1

PERICARDUL

Prezintă:
 PERICARDUL FIBROS
 PERICARDUL SEROS – cu:
o Faţa viscerală – epicardul – care înveleşte inima, aderând la suprafaţa ei.
o Faţa parietală – care căptuşeşte pericardul fibros.
Între cele două foiţe ale pericardului seros – viscerală şi parietală – se găseşte cavitatea pericardică, ce conţine o lamă de
lichid pericardic, care facilitează dinamica inimii. Cavitatea pericardică este virtuală dar poate deveni reală în cazuri
patologice (pericardita exudativă).
 2
REFLEXIA PERICARDULUI
- marchează locul unde foiţa viscerală a pericardului seros se continuă cu cea parietală.
Există două linii de reflexie a pericardului:
 În jurul pediculului arterial
 În jurul pediculului venos.

SINUSUL TRANSVERS AL LUI HENLE (Canalul lui THAILLE) are forma unei prisme triunghiulare, aşezată orizontal, căreia i se
descriu: 3 pereţi (sup, ant. şi post.) şi 2 orificii (dr. şi stg.)
 Peretele sup – ramura dr. a arterei pulmonare
 Peretele post. – faţa anterioară a artiilor
 Peretele ant. – faţa posterioară a A. aorte (dr.) + faţa posterioară a A. pulmonare (stg.)
 La nivelul orificiului dr. – foseta retrocavă
 La nivelul orificiului stg. – există uneori plica vestigială – un rest al venei cave superioare stg. (canalul lui CUVIER stg.) din viaţa
embrionară.
3
 4
PERICARDUL FIBROS
Are forma unui sac, cu baza în jos la diafragmă şi vârful în sus spre emergenţa trunchiului arterial brahiocefalic din arcul aortic. În sus,
pericardul fibros are o prelungire – cornul lui HALLER. Prezintă 4 feţe: ant., post., laterale (dr., şi stg.).
LIGAMENTELE PERICARDULUI
Au rolul de a ancora pericardul fibros de organele din jur:
 LIGAMENTUL TIRO-PERICARDIC= fascia lui GOODMAN
 LIGAMENTUL TRAHEO-BRONHO-PERICARDIC
 LIGAMENTELE VERTEBRO-PERICARDICE ale lui BERAUD
 LIGAMENTUL ESOFAGO-PERICARDIC al lui TREITZ
 LIGAMENTUL FRENO-PERICARDIC
 LIGAMENTUL STERNO-PERICARDIC SUP.
 LIGAMENTUL STERNO-PERICARDIC INF.
 Lamele sagitale ale lui CHARPY se continuă inferior cu ligam. Vertebropericardice.
 5
RAPORTURILE PERICARDULUI

VÂRFUL – prezintă raporturi cu:

 Bifurcaţia traheei
 Noduri limfatice traheo-bronhice
 Arcul Ao – la nivelul emergenţei trunchiului braheo-cefalic
 N. Laringeu recurent stg.
BAZA – în raport cu:
 Diafragma
 Ficatul
 La nivelul bazei există anastomoze între:
o Vasele frenice superioare
o Cei doi nervi frenici = ansa lui HIRSCHFELD
Înaintea bazei pericardului, diafragma prezintă 3 fante:
 6
FAŢA ANTERIOARĂ:
 Stern
 Artic. strnocondrale
 Cartilaje costale
 Artic. condrocostale
 Coaste + spaţiile i.c. + pachetele vasculonervoase i.c.
 M. Transvers al toracelui (m. Triunghiular al sternului)
 Vasele toracice int. + nodurile limfatice anexate din fosetele lui SOULINOUX
 Componentele sp. BARBIER
 Recesurile costo-mediastinale ant.
 Marginile ant. ale plămânilor.

FAŢA POSTERIOARĂ:
 Esofagul
 Nn. Vagi
 Ao toracală
 Duct toracic
 V. Azigos
 V. Hemiazigos
 Simpaticul toracal
 Vertebrele cardiace ale lui GIACOMINI (T5-T6-T7-T8)
 Recesurile costo-mediastinale post.
 Marginea post a plămânilor
 Recesurile pre-esofagiene şi retroesofagiene
 Componentele sp. PORTAL.

FAŢA LATERALĂ (DR. / STG.):

 feţele mediastinale ale plămânilor
 vasele frenice superioare
 nn. Frenici.
 7
PROIECŢIA PERICARDULUI ŞI A INIMII

Puncţia pericardică – în triunghiul lui BELONE – sp. V i.c., parastenal.

În cadrul ariei matităţii relative a inimii, între peretele toracic şi inimă, se interpune pleura şi plămânii.
În cadrul ariei matităţii absolute a inimii, la nivelul triunghiului lateral se interpune doar pleura (fără plămâni) iar la nivelul triunghiului
medial nu se interpune nimic.
 8
INIMA
Face parte din aparatul circulator, în cadrul căruia joacă rolul unei pompe aspiratoare-respingătoare, ce asigură circulaţia sângelui.
LOCALIZARE: - situată în etajul inf. al mediastinului anterior (compartimentul pericardic), imediat deasupra diafragmei, între cei doi
plămâni, 1/3 la dr şi 2/3 la stg liniei mediane.
CULOARE: - roşiatică, cu tentă mai închisă spre dr.
CONSISTENŢĂ: - fermă.
GREUTATE: 270 – 300g.
CAPACITATE: 500 – 600 cm3.
DIMENSIUNI: - diametru longitudinal = 133 mm.
- diametru transversal = 103 mm.
FORMA: - con turtit antero-posterior, cu axul orientat oblic sau piramidă triunghiulară, cu un perete mai îngust (marginea stg. – mai
lăţită a inimii).
 9
MORFOLOGIE EXTERNĂ ŞI RAPORTURI
- inimii i se descriu: o bază, un vârf, 2 feţe, 2 margini.

BAZA: - orientată – post, în sus, spre dr.

- prezintă 2 segmente: - dr. – corespunzând atriului dr.
- stg. – corespunzând atriului stg.
La nivelul segmentului dr. se găsesc orificiile VCS şi VCI, extremităţiile laterale drepte ale acestor orificii fiind unite printr-un ţesut
terminal care spre interiorul inimii corespunde crestei terminale a lui HISS. Acest segment al bazei vine în raport cu:
 pleura mediastinală + faţa mediastinală a plămânului dr.
 n. Frenic dr.
 vasele frenice sup. dr.
La nivelul segmentului stg. se găsesc orificiile celor 4 vene pulmonare: 2 stg (sup / inf) şi 2 dr (sup / inf). Acest segment are raporturi
identice cu faţa posterioară a pericardului
La baza inimii se desenează crucea venoasă a lui BENNINGHOFF, cu importamţă în orientarea spaţială a inimii.

VÂRFUL (Apex cordis)

- orientat anterior, în jos, spre stg.
- corespunde sp. Ic. Stg. la 7 cm de stern, pe linia medioclaviculară stg, nivel la care se poate observa şocul apexian.
- la dr. vârfului inimii, pe marginea dr. a inimii există o mică scobitură = incizura vârfului inimii, unde se întâlnesc şanţurile
interventriculare ant. şi post.
 10
FAŢA STERNO-COSTALĂ
- raporturi – identice cu faţa ant. a pericardului
- orientată ant. – este brăzdată de un şanţ transversal = şanţul atrio-ventricular = coronar ant.
În porţiunea sa mijlocie şanţul coronar ant. este întrerupt de emergenţa trunchiului arterei pulmonare. Şanţul coronar ant. separă două segmente: sup. şi inf.
Segmentul sup. are 4 planuri:
 Planul I – format de:
o Auriculul dr. – care îmbrăţişează în totalitate faţa ant a Ao.
o Auriculul stg. – care îmbrăţişează parţial trunchiul Arterei pulmonare.
 Planul II – format de :
o Trunchiul AP (în stg)
o Ao (în dr)
Acestora, pe un plan mai post şi spre dr li se adaugă şi VCS. La emergenţă, trunchiul AP se situează ant. faţă de Ao. Practic, AP, Ao şi VCS sunt
dispuse pe un plan oblic dinspre stg spre dr şi dinainte înapoi.
 Planul III – sinusul transvers al lui HENLE sau canalul lui THAILLE.
 Planul IV – faţa anterioară a atriilor.
Segmentul inf., situat între şanţul coronar ant şi vârful inimii, este străbătut de şanţul longitudinal = şanţul interventricular ant care separă o zonă dr mai întinsă,
ce corespunde ventriculului dr, de o zonă stg mai îngustă, corespunzând ventriculului stg.
 11
FAŢA DIAFRAGMATICĂ
- orientată posterior şi inferior, are aceleaşi raporturi cu baza pericardului
- este separată de baza inimii prin şanţul coronar post, dispus transversal.
- în şanţul coronar post se află sinusul coronar (porţiunea terminală dilatată a venei coronare mari).
- sub şanţul coronar post, faţa diafragmatică este brăzdată de şanţul longitudinal = şanţul interventricular post, care separă o zonă
stg mai întinsă, corespunzătoare ventriculului stg, de o zonă dr, mai redusă, ce corespunde ventriculului dr.

MARGINEA DREAPTĂ
- ascuţită, prezintă două porţiuni: una verticală şi alta orizontală, care formează între ele un unghi obtuz, de unde şi denumirea de
marginea obtuză a inimii.
- în imediata vecinătate a vârfului, prezintă incizura vârfului inimii.
MARGINEA STÂNGĂ
- lăţită şi rotunjită (unii autori o consideră faţa pulmonară)
- prezintă raporturi cu:
 Pleura mediastinală
 Faţa mediastinală a plămânului stg
 N. Frenic stg
 Vasele frenice sup stg
 12
În şanţurile coronare (se continuă unul cu celălalt) şi şanţurile interventriculare (se întâlnesc la nivelul incizurii vârfului inimii ) se
situează vasele coronare şi principalele lor ramuri (toate au traiect sinuos)
Pe lângă vase, în aceste şanţuri, dar şi pe suprafaţa inimii se găseşte un ţesut celulo-adipos, ce vine să umple golurile de pe suprafaţa
inimii, rotunjind contururile.

CONFIGURAŢIA INTERNĂ
Inima este împărţită de un sept longitudinal care, la exterior corespunde şanţurilor interventriculare
(ant şi post) în două jumătăţi: dr. – inima venoasă şi stg. – inima arterială.
Fiecare jumătate este împărţită prin sept transversal într-un atriu – spre bază şi un ventricul – spre vârf. Septul transversal (atrio-
ventricular) corespunde la suprafaţa inimii şanţurilor coronare (ant şi post). La nivelul septului atrioventricular se găsesc:
 Orificiile atrio-ventriculare
 Orificiile arteriale (al AP – dr; al Ao – stg).
 13
ATRIILE
ATRIUL DREPT
PEREŢII POSTERIOR, INFERIOR, INTERN
 14
Pe peretele inferior, în porţiunea antero-inferioară se găseşte triunghiul lui KOCH, delimitat de:
 Inserţia valvulei septale a tricuspidei – ant.
 Orificiul sinusului coronar + valvula lui THEBESIUS – post.
 Banda sinusală – sup. Această bandă este determinată parţial de relieful sinusului coronar şi parţial de tendonul lui TODARO, care se întinde de la
extremitatea liberă a valvulei lui EUSTACHIO la peretele intern.
În aria triunghiului lui KOCH se află nodulul atrio-ventricular al lui ASCHOFF- TAWARA.
PEREŢII SUPERIOR, ANTERIOR, EXTERN
 15
AURICULUL DREPT

- are formă triunghiulară şi îmbrăţişează în totalitate faţa anterioară a Ao, pe care o amputează, formând patul auricular
- marginea superioară a auriculului dr. determină pe faţa anterioară a Ao o condensare – plica preaortică
- auriculul dr. reprezintă calea de acces chirurgical.
 16
ATRIUL STÂNG

PEREŢII SUPERIOR, INFERIOR şi EXTERN sunt netezi.

AURICULUL STG. este mic şi neregulat. Îmbrăţişează parţial faţa anterioară a trunchiului AP.
 17
VENTRICULELE
Septul interventricular prezintă două porţiuni:
 Musculară – mare
 Membranoasă – mică, la joncţiunea septului interventricular cu septul atrio-ventricular.
După PUFF, fiecare ventricul prezintă două componente:
 R – recepţie
 E –evacuare spre torentul circulator.
VENTRICULUL DREPT este comparabil cu o pâlnie (con) = infundibulul lui WOLFF sau conul arterial al lui LUSCHKA.
VENTRICULUL STÂNG are aspect cilindric = canalul arterial al lui MARC SEE.
 18

La nivelul ventriculilor exista numeroase proeminenţe musculare – coloane musculare = trabecule cărnoase – grupate în 3 ordine:
 Ordinul I – muşchii papilari:
 Au formă conică, cu baza la peretele ventricular şi cu vârful spre interiorul ventriculului;
 La nivelul vârfului (uneori bifid) se ancorază corzile tendinoase care aderă la valvula A-V
 Sunt mai puternici la VS decât la VD.
 Ordinul II – arcuri musculare – care prin extremităţi aderă la peretele ventricular.
 Ordinul III – reliefuri musculare – care pe toată întinderea aderă la peretele ventricular.
La vârful fiecărui ventricul există o aglomerare (conglomerat) şi o întrepătrundere a trabeculelor cărnoase de ordinul II şi III, formând
zona cavernoasă.
 19
VENTRICULUL DREPT
 Piramidă triunghiulară
 Cu: bază + vârf + 3 pereţi
 PERETELE ANTERIOR – concav – prezintă muşchiul papilar anterior
 PERETELE INFERIOR – concav – prezintă m. papilar inferior
 PERETELE INTERN – convex – prezintă m. papilar intern (septal)
ÎM. papilar ant. şi m. papilar intern sunt conectaţi prin bandeleta ansiformă a lui POIRIER = trabecula septo – marginală =
moderator band – cu rolul de a împiedica supradilatarea VD. Această bandă are o margine convexă, ce aderă la pereţi şi o
margine concavă ce priveşte spre interiorul ventriculului. Pare a se continua cu creasta supraventriculară.
 BAZA – prezintă:
- orificiul atrioventricular drept + valvula tricuspidă
- orificiul arterei pulmonare + 3 valvule semilunare – separate de creasta supraventriculră = pintenele
lui WOLFF.
 VÂRFUL – este situat la dreapta vârfului inimii.
 20
VENTRICULUL STÂNG
 Con turtit transversal
 Prezintă: baza + vârf + 2 pereţi
 PERETELE EXTERN – concav
 PERETELE INTERN (SEPTAL) – concav
La joncţiunea pereţilor se găsesc mm. papilari anterior şi posterior.
 BAZA – prezintă:
- orificiul Ao + 3 valvule semilunare (sup)
- orificiul A-V stg. + valvula mitrală (inf.)
 VÂRFUL – situat exact la vârful inimii. - prezintă zona cavernoasă.
 21
SCHELETUL FIBROS ŞI
APARATUL VALVULAR AL INIMII
Se situează la nivelul septului A-V, constituind aşa zisul plan ventil al lui GRAF von SPEE.

SCHELETUL FIBROS
- este reprezentat de cele 4 inele fibroase LOWER şi cele 2 trigonuri fibroase, cărora unii autori le mai adaugă şi porţiunea
membranoasă a septului interventricular.
 22
Cele 4 inele fibroase LOWER circumscriu cele 2 orificii A-V (dr şi stg) precum şi cele 2 orificii arteriale (Ao şi AP).
Trigonul fibros stg solidarizează inelele fibroase LOWER ale orificiului A-V stg şi orificiul Ao
Trigonul fibros dr – mai alungit – solidarizează 3 inele fibroase: orif. Ao, orif. A-V dr şi orif. A-V stg.
Orificiul AP este prevăzut cu 3 valvule semilunare: ant, dr şi stg.
Orificiul Ao prezintă 3 valvule semilunare: post, dr şi stg.
Orificiul A-V dr este prevăzut cu valvula tricuspidă care prezintă 3 cuspide: ant (cea mai mare), inf şi internă
(septală).
Orificiul A-V stg este prevăzut cu valvula mitrală care prezintă 2cuspide: ant(internă sau septală) şi post (externă).
Scheletul fibros al inimii dă inserţii atât aparatului valvular cât şi miocardului atrial şi ventricular.

APARATUL VALVULAR AL INIMII

- este reprezentat de valvulele A-V şi valvulele semilunare care au rolul de a regla sensul circulaţiei
sângelui.
- valvulele A-V permit trecerea sângelui numai dinspre A spre V iar cele semilunare, numai dinspre V spre artere.
- aparatul valvular poate fi sediul unor afecţiuni: stenoze (stenoza mitrală) sau insuficienţe (insuficienţa Ao)

VALVULELE ATRIO-VENTRICULARE (A-V)

Au o formă tronconică, căreia i se descriu: 2 circumferinţe – mare şi mică, şi 2 pereţi.
CIRCUMFERINŢA MARE – aderă la inelul fibros LOWER ce circumscrie orif. A-V
CIRCUMFERINŢA MICĂ – este neregulată şi se situează spre interiorul ventriculului.
PERETELE AXIAL – în raport cu fluxul sanguin ce trece din A în V.
PERETELE PARIETAL – în raport cu pereţii ventriculari.
Pe peretele parietal şi pe circumferinţa mare se ancorează corzile tendinoase ce leagă valvula A-V de muşchii
papilari. Rolul acestora este de a permite închiderea valvulelor A-V şi de a nu permite răsfrângerea lor spre interiorul A.
Valvula A-V dr prezintă 3 cuspide iar cea stg, 2 cuspide.
 23

VALVULELE SEMILUNARE
- străjuiesc orificiile arteriale: AP – dr, Ao – stg.
- au forma unor cuiburi de rândunică, fiecare prezentând:
o O margine aderentă la peretele arterial, corespunzător inelului fibros LOWER ce circumscrie orificiul
o O margine pe care există o mică proeminenţă:
 Tuberculul lui ARANTIUS – la Ao
 Tuberculul lui MORGAGNI – la AP
Existenţa acestor tuberculi permite închiderea perfectă a orificiului arterial în diastola ventriculară.
o O faţă axială – convexă – în raport cu fluxul sanguin, care în sistola ventriculară trece dinspre V spre artere.
o O faţă parietală – concavă – în raport cu peretele arterial, cu care delimitează sinusul VALSALVA. Acesta este deschis în
diastola ventriculară şi este închis în sistola ventriculară.
24
 25
MIOCARDUL
- Formează peretele inimii,
- Este învelit de epicard (foiţa viscerală a pericardului seros) şi căptuşit de endocard, care la nivelul vaselor mari ce vin sau pleacă de la
inimă, se continuă cu endoteliul vascular.
Se distinge:
 un miocard de tip embrionar şi
 un miocard propriu-zis.

MIOCARDUL EMBRIONAR

Constituie sistemul excitoconductor al inimii sau cardiovector care are rol de a genera şi transmite influxurile necesare automatismului
cardiac.
Este reprezentat de fibre ce formează noduli, fascicule şi reţele. Impulsul, prin contracţia cardiacă, pleacă de la nivelul nodulului
sinoatrial.
Nodulul sinoatrial sau nodulul lui KEITH-FLACK se află în peretele atriului drept, între orificiile de vărsare ale celor două vene cave,
mai aproape de locul de vărsare al VCS.
Nodulul atrioventricular sau nodului lui ASCHOFF-TAWARA se situează la locul de întâlnire a septului interatrial (mai mult spre atriul
drept) cu septul atrioventricular. I se descriu 2 porţiuni:
 una atrială – nodulul lui ZAHN, situat în triunghiul lui KOCH, lângă orificiul sinusului coronar;
 una ventriculară – capul fasciculului lui HISS sau KENT.
Fasciculul lui HISS porneşte din capul fasciculului lui HISS, descinde în septul interventricular şi la locul unde porţiunea membranoasă
a acestui sept se continuă cu porţiunea musculară, fasciculul lui HISS se bifurcă, cele două ramuri dreaptă şi stângă fiind destinate celor două
ventricule, la nivelul cărora se ramifică bogat constituind reţeaua lui PURKINJE.

MIOCARDUL PROPRIU-ZIS

Septul atrioventricular, la nivelul căruia se află scheletul fibros al inimii, separă complet miocardul atrial de cel ventricular, permiţându-
se astfel contracţia izolată a acestora.
 26

MIOCARDUL ATRIAL este slab reprezentat, rolul său funcţional fiind de minoră importanţă. În cadrul miocardului atrial se disting fibre
proprii fiecărui atriu şi fibre comune ambelor atrii.

Fibre proprii ale atriului drept:

 fasciculul terminal
 fasciculul lui LOWER
 fasciculul limbic inferior şi fasciculul limbic superior – înconjoară fosa ovală
 fibre circulare în jurul orificiilor venelor cave şi sinusului coronar.

Fibre proprii atriului stâng:

 fibre circulare în jurul celor 4 vene pulmonare.
Fibrele circulare, ca şi cele ale atriului drept, se consideră că ar avea rolul unor sfinctere.

Fibre comune ambelor atrii se grupează în:

 ansiforme
 transversale
Fibrele ansiforme încalecă prin concavitatea lor atriile. La nivelul septului interatrial, aceste fibre se condensează într-un fascicul
ansiform interatrial.
Fibrele transversale se dispun atât pe faţa anterioară cât şi pe faţa posterioară a atriilor, cu menţiunea că la nivelul auriculelor diverg,
fibrele transversale ocolind auriculele.
27
 28
MIOCARDUL VENTRICULAR

Este foarte bine dezvoltat şi joacă rolul esenţial în dinamica inimii. În arhitectura miocardului ventricular se disting
fibre spirale şi fibre circulare, întreaga arhitectură a miocardului ventricular venind parcă să ateste vechea concepţie a lui
WINSLOW care afirmă că inima este formată din 2 saci musculoşi închişi într-un al treilea sac tot musculos.

FIBRELE SPIRALE se împart în: fibre externe şi fibre interne.

Fibrele spirale externe sunt atât proprii fiecărui ventricul cât şi comune ambilor ventriculi.

Fibrele spirale externe proprii fiecărui ventricul – pornesc de la scheletul fibros al inimii dintr-o parte şi descriu o
spirală în jurul ventriculului respectiv. Dacă ele pornesc posterior se termină de aceeaşi parte dar anterior.

Fibrele spirale externe comune celor 2 ventricule – pornesc de la scheletul fibros al inimii dintr-o parte, descriu o
spirală în jurul celor 2 ventriculi şi se termină tot pe scheletul fibros de parte opusă.
În concluzie, fibrele spirale externe descriu la vârful inimii un vârtej – trandafirul lui SENAC.

Fibrele spirale interne iau naştere la vârful inimii din fibrele spirale externe; o parte din fibrele spirale interne
pătrund în septul interventricular.

FIBRELE CIRCULARE - reprezintă după KREHL, forţa motrice a inimii. Ele sunt dispuse circular în jurul fiecărui
ventricul, între stratul spiral extern şi stratul spiral intern. Cele 2 straturi formează un „V” mare cu vârful la vârful inimii, iar
între braţele sale depărtate se află fibrele circulare.
Printre fibrele miocardului ventricular se află şi numeroase fibre de colagen care acţionează ca un resort care se
comprimă prin contracţia miocardului ventricular şi se decomprimă prin relaxarea lui.
29