actiunea lor asupra metabolismului hidratilor de

carbon o actiune de intarziere asupra procesului de progresie a cariilor la femeia
gravida.

• Un rol deosebit il are vitamina C, care contribuie la intretinerea parodontiului si la

apararea antiinfectioasa si nu in ultimul rand are o actiune cicatrizanta.

• În cadrul masurilor profilactice, un rol deosebit revine igienei orale, stiindu-se ca

un rol in aparitia patologiei oro-dentare ii revine contactului direct intre suprafata
dintilor si a gingiei cu resturile alimentare, care permit sub influenta florei
microbiene locale aparitia de acizi organici, cu influente distructive asupra
smaltului dentar. În plus resturile alimentare reprezinta un mediu de cultura
deosebit de propice pentru flora bacteriana orala.
 Principii de tratament stomatologic în sarcină
(profilactic)

• Igiena orala are la baza curatatul dintilor cu periuta si clatirea viguroasa si

riguroasa a gurii.

• Gravida trebuie instruita asupra periajului riguros al dintilor si al gingiei, chiar daca
in sarcina aceasta are tendinta sa sangereze mult mai usor.

• Trebuie sa i se explice pericolul ingestiei intre mese a alimentelor bogate in hidrati

de carbon.

• Se recomanda de asemenea dusurile orale si folosirea apelor de gura dezinfectante

pe baza de clorhexidin.
 Principii de tratament stomatologic în sarcină
(curativ)

• Trebuie subliniat ca sarcina nu reprezinta o contraindicatie pentru tratamentul

curativ stomatologic.

• Exista unele precautii care trebuie luate in tratarea gravidelor si care se refera la
faptul ca tratamentul stomatologic nu trebuie sa fie suprasolicitant si de aceea se
indica sedarea gravidei, utilizarea fara restrictii a analgeziei si anesteziei si sedinte
de tratament cat mai scurte.

• Este mai dificil de tratat o gravida in trimestrul I din cauza varsaturilor care pot
apare si a labilitatii emotionale, dar aceasta nu trebuie sa impiedice tratamentul
atunci cand el se impune ca urgenta. In cazurile care pot fi temporizate se prefera
trimestrul II de sarcina, care este perioada cea mai stabila a sarcinii.
 Principii de tratament stomatologic în sarcină
(curativ)

• Nu se fac radiografii dentare in primele 3 luni de sarcina, iar atunci cand se fac se
fac cu protectie sort cu plumb la nivelul abdomenului.

• Anestezia de preferat este cea locala, cu prudenta in utilizarea vasopresoarelor. Este

important de stiut ca doza de xilina toxica pentru o gravida este de 500mg, doza la
care practic nu se poate ajunge in timpul tratamentelor stomatologice.

• Anestezia generala se poate utiliza cu prudenta la gravide si este de subliniat ca este

mult mai periculos pentru evolutia sarcinii un tratament insotit de durere, decat
utilizarea unui analgetic sau anestezic local sau general.
 Principii de tratament stomatologic în sarcină
(curativ)

• Se pot efectua si se recomanda efectuarea de tratamente conservatoare si extractii

dentare atunci cand sunt necesare.

• In cazul necesitatii interventiilor chirugicale oro-dento-maxilare, daca nu reprezinta

urgente este de preferat sa se efectueze dupa luna a 4-a de sarcina, perioada optima
fiind lunile a 4-a a 6-a, daca nu se pot amana pentru perioada dupa nastere. Se vor
evita interventiile cu pericol de infectie in perioada premergatoare nasterii.

• Este de dorit in cazul cand exista necesitatea unor tratamente complexe

stomatologice, consultul cu obstetricianul, care urmareste gravida.

• De asemenea nu se indica in sarcina tratamente complexe protetice, inclusiv

implantele dentare, pentru ca mobilitatea dentara care apare in sarcina si uneori
demineralizarea ososa le pot compromite.
 Principii de tratament stomatologic în sarcină
(curativ)

• Un element important este reprezentat de antibioterapie, care desi este absolut

necesara in caz de infectie, stiindu-se ca infectiile in sarcina pot evolua torpid si
grav, trebuie sa respecte contraindicatiile anumitor antibiotice in sarcina.

• Astfel sunt absolut interzise in sarcina urmatoarele antibiotice, care au un risc

malformativ evident: cotrimoxazol (intra in compozitia preparatului Biseptol),
cicloserina, clofazimina si dintre antivirale ribavirina.
 Principii de tratament stomatologic în sarcină
(curativ)

• Sunt de evitat, avand risc probabil si nu se pot utiliza decat daca se considera ca
beneficiul pentru gravida intrece riscul fetal: aminoglicozide (gentamicina,
kanamicina, amikacin), chinolone, cicline, etionamida.

• Pot fi utilizate cu prudenta, de regula beneficiul gravidei intrecand riscul:

imipenem-cilastina, claritromicina, metronidazol, fluconazol, iar dintre antivirale
ganciclovir, valganciclovir.

• Sunt permise in sarcina, neavand aparent riscuri: derivatii de betalactamine

(penicilina, ampicilina, amoxiciclina, cefalosporine), macrolide (cu exceptia
claritromicina), clindamicina, nitrofurantoin (se va evita administratrea in ultima
luna de sarcina), etambutol, iar dintre antivirale aciclovir, valaciclovir.