Modestia reprezintă o trăsătură morală ce face referință la ideea de a fi cumpătat,

de a nu te lăuda cu meritele tale, aflându-se în opoziție cu aroganța sau îngâmfarea, o

atitudine înfumurată fiind adesea asociată de către oameni în viața cotidiană cu lipsa
modestiei, o carență ce pune într-o lumină nefavorabilă caracterul uman.

În primul rând, a fi o persoană modestă în fața celorlalți angajați va atrage după sine
respectul oamenilor din jur, o relație socială mai bună și aprecieri, fără a fi nevoie să tindem
spre aroganță, lăudându-ne cu realizările noastre, având un spirit comunitar, după cum
afirma și psihologul Ghiorghe Chiriacescu în textul-suport, reliefând această trăsătură care
subsumează toate aspectele emoționale și sociale.

În al doilea rând, modestia reprezintă o caracteristică esențială unui conducător

veritabil, care dorește să se afirme cu o atitudine fermă, fără a ieși în evidență cu propriile
reușite din cariera profesională. Aroganța, orgoliul și atitudinea cu nasul pe sus reprezintă
trăsături contradictorii modestiei care ne degradează caracterul uman și ne determină o
practică profesională deficitară în plan social. În schimb, comunicarea cu liderul constituie
piatra de temelie a relației profesionale în raport cu angajații și, în pofida modestiei, va
contura o imagine a unei personae dornice de perfecționare, de a primi sfaturi și critici
constructive. Această idee este întărită și de Constantin Pescaru, care conchide faptul că
persoanele care adoptă o atitudine fermă și demnă, fără a încerca să demonstreze poziția de
putere pe care o deține, au șanse mult mai mari de a fi buni lideri, apreciați totodată de
către subalterni.

În concluzie, ținând cont de argumentele menționate anterior, pot afirma că

modestia joacă un rol fundamental în practicarea unei profesii și reprezintă o calitate ce ne
călăuzește drumul spre succes, fiind din principiu antitetică cu atitudinea orgolioasă care ne
aduce daune fie în plan moral, fie în plan profesional.