Sunteți pe pagina 1din 59

Diafragmul (Diaphragma)

Diafragma este un muşchi care are


mai multe porţiuni
• , având inserţii periferice
• - partea lombară (Pars lumbalis diaphragmatis)
• partea costală (Pars costalis diaphragmatis
• partea sternală (Pars sternalis diaphragmatis)

• şi o porţiune aponevrotică centrală numită


centru tendinos (Centrum tendineum).
- Pars lumbalis diaphragmatis este
partea principală cu subdiviziuni:
• - stâlpul drept (Crus dextrum) numit şi pilierul
drept este mai mare decât cel stâng, porneşte
de pe corpurile vertebrelor L1-3 şi de pe
discurile intervertebrale corespunzătoare,
fibrele musculare au o direcţie ascendentă,
apoi se încrucişează cu cele ale stâlpului stâng
delimitând orificiul aortic (Hiatus aorticus),
situat posterior, paravertebral şi orificiul
esofagian (Hiatus oesophageus) situat anterior
şi superior.
Stâlpul drept şi cel stâng mai sunt
numiţi stâlpi principali sau mediali.
• - stâlpulstâng (Crus sinistrum) sau pilierul stâng porneşte de pe
corpurile vertebrelor L 1-2 şi discul intervertebral corespunzător.
• - ligamentul arcuat median (Ligamentum arcuatum
medianum) reprezintă partea internă tendinoasă, rigidă, a celor doi
stâlpi principali şi delimitează împreună cu coloana, orificiul aortic.
• - ligamentul arcuat medial (Ligamentum arcuatum mediale)
este o arcadă fibroasă care uneşte corpul cu vârful apofizei
transverse ale vertebrei L1, trecând peste muşchii psoas mare şi
psoas mic, de unde şi denumirea de „arcada psoasului“- arcus
musculi psoatis (denumire neomologată).
• - ligamentul arcuat lateral (Ligamentum arcuatum laterale)
este tot o arcadă fibroasă care uneşte vârful apofizei transverse L1
cu extremitatea liberă a coastei XII, trecând peste muşchiul pătratul
lombelor sau „arcada pătratului lombelor“- arcus musculi quadrati
(denumire neomologată).
Muscles of the Abdominal Wall

Figure 10.11a
Muscles of the Abdominal Wall

Figure 10.11b
Muscles of the Abdominal Wall

Figure 10.11c
TOPOGRAFIA PERETELUI
ABDOMINAL
• diviziunea anatomo-clinică a peretelui
abdominal, rezultă un număr mai mare de
regiuni, necesare pentru localizarea precisă atât
al unui teritoriu pe peretele abdominal, cât şi al
raportării proiecţiei organelor intraabdominale,
atât sub aspect normal cât şi patologic.
• diviziunea anatomo-topografică în regiuni a
peretelui abdominal, rezultă un număr mai mic
de regiuni, luându-se în considerare
particularităţile structurale unitare existente la
nivelul acestora
TOPOGRAFIA PERETELUI
ABDOMINAL
• diviziunea anatomo-clinică a peretelui
abdominal, rezultă un număr mai mare de
regiuni, necesare pentru localizarea precisă atât
al unui teritoriu pe peretele abdominal, cât şi al
raportării proiecţiei organelor intraabdominale,
atât sub aspect normal cât şi patologic.
• diviziunea anatomo-topografică în regiuni a
peretelui abdominal, rezultă un număr mai mic
de regiuni, luându-se în considerare
particularităţile structurale unitare existente la
nivelul acestora
Regiuni anatomo-clinice
Regiuni anatomo-clinice
9
• Etajul abdominal superior:
• regiunea epigastrică (R.epigastrica) sau epigastrul (Epigastrum).
• regiunea hipocondrului dreaptă (R.hypochondrica dextra) sau
hipocondrul drept.
• regiunea hipocondrului stângă (R.hypochondrica sinistra) sau
hipocondrul stâng.
• Etajul abdominal mijlociu:
• regiunea ombilicală (R.umbilicalis) sau mezogastrum
(Mezogastrium).
• regiunea laterală dreaptă (R.lateralis dextra) sau flancul drept.
• regiunea laterală stângă (R.lateralis sinistra) sau flancul stâng.
• Etajul abdominal inferior:
• regiunea pubiană (R.pubica) sau hipogastrul (Hipogastrium).
• regiunea inghinală dreaptă (R.inguinalis dextra).
Regiuni chirurgicale:
• Regiunea sterno-costo-pubiană (regiunea mediană a abdomenului-
R.abdominis mediana), este o regiune mediană extinsă impară,
care conţine epigastrul, mezogastrul şi hipogastrul, deci corespunde
acestor trei regiuni clinice,
• Regiunea ombilicală, este o mică regiune de referinţă situată
corespunzător ombilicului. Nu are omolog în regiunile anatomo-
clinice.
• Regiunea costoiliacă (R.costo-iliaca), simetrică, ocupă partea
antero-laterală a peretelui abdominal, situată între creata iliacă şi
rebordurile costale. Această regiune corespunde regiunii laterale din
împărţirea clinică.
• Regiunea inghinală (R.inguinalis), simetrică, situată inferior şi
lateral, corespunde regiunii anatomo-clinice omonime.

CONŢINUTUL CAVITĂŢII
ABDOMINALE
Sinteza topografica
PERITONEUL (Peritoneum)
• Raportul organelor abdominale cu
peritoneul:
• Organele intraperitoneale sau libere sunt
acoperite de jur împrejur de peritoneu,
având dedublări peritoneale (mezouri,
ligamente) care le fixează fie de peretele
posterior al abdomenului, fie de viscerele
învecinate. Hilul acestor organe rămâne
cuprins dar neacoperit de peritoneu.
Dedublările sau reflexiunile
peritoneale
• mezouri, ligamente şi epiploane.
• Mezourile sunt membrane peritoneale dublate
dispuse între peretele posterior al abdomenului
şi părţi ale tubului digestiv. Au originea prin
rădăcina mezoului (Radix).
• Ligamentele peritoneale sunt repliuri peritoneale
cu rol preponderent mecanic, care fixează
organele intraperitoneale între ele sau de pereţii
abdomenului.
Epiplonul sau omentul mic
(Omentum minus)
• Ligamentul hepatoduodenal (Lig.hepatoduodenale)
conţine elementele pediculului hepatic şi
delimitează anterior orificiul bursei omentale.
• Ligamentul hepatogastric (Lig.hepatogastricum)
este partea omentului mic inserată pe curbura
mică a stomacului şi esofagul abdominal, având o
parte superioară mai densă şi o parte inferioară
transparentă.
Epiplonul sau omentul mare
(Omentum majus)
• este format dintr-o parte liberă (şorţul epiploic), formată din mai
multe foiţe peritoneale contopite
• omentului mare fixează totodată prin părţi ligamentare, cu conţinut
vasculo-nervos şi organele învecinate şi anume:
• lig.gastrocolicum între curbura mare a stomacului
şi tenia omentală a colonului transvers, care de la
acest nivel va continua în partea liberă omentală.
• lig.gastolienale şi lig.phrenicocolicum deasemenea
sunt considerate ca expansiuni ale epiplonului
mare.
Bursa omentală
Vascularizaţia arterială.
Artera mezenterică superioară
• Vascularizează cecul, colonul ascendent şi
colonul transvers prin ramurile sale
ileocolice şi colice medii.
• Studiile pe cadavre au arătat că artera colică
dreaptă se ramifică din artera mezenterică
superioară la 15% dintre pacienţi.
• La 85% dintre pacienţi este ramură din
artera ileocolică.
Artera mezenterică inferioară
• Artera mezenterică inferioară se ramifică
din aorta infrarenală şi vascularizează
– colonul descendent,
– sigmoidul şi
– rectul superior
Ramuri :-colice
-sigmoidiene şi
-rectale superioare.
Colateralele există între arterele
mezenterice superioară şi
inferioară
• Artera marginală Drummond merge de-a
lungul marginii mezenterice a colonului şi
furnizează vasele drepte (vasa recta) ale
colonului; arcadele arteriale ileocolică, colică
dreaptă, mijlocie şi stângă sunt conectate
periferic printr-o serie de vase anastomotice
care o generează .
• Arcada lui Haller Riolan între ramura colică
stângă a arterei mezenterice inferioare şi ramura
colică medie din mezenterică superioară.
Colica medie

Colica dreapta

Ileocolica Artera mezenterica


superioara

Jejuno-ileale
Colica stanga Artera mezenterica
inferioara

Rectala superioara Sigmoidienel


Drenajul venos.
• Cu excepţia venei mezenterice inferioare care merge
adiacent ramurii ascendente a arterei colice stângi,
drenajul venos al colonului urmează acelaşi traseu
cu al arterelor corespunzătoare.
• Vena mezenterkă inferioară drenează colonul
descendent, sigmoidul şi rectul proximal. Ea are un
traiect intra-peritoneal, la stânga de ligamentul Treitz,
se continuă prin spatele pancreasului şi se varsă în
vena splenică.
• Vena mezenterică superioara drenează cecul,
colonul ascendent, colonul trans vers şi se uneşte cu
vena splenică formând vena portă.
Drenajul venos al colonului
FORMAREA VENEI PORTE
ANASTOMOZELE PORTOCAVE

• Sunt venule care anastomozează sistemul port cu sistemul cav Se disting 5 grupe
principale (Couinaud) :
• Anastomoze ale regiunii cardioesofagiene:
– sistemul port (vena gastrică stângă), sau
– sistemul cav inferior (vena frenică inferioară stângă), sau
– sistemul cav superior (prin intermediul sistemului azygos).
• Anastomoze rectale, între :
– venele rectale superioare, ramuri de origine ale venei mezenterice inferioare, deci ale
sistemului port ,
– venele rectale mijlocii şi inferioare, ramuri ale venelor iliace interne, deci ale sistemului cav
inferior.
• Anastomoze ombilicale, între :
– vena (sau venele) ligamentului rotund tributară (e) sistemului port ,
– venele peretelui tributare sistemului cav: toracice interne, epigastrică inferioară, epigastrică
superficială.
• Anastomoze parietoparietale.
• Anastomoze portohepatice :
– fie prin absenţa obliterării ligamentului venos (canalul lui Aranzio) ,
– fie prin anastomoze directe intrahepatice între sistemul port şi venele hepatice (3% din
cazuri).
- Esophagus
Azygos - Rectum
Vein

Hemorrhage

Hipertensiunea
Portala
)

Hemorrhage Middle
Rectal
Vein
Drenajul limfatic
• Colonul este înconjurat de o reţea de vase
limfatice în submucoasă şi musculara mucoasei.
• Mucoasa are un plex vascular bogat, însă nu şi
limfatic. Din această cauză, cancerele
superficiale ce nu depăşesc în profunzime
musculara mucoasei nu pot metastaza în
ganglionii limfatici.
• Această arhitectură segmentară limitează
extensia intramusculară a tumorii.
• Extensia circumferenţială în zonele submucoase
şi seroase rezultă în cazul leziunilor anulare.
ANATOMICAL DIVISIONS

RIGHT LEFT
STRUCTURA LOBULUI HEPATIC
STRUCTURA VASCULARA
SINUSOIDE HEPATICE
CAILE BILIARE EXTRAHEPATICE