Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS
ANATOMIE
ana tome Alte modalitati clasice (macerarea si uscarea pentru oase), injectarea cu substante acrilice (mulaje), etc sau moderne (CT, RMN cu posibilitatea de reconstituire 3D)
medieval anatomy The medieval notion of anatomy, c.1508. The findings of the Ancient Greek physician Galen, whose studies were based on the dissection of animals, were the only source of anatomical knowledge until 1543. Andreas Vesalius then published his classic work De humani corporis fabrica which was based on his own observation of human corpses. (Image Billie Love)
ANATOMIE
EMBRIOLOGIE OSTEOLOGIE ARTROLOGIE MIOLOGIE NEUROLOGIE ANGIOLOGIE SPLANHNOLOGIE
OSTEOLOGIE
SCHELETUL UMAN/ 206 de oase diferene mici de la individ la individ, un schelet axial i scheletul extremitilor. Scheletul axial: craniu, gt i trunchi Scheletul extremitilor : brae. picioare ca i din centura scapular (humeral) i pelvian (bazinului). Dezvoltare complet: la vrsta de 20 de ani.
SCHELETUL UMAN
Scheletul axial: col vertebrala 26 craniu 22 os hioid 1 coaste, stern 25 -74 extrem sup 64 extrem inf 62 -126 6
Schelet apedicular
LA OM: In cea mai mare parte ENDOSCHELET (protejat de muschi) spre deosebire de nevertebrate inferioare precum INSECTELE la care aspectul este de EXOSCHELET, mm facand legatura cu stratul protector de chitina
OASELE
un fel de "schela" care da forma generala si proporiile corpului omenesc structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare (in conditiile existentei fortei gravitationale).
OASELE
Rezistenta mare la: - presiune - tractiune - torsiune
ROL
determina forma corpului, impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura suportul partilor moi; participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana, canalul verteberal, cutia toracica, bazinul ); organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea articulatiilor si servesc ca punct de insertie pentru muschi;
ROL
maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din oasele late si scurte)are rol in hematopoeza; depozit de substante fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la nevoie (ex. sarcina).
STRUCTURA
este un tesut dinamic, in continua remodelare, pe tot parcursul vietii. Structura particulara ce ii confera rezistenta si consistenta necesara exercitarii functiei sale mecanice. constituie un rezervor de calciu, magneziu, fosfor, sodiu si alti ioni necesari pentru mentinerea functiilor homeostatice. Scheletul osos este bogat vascularizat, primind aproximativ 10% din debitul cardiac.
STRUCTURA
MATRICEA ORGANICA (34%): sintetizata si secretata de osteoblaste formata in proportie de 90-95% din colagen de tip I.
STRUCTURA
Partea noncolagenica: proteine derivate din cele serice (albumina, glicoproteine), proteine continand acid-carboxiglutamic [proteina osoasa GLA (BGP), osteocalcina si proteina GLA matriciala], osteonectina (o glicoproteina), osteopontina (o fosfoproteina), sialoproteine, trombospondina, etc. Unele dintre proteine - rol in initierea mineralizarii osoase si in asocierea dintre faza minerala si matricea organica
STRUCTURA
FAZA MINERALA (aprox 66%): Calciu si fosfor (cristale de fosfat tricalcic) (poate fi caracterizata cel mai bine ca o hidroxiapatita slab cristalizata.) Sunt prezenti si alti ioni (cristale f fine de carbonat de Mg si carbonat de Na, mai ales in straturile superficiale ale osului).
STRUCTURA
Faza minerala a osului se depoziteaza in relatie stransa cu fibrilele de colagen si este localizata in mod specific in gaurile\" dintre fibrilele de colagen. Aranjamentul arhitectural al celor doua faze, minerala si organica ----- o rezistenta exceptionala la solicitarile mecanice.
STRUCTURA OSULUI
Prin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a rezista la presiune si tractiune, supunandu-se principiului "cu material putin, maximum de rezistenta". La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se remarca, in centru, canalul central, care adaposteste maduva osoasa, rosie la fat (formeaza hematii), galbena la adult (depozit de grasimi), cenusie la batrani (fara functie). In jurul canalului central se afla o zona de tesut osos compact, care are in structura sa sisteme hawersiene (osteoane), unitati morfo-functionale ale tesutului osos.
STRUCTURA OSULUI
La locul de unire a diafizei cu epifiza, oasele tinere prezinta cartilajul de crestere, responsabil de cresterea in lungime a oaselor, care inceteaza in jurul varstei de 20 de ani. Epifizele au in structura lor tesut spongios in interior si tesut compact la periferie.
STRUCTURA OSULUI
Tesutul spongios este format din lamele osoase care se intretaie si delimiteaza spatii numite areole, pline cu maduva rosie. Areolele sunt echivalentul canalului central din diafiza oaselor lungi.
Oasele scurte au la interior tesut spongios, cu areole, iar la exterior tesut compact.
REZISTENTA
La intindere (tractiune)---forta comparabila cu a FONTEI , la numai o treime din greutate./ forta de rupere: 15,5 tone (os) si 18 tone (fonta)/ 0.00064516 m2
REZISTENTA
La flexibilitate: mai aproape de otel!! (1/2) Testele de compresiune: siguranta mare la incarcare cu greutate si la forte de impact prin saritura.
OASE LUNGI
La nivelul extremitatilor Corp sau diafiza si 2 extremitati Corpul (diafiza): cilindric, cu o cavitate centrala numita canal medular; perete: tesut dens, compact mai gros in mijlocul corpului subtiindu-se spre extremitati; in canalul medular exista tesut spongios, mai putin in mijloc dar mai mult spre capete. Extremitatile sunt in general extinse pentru a se putea articula si a permite suprafete mai largi pentru insertiile musculare. De obicei se dezvolta din centrii de osificare separati numiti epifize, si consta in tesut spongios inconjurat de un os compact subtire.
Dupa Parsons exista 3 grupe de epifize: (1) Epifize de presiune, la capetele articulare ale oaselor si transmitind greutatea corpului din os in os; (2) Epifize de tractiune, asociate cu insertia muschilor (3) Epifize atavistice, reprezentind parti ale scheletului, care candva erau oase separate, dar care si-au pierdut functia, si apar ca osificari separate in prima parte a vietii.
OASE LUNGI
Canalul medular si spatiile cu tesut spongios sunt umplute cu maduva osoasa. Oasele lungi nu sunt drepte dar curbate in general in doua planuri, ceea ce creste puterea osului Oasele din aceasta categorie sunt: clavicula, humerus, radius, ulna, femur, tibia, fibula, metacarpiene, metatarsiene, si falange.
OASE SCURTE
Apar acolo unde scheletul are trebuie sa fie puternic si compact combinat cu nevoia de miscari limitate ca in carpus si tarsus. Acestea constau in tesut spongios acoperit de un strat de substanta compacta. (patell (rotulele), si alte oase sesamoide sunt de asemenea vazute de unii ca oase scurte).
Oase plate
Oase extinse in placi largi, plate In zona in care cerina principal este fie extins din necesitatea de protecie sau furnizarea de suprafete largi pentru fixare musculare Craniu, omoplat (scapula). dou straturi subtiri de tesut compact nchide ntre ele o cantitate variabil de esut spongios. (la oase La oasele craniene, straturile de esut compact sunt familiar cunoscut sub numele de tblii ale craniului; cea extern este groas i grea, cea interna este subtire, dens (tblie vitroas). esutul spongios dintre ele este numit diplo (n anumite regiuni ale craniului, lipseste lasand spaii umplute cu aer (sinusuri aerice) ntre cele dou tblii. Oasele plate sunt: occipital, parietal, frontal, nazal, lacrimal, vomer, scapula, os coxal, sternum, coaste, i, dup unii, rotula.
OASE NEREGULATE
Forma neregulata, nu pot fi grupate cu cele descrise anterior Constau in tesut spongios inclus intr-un strat subtire de os compact vertebr, sacrum, coccyx, temporal, sfenoid, etmoid, zigomatic, maxilla, mandibula, palatine, conca nazala inferioara, hioid.
Suprafetele oaselor
eminene i depresiuni / eminene i depresiuni de dou tipuri: articulare i non-articulare. (ex. de eminene articulare: n capetele de humerus i femur i de depresiuni articulare n cavitatea glenoid a omoplatului, i acetabulul de osul iliac). eminene non-articulare sunt desemnate n funcie de forma lor:
Una larga, aspr, inegala se numeste tuberozitatea, protuberan, sau proces, o proeminen mic si aspr: tubercul una subire, ascutita, eminena, spina, o elevaie ngusta, aspra, creasta, sau linie. depresii non-articulare sunt, de asemenea, de form variabil, i sunt descrise ca fose, gropi, depresiuni, caneluri, brazde, fisuri, crestturi, etc Aceste eminene non-articulare i depresiuni servesc s creasc gradul de suprafa pentru fixarea ligamentelor i muchii, i, de obicei sunt bine marcate n funcie de musculatura a subiectului. O perforare scurta este numit foramen, un pasaj mai lung un canal
Periost = membrana fibroasa care inveleste tot osul cu exceptia suparafetelor articulare/ prin el, vasele sanguine pot ajunge la tesutul dur al osului. Interiorul fiecaruia dintre oasele lungi are o cavitate cilindrica plina cu maduva si marginita de structura bine vascularizata numita
membrana medulara
COLOANA VERTEBRALA
Serpuitoare si flexibila Formata din oase numite vertebre. 1 in numar de 33 , 2 grupate dupa regiunea pe car o ocupa in cervicale (7), thoracice(12), lombare(5), sacrale(5), si coccigiene(4); 3 poate exista una suplimentara sau poate lipsi (variatii rare in regiunea cervicala) 4 Vertebrele din cele 3 regiuni superioare raman distincte pe tot parcursul vietii vertebre adevarate sau mobile; cele din regiunile sacrala si coccigianavertebre false sau fixe (la adult sunt unite intre ele, formand 2 oase: sacrum si coccyx.
SACRU SI COCCIS
Cu exceptia primelor doua vertebre cervicale vertebrele mobile au caracteristici comune/ caracteristica- o vertebra mijlocie toracica
O vertebra tipica...
2 parti esentiale anterior, corpul, si posterior , arcul vertebral sau neural; acestea inchid un foramen, foramenul vertebral. Arcul vertebral consta dintro pereche de pediculi si o pereche de lamin, si prezinta sapte procese 4 articulare, 2 transverse, si unul spinos.
Cand vertebrele sunt articulate una cu alta, corpurile formeza un pilon solid pentru suportul capului si trunchiului
Foramenele vertebrale constituie un canal pentru protectia maduvei spinale (medulla spinalis), in timp ce... Intre fiecare pereche de vertebre exista 2 deschideri (aperturi) foramene intervertebrale, cate una de fiecare parte pentru transmisia nervilor spinali si vaselor.
Pediculi (radices arci vertebr) 2 procese scurte si groase cu traseu posterior. Concavitatile aflate deasupra si dedesubtul pediculilor sunt santuri vertebrale (cand vertebrele sunt articulateforamene intervertebrale); Lamin.2 placi largi directionate posterior si medial de pedicul care fuzioneaza pe linia mediana inchizand posterior foramenul vertebral.
PROCESELE
Procesul spinos (processus spinosus) cu directie posterioara si inferioara de la jonctiunea laminelor, si serveste insertiei muschilor si ligamentelor. Articulare / 2 superioare si 2 inferioare, iau nastere la nivelul jonctiunilor pediculilor cu laminele. Suprafetele articulare sunt tapetate cu cartilaj hialin. Transverse (processus transversi).2, servesc ca punct de insertie pentru muschi si ligamente.
STRUCTURA VERTEBREI
Corpul: tesut spongios acoperit de un invelis subtire de os compact; acesta este perforat de numeroase orificii, pentru trecerea vaselor; Lamelele osoase subtiri ale tesutului spongios sunt mai pronuntate in linii perpendiculare la sprafetele superioara si inferioara ca raspuns la preisunea mai mare dezvoltata la acest nivel.
Vertebra cervicala
Corp mai mic Proces spinos bifid procesele transverse perforate de un foramen transversarium, care in primele 6 vertebre cerv permite pasajul a. si v. vertebrale si a plexului nervos simpatic Portiunea anterioara a fiecarui proces transvers= omoloaga coastei din regiunea toracica = proces
ATLAS/AXIS
ATLAS Prima vertebra cervicala e numita asa pentru ca suporta globul capului. Nu are corp (fuzionat cu vertebra urmatoare). Nu are proces spinos Are forma unui inel AXIS Creaza un pivot pe care prima vertebra ce transporta capul, se roteste. Cea mai importanta caracteristica este puternicul proces odontoid ce ia nastere anterior din corp.
Un proces spinos proeminent....vertebra prominens. Pe el se insera capatul inferior al ligamentum nuch . Procesele transverse mari / uneori radacina anterioara a lor atinge dimensiuni mari si exista ca un os separat, coasta cervicala.
VERTEBRE TORACICE
intermediare in dimensiuni intre cele cervicale si lombare; Cresc in dimensiuni de sus in jos. Caracteristic: prezenta pe partile laterale ale corpurilor (tuturor vertebrelor toracice) a unor fatete pentru articularea cu capetele coastelor si pe procesele transverse (toate cu exceptia T11 si T12 pentru articularea cu tuberculii costali
VERTEBRELE LOMBARE
Cele mai mari din regiunea mobila a coloanei vertebrale Caracteristic: absenta unui foramen in procesul transvers si absenta fatetelor pe partile laterale ale corpului
Constau intr-o perioada f timpurie a vietii in 9 segmente separate care se unesc la adult pentru a forma doua oase (5 sacru, 4 (3-5)---coccis) 1 Sacrum (os sacrum).Os mare, triunghiular, situated in portiunea inferioara a coloanei si in portiunea superioara si posterioara a cavitatii pelvine unde se insera va o pana intre cele doua oase coxale; portiunea sa superioara se articuleaza cu ultima vert lombara, apexul cu coccisul. Este curbat pe el insusi formand un unghi proeminent sacrovertebral cand se articuleaza cu ultima vertebra lombara; portiunea sa centrala se proiecteaza posterior pentru a creste capacitatea cavitatii pelvine.
De obicei format din 4 vertebre rudimentare; (3-5) Segmentul superior este cel mai mare si seamana cu o vertebra sacrata Segmentele nu au pediculi, lamin, sau procese spinoase. Ultimele trei segmente- de obicei fuzionate Are baza si apex (pe el se insera Sfincterul anal extern)
Discurile intervertebrale
Relatia disc-vertebra
MISCARI
Flexia sau miscarea inainte/ relaxarea ligg anterioare, comprimarea fibrocartilajelor intervertebrale in portiunea anterioara, intiderea ligg posterioare. Este miscarea cea mai extensiva dintre toate miscarile coloanei si este cea mai libera la nivelul col lombare. Extensia, sau miscarea in spate/ exact opusul flexiei/ miscarea e limitata de ligamentele anterioare si de procesele spinoase. Este cea mai libera in regiunea cervicala. Miscarea laterala (inclinatia) / se comprima partile laterale ale fibrocartilajelor intervertebrale. Este mai libera in regiunile cervicala si lombara.
MISCARI
Circumductia este foarte limitata si in principal uneste miscarile de inclinatie si rotatie. Rotatia se produce prin rasucirea fibrocartilajelor intervertebrale; miscarea ampla la nivelul intregii coloane, mica intre doua vertebre, mai libera in portiunea superioara a coloanei toracice
Flexia/ muschii principali: Sternocleidomastoideu, Longus capitis, si Longus colli; Scaleni; muschii abdominali si Psoas major.
Extensia este produsa de muschii intrinseci ai spatelui ajutati la nivelul gatului de Splenius, Semispinales dorsi si cervicis, si Multifidus. Miscarea laterala produsa de mm intrinseci ai spatelui, de Splenius, Scaleni, Quadratus lumborum, si de Psoas major de o singura parte; Rotatia prin actiunea Sternocleidomastoideus, Longus capitis, Scaleni, Multifidus, Semispinalis capitis, si muschii abdominali- de o parte.
CRANIU
Pe portiunea superioara a coloanei vertebrale Forma ovala, mai lat anterior Din oase turtite, neregulate, care nu se misca unul fata de celalalt cu exceptia mandibulei. 2 parti: (1) neurocranium (cutia craniana), adaposteste si protejeaza creierul, consta in 8 oase (Occipital, 2 Parietale, Frontal, 2 Temporale, Sfenoidal, Etmoidal)/ 2 perechi, 4 neperechi (2) scheletul fetei (viscerocraniul), 14 oase: 2 Nasale, 2 Maxilare, 2 Lacrimale, 2 Zigomatice, 2 Palatine, 2 Concha Nazale Inferiaore, Vomer, Mandibula.
Bolta craniului, privita pe dinauntru (partea concava), prezinta pe linia mediana a osului frontal o creasta osoasa, numita creasta frontala, pe care se prinde coasa creierului.
Endobaza contine trei depresiuni numite fose craniene: anterioara, mijlocie, si posterioara / adapostesc diferiti lobi ai creierului.
Baza craniului
Este strabatuta de o serie de gauri mari si mici, precum si de fisuri, (crapaturi). Aceste gauri sunt locul de trecere pentru cele 12 perechi de nervi cranieni, pentru bulbul rahidian care continua cu maduva spinarii, precum si pentru arterele si venele craniului si encefalului.
PUNCTE ANTROPOMETRICE
IMPARE I MEDIANE: 1) alveolar = punctul cel mai anterior al rebordului alveolar superior 2) nasion = punct median al suturii frontonazale 3) glabela = punct median supra- i intersprcenar 4) bregma = situat la nivelul ntlnirii suturii coronale cu sutura sagital
PUNCTE ANTROPOMETRICE
5) vertex = situat la nivelul punctului cel mai nalt al bolii (variabil) 5) obelion = situat la nivelul orificiilor parietale 6) lambda = locul de ntlnire al suturii sagitale cu sutura lambdoid 7) inion = la nivelul protuberanei occipitale externe 8) opisthion = punct median situat la nivelul marginii posterioare a gurii occipitale mari 9) basion = punct median la nivelul marginii anterioare a gurii occipitale mari
II. PUNCTE BILATERALE 10) punctul malar = proeminen maxim a feei externe a zigomaticului 11) gonion = la nivelul unghiului mandibulei 12) pterion = la nivelul suturii complexe n H a fosei temporale 13) asterion = pe locul fontanelei asterice.
CRANIU
Orbita: portiuni din frontal, maxilla, etmoid, palatine, sfenoid, zygoma, si lacrimal. Concavitatea sa adaposteste globul ocular, muschi, vase, nervi, si tesut conjunctiv. Cavitatea nazala situata pe linia mediana sub orbite, acoperita de oasele nazale pereche. Peretele medial e format de osul etmoid, in timp ce cel lateral e format de zygoma. Osul frontal formeaza peretele superior, in timp ce maxilla formeaza planseul.
nasul
Sinusurile
Paranasal sinuses are hollow cavities lined with respiratory mucosa within the maxillae, frontal, ethmoid, and sphenoid bones. These sinuses are in communication with the nasal fossa via small ostia.
Ligamentele ce le conecteaza sunt de doua tipuri: cele ce unesc atlasul cu osul occipital, si cele ce conecteaza axis cu osul occipital (ex. Membrana tectoria).
SCALPUL
Pielea capului Mai groasa decat in alte regiuni intim aderenta la fascia superficiala, care ataseaza pielea, ferm la aponevroza si muschiul subiacent. Miscarile muschilor misca pielea.
Numerosi Foliculi pilosi si glande sebacee.
straturi
MUSCHII SCALPULUI
Epicranius (Occipitofrontalis) consta din doua parti, Occipitalis si Frontalis, conectate de o aponevroza tendinoasa, galea
aponeurotica.
Muschii capului
Muschii extraoculari (misca globii oculari si deschid pleoapa superioara); Muschii urechii mijlocii (regleaza miscarea oaselor urechii mijlocii); Muschii expresiei faciale ; Muschii masticatiei; Muschii palatului moale (il ridica si il coboara); Muschii limbii (ii misca si ii schimba conturul)
Muschii pleoapelor
Orbicularis oculi este muschiul sfincterian al pleoapelor. Partea
palpebrala actioneaza involuntar, inchizand pleoapele cu blandete (somn, clipit); portiunea orbitala este actionata voluntar. The Levator palpebr superioris este antagonistul direct al acestui muschi; ridica pleoapa superioara Corrugator coboara sprancenele jos si medial producand ridurile verticale ale fruntii. Esre muschiul incruntarii (principalul muschi al expresiei de suferinta).
Quadratus labii superioris Quadratus labii inferioris. Caninus. Triangularis. Zygomaticus. Buccinator. Mentalis. Orbicularis oris. Risorius
Muschii gurii
Muschii gurii
Orbicularis oris - inchiderea directa a buzelor. Buccinators comprima obrajii pentru a pastra, in timpul masticatiei, mancarea sub presiunea dintilor. Cand obrajii au fost deja destinsi cu aer, bucinatorii imping acest aer prin buze (suflatul in trompeta/ buccina=trompeta) Risorius retrage unghiul gurii, si produce ranjetul.
Orbicularis oris
Muschii nasului
Procerus (Pyramidalis nasi) Nasalis (Compressor naris) consta din 2 parti, partea transversa si partea alara Depressor septi (Depressor al nasi) Dilatator naris posterior Dilatator naris anterior
Muschii capului
Muschii masticatiei
Masseter. Temporalis. Pterygoideus externus. Pterygoideus internus
musculatura limbii
106
gatul
Gtul (cervix-collum) reprezint segmentul care face legtura dintre cap i trunchi. Limita superioar este reprezentat de limita inferioara a capului, descrisa anterior. Limita inferioara se traseaza de la nivelul incizurii jugulare a sternului, fata superioara a articulatiei sternoclaviculare si a claviculei pna la articulatia acromioclaviculara. Posterior limita este reprezentata de linia conventionala transversala care uneste cele doua articulatii acromioclaviculare, trecnd prin procesul spinos al celei de-a 7-a vertebre cervicale.
107
Gatul
Topografic gtul se mparte n dou mari portiuni: una posterioar care se studiaz odat cu regiunea rahidian i alta anterioar submprtit ntr-o serie de regiuni topografice, unele somatice i altele viscerale
108
Vertbra cervicala
Corp mai mic Proces spinos bifid procesele transverse perforate de un foramen transversarium, care in primele 6 vertebre cerv permite pasajul a. si v. vertebrale si a plexului nervos simpatic Portiunea anterioara a fiecarui proces transvers= omoloaga coastei din regiunea toracica = proces
110
vertebrele cervicale - 7
C1 - atlas C2 - axis
111
112
113
muschii gatului
ai regiunii antero-laterale: median suprahioidieni infrahioidieni lateral - muschiul platisma - muschiul sternocleidomastoidian - muchii scaleni - muchiul drept lateral al capului ai regiunii posterioare
114
115
116
117
118
Nume
Triunghiul carotic
Delimitari, descriere
TRIUNGHIURILE GATULUI
Rr a. carotide
Semnificatie, continut
anterior pantecele superior al m. omohyoid m.; posterior m sternocleidomastoid ; superior pantecele posterior al m. digastric; medial linia mediana; lateral marginea anterioara a m. sternocleidomastoid; superior marginea inferioara a mandibulei anterior m. sternocleidomastoid; posterior m. trapez; inferior - 1/3 mijlocie a claviculei
Tr. Cervical anterior poate fi subdivizat in 4 trunghiuri: tr. Submental, tr. Submandibular, tr. Carotic si tr. Muscular. Tr cervical posterior poate fi subdivizat de pantecele inferior al m. Omohyoid pentru a un triunghi omoclavicular; vena jugulara externa incruciseaza tr. cervical posterior. Tr. Muscular contine m.subhioidieni; profund de acestia sunt laringele si glanda tiroida. Vena jugulara externa
Triunghiul muscular
medial linia mediana; superior corpul osului hioid; superolateral pantecele superior al m. omohyoid; inferolateral m. sternocleidomastoid. superior pantecele inferior al m. omohyoid ; anterior m. Sternocleidomastoid; inferior - 1/3 mijlocie a claviculei anterior pantecele anterior al m. digastric; posterior pantecele posterior al m. digastric; superior marginea inferioara a mandibulei
Triunghiul submental lateral pantecele anterior al m. digastric; medial Contine a. si v. submentala. linia mediana; inferior corpul osului hioid.
119
120
121
Fasciile gatului
Fasciile gatului sunt:
SUPERFICIALA (tela subcutanea) - cuprinde platisma PROFUNDA
are trei straturi (anterioara sau de invelis, pretraheala, prevertebrala)
122
Pretracheal fascia, or middle layer of the deep cervical fascia, encases the trachea, esophagus, pharynx, larynx, and thyroid gland.
Prevertebral fascia, the third major layer of the deep cervical fascia,
encases the layers of musculature about the vertebral column. This fascia is described as originating from the ligamentum nuchae and the spinous processes of the cervical vertebrae. It covers those muscles of the back that extend the neck and, therefore, lies deep to the trapezius muscle and the investing fascia.
123
124
125
Scheletul Toracelui
Cusca osteo-cartilaginoasa, ce contine si protejeaza principalele organe ale respiratiei si circulatiei. Forma conica, ingust superior si lat inferior, turtit antero-posterior, si mai lung posterior decat anterior. reniform pe sectiune transversa prin proiectia corpurilor vertebrale in cavitate.
Torace
Suprafata posterioara 12 vertebre toracice si portiunile posterioare ale coastelor. / convexa de sus in jos. Suprafata anterioara, formata de stern si cartilajele costale, este turtita si usor convexa, Suprafetele laterale sunt convexe; sunt formate de coaste, separate prin 11 spatii intercostale, ocupate de muschii si membranele intercostale. Deschiderea superioara (5/10 cm) este reniforma, si formata de prima vertebra toracica posterior, marginea superioara a sternului anterior, si prima coasta pe fiecare parte.
Torace
Deschiderea inferioara e formata de a 12-a vertebra toracica posterior, de coastele 11 si 12 pe laturi, si anterior de cartilajele coastelor 10, 9, 8 si 7 care urca pe fiecare parte si formeaza unghiul subcostal, in apexul caruia se proiecteaza procesul xifoidian. Deschiderea inferioara este inchisa de diafragm care constituie podeaua toracelui.
Sternul
Este un s turtit si alungit ce formeaza portiunea mijlocie a peretelui anterior al toracelui. Portiunea sa superioara sustine claviculele, si marginile se articuleaza cu cartilajele primelor 7 perechi de coaste. Consta din trei parti, numite de sus in jos, manubrium, corp sau gladiolus, si proces xifoidian; Este usor convex anterior si masoara aprox 17 cm., Mai mare la barbat
Coastele (Cost)
Arcuri osoase elastice ce formeaza o mare parte din scheletul toracic. 12 de fiecare parte; (numaru poate fi crescut prin dezvoltarea unei coaste cervicale sau lombare, sau poate fi scazut la 11. Primele 7 sunt conectate in spate cu coloana vertebrala, si in fata, prin intermediul unor cartilaje costale, cu sternul; sunt numite adevarate sau coaste vertebro-sternale . Urmatoarele 5 sunt coaste false; dintre ele, primele trei au cartilajele atasate de cartilajul coastei de deasupra (vertebrochondrale): ultimele doua sunt libere la nivelul extremitatilor anterioare si sunt numite coaste flotante sau vertebrale.
Coastele (Cost)
Directia coastelor variaza, astfel ca cele de jos sunt mai oblice decat cele de sus (maximum de oblicitate- c 9). Intre ele: spatii intercostale. Cresc in dimensiuni pana la a 7-a si apoi scad spre a 12-a. 2 extremitati, una posterioara sau vertebrala, si una anterioara sau sternala, si o portiune intermediara corp
Articulatiile Sternocostale (Articulationes Sternocotales; Costosternal Articulations) Articulatiile cartilajelor coastelor adevarate cu sternul sunt de tip artrodial, cu exceptia primeia, in care cartilajul este direct unit cu sternul (articulatie sinartrodiala) Ligamente puternice Miscari usoare de alunecare
Lateral view of first and seventh ribs in position, showing the movements of the sternum and ribs in A, ordinary expiration; B, quiet inspiration; C, deep inspiration.
Diagram showing the axes of movement (A B and C D) of a vertebrosternal rib. The interrupted lines indicate the position of the rib in inspiration
Extremitatile
Oasele membrelor superioare sunt atasate de trunchi prin centura scapulara sau centura extremitatii superioare formata din scapul si clavicule/ imperfect mai ales posterior, unde scapula se conecteaza la trunchi doar prin muschi. Centura pelvina sau centura extremitatii inferioare formata din oasele coxale care se articuleaza unul cu celalalt la nivelul simfizei pubiene./ centura este completata posterior de sacrum.
Centura scapulara
Clavicula formeaza portiunea anterioara a centurii scapulare. os lung care se articuleaza medial cu manubrium sternal, si lateral cu acromionul scapulei. Scapula formeaza portiunea posterioara a centurii. Un os plat, triunghiular.
Humerus cel lung si mai mare os al extremitatii superioare; are un corp si doua extremitati.
Ulna si Radius
ULNA este un os lung, de forma prismatica, plasat pe partea mediala a antebratului, paralel radius. are corp si doua extremitati. Extremitatea sa superioara, groasa si puternica, formeaza o mare parte din articulatia cotului; osul se micsoreaza spre extremitatea distala care este foarte mica, si exclusa din articulatia pumnului prin interpozitia unui disc articular. RADIUS - situat pe fata laterala a ulnei. partea superioara este mica dar partea inferioara este mare, formand partea cea mai importanta articulatiei pumnului. este un os lung, de forma prismatica Are un corp si doua extremitati.
Carpul
Scheletul mainii este subdivizat in trei segmente: carpul sau oasele incheieturii mainii; metacarpul sau oasele palmei; si falangele sau oasele degetelor. Oasele carpiene (Ossa Carpi), in numar de 8, sunt aranjate in doua randuri. Primul rand: navicular, lunat, triunghiular (triquetra), si pisiform; Randul distal: trapez, trapezoid, capitat, si hamat.
Carpul
Caracteristici comune
Fiecare os (exceptind pisiformul) presinta sase suprafate: suprafetele volara sau anterioara si dorsala sau posteriora sunt aspre, pentru insertii ligamentare. Suprafetele superioare sau proximale, si inferioare sau distale sunt articulare; suprafetele mediale si laterale sunt de asemenea articulare.
Metacarpul
Consta din 5 oase cilindrice care se numeroteaza din lateral (ossa metacarpalia I-V); Fiecare are un corp si doua extremitati.
Oasele coxale
Osul coxal este mare, turtit, neregulat. Se articuleaza cu celalalt coxal pe linia mediana anterior, si impreuna formeaza laturile si peretele anterior al cavitatii pelvine. Consta din trei parti, ilium, ischium, si pubis, oase distincte la subiectul tanar, dar fuzionate la adult; uniunea acestor trei parti are loc in si in jurul unei cavitati articulare in forma de cupa, acetabulum, situat langa zona de mijloc a suprafetei externe a osului.
Oasele coxale
ILIUM, numit asa pentru ca sustine flancul, este portiune superioara care se extinde de la acetabulum in sus. ISCHIUM este portiunea cea mai de jos si cea mai puternica a osului; pleaca in jos de la acetabulum, se mareste intr-o mare tuberozitate, si apoi formeaza cu pubisul foramenul obturator. PUBIS se extind medial si inferior de la acetabulum si se articuleaza la nivelul liniei mediane cu cel din partea opusa: formeaza partea anterioara a pelvisului si sustine organele reproducatoare externe.
Pelvis (bazinul)
Un inel osos intre coloana pe care o sustine si membrele inferioare pe care sta; Este mai puternic si mai masiv decat cavitatile craniana sau toracica, si se compune din patru oase: doua coxale lateral si anterior si sacrum si coccis posterior. Pelvisul este impartita de un plan oblic trecand prin proeminenta sacrumului, liniile arcuata si pectineala, si marginea superioara a simfizei pubiene, in marele (fals) si micul (adevarat) pelvis. Circumferinta acestui plan este numita linea terminalis.
Pelvisul osos
1. Sacrum 2. Ilium 3. Ischium 4. Osul Pubic 5. Simfiza Pubiana 6. Acetabulum 7. Foramen obturator 8. Coccyx Linia rosie: linia terminalis (delimiteaza marele de micul pelvis)
Functii
Primare: sa sustina greutatea corpului superior cand sta asezat sau in picioare; transfera greutatea de la scheletul axial la scheletul apendicular inferior in timpul statului in picioare si al mersului; confera insertii pentru puternica musculatura a locomotiei si posturii. Din aceasta cauza, comparat cu centura scapulara, centura pelvina este puternica si rigida. Functiile secundare: adaposteste si protejeaza viscerele abdominopelvine (portiunile inferioare ale tracturilor urinare, organele reproducatoare interne, vezica, rect, etc); confera insertii pentru organele reproducatoare externe si muschii si membranele asociate lor.
Circumferinta superioara include un spatiu numit apertura superioara (apertura pelvis [minoris] superior), in forma de inima avand trei diametre principale: anteroposterior sau conjugat (de la unghiul sacrovertebral la simfizas pubiana; aprox 110 mm la femeie. / diametrul transvers (cel mai mare) de la mijlocul liniei terminalis dintr-o parte in partea cealalta; aprox 135 mm la femeie. / Diametrul oblic de la eminenta iliopectinee de pe o parte la articulatia sacroiliaca de pe partea opusa; prox 125 mm la femeie.
Circumferinta inferioara, neregulata; include un spatiu numit apertura inferioara (apertura pelvis [minoris] inferior) marginita posterior de varful coccisului, si lateral de tuberositatile ischiadice.
Diametrul antero-posterior se extinde from de la varful coccisului la simfiza pubiana; 90- 115 mm la femeie. / Diametrul transvers intre partile posterioare ale tuberozitatilor ischiadice si are aprox 115 mm la femeie.
Pelvisul feminin: mai delicat, mai putin masiv, cu impresiuni musculare mai putin pronuntate/ spinele iliace anterioare mai distantate./ apertura superioara a micului pelvis este mai mare, cavitatea este mai larga, sacrum este mai scurt, apertura inferioara este mai larga si coccisul mai mobil. Dimensiunea pelvisului variaza nu numai la cele doua sexe, dar si la diferiti membri ai aceluiasi sex, si nu pare sa fie influentata de talie.
Femurul
Cel mai lung si puternic os al scheletului/ in cea mai mare parte cilindric. corp si 2 extremitati
Architectura Femurului
Koch, prin analiza matematica: in fiecare parte a femurului exista o remarcabila adaptare a structurii interne a osului in functie de necesitatile mecanice datorate incarcarii capului femural. Transmisia incarcaturii de la acetabul spre tibia; materialul osos este dispus pe cai de stressuri interne maxime care sa reziste cu maxima eficienta si deci, cu maximum de economie de material.
Koch
The femur obeys the mechanical laws that govern other elastic bodies under stress; the relation between the computed internal stresses due to the load on the femur-head, and the internal structure of the different portions of the femur is in very close agreement with the theoretical relations that should exist between stress and structure for maximum economy and efficiency; and, therefore, it is believed that the following laws of bone structure have been demonstrated for the femur: 1. The inner structure and external form of human bone are closely adapted to the mechanical conditions existing at every point in the bone. 2. The inner architecture of normal bone is determined by definite and exact requirements of mathematical and mechanical laws to produce a maximum of strength with a minimum of material.
Osul spongios al femurului superior este compus din doua sisteme trabeculare distincte asezate in doua cai curbate/ una pe fata interna a diafizei si una pe fata laterala (externa) a ei. Aceste sisteme se intersecteaza in unghiuri drepte.
Patella (rotula)
Patella (rotula) este un os plat, triunghiular, situat in fata articulatiei genunchiului. Este dezvoltat in tendonul muschiului Quadriceps femural. Protejeaza partea anterioara a articulatiei si creste parghia lui cvadricepsului femural facandu-l sa actioneze intr-un unghi mai mare.
Tibia
Tibia este situata la nivelul portiunii mediale a gambei si, exceptand femurul, este cel mai lung os al scheletului. Are o forma prismoida, expandat superior, unde intra in articulatia genunchiului Se subtiaza in treimea inferioara si apoi se largeste din nou, dar mai putin la extremitaea inferioara. Are un corp si doua extremitati.
Fibula
Fibula este plasat pe partea laterala a tibiei, cu care se conecteaza superior si inferior. Mai mic decat tibia/ cel mai subtire dintre oasele lungi. corp si doua extremitati. Extremitatea superioara este mica si plasata spre spatele capului tibiei, sub nivelul articulatiei genunchiului/ nu participa la aceasta. Extremitatea inferioara se inclina putin in fata, pentru a fi pe un plan anterior fata de cel al capatului de sus; Distal formeaza partea laterala a articulatiei gleznei.
Scheletul piciorului
consta in trei parti: tars, metatars, si falange. Tarsul (Ossa Tarsi) Oasele tarsiene sunt in numar de 7: calcaneu, talus, cuboid, navicular, si primul, al doilea, si al treilea cuneiform.
Este cel mai mare dintre oasele tarsiene Este situat in portiunea cea mai posterioara si inferioara a piciorului, servind la transmiterea greutatii corpului spre pamant, si formind o puternica parghie pentru muschii gambei. Forma cuboidala neregulata cu 6 suprafete Calcaneul se articuleaza cu doua oase: talus si cuboid.
Talus (astragal)
Al doilea cel mai mare os tarsian. Ocupa portiunea mijlocie si superioara a tarsului, sustinand tibia superior, stand pe calcaneus inferior, Se articuleaza pe ambele parti cu maleolele, si anterior cu navicularul. Consta din corp (cu trohleapentru articulatia cu tibia), gat, si cap Talus se articuleaza cu 4 oase: tibia, fibula, calcaneu, si navicular.
Cuboid
Navicular
Metatarsul
Cinci oase numerotate dinspre medial (ossa metatarsalia I.-V.); Fiecare prezinta un corp si doua extremitati.
Primul metatarsian
Al doilea metatarsian
Corespund ca numar si aranjare generala cu cele ale mainii; Sunt 2 in degetul mare si trei in fiecare dintre celelalte degete.
Mana si piciorul- construite cumva dupa principii similare, fiecare constand intr-o parte proximala, carpul sau tarsul, o portiune mijlocie, metacarpul, sau metatarsul, si o portiune terminala, falangele. Partea proximala consta dintr-o serie de oase mai mult sau mai putin cubice, care permit o mica miscare de alunecare unul fata de altul si in principal distribuie fortele transmise de la/ spre oasele antebratului sau gambei. Portiunea mijlocie este facuta din oase lungi usor mobile care asista carpul sau tarsul in a distribui fortele si de a le receptiona pe o zona mai lata.
Clasificarea articulatiilor
Sinartroze (articulatii imobile).includ toate acele articulatii in care suprafetele oaselor sunt aproape in contact direct, tinute impreuna de tesut conjunctiv sau cartilaj hialin, si in care nu exista miscare apreciabila (ex. Oasele craniului cu exceptia mandibulei). 4 varietati de sinartroze: sutura, schindylesis, gomphosis, si synchondrosis
1 Miscarea de alunecareeste cel mai simplu tip de miscare care poate avea loc intr-o articulatie, o suprafata alunecand sau miscandu-se peste o alta fara vreo miscare angulara sau rotatorie. Este o miscare comuna tuturor articulatiilor mobile dar in unele ( cele mai multe dintre articulatiile carpului si tarsului, este singura miscare permisa. 2 Miscarea Angulara are loc numai intre oase lungi, si prin ea unghiul dintre doua oase este crescut sau diminuat. Poate avea loc: (1) in fata si in spate, constituind flexie si extensie; sau (2) spre si dinspre planul median al corpului, sau, in cazul degetelor de la mana sau picior, dinspre linia mijlocie a mainii sau piciorului, constituind adductie si abductie. Articulatiile strict ginglimoide admit numai flexie si extensie. Cele mai multe articulatii mobile combina Abductia si adductia, cu flexia si extensia; ( ca in sold, umar, incheietura mainii, etc.)
Articulatiile
Aceasta are precum consecinte: (1) coordonarea celor mai obisnuite si uzuale miscari, si posibilitatea ca ele sa fie efectuate cu cea mai mica cheltuiala de energie. (2) Permite muschilor scurti care trec peste doar o articulatie sa actioneze si asupra altora.
Articulatii
Articulatiile pot fi grupate in cele ale trunchiului, si cele ale extremitatilor superioare si inferioare.
Articulatia sternoclaviculara
dubla.
Miscari
Miscare limitata in aproape fiecare directiesus, jos, posterior,anterior, circumductie. In aceasta articulatie, clavicula in miscarea sa antreneaza si scapula. Muschii care ridica umarul sunt fibrele superioare ale Trapezului, Levator scapul, capatul clavicular al Sternocleidomastoidianului, ajutati de Romboidei. Coborarea umarului este in principal efectuata de gravitate asistata Subclavius, Pectoralis minor si fibrele inferioare ale Trapezului. Umarul este impins posterior de Romboidei si fibrele milocii si inferioare ale Trapezului, iar anterior de Serratus anterior si Pectoralis minor.
Fosa
Miscari
mare varietate: flexie, extensie, abductie, adductie, circumductie, si rotatie. particularitati: (1) dimensiunea mare a capului humeral comparativ cu adancimea cavitatii glenoide. (2) laxitatea capsulei articulare. (atat de mare incat, atunci cand muschii sunt disecati de pe capsula si se deschide capsula pentru a contracara presiunea atmosferica, bratul va cadea aprox 2.5 cm de la scapula. Astfel, miscarile bratului nu sunt reglate atat de mult de capsula cat de muschii care o inconjoara) (3) conexiunea intima a capsulei cu muschii atasat pe capul humerusului.
un ginglymus sau articulatie balama. Trohlea humerusului este primita de incizura semilunara a ulnei (balama), si capitulum humerusului se articuleaza cu fovea capului radiusului ( articulatie artrodiala). Suprafetele articulare sunt conectate impreuna se o capsula.
Miscari
Articulatia cotului cuprinde trei portiuni diferite artic. intre ulna si humerus, cea intre capul radiusului si humerus, si articulatia radioulnara proximala. Membrana sinoviala comuna, Combinatia de miscari de flexie si extensie ale antebratului cu cele de pronatie si supinatie ale mainii, sunt practic produse in aceeasi articulatie.
Este efectuata de ligamente care conecteaza impreuna atat extremitatile cat si corpurile acestor oase. Ligamentele pot fi subdivizate in trei categorii: 1, ale articulatiei radioulnare proximale; 2, ligamente radioulnare mijlocii; 3, cele ale articulatiei radioulnare distale.
Miscari
Articulatia radioulnara proximala: miscarile rotatorii ale capului radial in inelul format de ligamentul anular si incizura radial a ulnei; rotatia anterior este numita pronatie; rotatia posterior, supinatie. In articulatia radioulnara distala: rotatie a capatului inferior al radiusului in jurul unei axe care trece prin centrul capului ulnei. Cand radiusul se roteste anterior, rezulta pronatia antebratului si mainii; si candposterior, supinatie.
Articulatie condiloida formata de capatul inferior al radiusului si suprafata inferioara a discului articular, superior (cavitatea primitoare); si de navicular, lunat, si triunghiular inferior (formeaza condilul). Articulatia este inconjurata de capsula, intarita de ligamente. Miscarile permise in aceasta articulatie sunt flexia, extensia, abductia, adductia, si circumductia. Sunt combinate cu miscarile carpului.
Pot fi subdivizate in trei: 1. Articulatiile Randului Proximal al Oaselor Carpiene. 2. Articulatiile Randului Distal al Oaselor Carpiene. 3. Articulatiile celor doua Randuri intre Ele.
Miscari
Articulatia mainii considerata ca un intreg implica patru suprafete articulare: (a) suprafetele inferioare ale radiusului si discului articular; (b) suprafetele superioare ale oaselor navicular, lunat, si triunghiular, (pisiformul nu are o contributie esentiala in miscarea mainii; (c) suprafata in forma de S creata de suprafetele inferioare ale oaselor navicular, lunat, si triunghiular; (d) suprafata reciproca formata de suprafetele celui de al doilea rand. Aceste 4 suprafete formeaza doua articulatii: (1) una proximala, articulatia propriuzisa a incheieturii mainii; (2) una distala, articulatia medio-carpiana.
Miscari
Articulatia propriu-zisa a incheieturii mainii este o articulatie condiloida, in care sunt permise toate miscarile cu exceptia rotatiei. (Flexia si extensia sunt cele mai libere) Sunt permise adductia (sau flexia ulnara) si abductia (sau flexia radiala). (prima este mai ampla decat cea de a doua, datorita scurtimii procesului stiloid al ulnei). Circumductia este permisa prin miscari combinate si consecutive de adductie, extensie, abductie, si flexie. Rotatia nu e posibila, dar efectul ei se obtine prin pronatie si supinatie ale radiusului pe ulna.
Miscari
In articulatia mediocarpiana sunt permise flexia si extensia (mai ales) si o usoara rotatie.
Articulatiile pelvisului
Simfiza pubiana: - disc interpubian - lig. Pubian superior - lig. Pubian arcuat Articulatia sacroiliaca (amfiartrodiala) - fete auriculare - ligg. Sacro-iliace ant si post si lig. interosos Articulatia sacrococigiana
Articulatiile pelvisului
ligamentele conectind oasele pelvisului/ 4 grupuri: 1. Cele conectind sacrum si ilium. 2. Cele trecand intre sacrum si ischium. 3. Cele unind sacrum si coccyx. 4. Cele intre cele doua oase pubice.
Mecanismele Pelvisului
Inelul pelvin sustine si protejeaza viscerele continute si permite insertia unor muschi ai trunchiului si membrelor inferioare.
Mecanismele Pelvisului
Cea mai importanta functie mecanica a sa este de a transmite greutatea trunchiului si membrelor superioare la extremitatile inferioare. Poate fi divizat in doua arcuri de un plan vertical trecand prin cavitatile acetabulare; cel posterior e cel insarcinat in principal cu transmiterea greutatii. Partile sale esentiale sunt cele trei vertebre sacrate superioare si cei doi puternici piloni ososi ce pleaca de la articulatiile sacroiliace la cavitatile acetabulare. Pentru receptia si difuzarea greutatii fiecare cavitate acetabulara este intarita de doua segmente aditionale mergand spre pubis si ischium.
Mecanismele Pelvisului
Pentru a reduce impactul in schimbarile rapide de distributie a greutatii, se interpun articulatii (sacroiliace) intre sacrum si oasele iliace; o articulatie accesorie (simfiza pubiana) exista la mijlocul arcului anterior. Sacrum formeaza varful arcului posterior; greutatea transmisa cade pe el la nivelul articulatiei lombosacrate si, teoretic, are o componenta in doua directii. O componenta de forta este cheltuita pentru a impinge sacrul in jos si posterior intre oasele liace, in timp ce cealalta trage capatul superior al sacrului inferior si anterior spre cavitatea pelvina. In tinpul sarcinii, articulatiile pelvine si ligamentele sunt relaxate, si capabile din acest motiv de miscari mai extensive.
Articulatia soldului
Este enartrodiala sau bila-sicavitate, formata de receptarea capului femural in cavitatea acetabulara. Cartilajul articular de pe capul femural, mai gros in centru decat pe circumferinta
Miscari
Sunt foarte extensive, Constau in flexie, extensie, adductie, abductie, circumductie, si rotatie. Contrast izbitor cu articulatia umarului/ aranjare mecanica mult mai completa pentru limitare in miscarile sale. La umar: capul humerusului nu este adaptat de loc la marimea cavitatii glenoide iar capsula articulara nu restrictioneaza miscarile. In articulatia soldului, capul femural este bine adaptat cavitatii acetabulare pe o suprafata ce se extinde aproape pe jumatatea unei sfere, iar la marginea cupei osoase este fixat de un ligament labrum glenoidal,. Ranforsarea este intarita de unul dintre cele mai solide ligamente ale corpului, lig. iliofemoral ligament. In plus cele doua oase sunt tinute impreuna prin ligamentum teres;
Articulatia genunchiului
descrisa initial ca ginglymus sau balama, in realitate mult mai complexa. Consta in trei articulatii in una: doua articulatii condiloide, cate una intre fiecare condil al femurului si meniscul corespunzator si condilul tibial; si o a treia intre patella si femur, partial artrodiala,..
Miscari
Dorsiflexie (apropierea dorsumului piciorului de partea anterioara a piciorului) si extensie (calcaiul este ridicat si degetele de la picioare privesc in jos) ; Limitele miscarii/ variaza la diferiti indivizi de la 50 la 90. Axul transvers al miscarii este usor oblic. / maleolele imbratiseaza strans talusul in toate pozitiile articulatiei asa incat orice grad usor de miscare laterala nu se face decat prin intinderea ligamentelor sindesmozei talofibulare,
Miscari
Inversia si eversia piciorului, ca si schimbarile temporare ce au loc in forma piciorului cand acesta se aplica pe sol sunt in principiu efectute in articulatiile tarsiene; articulatia dintre talus si calcaneus posterior si navicular si cuboid anterior se mai numeste si articulatia tarsiana transversa si poate inlocui in mare masura articulatia gleznei cand aceasta devine anchilozata.
Cele trei oase cuneiforme si cuboidul sunt conectate prin trei ligamente (dorsal, plantar, si interosos) Miscarile permise intre aceste oase sunt limitate la o usoara alunecare unul pe altul.
Articulatii artrodiale. Cele trei oase cuneiforme, si cuboidul, care se articuleaza cu bazele oaselor metatarsiene. Oasele sunt conectate intre ele prin ligamente Miscari usoare de alunecare
Arcurile piciorului
Necesare pentru a suporta greutatea corpului in pozitie erecta cu minimum de consum de material O serie de arcuri formate din oasele tarsiene si metatarsiene, intarite de ligamentele si tendoanele piciorului Arcurile principale: Cele antero-posterioare (doua tipuri: medial si lateral Arcul medial, f. elastic: calcaneus, talus, navicular, cele trei cuneiforme, primul, al doilea , si al treilea metatarsiene
Arcul lateral (calcaneus, cuboid, metatarsienele al patrulea si al cincilea. Ambele arcuri sunt susutinute de ligamente si tendoane puternice
Ambele arcuri ( medial si lateral) contribuie si la arcul longitudinal fundamental (consta din calcaneus, cuboid, al treilea cuneiform, al treilea metatarsian)
Arcurile transverse
Complete la nivelul portiunii posterioare a metatarsului si portiunii anterioare a tarsului Incomplete (jumatati de domuri cu concavitatea spre medial) la mijlocul tarsului
MIOLOGIE
Mecanica Muschilor
MUSCHII sunt conectati cu oase, cartilaje, ligamente, si piele, fie direct, fie prin intermediul unor structuri fibroase numite tendoane sau aponevroze. Acolo unde un muschi este atasat de os sau cartilaj, fibrele se termina in extremitati oarbe pe periosteum sau perichondrium, si nu intra in relatie directa cu tesutul osos sau cartilagins.
Mecanica Muschilor
Acolo unde muschii sunt conectati cu pielea, stau ca un strat turtit subcutanat si sunt conectati cu tesutul areolar prin fascicule de fibre, (ca la muschii fetei). Muschii variaza extrem de mult in forma. In membre, sunt de lungimi considerabile, in special cei mai superficiali; inconjoara oasele, si constituie o importanta protectie pentru articulatii. La trunchi, ei sunt lati, turtiti, si extinsi, si ajuta la formarea peretilor cavitatilor trunchiului./ de aici terminologia, lung, lat, scurt, etc., folositi in descrierea muschiului.
Mecanica Muschilor
variatie considerabila in aranjarea fibrelor unor muschi referitor la tendoanele de care sunt atasati. La unii fibrele sunt paralele si merg direct de la origine la insertie; acestia sunt muschii quadrilaterali, precum Tireohioidianul.
Mecanica Muschilor
La muschii fusiformi, fibrele sunt usor curbate, asa incat muschiul se ingusteaza spre capete. In altii fibrele sunt convergente; iau nastere printr-o origine lata, si apoi converg spre o insertie ingusta. (muschii triunghiulari ex, Temporalis). In altii, originea si insertia nu se afla in acelasi plan, dar planul liniei de origine intersecteaza pe acela al liniei de insertie; (ex. Pectineus)
In unii muschi (ex., Peronei) fibrele sunt oblice si converg, ca penele, intr-o parte a unui tendon care se intinde pe toata lungimea muschiului; (muschi unipenati). La altii fibrele oblice converg pe ambele parti ale unui tendon central ( muschi bipenati, ex Rectus femoris). Muschi in care fibrele sunt aranjate in facsicule curbe in unul sau mai multe planuri, ca la Sfinctere. Aranjamentul fibrelor este important pentru puterea necesara si gradul de miscare al muschiului. Muschii cu fibre lungi mare amplitudine de miscare dar forta scazuta./ fibre scurte- invers.
Numele muschilor
Numele aplicate deriva din: (1) pozitia lor (Tibialis, Radialis, Ulnaris, etc); (2) directia lor, (Rectus abdominis, Obliqui capitis, Transversus abdominis); (3) utilitatea lor, Flexori, Extensori, Abductori, etc.; (4) forma lor, (Deltoideus, Rhomboideus); (5) numarul fasciculelor (Biceps, Triceps); (6) punctele de insertie (Sternocleidomastoideus, Sternohyoideus, Sternothyreoideus).
Muschi-terminologie
origine desemneaza atasamentul mai fix sau central termenul insertie punctul mobil pe care se aplica forta muschiului; (N.B. Originea este absolut fixa numai la un mic numar de muschi, precum cei ai fetei care- printr-o extremitate se insera pe oase imobile iar prin cealalta pe tegument; la cel mai mare numar de muschi, muschiul poate fi facut sa actioneze din orice extremitate.)
Pentru duce la capat o miscare este necesara o COMBINATIE DE MUSCHI care nu poate face rabat la nici o componenta a ei. / unul (sau mai multi) muschi din combinatie este forta principala a miscarii; cand acest muschi trece peste mai mult de o singura articulatie alti muschi (muschi sinergici) intra in joc pentru a inhiba miscarile nedorite; Un al treilea set de muschi (muschi de fixare) fixeaza membrul. (ex, miscarea de inchidere a pumnului: (1) forta principala: Flexores digitorum, Flexor pollicis longus, si muschii mici ai policelui; (2) muschii sinergici sunt Extensores carpi, care previn flexia incheieturii mainii; (3) muschii de fixare sunt Biceps si Triceps brachii, care stabilizeaza cotul si umarul.
Mecanica Muschilor
Fiecare muschi nu poate fi tratat totdeauna ca o singura unitata pentru ca diferite parti ale aceluiasi muschi de multe ori au actiuni diferite (Pectoralis major, Deltoid, Trapezius) Totusi, cei mai multi muschi constituie de obicei UNITATI, in sens mecanic.
Muschii scalpului
Epicranius (frontalis/ occipitalis/ galea aponevrotica)
Muschii pleoapelor
Levator palpebr superioris. Orbicularis oculi. Corrugator
Muschii nasului
Procerus. Depressor septi. Nasalis. Dilatator naris posterior. Dilatator naris anterior
Muschii gurii
Quadratus labii superioris. Quadratus labii inferioris. Caninus. Triangularis. Zygomaticus. Buccinator. Mentalis. Orbicularis oris. Risorius.
Muschii spatelui
I. Muschii profunzi ai spatelui II. Muschii Suboccipitali III. Muschii Toracelui. IV. Muschii Abdomenului. V. Muschii Pelvisului. VI. Muschii Perineului.
Muschii Suboccipitali
Rectus capitis posterior major. Obliquus capitis inferior. Rectus capitis posterior minor. Obliquus capitis superior.
Muschii Toracelui
Intercostales externi. Levatores costarum. Intercostales interni. Serratus posterior superior. Subcostales. Serratus posterior inferior. Transversus thoracis. Diaphragm.
Respiratie linistita
INSPIR
Prima si a doua pereche de coaste sunt fixate de rezistenta structurilor cervicale; ultima si, prin ea a 11-a pereche, fixate de Quadratus lumborum. Celelalte coaste sunt ridicate astfel incat primele doua spatii intercostale sunt micsorate iar celelalte sunt marite in latime. Aceasta duce la cresterea diametrului antero-posterior si transvers ale toracelui; Diametrul vertical este crescut prin coborarea domului diafragmatic Plamanii se expansioneaza in toate directiile cu exceptia posterior si superior. Ridicarea c. 8, 9, 10 este acompaniata de o miscare laterala si posterioara ceea ce duce la cresterea diametrului transvers al abdomenului superior; Elasticitatea peretelui abdominal anterior permite o usoara crestere a diametrului antero-posterior a acestei parti, ceea ce compenseaza (spatiul pentru viscere) scaderea diametrului vertical diameter al abdomen.
EXPIR
Efectuata prin recul elastic al peretilor sai si prin actiunea muschilor abdominali care imping viscerele deplasate inferior de diafragm.
RESPIRATIA PROFUNDA
Toate miscarile respiratiei linistite existente si amplificate. Umerii si marginile vertebrale ale scapulelor sunt fixate si intra in actiune muschii Trapezius, Serratus anterior, Pectorales, si Latissimus dorsi, Scaleni si Sternocleidomastoidei (acestia din urma- cand capul este fix trag sus sternul si fixeaza claviculele). Prima coasta nu mai este stationara ca in respiratia linistita, dar impreuna cu sternum, este ridicata; cu ea, toate celelalte coaste, cu exceptia ultimei sunt mai ridicate. Impreuna cu coborarea accentuata a diafragmei aceasta duce la o crestere considerabila a diametrelor toracice.
Muschii abdominali anteriori intra in actiune astfel incat ombilicul este tras in sus si posterior, dar aceasta permite diafragmului sa exercite o mai puternica influenta pe coastele inferioare; diametrul transvers al portiunii superioare a abdomenului este mult crescut si unghiul subcostal este deschis. Muschii profunzi ai spatelui: Serrati posteriores superiores si Sacrospinales si continuarile lor sunt de asemenea adusi in actiune; curbura toracica a coloanei vertebrale este partial intarita, si toata coloana, deasupra vertebrelor lombare inferioare este trasa inapoi. Aceasta creste diametrele antero-posterioare ale toracelui si portiunii superioare a abdomenului si largeste spatiile intercostale.