ANATOMIE

CURS
ANATOMIE
ana tome

Alte modalitati clasice (macerarea si uscarea
pentru oase), injectarea cu substante acrilice
(mulaje), etc sau moderne (CT, RMN cu
posibilitatea de reconstituire 3D)

medieval anatomy
The medieval notion of anatomy, c.1508. The findings of the Ancient Greek physician Galen,
whose studies were based on the dissection of animals, were the only source of anatomical
knowledge until 1543. Andreas Vesalius then published his classic work De humani
corporis fabrica which was based on his own observation of human corpses. (Image Billie
Love)

ANATOMIE
EMBRIOLOGIE
OSTEOLOGIE
ARTROLOGIE
MIOLOGIE
NEUROLOGIE
ANGIOLOGIE
SPLANHNOLOGIE
OSTEOLOGIE


SCHELETUL UMAN/
206 de oase
diferene mici de la individ
la individ,
un schelet axial i scheletul
extremitilor.
Scheletul axial: craniu, gt
i trunchi
Scheletul extremitilor :
brae. picioare ca i din
centura scapular
(humeral) i pelvian
(bazinului).
Dezvoltare complet: la
vrsta de 20 de ani.


SCHELETUL UMAN
Scheletul axial: col vertebrala 26
craniu 22
os hioid 1
coaste, stern 25
-74
Schelet apedicular extrem sup 64
extrem inf 62
-126
Oscioare auditive 6
TOTAL: 206


LA OM: In cea mai mare parte ENDOSCHELET (protejat
de muschi) spre deosebire de nevertebrate inferioare
precum INSECTELE la care aspectul este de
EXOSCHELET, mm facand legatura cu stratul protector
de chitina

Exista si oase superficiale...
Bolta craniana (rol protector), mandibula,
maxila, clavicula, unghiile, dentina dintilor/ se
inrudesc cu armura dermala a unor
vertebrate timpurii precum pestii, amfibienii si
reptilele
Ca si la PESTI, scheletul aparatului
branhial...
Exista componente VISCERALE ale scheletului/
oscioarele urechii, o parte din mandibula, osul
hioid, s.a.
(nu putem include in schelet, elemente mai
caudale ale arcurilor branhiale precum
laringele, traheea si bronhiile)
(unele vertebrate au alte oase viscerale precum
os cordis sau os penis)
OASELE
un fel de "schela" care da forma generala
si proporiile corpului omenesc
structura si modul de legatura a oaselor
pentru a forma scheletul corpului uman,
reprezinta expresia adaptarii la statiunea
bipeda si locomotoare (in conditiile existentei
fortei gravitationale).

OASELE
Rezistenta mare la:
- presiune
- tractiune
- torsiune




ROL
determina forma corpului,
impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura
suportul partilor moi;
participa la formarea cavitatilor de protectie a
unor organe (cutia craniana, canalul
verteberal, cutia toracica, bazinul );
organe ale miscarii pentru ca pentru ca
participa la formarea articulatiilor si servesc ca
punct de insertie pentru muschi;

ROL

maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din
oasele late si scurte)are rol in hematopoeza;
depozit de substante fosfocalcice, pe care
organismul le poate mobiliza la nevoie (ex.
sarcina).

STRUCTURA
este un tesut dinamic, in continua remodelare,
pe tot parcursul vietii.
Structura particulara ce ii confera rezistenta si
consistenta necesara exercitarii functiei sale
mecanice.
constituie un rezervor de calciu, magneziu,
fosfor, sodiu si alti ioni necesari pentru
mentinerea functiilor homeostatice.
Scheletul osos este bogat vascularizat, primind
aproximativ 10% din debitul cardiac.
STRUCTURA
MATRICEA ORGANICA (34%): sintetizata si
secretata de osteoblaste
formata in proportie de 90-95% din colagen de
tip I.
STRUCTURA
Partea noncolagenica: proteine derivate din
cele serice (albumina, glicoproteine), proteine
continand acid-carboxiglutamic [proteina
osoasa GLA (BGP), osteocalcina si proteina
GLA matriciala], osteonectina (o
glicoproteina), osteopontina (o fosfoproteina),
sialoproteine, trombospondina, etc.
Unele dintre proteine - rol in initierea
mineralizarii osoase si in asocierea dintre faza
minerala si matricea organica

STRUCTURA
FAZA MINERALA (aprox 66%):
Calciu si fosfor (cristale de fosfat tricalcic)
(poate fi caracterizata cel mai bine ca o
hidroxiapatita slab cristalizata.)
Sunt prezenti si alti ioni (cristale f fine de
carbonat de Mg si carbonat de Na, mai ales in
straturile superficiale ale osului).

STRUCTURA
Faza minerala a osului se depoziteaza in
relatie stransa cu fibrilele de colagen si este
localizata in mod specific in gaurile\" dintre
fibrilele de colagen.
Aranjamentul arhitectural al celor doua faze,
minerala si organica ----- o rezistenta
exceptionala la solicitarile mecanice.
STRUCTURA OSULUI
Prin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a rezista la
presiune si tractiune, supunandu-se principiului "cu material
putin, maximum de rezistenta".
La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se remarca, in
centru, canalul central, care adaposteste maduva osoasa,
rosie la fat (formeaza hematii), galbena la adult (depozit de
grasimi), cenusie la batrani (fara functie).
In jurul canalului central se afla o zona de tesut osos compact,
care are in structura sa sisteme hawersiene (osteoane),
unitati morfo-functionale ale tesutului osos.
STRUCTURA OSULUI
La locul de unire a diafizei cu epifiza, oasele
tinere prezinta cartilajul de crestere,
responsabil de cresterea in lungime a oaselor,
care inceteaza in jurul varstei de 20 de ani.

Epifizele au in structura lor tesut spongios in
interior si tesut compact la periferie.


STRUCTURA OSULUI
Tesutul spongios este format din lamele
osoase care se intretaie si delimiteaza spatii
numite areole, pline cu maduva rosie.
Areolele sunt echivalentul canalului central
din diafiza oaselor lungi.


Oasele scurte au la interior tesut spongios, cu
areole, iar la exterior tesut compact.

REZISTENTA
La intindere (tractiune)---forta comparabila cu
a FONTEI , la numai o treime din greutate./
forta de rupere: 15,5 tone (os) si 18 tone
(fonta)/ 0.00064516 m
2


REZISTENTA
La flexibilitate: mai aproape de otel!! (1/2)
Testele de compresiune: siguranta mare la
incarcare cu greutate si la forte de impact prin
saritura.
OASE LUNGI

La nivelul extremitatilor
Corp sau diafiza si 2 extremitati
Corpul (diafiza): cilindric, cu o cavitate centrala numita canal
medular; perete: tesut dens, compact mai gros in mijlocul
corpului subtiindu-se spre extremitati; in canalul medular
exista tesut spongios, mai putin in mijloc dar mai mult spre
capete.
Extremitatile sunt in general extinse pentru a se putea
articula si a permite suprafete mai largi pentru insertiile
musculare. De obicei se dezvolta din centrii de osificare
separati numiti epifize, si consta in tesut spongios inconjurat
de un os compact subtire.
Dupa Parsons exista 3 grupe de epifize:
(1) Epifize de presiune, la capetele articulare ale
oaselor si transmitind greutatea corpului din
os in os;
(2) Epifize de tractiune, asociate cu insertia
muschilor
(3) Epifize atavistice, reprezentind parti ale
scheletului, care candva erau oase separate,
dar care si-au pierdut functia, si apar ca
osificari separate in prima parte a vietii.
OASE LUNGI
Canalul medular si spatiile cu tesut spongios
sunt umplute cu maduva osoasa.
Oasele lungi nu sunt drepte dar curbate in
general in doua planuri, ceea ce creste
puterea osului
Oasele din aceasta categorie sunt: clavicula,
humerus, radius, ulna, femur, tibia, fibula,
metacarpiene, metatarsiene, si falange.

OASE SCURTE
Apar acolo unde scheletul are trebuie sa fie
puternic si compact combinat cu nevoia de
miscari limitate ca in carpus si tarsus.
Acestea constau in tesut spongios acoperit de
un strat de substanta compacta.
(patell (rotulele), si alte oase sesamoide
sunt de asemenea vazute de unii ca oase
scurte).
Oase plate
Oase extinse in placi largi, plate
In zona in care cerina principal este fie extins din necesitatea de
protecie sau furnizarea de suprafete largi pentru fixare musculare
Craniu, omoplat (scapula).
dou straturi subtiri de tesut compact nchide ntre ele o cantitate
variabil de esut spongios. (la oase
La oasele craniene, straturile de esut compact sunt familiar cunoscut sub
numele de tblii ale craniului; cea extern este groas i grea, cea interna
este subtire, dens (tblie vitroas). esutul spongios dintre ele este numit
diplo (n anumite regiuni ale craniului, lipseste lasand spaii umplute cu
aer (sinusuri aerice) ntre cele dou tblii.
Oasele plate sunt: occipital, parietal, frontal, nazal, lacrimal, vomer,
scapula, os coxal, sternum, coaste, i, dup unii, rotula.
OASE NEREGULATE
Forma neregulata, nu pot fi grupate cu cele
descrise anterior
Constau in tesut spongios inclus intr-un strat
subtire de os compact
vertebr, sacrum, coccyx, temporal, sfenoid,
etmoid, zigomatic, maxilla, mandibula,
palatine, conca nazala inferioara, hioid.
Suprafetele oaselor
eminene i depresiuni /
eminene i depresiuni de dou tipuri: articulare i non-articulare. (ex. de
eminene articulare: n capetele de humerus i femur i de depresiuni
articulare n cavitatea glenoid a omoplatului, i acetabulul de osul iliac).
eminene non-articulare sunt desemnate n funcie de forma lor:
Una larga, aspr, inegala se numeste tuberozitatea, protuberan, sau proces,
o proeminen mic si aspr: tubercul
una subire, ascutita, eminena, spina,
o elevaie ngusta, aspra, creasta, sau linie.
depresii non-articulare sunt, de asemenea, de form variabil, i sunt descrise ca fose,
gropi, depresiuni, caneluri, brazde, fisuri, crestturi, etc
Aceste eminene non-articulare i depresiuni servesc s creasc gradul de suprafa
pentru fixarea ligamentelor i muchii, i, de obicei sunt bine marcate n funcie de
musculatura a subiectului.
O perforare scurta este numit foramen, un pasaj mai lung un canal
STRUCTURA SI PROPRIETATI FIZICE
Una dintre cele mai dure structuri din corp
Culoare: roz-alb la exterior si rosu la interior.
2 tipuri de tesut: dens in textura (ca fildesul) = tesut compact/ celalalt
areo structura reticulara/ tesut spongios.
Tesutul compact este totdeauna plasat la exterior
Cantitatea relativa a celor doua tesuturi variaza in diverse oase sau la
acelasi os in functie de necesitatile de forta sau masa.

STRUCTURA SI
PROPRIETATI FIZICE
Periost = membrana fibroasa care inveleste tot
osul cu exceptia suparafetelor articulare/ prin el,
vasele sanguine pot ajunge la tesutul dur al
osului.
Interiorul fiecaruia dintre oasele lungi are o
cavitate cilindrica plina cu maduva si marginita
de structura bine vascularizata numita
membrana medulara.
STRUCTURA SI PROPRIETATI FIZICE

COLOANA VERTEBRALA
Serpuitoare si flexibila
Formata din oase numite vertebre.
1 in numar de 33 ,
2 grupate dupa regiunea pe car o ocupa in cervicale (7), thoracice(12),
lombare(5), sacrale(5), si coccigiene(4);
3 poate exista una suplimentara sau poate lipsi (variatii rare in regiunea
cervicala)
4 Vertebrele din cele 3 regiuni superioare raman distincte pe tot parcursul
vietii vertebre adevarate sau mobile; cele din regiunile sacrala si coccigiana-
vertebre false sau fixe (la adult sunt unite intre ele, formand 2 oase: sacrum si
coccyx.

SACRU SI COCCIS
Cu exceptia primelor doua vertebre cervicale
vertebrele mobile au caracteristici comune/
caracteristica- o vertebra mijlocie toracica
O vertebra
tipica...
2 parti esentiale
anterior, corpul, si posterior
, arcul vertebral sau neural;
acestea inchid un foramen,
foramenul vertebral.
Arcul vertebral consta dintr-
o pereche de pediculi si o
pereche de lamin, si
prezinta sapte procese 4
articulare, 2 transverse, si
unul spinos.


O vertebra toracica tipica vazuta de sus


Cand vertebrele sunt
articulate una cu alta,
corpurile formeza un pilon
solid pentru suportul
capului si trunchiului

Foramenele vertebrale constituie un canal
pentru protectia maduvei spinale (medulla
spinalis), in timp ce...
Intre fiecare pereche de vertebre exista 2
deschideri (aperturi) foramene
intervertebrale, cate una de fiecare parte
pentru transmisia nervilor spinali si vaselor.
Corpul (corpus vertebr)
cea mai mare parte a vertebrei/ aprox
cilindric/ suprafetele superioara si inferioara
sunt turtita si aspre pentru a putea permite
insertia fibrocartilajelor.
Suprafata anterioara prezinta cateva mici
deschideri pentru pasajul vaselor nutritive de
sange
Posterior o singura (de obicei) apertura mare
pentru iesirea venelor din corpul vertebral.
Pediculi (radices arci vertebr) 2 procese scurte si
groase cu traseu posterior. Concavitatile aflate
deasupra si dedesubtul pediculilor sunt santuri
vertebrale (cand vertebrele sunt articulate-
foramene intervertebrale);
Lamin.2 placi largi directionate posterior si
medial de pedicul care fuzioneaza pe linia mediana
inchizand posterior foramenul vertebral.
PROCESELE
Procesul spinos (processus spinosus) cu directie posterioara si
inferioara de la jonctiunea laminelor, si serveste insertiei
muschilor si ligamentelor.
Articulare / 2 superioare si 2 inferioare, iau nastere la nivelul
jonctiunilor pediculilor cu laminele. Suprafetele articulare
sunt tapetate cu cartilaj hialin.
Transverse (processus transversi).2, servesc ca punct de
insertie pentru muschi si ligamente.
STRUCTURA VERTEBREI
Corpul: tesut spongios
acoperit de un invelis subtire
de os compact; acesta este
perforat de numeroase
orificii, pentru trecerea
vaselor;
Lamelele osoase subtiri ale
tesutului spongios sunt mai
pronuntate in linii
perpendiculare la sprafetele
superioara si inferioara ca
raspuns la preisunea mai
mare dezvoltata la acest
nivel.
Corp mai mic
Proces spinos bifid
procesele transverse
perforate de un foramen
transversarium, care in
primele 6 vertebre cerv
permite pasajul a. si v.
vertebrale si a plexului
nervos simpatic
Portiunea anterioara a
fiecarui proces transvers=
omoloaga coastei din
regiunea toracica = proces
costal sau element
Vertebra cervicala
ATLAS/AXIS
ATLAS
Prima vertebra cervicala e
numita asa pentru ca
suporta globul capului.
Nu are corp (fuzionat cu
vertebra urmatoare).
Nu are proces spinos
Are forma unui inel
AXIS
Creaza un pivot pe care
prima vertebra ce
transporta capul, se
roteste.
Cea mai importanta
caracteristica este
puternicul proces odontoid
ce ia nastere anterior din
corp.
VERTEBRA A 7-A
CERVICALA
Un proces spinos
proeminent....vertebra prominens.
Pe el se insera capatul inferior al
ligamentum nuch .
Procesele transverse mari / uneori
radacina anterioara a lor atinge
dimensiuni mari si exista ca un os
separat, coasta cervicala.

VERTEBRE TORACICE
intermediare in dimensiuni intre cele
cervicale si lombare;
Cresc in dimensiuni de sus in jos.
Caracteristic: prezenta pe partile
laterale ale corpurilor (tuturor
vertebrelor toracice) a unor fatete
pentru articularea cu capetele
coastelor si pe procesele transverse
(toate cu exceptia T11 si T12 pentru
articularea cu tuberculii costali
VERTEBRELE
LOMBARE
Cele mai mari din regiunea
mobila a coloanei vertebrale
Caracteristic: absenta unui
foramen in procesul transvers si
absenta fatetelor pe partile
laterale ale corpului
VERTEBRELE SACRATE SI
COCCIGIENE
Constau intr-o perioada f timpurie a
vietii in 9 segmente separate care se
unesc la adult pentru a forma doua
oase (5 sacru, 4 (3-5)---coccis)
1 Sacrum (os sacrum).Os mare,
triunghiular, situated in portiunea
inferioara a coloanei si in portiunea
superioara si posterioara a cavitatii
pelvine unde se insera va o pana intre
cele doua oase coxale; portiunea sa
superioara se articuleaza cu ultima vert
lombara, apexul cu coccisul. Este curbat
pe el insusi formand un unghi
proeminent sacrovertebral cand se
articuleaza cu ultima vertebra lombara;
portiunea sa centrala se proiecteaza
posterior pentru a creste capacitatea
cavitatii pelvine.
l
Diferente la nivelul osului sacrum
intre barbat si femeie
La femeie sacrum
este mai scurt si mai lat;
Jumatatea inferioara formeaza un unghi mai mare cu cea
superioara; jumatatea superioara este aproape dreapta in
timp ce cea inferioara are o curba pronuntata
Osul are o directie mai oblica in posterior;
aceastea cresc marimea cavitatii pelvine si fac unghiul
sacrovertebral mai proeminent.
La barbat: curbura este distribuita mai egal pe toata lungimea
osului si este mai mare decat la femeie
Coccis (os coccygis)
De obicei format din 4 vertebre
rudimentare; (3-5)
Segmentul superior este cel
mai mare si seamana cu o
vertebra sacrata
Segmentele nu au pediculi,
lamin, sau procese spinoase.
Ultimele trei segmente- de
obicei fuzionate
Are baza si apex (pe el se
insera Sfincterul anal extern)
ARTICULATIILE COLOANEI
VERTEBRALE
Desi articulatiile dintre vertebrele individuale
permit un grad limitat de miscare, coloana per
total are o flexibilitate considerabila
ARTICULATII: 1) intre corpii vertebrali
(ligamente intercentrale) si 2) intre arcurile
vertebrale
Articulatiile corpurilor vertebrale/
(ligamentele intercentrale)
Ligamentul longitudinal anterior (ligamentum
longitudinale anterius;)
Ligamentul longitudinal posterior
(ligamentum longitudinale posterius;)
Fibrocartilajele intervertebrale/ discurile
intervertebrale (fibrocartilagines
intervertebrales;)
Lig longitudinal posterior (in reg
toracica)
Discurile
intervertebrale
Inel fibros + nucleu pulpos
Fibrocartilajele
intervertebrale sunt
importante absorbante ale
socului ( sub presiune
nucleul pulpos f. Elastic se
aplatizeaza si se lateste si
impinge laminele fibroase
din jur- mai rezistente- in
toate directiile)
Relatia disc-vertebra
Disc normal si disc herniat
MISCARI
Flexia sau miscarea inainte/ relaxarea ligg anterioare,
comprimarea fibrocartilajelor intervertebrale in portiunea
anterioara, intiderea ligg posterioare. Este miscarea cea mai
extensiva dintre toate miscarile coloanei si este cea mai libera
la nivelul col lombare.
Extensia, sau miscarea in spate/ exact opusul flexiei/ miscarea
e limitata de ligamentele anterioare si de procesele spinoase.
Este cea mai libera in regiunea cervicala.
Miscarea laterala (inclinatia) / se comprima partile laterale
ale fibrocartilajelor intervertebrale. Este mai libera in regiunile
cervicala si lombara.


MISCARI
Circumductia este foarte limitata si in
principal uneste miscarile de inclinatie si
rotatie.
Rotatia se produce prin rasucirea
fibrocartilajelor intervertebrale; miscarea
ampla la nivelul intregii coloane, mica intre
doua vertebre, mai libera in portiunea
superioara a coloanei toracice
Flexia/ muschii
principali:
Sternocleidomastoideu,
Longus capitis, si
Longus colli; Scaleni;
muschii abdominali si
Psoas major.
Extensia este produsa de muschii intrinseci ai
spatelui ajutati la nivelul gatului de Splenius,
Semispinales dorsi si cervicis, si Multifidus.
Miscarea laterala produsa de mm intrinseci ai
spatelui, de Splenius, Scaleni, Quadratus
lumborum, si de Psoas major de o singura
parte;
Rotatia prin actiunea Sternocleidomastoideus,
Longus capitis, Scaleni, Multifidus,
Semispinalis capitis, si muschii abdominali- de
o parte.


CRANIU
Pe portiunea superioara a coloanei vertebrale
Forma ovala, mai lat anterior
Din oase turtite, neregulate, care nu se misca unul
fata de celalalt cu exceptia mandibulei.
2 parti:
(1) neurocranium (cutia craniana), adaposteste si
protejeaza creierul, consta in 8 oase (Occipital, 2
Parietale, Frontal, 2 Temporale, Sfenoidal, Etmoidal)/
2 perechi, 4 neperechi
(2) scheletul fetei (viscerocraniul), 14 oase: 2 Nasale,
2 Maxilare, 2 Lacrimale, 2 Zigomatice, 2 Palatine, 2
Concha Nazale Inferiaore, Vomer, Mandibula.
Bolta (calota) craniului
Din:
- osul frontal, prin portiunea lui verticala
- osul occipital, prin partea sa superioara;
- cele doua oase parietale, n ntregime si cele
doua oase temporale, prin partea lor mai
latita, numita solzul temporalului.
Aceste oase se unesc ntre ele prin suturi
dintate si prin suturi solzoase.

Bolta craniului, privita pe dinauntru (partea
concava), prezinta pe linia mediana a osului
frontal o creasta osoasa, numita creasta
frontala, pe care se prinde coasa creierului.

Baza craniului (endobaza)
din sase oase, dintre care unele, prin forma lor si legaturile pe
care le au, iau parte si la formarea segmentului facial:
- posterior: osul occipital, care ia parte la formarea bazei, prin
portiunea sa inferioara;
- anterior se afla osul sfenoid;
- transversal se afla osul frontal ce nchide portiunea
interioara a bazei.
Spatiul ramas liber ntre osul frontal si osul sfenoid este
completat de lama ciuruita a osului etmoid.
Partile laterale ale bazei craniului sunt nchise de o parte si de
alta de stnca osului temporal.



Endobaza
contine trei
depresiuni numite
fose craniene:
anterioara,
mijlocie, si
posterioara /
adapostesc
diferiti lobi ai
creierului.
Fosa craniana anterioara
frontal, ethmoid si sfenoid
Adaposteste lobii frontali

Fosa craniana mijlocie
formata de sfenoid (de la aripile mici
la cele mari), o parte din oasele
temporale si parietale.
Pe ea: lobii temporali ai creierului.
Portiunea mijlocie a fosei este
ocupata de sella turcica, adapostind
epifiza.


Fosa craniana posterioara
Cea mai adanca si mai mare
Adaposteste trunchiul cerebral,
cerebelul, si lobul occipital al
creierului.
Foramen magnum ocupa cea mai
profunda parte.
In plus: foramenele jugulare

Baza craniului
Este strabatuta de o serie de gauri mari si mici,
precum si de fisuri, (crapaturi). Aceste gauri
sunt locul de trecere pentru cele 12 perechi de
nervi cranieni, pentru bulbul rahidian care
continua cu maduva spinarii, precum si pentru
arterele si venele craniului si encefalului.
PUNCTE ANTROPOMETRICE
IMPARE I MEDIANE:
1) alveolar = punctul cel mai anterior al
rebordului alveolar superior
2) nasion = punct median al suturii
frontonazale
3) glabela = punct median supra- i
intersprcenar
4) bregma = situat la nivelul ntlnirii
suturii coronale cu sutura sagital
PUNCTE ANTROPOMETRICE
5) vertex = situat la nivelul punctului cel mai nalt al
bolii (variabil)
5) obelion = situat la nivelul orificiilor parietale
6) lambda = locul de ntlnire al suturii sagitale cu
sutura lambdoid
7) inion = la nivelul protuberanei occipitale externe
8) opisthion = punct median situat la nivelul marginii
posterioare a gurii occipitale mari
9) basion = punct median la nivelul marginii anterioare
a gurii occipitale mari



II. PUNCTE BILATERALE
10) punctul malar = proeminen maxim
a feei externe a zigomaticului
11) gonion = la nivelul unghiului mandibulei
12) pterion = la nivelul suturii complexe n H a
fosei temporale
13) asterion = pe locul fontanelei asterice.
Puncte craniometrice (Broca).
PUNCTE IMPARE I MEDIANE. 1.alveolar ;
2.nasion ; 3.glabela ; 4.bregma ; 5.vertex ;
5.obelion ;6. lambda ; 7.inion ; 8.opisthion ;
9.basion.
PUNCTE BILATERALE. 10.punctul malar;
11.gonion ; 12.pterion ; 13.asterion
CRANIU
Orbita: portiuni din frontal, maxilla, etmoid,
palatine, sfenoid, zygoma, si lacrimal.
Concavitatea sa adaposteste globul ocular, muschi,
vase, nervi, si tesut conjunctiv.
Cavitatea nazala situata pe linia mediana sub
orbite, acoperita de oasele nazale pereche. Peretele
medial e format de osul etmoid, in timp ce cel
lateral e format de zygoma. Osul frontal formeaza
peretele superior, in timp ce maxilla formeaza
planseul.
nasul
Sinusurile

Paranasal sinuses are hollow cavities lined with respiratory mucosa
within the maxillae, frontal, ethmoid, and sphenoid bones. These
sinuses are in communication with the nasal fossa via small ostia.
Articulatiile coloanei
vertebrale cu craniul

Ligamentele ce le
conecteaza sunt de
doua tipuri: cele ce
unesc atlasul cu osul
occipital, si cele ce
conecteaza axis cu
osul occipital (ex.
Membrana tectoria).
SCALPUL
Pielea capului
Mai groasa decat in alte regiuni
intim aderenta la fascia superficiala, care ataseaza pielea,
ferm la aponevroza si muschiul subiacent.
Miscarile muschilor misca pielea.
Numerosi Foliculi pilosi si glande sebacee.

straturi


Epicranius
(Occipitofrontalis)
consta din doua parti,
Occipitalis si Frontalis,
conectate de o
aponevroza
tendinoasa, galea
aponeurotica.
MUSCHII SCALPULUI
Muschii capului
Muschii extraoculari (misca globii oculari si deschid
pleoapa superioara);
Muschii urechii mijlocii (regleaza miscarea oaselor
urechii mijlocii);
Muschii expresiei faciale ;
Muschii masticatiei;
Muschii palatului moale (il ridica si il coboara);
Muschii limbii (ii misca si ii schimba conturul)

Muschii expresiei faciale
Inervatie motorie via nervul facial (CN VII).
Cei mai multi au origine pe un os/ dar cei mai multi
nu se insera pe oase - in derm, se imbina cu
muschi din vecinatate, etc.
Muschii pleoapelor
Orbicularis oculi este muschiul sfincterian al pleoapelor. Partea
palpebrala actioneaza involuntar, inchizand pleoapele cu blandete
(somn, clipit); portiunea orbitala este actionata voluntar.
The Levator palpebr superioris este antagonistul direct al acestui
muschi; ridica pleoapa superioara
Corrugator coboara sprancenele jos si medial producand ridurile verticale
ale fruntii. Esre muschiul incruntarii (principalul muschi al expresiei de
suferinta).

Muschii gurii
Quadratus labii superioris
Quadratus labii inferioris.
Caninus.
Triangularis.
Zygomaticus.
Buccinator.
Mentalis.
Orbicularis oris.
Risorius
Muschii gurii

Orbicularis oris - inchiderea directa a buzelor.
Buccinators comprima obrajii pentru a pastra, in timpul masticatiei,
mancarea sub presiunea dintilor. Cand obrajii au fost deja destinsi cu aer,
bucinatorii imping acest aer prin buze (suflatul in trompeta/
buccina=trompeta)
Risorius retrage unghiul gurii, si produce ranjetul.
Orbicularis oris
Muschii nasului

Procerus (Pyramidalis nasi)
Nasalis (Compressor naris) consta din 2 parti,
partea transversa si partea alara
Depressor septi (Depressor al nasi)
Dilatator naris posterior
Dilatator naris anterior
Muschii capului
Muschii masticatiei
Masseter.
Temporalis.
Pterygoideus externus.
Pterygoideus internus
Glandele Submandibulara si sublinguala
musculatura limbii
106
Regiunile somatice ale gtului

regiune mediana (regiunea anterioara a
gtului), ncadrata de o parte si de alta de cele
2 regiuni sternocleidomastoidiene;
lateral de acestea sunt situate regiunile
laterale ale gtului;
profund se gaseste regiunea prevertebrala.
La rndul ei regiunea anterioara a gtului este
submpartita ntr-o regiune infrahioidiana si
una suprahiodiana.
107
gatul
Gtul (cervix-collum) reprezint segmentul care face legtura
dintre cap i trunchi.
Limita superioar este reprezentat de limita inferioara a
capului, descrisa anterior.
Limita inferioara se traseaza de la nivelul incizurii
jugulare a sternului, fata superioara a
articulatiei sternoclaviculare si a claviculei
pna la articulatia acromioclaviculara.
Posterior limita este reprezentata de linia
conventionala transversala care uneste cele doua
articulatii acromioclaviculare, trecnd prin
procesul spinos al celei de-a 7-a vertebre
cervicale.
Gatul
Topografic gtul se mparte n dou mari portiuni:
una posterioar care se studiaz odat cu
regiunea rahidian i
alta anterioar submprtt ntr-o serie de
regiuni topografice, unele somatice i altele
viscerale
108
Corp mai mic
Proces spinos bifid
procesele transverse
perforate de un foramen
transversarium, care in
primele 6 vertebre cerv
permite pasajul a. si v.
vertebrale si a plexului
nervos simpatic
Portiunea anterioara a
fiecarui proces transvers=
omoloaga coastei din
regiunea toracica = proces
costal sau element
Vertbra cervicala
Vertebra cervicala tipica
110
111
vertebrele cervicale - 7
C1 - atlas
C2 - axis
112
Principalele repere la nivelul capului si gatului
C3 se gaseste la

nivelul hioidului

iar C4, 5 la nivelul

cartilajului tiroid.
Repere anatomice externe

113
114
muschii gatului
ai regiunii antero-laterale:
median
suprahioidieni
infrahioidieni
lateral
- muschiul platisma
- muschiul sternocleidomastoidian
- muchii scaleni
- muchiul drept lateral al capului
ai regiunii posterioare
115
116
117
118
TRIUNGHIURILE GATULUI
Nume

Delimitari, descriere Semnificatie, continut
Triunghiul carotic anterior pantecele superior al m. omohyoid m.;
posterior m sternocleidomastoid ; superior
pantecele posterior al m. digastric;
Rr a. carotide
Triunghiul cervical
anterior
medial linia mediana; lateral marginea
anterioara a m. sternocleidomastoid; superior
marginea inferioara a mandibulei
Tr. Cervical anterior poate fi subdivizat in 4
trunghiuri: tr. Submental, tr. Submandibular,
tr. Carotic si tr. Muscular.
Triunghiul cervical
posterior
anterior m. sternocleidomastoid; posterior m.
trapez; inferior - 1/3 mijlocie a claviculei
Tr cervical posterior poate fi subdivizat de
pantecele inferior al m. Omohyoid pentru a
un triunghi omoclavicular; vena jugulara
externa incruciseaza tr. cervical posterior.
Triunghiul muscular medial linia mediana; superior corpul osului
hioid; superolateral pantecele superior al m.
omohyoid; inferolateral m. sternocleidomastoid.
Tr. Muscular contine m.subhioidieni; profund
de acestia sunt laringele si glanda tiroida.
Triunghiul
omoclavicular
superior pantecele inferior al m. omohyoid ;
anterior m. Sternocleidomastoid; inferior - 1/3
mijlocie a claviculei
Vena jugulara externa
Triunghiul
submandibular
anterior pantecele anterior al m. digastric;
posterior pantecele posterior al m. digastric;
superior marginea inferioara a mandibulei
contine glanda submandibulara
Triunghiul submental lateral pantecele anterior al m. digastric; medial
linia mediana; inferior corpul osului hioid.
Contine a. si v. submentala.
119
120
triunghiuri la nivelul gatului
Triunghiul Cervical Anterior

Lateral: muschiul sternocleidomastoidian
Superior: marginea inferioara a mandibulei
Medial: linia mediana anterioara a gatului
Acest triunghi mare poate fi subdivizat in 4
triunghiuri: submandibular, submental,
carotidian, si muscular.
121
122
Fasciile gatului sunt:
SUPERFICIALA (tela subcutanea) - cuprinde
platisma
PROFUNDA
are trei straturi (anterioara sau de invelis, pretraheala,
prevertebrala)
Fasciile gatului
123
sectiune la nivelul osului hioid - fasciile
gatului
Investing fascia, known also as the superficial or anterior cervical layer of the deep
fascia, surrounds the neck as a cylinder covering the anterior and posterior cervical
triangles and investing the muscles forming the boundaries of these triangles
Pretracheal fascia, or middle layer of the deep cervical fascia, encases the
trachea, esophagus, pharynx, larynx, and thyroid gland.
Prevertebral fascia, the third major layer of the deep cervical fascia,
encases the layers of musculature about the vertebral column. This fascia is
described as originating from the ligamentum nuchae and the spinous
processes of the cervical vertebrae. It covers those muscles of the back that
extend the neck and, therefore, lies deep to the trapezius muscle and the
investing fascia.
124
planurile 1 si 2 in trigonul
submandibular
125
fasciile gatului - nivel C6
Scheletul Toracelui
Cusca osteo-cartilaginoasa, ce contine si
protejeaza principalele organe ale respiratiei si
circulatiei.
Forma conica, ingust superior si lat inferior,
turtit antero-posterior, si mai lung posterior
decat anterior.
reniform pe sectiune transversa prin proiectia
corpurilor vertebrale in cavitate.
Torace
Suprafata posterioara 12 vertebre toracice si portiunile
posterioare ale coastelor. / convexa de sus in jos.
Suprafata anterioara, formata de stern si cartilajele costale,
este turtita si usor convexa,
Suprafetele laterale sunt convexe; sunt formate de coaste,
separate prin 11 spatii intercostale, ocupate de muschii si
membranele intercostale.
Deschiderea superioara (5/10 cm) este reniforma, si formata
de prima vertebra toracica posterior, marginea superioara a
sternului anterior, si prima coasta pe fiecare parte.

a

Torace
Deschiderea inferioara e formata de a 12-a vertebra toracica
posterior, de coastele 11 si 12 pe laturi, si anterior de
cartilajele coastelor 10, 9, 8 si 7 care urca pe fiecare parte si
formeaza unghiul subcostal, in apexul caruia se proiecteaza
procesul xifoidian.
Deschiderea inferioara este inchisa de diafragm care
constituie podeaua toracelui.
Sternul
Este un s turtit si alungit ce formeaza portiunea mijlocie a
peretelui anterior al toracelui.
Portiunea sa superioara sustine claviculele, si marginile se
articuleaza cu cartilajele primelor 7 perechi de coaste.
Consta din trei parti, numite de sus in jos, manubrium, corp
sau gladiolus, si proces xifoidian;
Este usor convex anterior si masoara aprox 17 cm.,
Mai mare la barbat

Coastele (Cost)

Arcuri osoase elastice ce formeaza o mare parte din scheletul
toracic.
12 de fiecare parte; (numaru poate fi crescut prin dezvoltarea
unei coaste cervicale sau lombare, sau poate fi scazut la 11.
Primele 7 sunt conectate in spate cu coloana vertebrala, si in
fata, prin intermediul unor cartilaje costale, cu sternul; sunt
numite adevarate sau coaste vertebro-sternale .
Urmatoarele 5 sunt coaste false; dintre ele, primele trei au
cartilajele atasate de cartilajul coastei de deasupra (vertebro-
chondrale): ultimele doua sunt libere la nivelul extremitatilor
anterioare si sunt numite coaste flotante sau vertebrale.
Coastele (Cost)
Directia coastelor variaza,
astfel ca cele de jos sunt
mai oblice decat cele de
sus (maximum de
oblicitate- c 9).
Intre ele: spatii
intercostale.
Cresc in dimensiuni pana la
a 7-a si apoi scad spre a
12-a.
2 extremitati, una
posterioara sau
vertebrala, si una
anterioara sau sternala, si
o portiune intermediara
corp

Articulatiile Costovertebrale (Articulationes
Costovertebrales)

2 randuri de articulatii:
unul ce conecteaza capetele coastelor cu corpurilor
vertebrale, (articulatii arthrodial)
altul unind gaturile si tuberculii coastelor cu procesele
transverse.
Ligamente puternice consolideaza aceste articulatii, cea ce
confera un grad limitat de mobilitate, de tip alunecare.

Articulatiile Sternocostale (Articulationes
Sternocotales; Costosternal Articulations)
Articulatiile cartilajelor coastelor adevarate cu
sternul sunt de tip artrodial, cu exceptia
primeia, in care cartilajul este direct unit cu
sternul (articulatie sinartrodiala)
Ligamente puternice
Miscari usoare de alunecare
Articulatia Manubriului cu Corpul Sternal
Articulatie amfiartrodiala o bucata de fibrocartilaj
conecteaza segmentelesau articulatie
diarthrodiala, suprafata articulara a fiecarui os e
imbracata cu o lama de cartilaj
Mecanismul de miscare a Toracelui
Fiecare coasta poseda propria sa varietate de miscari, dar
miscarile tuturor se sumeaza in excursiile respiratorii ale
toracelui.
Fiecare coasta trebuie privita ca o parghie al carei punct de
sprijin este situat imediat in afara articulatiei costotransverse,
astfel incat cand corpul coastei este ridicat, gatul este coborat
si vice versa; datorita disproportiei in lungimea bratelor
parghiei o miscare usoara la capatul vertebral al coastei se
traduce printr-o miscare mult amplificata la nivelul
extremitatii anterioare.

Diagram showing the axes of
movement (A B and C D) of
a vertebrosternal rib.
The interrupted lines indicate the position
of the rib in inspiration
Lateral view of first and seventh ribs
in position, showing the movements
of the sternum and ribs in
A, ordinary expiration; B, quiet inspiration;
C, deep inspiration.
Extremitatile
Oasele membrelor superioare sunt atasate de trunchi prin centura
scapulara sau centura extremitatii superioare formata din scapul si
clavicule/ imperfect mai ales posterior, unde scapula se conecteaza la
trunchi doar prin muschi.
Centura pelvina sau centura extremitatii inferioare formata din oasele
coxale care se articuleaza unul cu celalalt la nivelul simfizei pubiene./
centura este completata posterior de sacrum.
Centura scapulara
Clavicula formeaza portiunea
anterioara a centurii scapulare.
os lung care se articuleaza medial
cu manubrium sternal, si lateral
cu acromionul scapulei.
Scapula formeaza portiunea
posterioara a centurii. Un os plat,
triunghiular.

Humerus cel
lung si mai
mare os al
extremitatii
superioare; are
un corp si doua
extremitati.
Ulna si Radius
ULNA este un os lung, de forma
prismatica, plasat pe partea
mediala a antebratului, paralel
radius.
are corp si doua extremitati.
Extremitatea sa superioara, groasa
si puternica, formeaza o mare
parte din articulatia cotului; osul se
micsoreaza spre extremitatea
distala care este foarte mica, si
exclusa din articulatia pumnului
prin interpozitia unui disc articular.

RADIUS - situat pe fata laterala a
ulnei.
partea superioara este mica dar
partea inferioara este mare,
formand partea cea mai
importanta articulatiei pumnului.
este un os lung, de forma
prismatica
Are un corp si doua extremitati.
Carpul
Scheletul mainii este subdivizat in trei
segmente: carpul sau oasele
incheieturii mainii; metacarpul sau
oasele palmei; si falangele sau oasele
degetelor.
Oasele carpiene (Ossa Carpi), in numar
de 8, sunt aranjate in doua randuri.
Primul rand: navicular, lunat,
triunghiular (triquetra), si pisiform;
Randul distal: trapez, trapezoid,
capitat, si hamat.
Carpul
Caracteristici comune
Fiecare os (exceptind pisiformul) presinta sase
suprafate:
suprafetele volara sau anterioara si dorsala sau
posteriora sunt aspre, pentru insertii ligamentare.
Suprafetele superioare sau proximale, si inferioare
sau distale sunt articulare;
suprafetele mediale si laterale sunt de asemenea
articulare.

Metacarpul
Consta din 5 oase cilindrice care se numeroteaza din lateral (ossa metacarpalia I-V);
Fiecare are un corp si doua extremitati.
Falangele Mainii (Phalanges Digitorum Manus)

In numar de 14, trei pentru fiecare deget, si doua pentru degetul mare
Fiecare consta din corp si doua extremitati.
falangele unghiale = cele distale

Oasele coxale

Osul coxal este mare, turtit, neregulat.
Se articuleaza cu celalalt coxal pe linia mediana
anterior, si impreuna formeaza laturile si peretele
anterior al cavitatii pelvine.
Consta din trei parti, ilium, ischium, si pubis, oase
distincte la subiectul tanar, dar fuzionate la adult;
uniunea acestor trei parti are loc in si in jurul unei
cavitati articulare in forma de cupa, acetabulum,
situat langa zona de mijloc a suprafetei externe a
osului.
Oasele coxale
ILIUM, numit asa pentru ca sustine flancul, este portiune
superioara care se extinde de la acetabulum in sus.
ISCHIUM este portiunea cea mai de jos si cea mai puternica a
osului; pleaca in jos de la acetabulum, se mareste intr-o mare
tuberozitate, si apoi formeaza cu pubisul foramenul
obturator.
PUBIS se extind medial si inferior de la acetabulum si se
articuleaza la nivelul liniei mediane cu cel din partea opusa:
formeaza partea anterioara a pelvisului si sustine organele
reproducatoare externe.

Planul de osificare a coxalelor.
Coxalul drept. Suprafata interna Coxalul drept. Suprafata externa
Pelvis (bazinul)
Un inel osos intre coloana pe care o sustine si membrele
inferioare pe care sta;
Este mai puternic si mai masiv decat cavitatile craniana sau
toracica, si se compune din patru oase: doua coxale lateral si
anterior si sacrum si coccis posterior.
Pelvisul este impartita de un plan oblic trecand prin
proeminenta sacrumului, liniile arcuata si pectineala, si
marginea superioara a simfizei pubiene, in marele (fals) si
micul (adevarat) pelvis. Circumferinta acestui plan este
numita linea terminalis.
Pelvisul osos


1. Sacrum
2. Ilium
3. Ischium
4. Osul Pubic
5. Simfiza Pubiana
6. Acetabulum
7. Foramen obturator
8. Coccyx
Linia rosie: linia terminalis
(delimiteaza marele de micul pelvis)

Functii
Primare: sa sustina greutatea corpului superior cand sta asezat
sau in picioare; transfera greutatea de la scheletul axial la
scheletul apendicular inferior in timpul statului in picioare si al
mersului; confera insertii pentru puternica musculatura a
locomotiei si posturii. Din aceasta cauza, comparat cu centura
scapulara, centura pelvina este puternica si rigida.
Functiile secundare: adaposteste si protejeaza viscerele
abdominopelvine (portiunile inferioare ale tracturilor urinare,
organele reproducatoare interne, vezica, rect, etc); confera
insertii pentru organele reproducatoare externe si muschii si
membranele asociate lor.

Circumferinta superioara a
micului pelvis
Circumferinta superioara include
un spatiu numit apertura superioara
(apertura pelvis [minoris] superior), in
forma de inima avand trei diametre
principale: anteroposterior sau
conjugat (de la unghiul
sacrovertebral la simfizas pubiana;
aprox 110 mm la femeie. / diametrul
transvers (cel mai mare) de la
mijlocul liniei terminalis dintr-o parte
in partea cealalta; aprox 135 mm la
femeie. / Diametrul oblic de la
eminenta iliopectinee de pe o parte la
articulatia sacroiliaca de pe partea
opusa; prox 125 mm la femeie.
Cavitatea micului pelvis
Cavitatea micului pelvis (un canal
scurt si curbat) este delimitata anterior
si inferior de simfiza pubiana si
ramurile pubiene superioare; superior
si posterior de suprafetele pelvine ale
sacrumului si coccisului; lateral,
portiuni din suprafetele interne ale
ischionului si iliumului. Contine, colon
pelvin, rect, vezica urinara, organe
reproductive interne.
Circumferinta inferioara a
micului pelvis
Circumferinta inferioara,
neregulata; include un spatiu
numit apertura inferioara
(apertura pelvis [minoris]
inferior) marginita posterior de
varful coccisului, si lateral de
tuberositatile ischiadice.
Diametrul antero-posterior se
extinde from de la varful coccisului
la simfiza pubiana; 90- 115 mm la
femeie. / Diametrul transvers intre
partile posterioare ale
tuberozitatilor ischiadice si are
aprox 115 mm la femeie.


Pelvisul feminin: mai delicat, mai putin masiv,
cu impresiuni musculare mai putin pronuntate/
spinele iliace anterioare mai distantate./
apertura superioara a micului pelvis este mai mare,
cavitatea este mai larga, sacrum este mai scurt,
apertura inferioara este mai larga si coccisul mai mobil.
Dimensiunea pelvisului variaza
nu numai la cele doua sexe, dar si la diferiti membri
ai aceluiasi sex, si nu pare sa fie influentata de talie.

Femurul
Cel mai lung si
puternic os al
scheletului/ in cea
mai mare parte
cilindric.
corp si 2
extremitati
Architectura Femurului
Koch, prin analiza matematica: in fiecare parte a femurului
exista o remarcabila adaptare a structurii interne a osului in
functie de necesitatile mecanice datorate incarcarii capului
femural.
Transmisia incarcaturii de la acetabul spre tibia; materialul
osos este dispus pe cai de stressuri interne maxime care sa
reziste cu maxima eficienta si deci, cu maximum de economie
de material.
Koch
The femur obeys the mechanical laws that govern other elastic bodies
under stress; the relation between the computed internal stresses due to
the load on the femur-head, and the internal structure of the different
portions of the femur is in very close agreement with the theoretical
relations that should exist between stress and structure for maximum
economy and efficiency; and, therefore, it is believed that the following
laws of bone structure have been demonstrated for the femur:
1. The inner structure and external form of human bone are closely adapted
to the mechanical conditions existing at every point in the bone.
2. The inner architecture of normal bone is determined by definite and exact
requirements of mathematical and mechanical laws to produce a
maximum of strength with a minimum of material.

Arhitectura interna a
femurului superior
Osul spongios al
femurului superior este
compus din doua sisteme
trabeculare distincte
asezate in doua cai
curbate/ una pe fata
interna a diafizei si una pe
fata laterala (externa) a ei.
Aceste sisteme se
intersecteaza in unghiuri
drepte.
Patella (rotula)
Patella (rotula) este un os plat, triunghiular,
situat in fata articulatiei genunchiului.
Este dezvoltat in tendonul muschiului
Quadriceps femural.
Protejeaza partea anterioara a articulatiei si
creste parghia lui cvadricepsului femural
facandu-l sa actioneze intr-un unghi mai mare.
Tibia
Tibia este situata la nivelul portiunii
mediale a gambei si, exceptand femurul,
este cel mai lung os al scheletului.
Are o forma prismoida, expandat
superior, unde intra in articulatia
genunchiului
Se subtiaza in treimea inferioara si apoi
se largeste din nou, dar mai putin la
extremitaea inferioara.
Are un corp si doua extremitati.
Fibula
Fibula este plasat pe partea laterala a tibiei, cu care se
conecteaza superior si inferior.
Mai mic decat tibia/ cel mai subtire dintre oasele lungi.
corp si doua extremitati.
Extremitatea superioara este mica si plasata spre spatele
capului tibiei, sub nivelul articulatiei genunchiului/ nu
participa la aceasta.
Extremitatea inferioara se inclina putin in fata, pentru a fi pe
un plan anterior fata de cel al capatului de sus;
Distal formeaza partea laterala a articulatiei gleznei.
Scheletul piciorului
consta in trei parti: tars,
metatars, si falange.
Tarsul (Ossa Tarsi)
Oasele tarsiene sunt in
numar de 7: calcaneu,
talus, cuboid, navicular, si
primul, al doilea, si al
treilea cuneiform.
Calcaneu (os calcis)
Este cel mai mare dintre
oasele tarsiene
Este situat in portiunea cea
mai posterioara si inferioara
a piciorului, servind la
transmiterea greutatii
corpului spre pamant, si
formind o puternica
parghie pentru muschii
gambei.
Forma cuboidala neregulata
cu 6 suprafete
Calcaneul se articuleaza cu
doua oase: talus si cuboid.

Al doilea cel mai mare os
tarsian.
Ocupa portiunea mijlocie si
superioara a tarsului,
sustinand tibia superior, stand
pe calcaneus inferior,
Se articuleaza pe ambele parti
cu maleolele, si anterior cu
navicularul.
Consta din corp (cu trohlea-
pentru articulatia cu tibia), gat,
si cap
Talus se articuleaza cu 4 oase:
tibia, fibula, calcaneu, si
navicular.

Talus (astragal)
Cuboid



Navicular
Metatarsul
Cinci oase numerotate dinspre medial (ossa metatarsalia I.-V.);
Fiecare prezinta un corp si doua extremitati.
Primul
metatarsian
Al doilea metatarsian
Falangele Piciorului
(Phalanges Digitorum
Pedis)

Corespund ca numar si
aranjare generala cu
cele ale mainii;
Sunt 2 in degetul mare
si trei in fiecare dintre
celelalte degete.
Comparatie intre oasele Mainii si Piciorului
Mana si piciorul- construite cumva dupa principii similare, fiecare constand
intr-o parte proximala, carpul sau tarsul, o portiune mijlocie, metacarpul,
sau metatarsul, si o portiune terminala, falangele.
Partea proximala consta dintr-o serie de oase mai mult sau mai putin
cubice, care permit o mica miscare de alunecare unul fata de altul si in
principal distribuie fortele transmise de la/ spre oasele antebratului sau
gambei.
Portiunea mijlocie este facuta din oase lungi usor mobile care asista carpul
sau tarsul in a distribui fortele si de a le receptiona pe o zona mai lata.
Comparatie intre oasele Mainii si Piciorului
Portiunea terminala este cea mai mobila, iar elementele ei separate pot
efectua o serie de miscari printre care cele mai importante sunt flexia si
extensia.
Functia mainii si piciorului sunt, totusi, foarte diferite.
Piciorul formeaza o baza solida pentru a sustine corpul in postura erecta, si
este din acest motiv construit mai solid si partile sale componente sunt
mai putin mobile unele fata de altele decat cele ale mainii. (lucru evident
mai ales in cazul falangelor dar si a altor componente)

Clasificarea articulatiilor
Sinartroze (articulatii imobile).includ toate
acele articulatii in care suprafetele oaselor
sunt aproape in contact direct, tinute
impreuna de tesut conjunctiv sau cartilaj
hialin, si in care nu exista miscare apreciabila
(ex. Oasele craniului cu exceptia mandibulei).
4 varietati de sinartroze: sutura, schindylesis,
gomphosis, si synchondrosis
Amfiartroze (articulatii usor mobile)
In aceste articulatii suprafetele osoase aflate in
contiguitate sunt
fie conectate prin discuri turtite de fibrocartilaj, ca in
articulatiile dintre corpurile vertebrale; / symphysis




Fie unite de un ligament interosos, ca in articulatia
tibiofibulara inferior./ syndesmosis.

Diartroze (articulatii mobile)
sunt articulatiile mobile cele mai raspandite in organism.
Caracteristica lor generala o constituie prezenta unei cavitati
articulare, in care se gaseste o mica cantitate de lichid
sinovial, o capsula articulara, captusita in interior de
membrana sinoviala si cartilajul hialin articular.
Articulatia poate fi divizata, complet sau incomplet, de un disc
articular sau menisc.
Mobilitatea lor variaza in functie de forma pe care o prezinta
suprafetele articulare ale oaselor, ce determina si diferitele
tipuri de diartroze.
Suprafetele articulare ale diartrozelor pot avea diferite forme:
sferice, eliptice, cilindrice sau plane.



Diartroze (articulatii mobile)
Varietatile de articulatii din aceasta clasa/ in functie de
miscarea permisa de fiecare.
in care miscarea este uniaxiala/ toate miscarile au loc in jurul
unei axe. / axa poate fi transversa in ginglimus,(articulatiile
interfalangiene); sau longitudinala in diartroza trohoida sau
articulatia-pivot (axis-atlas),
Ginglimus (articulatie balama)
Diartroze (articulatii mobile)
miscare biaxiala, miscari in jurul a doua axe orizontale in
unghiuri drepte una fata de alta, sau in orice axa ce intervine
intre cele doua. /articulatia condiloida si articulatia-sa.
Exista o forma in care miscarea este poliaxiala, enartroza sau
articulatia bila-si-cavitate;
artrodia sau articulatii care aluneca. Miscare limitate intre
doua oase cu suprafete plane sau unul usor convex si celalalt
usor concav.
Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)
1 Miscarea de alunecareeste cel mai simplu tip de miscare
care poate avea loc intr-o articulatie, o suprafata alunecand
sau miscandu-se peste o alta fara vreo miscare angulara sau
rotatorie. Este o miscare comuna tuturor articulatiilor mobile
dar in unele ( cele mai multe dintre articulatiile carpului si
tarsului, este singura miscare permisa.
2 Miscarea Angulara are loc numai intre oase lungi, si prin
ea unghiul dintre doua oase este crescut sau diminuat. Poate
avea loc: (1) in fata si in spate, constituind flexie si extensie;
sau (2) spre si dinspre planul median al corpului, sau, in cazul
degetelor de la mana sau picior, dinspre linia mijlocie a mainii
sau piciorului, constituind adductie si abductie. Articulatiile
strict ginglimoide admit numai flexie si extensie. Cele mai
multe articulatii mobile combina Abductia si adductia, cu
flexia si extensia; ( ca in sold, umar, incheietura mainii, etc.)
Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)
3 Circumductia forma de miscare ce ia loc intre capul unui
os si cavitatea lui articulara, cand osul este facut sa
circumscrie un spatiu conic; baza conului este descrisa de
capatul distal al osului, apexul este in cavitatea articulara;
(umar, sold).
4 Rotatia.este o forma de miscare in care un os se misca in
jurul unui ax central fara sa existe vreo deplasare de la acest
ax; axul de rotatie poate exista intr-un os separat (axis/ atlas)
sau osul se poate roti in jurul propriului ax (humerusul in
articulatia umarului); sau axul rotatiei poate sa nu fie paralel
cu axul lung al osului (miscarea radiusului pe ulna in timpul
miscarii de supinatie si pronatie),

Tipuri de Miscari permise in articulatii (4 tipuri)
5 Actiunea Ligamentara a Muschilor.miscarile diferitelor
articulatii ale unui membru sunt combinate prin mijlocirea
muschilor ce trec peste mai mult de o articulatie. Acestia,
cand sunt relaxati si intinsi complet, actioneaza ca ligamente
elastice in a retrange anumite miscari ale unei articulatii,
exceptand situatiile se combina cu miscarile corespunzatoare
ale celuilalt miscarile celui din urma fiind de obicei in
directie opusa. Astfel, scurtimea muschilor posteriori ai
coapsei (semitendinos, semimembranos, biceps femural)
previn flexia completa a soldului, cu exceptia situatiei in care
si articulatia genunchiului este de asemenea flectata asa incat
sa apropie insertiile.
Articulatiile
Aceasta are precum consecinte: (1) coordonarea
celor mai obisnuite si uzuale miscari, si posibilitatea
ca ele sa fie efectuate cu cea mai mica cheltuiala de
energie. (2) Permite muschilor scurti care trec peste
doar o articulatie sa actioneze si asupra altora.

Articulatii
Articulatiile pot fi grupate in cele ale
trunchiului, si cele ale extremitatilor
superioare si inferioare.
Articulatiile extremitatii superioare
I. Sternoclaviculara.
II. Acromioclaviculara
III. Umar.
IV. Cot.
V. Radioulnara
VI.Pumn.
VII. Intercarpiana.
VIII. Carpometacarpiana.
IX. Intermetacarpal.
X. Metacarpofalangiana.
XI. Articulatiile Degetelor
Articulatia sternoclaviculara

Articulatia
sternoclaviculara
este artrodiala
dubla.
In formarea ei intra
capatul sternal al
claviculei,
partea superioara si
laterala a
manubriumului
sternal, si
cartilajul
primei coaste.
Miscari
Miscare limitata in aproape fiecare directiesus, jos,
posterior,anterior, circumductie.
In aceasta articulatie, clavicula in miscarea sa antreneaza si
scapula.
Muschii care ridica umarul sunt fibrele superioare ale
Trapezului, Levator scapul, capatul clavicular al
Sternocleidomastoidianului, ajutati de Romboidei.
Coborarea umarului este in principal efectuata de gravitate
asistata Subclavius, Pectoralis minor si fibrele inferioare ale
Trapezului.
Umarul este impins posterior de Romboidei si fibrele milocii si
inferioare ale Trapezului, iar
anterior de Serratus anterior si Pectoralis minor.

Articulatia Acromioclaviculara (Articulatio
Acromioclavicularis; Articulatia Scapuloclaviculara)
Este o articulatie artrodiala intre capatul acromial al claviculei si
marginea mediala a acromionului scapulei.
Miscari de doua tipuri: (1) alunecare a capatului articular al
claviculei pe acromion; (2) rotatie a scapulei inainte si inapoi pe
clavicula.
Functie importanta in miscarile extremitatii superioare. Daca
aceasta articulatie nu ar fi existat, miscarea circulara a scapulei pe
coaste (de ex in impingerea umerilor posterior sau anterior) s-ar fi
facut cu o mare eroare in directia umarului, si ar fi fost impossible
sa dai o lovitura directa cu intreaga forta a bratului (de fapt
intreaga forta combinata a scapulei, bratului si antebratului)
(Humphry)
Umarul stang si articulatia acromioclaviculara

Articulatia Humerala sau Articulatia Umarului
(Articulatio Humeri)
este enartrodiala sau bila-si-cavitate.
Oasele ce participa: capul humeral (hemispheric) si cavitatea
glenoida a scapulei,
Permite miscare considerabila
Protejata de ligamente care limiteaza miscarea excesiva.
Protejata superior de un arc, format de procesul coracoid,
acromion, si ligamentul coracoacromial.
Fosa
Capsula articulatiei umarului (destinsa).
Aspect Anterior
Fosa glenoida dreapta
Miscari
mare varietate: flexie, extensie, abductie, adductie,
circumductie, si rotatie.
particularitati:
(1) dimensiunea mare a capului humeral comparativ
cu adancimea cavitatii glenoide.
(2) laxitatea capsulei articulare. (atat de mare incat,
atunci cand muschii sunt disecati de pe capsula si se
deschide capsula pentru a contracara presiunea
atmosferica, bratul va cadea aprox 2.5 cm de la
scapula. Astfel, miscarile bratului nu sunt reglate atat
de mult de capsula cat de muschii care o inconjoara)
(3) conexiunea intima a capsulei cu muschii atasat pe
capul humerusului.

Articulatia cotului (Articulatio Cubiti)

un ginglymus sau articulatie balama.
Trohlea humerusului este primita de incizura
semilunara a ulnei (balama), si capitulum
humerusului se articuleaza cu fovea capului
radiusului ( articulatie artrodiala).
Suprafetele articulare sunt conectate
impreuna se o capsula.
Miscari
Articulatia cotului cuprinde trei portiuni
diferite artic. intre ulna si humerus, cea
intre capul radiusului si humerus, si articulatia
radioulnara proximala.
Membrana sinoviala comuna,
Combinatia de miscari de flexie si extensie ale
antebratului cu cele de pronatie si supinatie
ale mainii, sunt practic produse in aceeasi
articulatie.
Articulatia Radioulnara (Articulatio Radioulnaris)

Este efectuata de ligamente care conecteaza
impreuna atat extremitatile cat si corpurile
acestor oase.
Ligamentele pot fi subdivizate in trei categorii:
1, ale articulatiei radioulnare proximale;
2, ligamente radioulnare mijlocii;
3, cele ale articulatiei radioulnare distale.
Miscari
Articulatia radioulnara proximala: miscarile rotatorii
ale capului radial in inelul format de ligamentul
anular si incizura radial a ulnei; rotatia anterior este
numita pronatie; rotatia posterior, supinatie.
In articulatia radioulnara distala: rotatie a capatului
inferior al radiusului in jurul unei axe care trece prin
centrul capului ulnei. Cand radiusul se roteste
anterior, rezulta pronatia antebratului si mainii; si
candposterior, supinatie.
Articulatia Radiocarpiana
(Articulatio Radiocarpea)

Articulatie condiloida formata de capatul
inferior al radiusului si suprafata
inferioara a discului articular, superior
(cavitatea primitoare); si de navicular,
lunat, si triunghiular inferior (formeaza
condilul).
Articulatia este inconjurata de capsula,
intarita de ligamente.
Miscarile permise in aceasta articulatie
sunt flexia, extensia, abductia, adductia,
si circumductia. Sunt combinate cu
miscarile carpului.
Articulatiile Intercarpiene (Articulationes
Intercarpe; Articulatiile Carpului)

Pot fi subdivizate in trei:
1. Articulatiile Randului Proximal al Oaselor
Carpiene.
2. Articulatiile Randului Distal al Oaselor Carpiene.
3. Articulatiile celor doua Randuri intre Ele.
Miscari
Articulatia mainii considerata ca un intreg implica patru suprafete
articulare:
(a) suprafetele inferioare ale radiusului si discului articular;
(b) suprafetele superioare ale oaselor navicular, lunat, si triunghiular,
(pisiformul nu are o contributie esentiala in miscarea mainii;
(c) suprafata in forma de S creata de suprafetele inferioare ale
oaselor navicular, lunat, si triunghiular;
(d) suprafata reciproca formata de suprafetele celui de al doilea
rand.
Aceste 4 suprafete formeaza doua articulatii:
(1) una proximala, articulatia propriuzisa a incheieturii mainii;
(2) una distala, articulatia medio-carpiana.
Miscari
Articulatia propriu-zisa a incheieturii mainii este o articulatie
condiloida, in care sunt permise toate miscarile cu exceptia
rotatiei.
(Flexia si extensia sunt cele mai libere)
Sunt permise adductia (sau flexia ulnara) si abductia (sau
flexia radiala). (prima este mai ampla decat cea de a doua,
datorita scurtimii procesului stiloid al ulnei).
Circumductia este permisa prin miscari combinate si
consecutive de adductie, extensie, abductie, si flexie.
Rotatia nu e posibila, dar efectul ei se obtine prin pronatie si
supinatie ale radiusului pe ulna.
Miscari
In articulatia mediocarpiana sunt permise flexia si extensia
(mai ales) si o usoara rotatie.
Articulatia Coloanei Vertebrale cu Pelvisul
ligamentele ce conecteaza vertebra a cincea lombara cu sacrul
sunt similare celor ce dintre segmentele mobile ale coloanei
vertebrale:
1.continuarea ligg. longitudinal anterior si posterior.
2. Fibrocartilaj intervertebral, conectand corpul L5 cu S1 si
formand o articulatie amfiarthrodial.
3. Ligamenta flava, intre L5 si S1.
4. Capsule conectind procese articulare.
5. Ligamente inter- si supraspinale.
pe fiecare parte, ligament iliolumbar, conecteaza pelvisul cu
coloana vertebrala.
Articulatiile pelvisului
Simfiza pubiana:
- disc interpubian
- lig. Pubian superior
- lig. Pubian arcuat
Articulatia sacroiliaca (amfiartrodiala)
- fete auriculare
- ligg. Sacro-iliace ant si post si lig. interosos
Articulatia sacrococigiana
Articulatiile pelvisului
ligamentele conectind oasele pelvisului/ 4 grupuri:
1. Cele conectind sacrum si ilium.
2. Cele trecand intre sacrum si ischium.
3. Cele unind sacrum si coccyx.
4. Cele intre cele doua oase pubice.
Mecanismele Pelvisului
Inelul pelvin sustine si protejeaza viscerele continute si
permite insertia unor muschi ai trunchiului si membrelor
inferioare.
Mecanismele Pelvisului
Cea mai importanta functie mecanica a sa este de a transmite
greutatea trunchiului si membrelor superioare la
extremitatile inferioare.
Poate fi divizat in doua arcuri de un plan vertical trecand prin
cavitatile acetabulare; cel posterior e cel insarcinat in principal
cu transmiterea greutatii. Partile sale esentiale sunt cele trei
vertebre sacrate superioare si cei doi puternici piloni ososi ce
pleaca de la articulatiile sacroiliace la cavitatile acetabulare.
Pentru receptia si difuzarea greutatii fiecare cavitate
acetabulara este intarita de doua segmente aditionale
mergand spre pubis si ischium.
Mecanismele Pelvisului
Pentru a reduce impactul in schimbarile rapide de distributie a
greutatii, se interpun articulatii (sacroiliace) intre sacrum si
oasele iliace; o articulatie accesorie (simfiza pubiana) exista la
mijlocul arcului anterior.
Sacrum formeaza varful arcului posterior; greutatea transmisa
cade pe el la nivelul articulatiei lombosacrate si, teoretic, are
o componenta in doua directii. O componenta de forta este
cheltuita pentru a impinge sacrul in jos si posterior intre
oasele liace, in timp ce cealalta trage capatul superior al
sacrului inferior si anterior spre cavitatea pelvina.
In tinpul sarcinii, articulatiile pelvine si ligamentele sunt
relaxate, si capabile din acest motiv de miscari mai extensive.

ARTICULATIILE MEMBRULUI
INFERIOR
I. Sold.
II. Genunchi
III. Tibiofibulara
IV. Glezna
V. Intertarsiana
VI. Tarsometatarsiana
VII.Intermetatarsiana
VIII. Metatarsofalangiana.
IX. Articulatiile Degetelor.
Articulatia soldului
Este enartrodiala sau bila-si-
cavitate, formata de
receptarea capului femural in
cavitatea acetabulara.
Cartilajul articular de pe
capul femural, mai gros in
centru decat pe circumferinta
Miscari
Sunt foarte extensive,
Constau in flexie, extensie, adductie, abductie, circumductie, si
rotatie.
Contrast izbitor cu articulatia umarului/ aranjare mecanica mult mai
completa pentru limitare in miscarile sale. La umar: capul
humerusului nu este adaptat de loc la marimea cavitatii glenoide iar
capsula articulara nu restrictioneaza miscarile. In articulatia soldului,
capul femural este bine adaptat cavitatii acetabulare pe o suprafata
ce se extinde aproape pe jumatatea unei sfere, iar la marginea cupei
osoase este fixat de un ligament labrum glenoidal,. Ranforsarea este
intarita de unul dintre cele mai solide ligamente ale corpului, lig.
iliofemoral ligament. In plus cele doua oase sunt tinute impreuna
prin ligamentum teres;
Articulatia genunchiului
descrisa initial ca
ginglymus sau balama, in
realitate mult mai
complexa.
Consta in trei articulatii in
una: doua articulatii
condiloide, cate una intre
fiecare condil al femurului
si meniscul corespunzator
si condilul tibial; si o a treia
intre patella si femur,
partial artrodiala,..
Miscari in articulatia genunchiului
flexia si extensia, si, in anumite pozitii ale articulatiei rotatie
interna si externa.
Miscarile de flexie si extensie in aceasta articulatie difera de
cele dintr-o articulatie balama tipica, precum cotul, pentru ca
a) axul in jurul caruia are loc miscarea nu este unul fix, ci se
misca anterior in timpul extensiei si posterior in timpul flexiei;
(b) inceputul flexiei si sfarsitul extensiei sunt acompaniate de
miscari rotatorii asociate cu fixarea membrului intr-o pozitie
de mare stabilitate.
Articulatiile dintre Tibia si Fibula
Articulatiile intre tibie si fibula efectute de
ligamentele care conecteaza extremitatile si
corpurile celor doua oase
3 seturi de ligamente: (1) cele ale articulatiei
Tibiofibulare; (2) membrana interosoasa; (3)
cele ale sindesmozei Tibiofibulare
Articulatia Talocrurala sau articulatia gleznei
Este un ginglimus.
Structurile ce intra in formarea ei sun capatul
inferior al tibiei si maleola ei, maleola fibulei,
si ligamentul transvers, care formeaza
impreuna o scobitura pentru receptia
suprafetei superioare convexe a talusului.
Miscari
Dorsiflexie (apropierea dorsumului piciorului de partea
anterioara a piciorului) si extensie (calcaiul este ridicat si
degetele de la picioare privesc in jos) ;
Limitele miscarii/ variaza la diferiti indivizi de la 50 la 90.
Axul transvers al miscarii este usor oblic. / maleolele
imbratiseaza strans talusul in toate pozitiile articulatiei asa
incat orice grad usor de miscare laterala nu se face decat prin
intinderea ligamentelor sindesmozei talofibulare,
Miscari
Inversia si eversia piciorului, ca si schimbarile
temporare ce au loc in forma piciorului cand
acesta se aplica pe sol sunt in principiu efectute
in articulatiile tarsiene; articulatia dintre talus si
calcaneus posterior si navicular si cuboid anterior
se mai numeste si articulatia tarsiana transversa
si poate inlocui in mare masura articulatia gleznei
cand aceasta devine anchilozata.
Articulatiile Intertarsiene (Articulationes
Intertarse; Articulatiile Tarsului)
Articulatia Talocalcaneana
sunt doua/ una anterioara, ce participa la articulatia
talocalcaneonaviculara (articulatie artrodiala ce permite
miscari mai largi de alunecare si oarecare rotation), si una
posterioara intre fata inferiara a talusului si calcaneu
(articulatie arthrodiala ce permite miscari de alunecare
anteroposterioare si laterale)
Articulatia Calcaneocuboida (miscari de alunecare)

Articulatia tarsiana transversa
Formata de articulatia calcaneului cu cuboidul, si de articulatia
talusului cu navicularul.
Miscarea este mai extensiva decat in celelalte articulatii
tarsiene, si consta intr-un gen de rotatie prin care piciorul
poate face o usoara flexie si extensie, iar in acest timp talpa
este este asezata medial (inversie) sau lateral (eversie).
Articulatiile
Intercuneiforme
si Cuneocuboide
Cele trei oase cuneiforme si
cuboidul sunt conectate prin
trei ligamente (dorsal, plantar,
si interosos)
Miscarile permise intre aceste
oase sunt limitate la o usoara
alunecare unul pe altul.
Articulatiile Tarsometatarsiene (Articulationes
Tarsometatarse

Articulatii artrodiale.
Cele trei oase cuneiforme, si cuboidul, care se articuleaza cu
bazele oaselor metatarsiene.
Oasele sunt conectate intre ele prin ligamente
Miscari usoare de alunecare
Articulatiile Intermetatarsiene (Articulationes
Intermetatarse)

Intre bazele metatarsienelor/intarite cu
ligamente cu exceptia celei intre primul si al
doilea metatarsian (ca la police)
miscarea permisa: usoara alunecare

Articulatiile Metatarsofalangiene (Articulationes
Metatarsophalange

De tip condiloid
flexie, extensie, abductie, si adductie.
Articulatiile Degetelor (Articulationes Digitorum
Pedis; Articulatiile Falangelor)

Articulatiile interfalangiene sunt ginglimoide, si fiecare are
ligamente:unul plantar si doua colaterale.
MiscariSingurele miscari permise in articulatiile degetelor
sunt flexia si extensia; (miscari mai ample intre prima si a
doua falanga decat intre a doua si a treia)
Arcurile piciorului
Necesare pentru a suporta greutatea corpului in pozitie
erecta cu minimum de consum de material
O serie de arcuri formate din oasele tarsiene si
metatarsiene, intarite de ligamentele si tendoanele
piciorului
Arcurile principale:
Cele antero-posterioare (doua tipuri: medial si lateral
Arcul medial, f. elastic: calcaneus, talus, navicular, cele
trei cuneiforme, primul, al doilea , si al treilea
metatarsiene
Arcul lateral (calcaneus, cuboid,
metatarsienele al patrulea si al cincilea.
Ambele arcuri sunt susutinute de ligamente
si tendoane puternice

Ambele arcuri ( medial si lateral) contribuie si
la arcul longitudinal fundamental (consta din
calcaneus, cuboid, al treilea cuneiform, al
treilea metatarsian)
Arcurile transverse
Complete la nivelul portiunii posterioare a metatarsului si portiunii
anterioare a tarsului
Incomplete (jumatati de domuri cu concavitatea spre medial) la mijlocul
tarsului
MIOLOGIE
Mecanica Muschilor
MUSCHII sunt conectati cu oase, cartilaje, ligamente, si piele, fie
direct, fie prin intermediul unor structuri fibroase numite tendoane
sau aponevroze.
Acolo unde un muschi este atasat de os sau cartilaj, fibrele se termina
in extremitati oarbe pe periosteum sau perichondrium, si nu intra in
relatie directa cu tesutul osos sau cartilagins.
Mecanica Muschilor
Acolo unde muschii sunt conectati cu pielea, stau ca un strat turtit
subcutanat si sunt conectati cu tesutul areolar prin fascicule de fibre,
(ca la muschii fetei).
Muschii variaza extrem de mult in forma. In membre, sunt de lungimi
considerabile, in special cei mai superficiali; inconjoara oasele, si
constituie o importanta protectie pentru articulatii. La trunchi, ei sunt
lati, turtiti, si extinsi, si ajuta la formarea peretilor cavitatilor
trunchiului./ de aici terminologia, lung, lat, scurt, etc., folositi in
descrierea muschiului.
Mecanica Muschilor
variatie considerabila in aranjarea fibrelor unor muschi
referitor la tendoanele de care sunt atasati.
La unii fibrele sunt paralele si merg direct de la origine la
insertie; acestia sunt muschii quadrilaterali, precum
Tireohioidianul.
Mecanica Muschilor
La muschii fusiformi, fibrele sunt usor curbate, asa incat
muschiul se ingusteaza spre capete.
In altii fibrele sunt convergente; iau nastere printr-o origine
lata, si apoi converg spre o insertie ingusta. (muschii
triunghiulari ex, Temporalis).
In altii, originea si insertia nu se afla in acelasi plan, dar planul
liniei de origine intersecteaza pe acela al liniei de insertie; (ex.
Pectineus)
In unii muschi (ex., Peronei) fibrele sunt oblice si converg, ca
penele, intr-o parte a unui tendon care se intinde pe toata
lungimea muschiului; (muschi unipenati).
La altii fibrele oblice converg pe ambele parti ale unui tendon
central ( muschi bipenati, ex Rectus femoris).
Muschi in care fibrele sunt aranjate in facsicule curbe in unul
sau mai multe planuri, ca la Sfinctere.
Aranjamentul fibrelor este important pentru puterea necesara
si gradul de miscare al muschiului. Muschii cu fibre lungi mare
amplitudine de miscare dar forta scazuta./ fibre scurte- invers.

Numele muschilor
Numele aplicate deriva din:
(1) pozitia lor (Tibialis, Radialis, Ulnaris, etc);
(2) directia lor, (Rectus abdominis, Obliqui capitis, Transversus
abdominis);
(3) utilitatea lor, Flexori, Extensori, Abductori, etc.;
(4) forma lor, (Deltoideus, Rhomboideus);
(5) numarul fasciculelor (Biceps, Triceps);
(6) punctele de insertie (Sternocleidomastoideus,
Sternohyoideus, Sternothyreoideus).
Muschi-terminologie
origine desemneaza atasamentul mai fix sau central
termenul insertie punctul mobil pe care se aplica forta
muschiului;

(N.B. Originea este absolut fixa numai la un mic numar de
muschi, precum cei ai fetei care- printr-o extremitate se insera
pe oase imobile iar prin cealalta pe tegument; la cel mai mare
numar de muschi, muschiul poate fi facut sa actioneze din
orice extremitate.)
Pentru duce la capat o miscare este necesara o COMBINATIE DE MUSCHI
care nu poate face rabat la nici o componenta a ei. /
unul (sau mai multi) muschi din combinatie este forta principala a
miscarii;
cand acest muschi trece peste mai mult de o singura articulatie alti muschi
(muschi sinergici) intra in joc pentru a inhiba miscarile nedorite;
Un al treilea set de muschi (muschi de fixare) fixeaza membrul.
(ex, miscarea de inchidere a pumnului: (1) forta principala: Flexores
digitorum, Flexor pollicis longus, si muschii mici ai policelui; (2) muschii
sinergici sunt Extensores carpi, care previn flexia incheieturii mainii; (3)
muschii de fixare sunt Biceps si Triceps brachii, care stabilizeaza cotul si
umarul.
Mecanica Muschilor
Fiecare muschi nu poate fi tratat totdeauna ca o singura
unitata pentru ca diferite parti ale aceluiasi muschi de multe
ori au actiuni diferite (Pectoralis major, Deltoid, Trapezius)
Totusi, cei mai multi muschi constituie de obicei UNITATI, in
sens mecanic.

Muschii
scalpului

Epicranius
(frontalis/
occipitalis/ galea
aponevrotica)
Muschii pleoapelor
Levator palpebr superioris.
Orbicularis oculi.
Corrugator
Muschii nasului
Procerus.
Depressor septi.
Nasalis.
Dilatator naris posterior.
Dilatator naris anterior
Muschii gurii
Quadratus labii
superioris.
Quadratus labii
inferioris.
Caninus.
Triangularis.
Zygomaticus.
Buccinator.
Mentalis.
Orbicularis oris.
Risorius.
Masseter.
Pterygoideus externus.
Temporalis.
Pterygoideus internus
Muschii principali ai
masticatiei
Muschii antero-laterali ai gatului
I. Cervical Superficial .
II. Cervical Lateral .
III. Supra- si Infrahioidieni.
IV. Vertebral Anterior .
V. Vertebral Lateral.
Muschii laterali ai gatului
Muschii laterali ai gatului
Trapezius
Sternocleidomastoideus
Muschii supra si infra-hioidieni
Digastricus.
Mylohyoideus.
Stylohyoideus.
Geniohyoideus
Muschii VERTEBRALI
ANTERIORI si LATERALI
ANTERIORI
Longus colli.
Rectus capitis anterior.
Longus capitis.
Rectus capitis lateralis.

LATERALI
Scalenus anterior.
Scalenus medius.
Scalenus posterior.
Muschii spatelui
I. Muschii profunzi ai spatelui
II. Muschii Suboccipitali
III. Muschii Toracelui.
IV. Muschii Abdomenului.
V. Muschii Pelvisului.
VI. Muschii Perineului.
Muschii Profunzi (intrinseci) ai
Spatelui
Splenius capitis.
Multifidus.
Splenius cervicis.
Rotatores.
Sacrospinalis.
Interspinales.
Semispinalis.
Intertransversarii.
Mentin coloana in pozitie erecta + diverse actiuni (rotatie, etc.)
Muschii Suboccipitali
Rectus capitis posterior major.
Obliquus capitis inferior.
Rectus capitis posterior minor.
Obliquus capitis superior.
Muschii Toracelui
Intercostales externi.
Levatores costarum.
Intercostales interni.
Serratus posterior superior.
Subcostales.
Serratus posterior inferior.
Transversus thoracis.
Diaphragm.
Respiratie linistita
INSPIR
Prima si a doua pereche de coaste sunt fixate de rezistenta structurilor cervicale;
ultima si, prin ea a 11-a pereche, fixate de Quadratus lumborum.
Celelalte coaste sunt ridicate astfel incat primele doua spatii intercostale sunt
micsorate iar celelalte sunt marite in latime. Aceasta duce la cresterea
diametrului antero-posterior si transvers ale toracelui;
Diametrul vertical este crescut prin coborarea domului diafragmatic
Plamanii se expansioneaza in toate directiile cu exceptia posterior si superior.
Ridicarea c. 8, 9, 10 este acompaniata de o miscare laterala si posterioara ceea
ce duce la cresterea diametrului transvers al abdomenului superior;
Elasticitatea peretelui abdominal anterior permite o usoara crestere a
diametrului antero-posterior a acestei parti, ceea ce compenseaza (spatiul
pentru viscere) scaderea diametrului vertical diameter al abdomen.
EXPIR
Efectuata prin recul elastic al peretilor sai si prin actiunea muschilor abdominali
care imping viscerele deplasate inferior de diafragm.

RESPIRATIA PROFUNDA


Toate miscarile respiratiei linistite existente si amplificate.
Umerii si marginile vertebrale ale scapulelor sunt fixate si intra in actiune
muschii Trapezius, Serratus anterior, Pectorales, si Latissimus dorsi, Scaleni
si Sternocleidomastoidei (acestia din urma- cand capul este fix trag sus
sternul si fixeaza claviculele).
Prima coasta nu mai este stationara ca in respiratia linistita, dar impreuna
cu sternum, este ridicata; cu ea, toate celelalte coaste, cu exceptia ultimei
sunt mai ridicate.
Impreuna cu coborarea accentuata a diafragmei aceasta duce la o crestere
considerabila a diametrelor toracice.
Muschii abdominali anteriori intra in actiune astfel incat ombilicul este
tras in sus si posterior, dar aceasta permite diafragmului sa exercite o mai
puternica influenta pe coastele inferioare; diametrul transvers al portiunii
superioare a abdomenului este mult crescut si unghiul subcostal este
deschis.

Muschii profunzi ai spatelui: Serrati posteriores superiores si Sacrospinales
si continuarile lor sunt de asemenea adusi in actiune; curbura toracica a
coloanei vertebrale este partial intarita, si toata coloana, deasupra
vertebrelor lombare inferioare este trasa inapoi.
Aceasta creste diametrele antero-posterioare ale toracelui si portiunii
superioare a abdomenului si largeste spatiile intercostale.

Expirul profund - reculul peretilor si contractia muschilor antero-laterali
ai peretelui abdominal, si a Serrati posteriores inferiores si Transversus
thoracis.


Halls Dally (op. cit.)
In cea mai adanca respiratie posibila:
Manubriul sternal se misca 30 mm in sus si 14
mm anterior;
Latimea unghiului subcostal, la un nivel de 30
mm sub articulatia dintre corpul sternului si
procesul xifoid, creste cu 26 mm;
Ombilicul este retractat si tras superior cu 13
mm.