Tema 3. Reglarea echilibrului acido-bazic. Eritrocitele, anemia si policitemia. Grupele sangvine; transfuzia. 3.1. Acizi si baze-definitii si semnificatii.

Concentratia normala a ionilor de hidrogen, pH-ul lichidelor organismului. Importanta. Variatiile produse in starile de acidoza si alcaloza. Mecanismele de aparare impotriva variatiilor concentratiei ionilor de hidrogen. Acizi si baze-definitii si semnificatii. Acizi-molecule care contin atomi de H ce pot elibera in solutie ioni de H.(HCl, H2CO3) Baza-un ion sau o molecula care accepta un proton.(HCO3, HPO4, proteinele, hemoglobina) Alcal-o molecula formata prin combinarea unuia sau mai multor metale alcaline-Na, K, Li. Alcaloza-indepartarea surplusului de H din lichidele org. Acidoza-excesul de H. Acid tare-substanta care disociaza rapid si elibereaza in solutie cantitati deosebit de mari de H.(HCl) Acid slab-disociaza incet si elibereaza H cu intensitate redusa.(H2CO3) Baza tare-substanta care reactioneaza rapid cu H si indeparteaza rapid din solutie ionii de H.(OH) Baza slaba-substanta care leaga H cu intensitate redusa. (HCO3). Concentratia normala a ionilor de hidrogen, pH-ul lichidelor organismului. Importanta. C% sangvina-40 nEq/l. Variatii normale-3-5 nEq/l pH=log 1/[H]=-log[H]....pH=-log[0,00000004]=7,4 pH scazut corespunde unei concentratii ridicate a H pH ridicat corespunde unei concentratii scazute de H pH singelui arterial=7,4 pH singelui venos si lichidelor interstitiale=7,35 Acidoza-pH scade sub 7,4 Alcaloza-pH creste peste 7,4 Limita sup- pH=6,8; Limita inf-pH=8,0 Variatiile produse in starile de acidoza si alcaloza. Variaii fiziologice - n funcie de: vrst: - de obicei la nou nscui i copii este mai alcalin (7,42) -favorizeaza procesele anabolice, deci creterea; -la varstnicieste mai acid deoarece predomina procesele catabolice, dar i prin inrautatirea conditiilor de hematoza pulmonara si de schimb tisular; acidoza de varsta se adauga la acidoza din somn determinnd decese in primele ore ale diminetii, cand organismul este pus in cele mai proaste conditii metabolice. fazele digestiei: -in timpul digestiei gastrice ,pH-ul este mai alcalin datorita eliminarii H+ sub forma de H -digestia intestinala pH-ul usor acid, deoarece se foloseste HCO -3 pentru generarea sucului intestinal ritmul nictemeral: noaptea si dimineata pH-ul este mai acid, datorita acumularii nocturne de CO 2, prin scaderea excitabilitatii centrilor nervosi in somn; altitudine: pH mai alcalin = alcaloza fiziologic de altitudine. Scderea pO 2 provoac hiperventilaie i eliminare de CO2. Mecanismele de aparare impotriva variatiilor concentratiei ionilor de hidrogen. 1.Sistemele chimice cu rol de tampon acido-bazic-se combina rapid cu acizii si bazele, prevenind variatiile excesive ale concentratiei H. 2.Centrul respirator-regleaza eliminarea de CO2 din lichidul extracelular. 3.Rinichii-excreta urina acida sau alcalina, restabilind valoarea normala a concentratiei extracelulare de H. 3.2. Tamponarea ionilor de hidrogen din lichidele organismului. Sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat. Sistemul tampon al fosfatilor. Sistemul tampon al proteinelor. Reglarea respiratorie a echilibrului acido-bazic. Tamponarea ionilor de hidrogen din lichidele organismului. Un sistem tampon este un cuplu format din: - acid slab + sarea lui cu o baz tare (ex. H2CO3/ NaHCO3) se opune agresiunii acide; - baz slab + sarea ei cu un acid tare se opune agresiunii bazice. n organismul uman, ameninat permanent de acumularea unor catabolii acizi (principalul catabolit acid care se formeaz este CO 2) se ntlnete mai ales primul tip de sisteme tampon. Sistemele tampon pot neutraliza atat substante acide cat si bazice si previn cresterea sau scaderea pH-ului, deoarece pot accepta sau pot ceda ioni de H. Tipuri de sisteme tampon: 1. ST plasmatice: H2CO3/ NaHCO3; NaH2PO4/Na2HPO4 (fosfat monosodic/fosfat disodic); proteine libere/proteinat de Na. Proteinele plasmatice se comporta ca sisteme tampon, deoarece att grupele carboxilice(acide), cat si cele aminice (bazice) disociaz. 2. ST intracelulare: -eritrocitare: - HHb/KHb (Hb redusa/hemoglobinat de potasiu); - HbHO2/KhbO2 (oxiHb/oxihemoglobinat de potasiu); - KH2PO4/K2HPO4 (fosfat monopotasic/fosfat dipotasic). - din alte celule: - proteine libere/proteinat de K - KH2PO4/K2HPO4 (fosfat monopotasic/fosfat dipotasic). Puterea de tamponare a unui sistem tampon depinde de: -concentratia componentilor sai in solutie; -promptitudinea cu care accepta sau cedeaza H+; -conexiunile pe care le are cu sistemele biologice. Dintre sistemele tampon, cele mai importante sunt: H2CO3/ NaHCO3 i proteinele extra si intraeritrocitare. Sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat ST acid carbonic-bicarbonat-alcatuit dintro solutie apoasa care contine: a)un acid slab H2CO3; b)o sare a bicarbonatului NaHCO3. Din arderile celulare rezult CO2, care difuzeaz n plasm, unde: -o mica parte (8%) trece spontan in H2CO3; -o mica parte se dizolva;

-ce mai mare parte patrunde in eritrocite (cca 92%). In eritrocite, cca. 65% din CO2 se hidrateaz in prezenta anhidrazei carbonice (AC) i formeaz H 2CO3, care disociaz rapid si spontan n H+ i HCO-3. AC accelereaz viteza de reacie de 200 ori. n acelai timp, tot n eritrocit se produce o alt reactie: Hb care se gaseste in sangele arterial sub forma de oxihemoglobinat de potasiu (KhbO 2) cedeaz O2 esuturilor. Fara O2, oxiHb trece in Hb redusa (HbH), acid de 70 de ori mai slab decat oxiHb. Hb redusa nu mai poate retine ionul de K pe care il cedeaza si se combina cu Cl -KCl. Apoi HbH se combina cu H+ rezultat din disocierea H2CO3 i se transform n Hb acid (deci Hb redusa este acceptor de ioni de H). Ionul de bicarbonat (HCO3-) se acumuleaza in interiorul eritrocitelor rezultnd un gradient de concentraie intre eritrocit si plasma , ceea ce va determina difuziunea HCO3- in plasm, unde intalneste NaCl disociat (Na+ i Cl-) si formeaza NaHCO3. La schimb cu gruparile bicarbonat care ies din hematie, Cl- migrez din plasma in eritrocit, impreuna cu o molecula de apa. Se formeaza in hematie KCl. = fenomenul de membran Hamburger sau migrarea Cl. La nivelul capilarelor pulmonare fenomenul se inverseasa, adica Cl trece din eritrocit in plasma. De asemenea, CO2 trece din capilar in alveole si se elimin. Concentratia NaHCO3 din plasma = 24-28 mEg/l sau 60 voume CO2. O parte din CO2 ajuns in eritrocit se combin cu Hb i formeaz carboHb sau carbamatul de Hb, care, ajuns la plmni se elimin. Formula Henderson-Hesselbalch: pH=pK+log[HCO3]/[H2CO3] Componente: -componenta respiratorie=H2CO3-depinde de PCO2-controlata prin respiratie; -componenta metabolica=HCO3-depinde de functia metabolica-controlata prin functie renala; Avantaje: are pK=6,1 apropiat de pH; [HCO3]=24mEq/l Sistemul tampon al fosfatilor Elemente principale: H2PO4; HPO4. Cind un acid tare e adaugat la un amestec format de aceste substante, ionii de H sint acceptati de HPO4 si e transformat iin H2PO4. Cind o baza tare e adaugata, precum NaOH, componenta OH e tamponata de H2PO4, se formeaza HPO2, H20. pH=6,8. Are un rol de tomponare redus in tubul contort proximal, dar este mai intens in tubul contort distal si colector, datorita reabsorbtiei apei si sarurilor minerale (vezi figura). Pentru fiecare H+ secretat activ se recupereaza in sange un ion de Na si unul bicarbonic. Fosfatul monosodic reprezint aciditatea titrabila a urinii, adica concentratia de NaOH care trebuie adaugata in urina pentru ca pH-ul sa ajunga la 7,4.Cand pH-ul urinar scade foarte mult si fosfatul disodic a fost complet folosit se excreta in exces creatinina, ceea ce determina cresterea eliminarilor de H +. Sistemul tampon al proteinelor Difuziunea elementelor sistemului tampon acid carbonic-bicarbonat induce variatia pH-ului lichidului intracelular atunci cind pH-ul extracelular se modifica. Hb eritrocitara-H+Hb=HHb 60-70%-din totalitatea substantelor chimice cu rol de tampon acido-bazic e localizata in celule, iar subst sint reprezentate de proteine. pK=7,4 Reglarea respiratorie a echilibrului acido-bazic. Ventilatia contribuie esential la mentinerea pH-ului sanguin, ea adaptandu-se permanent la variaiile pCO 2. Agresiunea acida (creterea pCO2) va determina prin sistemele tampon o producie crescuta de acid carbonic, care disociaza rapid in H 2O si CO2. Cresterea presiunii CO2 va determina hiperventilatie prin stimularea centrilor respiratori, care va realiza corecia (neutralizarea) pH-ului ntrun timp de 1-15 min.. Agresiunea alcalina bicarbonatul sanguin va creste, centrul respirator va fi mai putin excitat scade frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii se retine CO2, care va genera H2CO3 i va tampona excesul de baze. 3.3. Controlul renal al echilibrului acido-bazic. Secretia ionilor de hidrogen si reabsorbtia ionilor bicarbonat la nivelul tubilor renali. Combinarea in lumenul tubular a surplusului de ioni de hidrogen cu ioni fosfat si cu amoniac. Reglarea secretiei tubulare renale a ionilor de hidrogen. Corectia renala a acidozei si alcalozei. Controlul renal al echilibrului acido-bazic Rinichiul are un rol fundamental in reglarea concentratiei ionilor de H pentru ca realizeaza eliminarea H + in exces prin secretie activa a H+ la nivelul celulelor tubulare, n acelasi timp recupernd si refacnd bicarbonatul. Corectia este lenta (in 1- 3 zile), dar completa. Secretia activa a H+ in celulele tubulare se pare ca are loc prin 2 mecanisme : - hidratarea CO2: CO2 din snge difuzeaz n celula tubular, unde se hidrateaz n prezena AC cu formare de H2CO3. Acidul carbonic disociaz rapid i spontan n HCO3- care se rentoarce n snge i H+ care este secretat activ n lumenul tubular, unde va fi preluat i tamponat de ST. - mecanism redox: n celula tubular, apa disociaz n H+ care va fi secretat activ n lumen i OH- care se combin cu CO2 venit din snge, n prezena AC, rezultnd HCO3- care este recuperat n snge (vezi figura) Neutralizarea i eliminarea ionilor de H la nivel renal se face prin intervenia sistemelor tampon urinare, rinichiul avnd 3 ST: bicarbonat, fosfat i sistemul ionilor de amoniu. Primele doua provin din plasma, iar cel de-al treilea este propriu . Secretia ionilor de hidrogen si reabsorbtia ionilor bicarbonat la nivelul tubilor renali Se realizeaza la nivelul tuturor segmente tubulare cu exceptia segmentelor subtiri ale bratelor descendente si ascendente ale AH. Secretia H -productia H:40-80 mM/zi, eliminati in urina ca 20-40 mM/zi-tampoane urinare acide si 30-40-NH4 si excesul de H. -mentinerea cocentratiei scazute de H=40nEq/l e esentiala pt functionarea sistemelor enzimatice ce corespunde unui pH sangvin=7,35-7,45 -stimuli: cresterea PCO2; cresterea c% de H si aldosteronul. Sediul secretiei H: Tubul contor proximal: secretia=80-90% Mecanism: antiport H/Na, pt fiecare H secretat se reabsoarbe 1 HCO3 AH-segmentul gros ascendant-secretia=10% Mecanism: antiport H/Na, pt fiecare H secretata se reabsoarbe 1 HCO3 Tubul contort distal si tubul collector: secretia=10%-are loc acidifierea maxima a urinei-pH urinar=6

Mechanism: antiport H/Na; pompa H(celulele intercalare)-transport active independent de Na, pt fiecare H secretat se reabsoarbe 1 HCO3. Reabsorbtia HCO3 Concentratia plasmatica=24-27 nEq/l. Rol important in EAB. La nivel renal: se filtreaza glomerular, daca concentratia e mai mica de 27: se reabsorbe tubular 100%, se produce HCO3 in nefrocit din CO2+H2O, in prezenta AC. Daca concentratia e mai mare de 27: apare HCO3 in urina. Sediul reabsorbtiei de HCO3: Tubul contort proxima: 85-90% a)nu se reabsoarbe HCO3 filtrat ci echivalentul sau produs in nefrocit, pt fiecare H secretat se reabsorabe 1 HCO3. b)din metabolismul Glutaminei AH-segmentul gros ascendant:10%-acelasi mechanism ca in TCP Tubul contort distal si tubul collector: 5%: acelasi mechanism ca la TCP, in plus H poate fi secretat independent de Na, prin pompa H, si de fiecare data se reabsoarbe HCO3 Combinarea in lumenul tubular a surplusului de ioni de hidrogen cu ioni fosfat si cu amoniac Sistemul tampon al fosfatilor e alcatuit din HPO4 si H2PO4. Concentratia ambelor substante in lichidul tubular e ridicata din cauza reabsorbtiei reduse a acestor si din cauza reabsorbtiei tubulare a apei. pK=6,8. Tamponarea ionilor de H secretati de catre ionii fosfat NaHPO4 filtrati-pt fiecare molecula de NaHPO4 care reactioneaza cu un H secretat un nou ion bicarbonate e transportat in circulatia sangvina. Cit timp in lichidul tubular exista exces de HCO3, cea mai mare parte a H se comina cu HCO3. Insa cind inreaga cantitate de HCO3 a fost reabsorbita, surplusul de H se combina cu HPO4 si cu alte substante tampon. De fiecare data cind un ion de H secretat in lumenul tubular se combina cu alta subst tampon decit HCO3, efectul e reprezentat de adaugarea unei noi molecule de bicarbonate in circulatia sangvina. Sistemul tampon al amoniacului: alcatuit din NH3 si NH4 Productia si secretia ionilor de amoniu la nivelul celulelor epiteliale ale tubilor proximali-glutamina e metabolizata in celula, cu generarea de NH4 si bicarbonate, NH4 e secretat in lumenul tubular de catre pompa Na/NH4. Pt fiecare molecula de glutamine metabolizata sint generate si secretate 2 molecule de NH4, iar 2 molecule de HCO3 sint reabsorbite in singe. Tamponarea de catre NH3 a ionilor de H secretati in tubii colectori-NH3 difuzeaza in lumenul tubular, unde reactioneaza cu ionii de H secretati pt a forma NH4, care ulterior e excretat. Pt fiecare molecula de NH4 excretata, in celulele tubular se formeaza o molecula noua de HCO3, care apoi difuzeaza in circulatia sangvina. Reglarea secretiei tubulare renale a ionilor de hidrogen

3.4. Dereglari primare EAB. Raspunsuri de compensare. Cauzele clinical ale tulburarilor acido-bazice. Tratamentul. -Acidoze pH <7,38 -Alcaloze pH >7,42 Cauzele pot fi: respiratorii, metabolice sau mixte n functie de gradul lor de compensare chimico-biologica sunt: necompensate, partial compensate,compensate. 1. Acidoza respiratorie se instaleaz ca urmare a scaderii ventilatiei pulmonare prin: -deprimarea centrilor respiratorii in afectiunile neurologice; -afectiuni pulmonare cu reducerea parenchimului pulmonar; -scaderea capacitatii de difuziune alveolo-capilara. Se caracterizeaza prin acumulare de CO2 in sangele sistemic si in tesuturi: - crete pCO2 >45mmHg (hipercapnie); - scade pH-ul < 7,38 - crete HCO3- > 38mEq/l. Initial acesta creste pentru a tampona excesul de H+ (1mEq/l pt fiecare 10mmHg crestere a pCO2 ; daca hipercapnia persista, HCO3- creste i mai mult deoarece excesul de H + este eliminat renal ca saruri de amoniu, eliminare care se realizeaza cu o crestere a absorbtiei de HCO3- = acidoza respiratorie cronic. - raportul HCO3-/H2CO3 este sczut < 20 Compensarea se face pe cale respiratorie i renal. Compensarea respiratorie - cresterea PCO2 in sangele arterial determina stimularea centrilor respiratori i hiperventilatie, care va permite eliminarea crescuta de CO2 si H2O la nivelul plmnilor. Compensarea renala: creste eliminarea de H+ cu ajutorul ST renale = urini acide. Ca urmare a eliminarii de H + se reabsoarbe HCO3-, care este deja crescut in plasma. Cresterea reabsorbtiei de HCO 3- determina o excretie crescuta de Cl- in urina rezultnd o scdere a Cl in plasma, proportional cu cresterea concentratiei de bicarbonati. 2.Alcaloza respiratorie -se caracterizeaza prin scaderea primara a pCO2 < 35 mmHg (hipocapnie), care induce o crestere a pH-ului > 7,42 Poate fi intalnita in conditii: -fiziologice altitudine. La 4900m, pCO2 scade la 49 mmHg (normal -100 mmHg), iar presiunea atmosferic la 410 mmHg, ceea ce determin polipnee, apoi hiperventilaie cu pierdere de CO2. -patologice -hiperventilatia cronic datorata hipoxiei din anemii, boli cardio-vasculare, etc. Paraclinic : - pH >7,42 - scade pCO2 < 35mmHg

- scade HCO3- < 24mEg/l - raportul: HCO3-/H2CO3 este crescut > 20 Compensarea respiratorie: Scderea pCO2 n sngele arterial determin o mai slab stimulare a centrilor respiratori hipoventilaie i reinere CO2. Compensarea renal: scderea secreiei de H+ detrmin i scderea reabsorbiei de HCO3-, care se elimin urinar = urini alcaline. In paralel apare o crestere a reabsorbtiei renale de Cl - care trece in plasma pentru a compensa pirderile de HCO 3-. Mecanismul renal determina o scadere a concentratiei HCO3- in sange, in ciuda faptului ca acesta era deja sub limitele normale. 3. Acidoza metabolica Apare ca urmare: - a produciei crescute de acizi: uric, sulfuric, fosforic, rezultati din catabolismul proteic; ac lactic si succinic - din metabolismul glucidic;ac grasi si corpi cetonici - din metabolismul lipidic;in boli ca: - DZ- productie de ac beta-hidroxibutiric,ac aceto-acetic;stari toxicoseptice, efort fizic exagerat-ac lactic, etc.. - a pierderii de baze: diaree, fistule intestinale sau pancreatice, stare de soc septic. Se pierde HCO 3- ; se isoteste de hipercloremie. - a scderii eliminrii de acizi. Paraclinic: - pH < 7,38; - pCO2 > 40mmHg - bicarbonat < 24mEq/l - deoarece este folosit pentru compensarea rapida; scderea HCO 3- va duce la scaderea filtrarii renale de bicarbonat, astfel incat numai o parte mica din secretia acida tubulara va fi tamponata; restul secretiei tubulare acide este tamponata de sistemul fosfat si amoniacurini acide, cu aciditate titrabila crescuta; poate avea consecinta grave asupra echilibrului hidroelectrolitic - se pierd Na,K,Ca,care antreneaza si apa=deshidratare. Acest tip de dezechilibru se ntlnete frecvent n diabetul zaharat decompensat. 4. Alcaloza metabolic Apare datorit acumulrii primare de baze sau pierderii de acizi Paraclinic: - pH > 7,42; - pCO2 < 35mmHg - bicarbonat > 28mEq/l - urini alcaline Compensare: - chimic: bazele vor reactiona cu acidul carbonic rezultnd H 2O i HCO3- - eliminat renal - respiratorie: creterea pH-uluiinhiba centrul respirator hipoventilatie - acumulare de CO 2 in sange - renala: creste eliminarea de HCO 3- prin urina - urina devine alcalina, cu pH maxim alcalin= 8; pt a se mentine neutralitatea electrica, impreuna cu HCO3 se elimina si H+ si K+, concentratia acestora in sange scznd; eliminarea unei urini alcaline are drept efect adaugarea de H + in sange pH-ul plasmatic scade catre 7,4 (deci se corecteaz) Tratamentul -corectarea tulburarii care a initiat dezechilibrul; -pt neutralizarea excesului de acid-pot fi ingerate cantitati crescute de bicarbonat de Na. -bicarbonatul de Na introdus prin perfuzie intravenoasa-inlocuit cu lactatul de Na si gluconatul de Na. -in alcaloza-se administreaza oral clorura de amoniu sau intravenos lisina monohidroclorica. 3.5. Eritrocitele(hematiile). Formarea eritocitelor. Formarea hemoglobinei. Metabolismul fierului. Durata de viata si distrugerea eritrocitelor. Anemiile. Efectele anemiei asupra functionarii sistemului circulator. Policitemia. Efectele policitemiei asupra functionarii sistemului circulator. Eritrocitele(hematiile). Formarea eritocitelor. Eritrocitele (globulele roii) celule anucleare, forma de disc biconcav, culoarea roie-portocalie, mrimea 7-8. Hemoglobina constituie 90% din reziduul uscat al hematiilor. Funciile eritrocitelor: 1. De transport a O2 i CO2 (hemoglobina), 2. Pe membrana lor se pot fixa i transporta medicamente, hormoni, toxine, colesterol etc. 3. Funcia reglatoare sistemul tampon al Hb menine pH, particip n metabolismul hidro-salin i menin compoziia ionic a plasmei 4. Funcia hemostatic particip n coagularea sngelui 5. Funcia anticoagulant fixeaz i transport heparina Membrana eritrocitului se caracterizeaz printr-o plasticitate deosebit - deformarea reversibil la trecerea prin capilare nguste Durata vieii 120 zile (30 zile n circulaie) Anizocitoz prezena n snge a eritrocitelor de diferite dimensiuni. Poikilocitoz eritrocite patologice de diverse forme. Numrul eritrocitelor: La brbai - 5 mln/mm3 (5x1012/l) La femei - 4,5 mln/mm3 (4,5x1012/l) Creterea numrului de eritrocite ntr-o unitate de volum al sngelui se numete eritrocitoz: 1. Fiziologic efort fizic, emoii, altitudine cu PO2, n stri de deshidratare. 2. Patologic primar, ce apare ca rezultat dereglrii diferenierii i proliferrii hematiilor sau secundar ca rezultat al sporirii sintezei eritropoietinei la PO2 n diferite patologii ale sistemelor respirator, cardiovascular etc. Scderea numrului de eritrocite eritropenie: fiziologic hiperbarie, ingestie exagerata de ap; patologic hemoragii, hemoliz, anemie Durata de viata si distrugerea eritrocitelor Hemoliza (eritroliza) distrugerea eritrocitelor Osmotic (n soluie hipoton celulele se umfl iar n soluie hiperton celulele se zbrcesc) Chimic unele substane chimice pot duce la distrugerea membranei eritrocitare ( ex: alcoolul provoac solvena lipidelor din membranele biologice) Biologic la aciunea unor bacterii sau toxine de origine bacterian Mecanic la trecerea eritrocitelor prin spaii nguste

 Termic - la temperaturi mari sau mici Imun la transfuzie de snge incompatibil dup grup sau rezus- factor Eritrocitopoieza proces de maturizare i formare a eritrocitelor Etapele eritrocitopoiezei: 1. Diferenierea transformarea celulei medulare nedifereniate n celul eritropoietic 2. Multiplicarea (proliferarea) sporirea numrului de celule eritropoietice prin mitoz 3. Maturaia totalitatea proceselor morfologice, funcionale i biochimice prin care eritroblastul eritrocit matur 4. Eliberarea eliberarea hematiilor din organul medular n circulaia sangvin Reglare eritrocitopoezei (feed-back hipoxie) 1. Eritropoetinele (glicoproteine) se sintetizeaz n rinichi (80-90%) n caz de hipoxie celular a aparatului juxtaglomerular, restul n ficat (cauza: anemie, efort fizic, altitudine). Funcia acestora este de a accelera formarea eritroblatilor i maturizarea normoblatilor Eritropoetinele acioneaz prin legarea de receptori specifici, care induc o diversitate de reacuii biochimice care, se finalizeaz cu activarea reglatorului intracelular - protein-kinaza C. Aceasta activeaz genele care produc un ARN i proteinele necesare iniierii ciclului celular sau a diferenierei celulare 2. Fierul din eritrocitele distruse sau din hran. Depuneri de fier se afl n ficat i splin. Insuficiena de fier duce la anemia fiero-deficitar. 3. Vit B12, acidul folic intervin n sinteza acizilor nucleici responsabili de proliferarea i maturizarea normoblatilor, insuficiena lor determin apariia anemiei B12 deficitar (pernicioas) i folio-deficitar 4. Cu2+ - sinteza hemoglobinei i anume sinteza hemului. Insuficiena duce la anemie. 5. Hormonii somatotrop, tiroxina, androgenii, estrogenii influeneaz eritropoeza. Anemiile Simptom, stare patologic sau boal ce se caracterizeaz prin Nr de eritrocite si/sau cant. Hb n 1mm3 snge. Clasificare (dup patogenez): 1. A. - prin dereglarea diferenierii i proliferrii celulare Anemia aplastic (hipoplazia mduvei osoase expunere la raze gama, X, medic. citostatice) 2. A. prin dereglarea procesului de maturizare Anemia megaloblasic (tulburri ale sintezei Ac.Nucleici Dificitul Vit B12, Ac. Folic, Fierului) 3. A. - prin dereglari ale hemolizei celulare Anemia hemolitic ( Hb S ce precipit n lipsa O2 afecteaz membrana hemoliz patologic - anemia falciform) 4. A. prin pierderi de eritrocite Anemia posthemoragic (hemoragie rapid: pasma se reface n 1-2 zile, eritrocitele 4-3 stmni) Efectele anemiei asupra functionarii sistemului circulator Viscozitatea singelui depinde de concentratia sangvina eritrocitara. In anemiile severe, se reduce viscozitatea singelui-ca consecinta e scaderea rezistentei la curgere in vasele sangvine periferice, o cantitate de singe mult mai mare decit cea normala va strabate tesuturile si se va intoarce la inima si se amplifica debitul cardiac. Hipoxia-apare ca urmare a scaderii cantitatii de O2 transportata de singe si are loc dilatarea vaselor sangvine din tesuturile periferice si se amplifica debitul cardiac. Policitemia Policitemia secundara-ori de cite ori tesuturile devin hipoxice din cauza continutului scazut de O2 al aerului inspirit(altitudine inalta, insuficienta aprovizionarii tesuturilor cu O2), organelle hematoformatoare produc automat cantitati suplimentare de eritrocite(6-7 milioane/mm) Policitemia vera(eritremia)- determinata de o aberatie genetica a celulelor hematoblastice care produc celule sangvine. Celulele blastice isi pierd capacitatea de a se opri din producerea de eritrocite, precum si o productie excesiva de leucocite si trombocite. Nr.de eritrocite 7-8 milioane/mm, iar hematocritul-60-70% (40-45%-valoarea normala). Efectele policitemiei asupra functionarii sistemului circulator Din cauza cresterii viscozitatii singelui, fluxul sangvin prin vasele periferice e foarte lent. Cresterea viscozitatii singelui scade rata intoarcerii venoase. Volumul sangvin e crescut ceea ce amplifica intoarcerea venoasa. Ambii factori se neutralizeaza reciproc. Totusi apare hipertensiunea. Formarea hemoglobinei Hemoglobina (Hb) const din 4 molecule de hem fiecare se combin cu un lan polipeptidic globina, astfel formnd 4 lanuri de Hb. Aceste lanuri se leag ntre ele formnd molecula de Hb Fiecare hem conine Fe2+ care fixeaz O2. (1 molecul Hb poate fixa 4 molecule de O2 sau 8 atomi de oxigen). Tipurile de Hb Hb P - primar (embrional) n viaa intrauterin, conine 2 lanuri polipeptidice i 2 (epsilon) Hb F - fetala i se caracterizeaz prin afinitatea mrit fa de O2, conine 2 lanuri polipeptidice i 2 Hb A -adult, conine 2 lanuri i 2 lanuri . Hb M mioglobina se afl n muchi are o mas molecular mic, fixeaz i depoziteaz O2 n muchi. Coninutul Hb: 16 g/% la brbai 14 g/% la femei Pentru determinarea cantitii de hemoglobin de folosete metoda Sahli Compuii hemoglobinei sunt: Hb + O2 - oxihemoglobina HbO2 Hb + CO2 - carbhemoglobina HbCO2 Hb + CO - carboxihemoglobina HbCO Methemoglobina Hb n combinaie cu metalele grele, oxidani puternici care Fe2+ Fe 3+ compus stabil cu O2 hipoxie. Indicele de culoare (cromatic) IC =1 normocrom

IC =

Hb calcl. Hb (N=100%)

IC < 1 hipocrom, IC > 1 hipercrom Nr hematiilor calcul / Nr hem (N=5.000.000./mm3)

Metabolismul fierului Coninutul de fier n organism este 4-4,5 g, din care: 69% - Fe2+ n Hb; 28% - depozitat n mduva oaselor, ficat, splin i muchi; 3% - din mioglobin i enzime Necesarul zilnic 10 mg / brbai, 20 mg / femei n stomac fierul din alimente Fe2+ n duoden se absoarbe enterocit: Fe2+ + apoferitina feritina care pred Fe2+ lipoproteinei plasmatice transferina transport Fe2+ spre mduva oaselor, ficat splin i muchi celulelor reticulare macrofage: Fe2+ + apoferitin feritina pred Fe2+ eritroblatilor pentru sinteza Hb. Excreia zilnic de fier = 1mg (masele fecale), la femei n timpul ciclului menstrual = 2mg

3.6. Grupele sangvine AB0. Antigenii-aglutinogenii A si B. Aglutininele. Procesul de aglutinare in reactiile transfuzionale. Hemoliza acuta. Determinarea grupelor sangvine. Grupele sangvine Rh. Raspunsul imun indus de sistemul Rh. Reactiile transfuzionale care rezulta din incompatibilitatea grupelor sangvine. Eritroblastoza fetala. Transplantul de tesuturi si organe. Antigenii-aglutinogenii A si B Exista 2 Ag exprimati pe suprafata hematiilor-Ag tip A si B-aglutinogeni-deoarece induc aglutinarea celulelor sangvine-sint responsabili pt aparitia majoritatii reactiilor transfuzionale sangvine. Grupele sangvine AB0 Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog (alfa cu A i beta cu B) nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen A i aglutinine alfa, sau de aglutinogen B posesori de aglutinine beta ntlnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloag duce la conflict imun, antigenanticorp, la distrugerea hematiilor i moartea individului. Combinaiile i coexistenele posibile, tolerate imunologic, sunt n numr de patru, ce reprezint cele 4 grupe sangvine n care se poate repartiza populaia globului pe baza sistemului OAB. grupa 0 (zero) sau I ; grupa A sau a II-a ; grupa B sau a III-a ; grupa AB sau a IV-a. Grupa zero. Cuprinde toi indivizii care au pe membrana eritrocitelor (i a altor celule) aglutinogenul zero. n mod natural, acestui aglutinogen nui corespunde o aglutinina anti-zero, n plasma indivizilor zero pot coexista ambele aglutinine, alfa i beta. Grapa A cuprinde indivizii ce au pe membrana hematiilor aglutinogenul A iar n plasm aglutinina beta. Grupa B indivizi cu aglutinogen B pe hematii i aglutinina alfa in plasm. Grupa ABau ambele aglutinogene pe hematii i nici o aglutinina n plasm. Cunoaterea apartenenei la una din grupele sangvine are mare importan n cazul transfuziilor de snge. Regula transfuziei cere ca aglutinogenul din sngele donatorului s nu se ntlneasc cu aglutininele din plasma primitorului. Potrivit acestei reguli, transfuzia de snge ntre grupe diferite se poate face astfel: Grupa zero poate dona la toate grupele, el este donator universal, dar nu poate primi dect izogrup (de la zero). Grupa AB poate primi de la toate grupele, este primitor universal. Aceast regul este valabil numai n transfuzii unice i de cantiti relativ mici de snge, pn la 500 ml. n cazul transfuziilor mari i repetate se recomand transfuzia izogrup, deoarece exist pericolul ca aglutinineie donatorului s distrug hematiile primitorului, sau ca indivizii de grup A, B sau AB n cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, s fabrice aglutinine antizero si la o nou transfuzie s nu mai tolereze sngele donat. Aglutininele La persoanele la care aglutinogenul A nu e prezent pe suprafata hematiilor, se formeaza in plasma Ac-aglutinine anti-A. Daca aglutinogenul de tip B nu e prezent-aglutinine anti-B. Grupa 0-nu contine aglutinogeni,contine aglutinine anti-A si B Grupa A-aglutinogeni tip A si aglutinine anti-B Grupa B-aglutinogeni tip B si aglutinine anti-A Grupa AB-contine ambii aglutinogeni A si B, sint absente aglutininele. Sunt anticorpi (gamaglobuline, imunoglobuline) cu structur i origine obi nuite, din clasele IgM i IgG. Cea mai mare parte sunt IgM, netraversnd bariera placentar. Mai sunt numite i hemaglutinine sau izohemaglutinine. Titrul lor este aproape nul la natere, devenind detectabili la vrsta de aproximativ 6 luni. Cresc apoi n ritm constant pn la 8-10 ani, cnd ajung la titrul ce se va men ine pe tot parcursul vie ii adulte. Scad la btrnee, dar nu dispar. Procesul de aglutinare in reactiile transfuzionale. cind exista o incompatibilitate intre mai multe tipuri de singe, aglutininele anti-A sau anti-B vin in contact cu hematii care contin aglutinogeni A sau B, hematiile aglutineaza ca urmare a atasarii pe suprafata lor a aglutininelor. Aglutininele au 2 situsuri de legare-tipul IgG si 10 situsuri de legare-tipul IgM, o singura aglutinina se poate atasa simultan de 2 sau mai multe hematii-celulele se aduna intrun conglomerate, in cadrul procesului de aglutinare-care vor determina ocluzia vaselor sangvine mici. Hemoliza acuta

Incompatibilitatea intre single primitorului si al donorului declanseaza hemoliza imediata a eritrocitelor-Ac produc liza eritrocitelor prin activarea sistemului complimentului care elibereaza enzyme proteolitice ce distrug membranele celulare. Determinarea grupelor sangvine Hematiile sint initial separate de plasma si diluate cu ser fiziologic. O parte din hematii sint puse in contact cu aglutinina anti-A iar alta parte cu aglutinina anti-B. Dupa citeva minute, amestecurile se examineaza la microscop. Daca hematiile incep sa formeze conglomerate-a avut loc o reactie Ac-Ag. Grupele sangvine Rh Sistemul Rh clasific sngele uman dup prezena sau absena unor proteine specifice pe suprafaa hematiilor. Determinarea statutului Rh ine cont de cea mai frecvent dintre acestea: factorul D, sau antigenul D. Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt considera i Rh+ (pozitiv), ceilali Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, n sistemul Rh absen a antigenului nu presupune existen a anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au n mod normal n ser anticorpi anti D. Statutul Rh se asociaz obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel c "grupa sanguin" este exprimat prin adugarea semnului + sau - la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informaii reprezint minimul necesar n practica medical pentru realizarea unei transfuzii. Raspunsul imun indus de sistemul Rh Daca unei persoane al carei singe nu contine factor Rh- i se administreaza perfuzii cu hematii care exprima factorul Rh, se formeaza lent aglutinine anti-Rh. Reactiile transfuzionale care rezulta din incompatibilitatea grupelor sangvine Daca singele donat ce apartine unei anume gr.sangvine e transfuzat la un primitor cu alta grupa de singe, apare o reactie transfuzionala ce se manifesta prin aglutinarea hematiilor din singele donorului. Singele transfuzat produce aglutinarea celulelor primitorului-componenta plasmatica a singelui donorului e diluata in intreaga plasma a primitorului si titrul de aglutinine perfuzate se reduce la un nivel mic si nu se produce aglutinarea. Toate reactiile transfuzionale determina hemoliza imediata datorata hemolizinelor, fie hemoliza intirziata cauzata de fagocitoza celulelor aglutinate. Hb eliberata din eritrocite e convertita de fagocite in bilirubina si excretata in bila de catre ficat. Concentratia bilirubinei creste foarte mu;t si determina aparitia icterului. Eritroblastoza fetala(boala hemolitica a nou-nascutului) Se caracterizeaza prin aglutinarea si fagocitoza hematiilor fetale. Apare deoarece mama e Rh- iar tatal Rh+. Dupa formarea in org.matern, Ac anti-Rh traverseaza lent membrane placentara si patrund in single fetal, unde produc aglutinarea celulelor sangvine fetale. Hematiile aglutinate sufera un process de hemoliza cu eliberarea Hb in singe. Macrofagele fetale transforma Hb in bilirubina si apare icterul. N-n prezinta icter si anemie. Ficatul si splina se maresc in dimensiuni. Se formeaza rapid eritrocite si mule forme celulare tinere si forme blastice nucleate care parasesc maduva osoasa a sugarului si patrund in sistemul circulator. Transplantul de tesuturi si organe. Autogrefa-transplantul unui tesut sau al unui intreg organ dintro regiune anatomica in alta ale aceleiasi persoane. Izogrefa-intre 2 gemeni identici. Celulele transplantate contin aceleasi tipuri de Ag ca si cele ale persoanei ce primeste transplantul si vor continua sa se dezvolte normal. Alogrefa-de la o fiinta umana la alta Xenogrefa-de la un animal inferior la o fiinta umana. Apar intotdeauna reactii imune ce produc moartea celulelor de grefa intrun interval de timp cuprins intre 1 zi si 5 saptamini dupa transplant.