Anestezia cu Amestec

de protoxid de
azot/Oxigen
PLATON DAN PAVEL
 Inhalosedarea conștientă reprezintă o procedură în care se folosesc anumiți agenți
farmacologici pentru a induce o stare de sedare blândă, fără pierderea conștienței, astfel
încât contactul verbal între medic și pacient se poate menține pe parcursul întregii
proceduri
Protoxid de azot

 Denumit și gaz ilariant, protoxidul de azot sau oxidul nitric (N2O) a început să fie
folosit încă din secolul al XVIII, când chimistul Humphry Davy a observat
efectele pozitive, chiar euforice, pe care inhalarea respectivului gaz le producea
asupra oamenilor.
 Acest gaz incolor, inert, cu miros dulceag, neinflamabil, dar care întreține
arderea, cu proprietăți oxidative remarcabile, a înlocuit eterul și cloroformul,
devenind, la începutul secolului trecut, unul dintre cei mai importanți agenți
anestezici inhalatori, având și efecte analgezice remarcabile.
 Actualmente, protoxidul de azot se folosește ca adjuvant în anestezia generală,
însoțind agenții inhalatori halogenați, precum sevofluranul sau desfluranul, cu
efecte mai puternice și de mai lungă durată.
Efecte farmacodinamice

 Protoxidul de azot este un gaz cu efecte analgezice puternice şi efecte narcotice

uşoare.
 Protoxidul de azot are efecte dependente de doză asupra funcţiilor senzoriale şi
cognitive, care încep de la concentraţii de 15%.
 Concentraţiile care depăşesc 70% provoacă pierderea stării de conştienţă.
 Protoxidul de azot are proprietăţi analgezice dependente de doză care sunt
perceptibile din punct de vedere clinic la concentraţii de aproximativ 20% la
finalul expirului.
Proprietăţi farmacocinetice
 Absorbţie. Protoxidul de azot este administrat prin inhalare. Absorbţia
depinde de gradientul de presiune dintre gazul inhalat şi sângele care trece
prin secţiunile alveolare ventilate.
 Distribuţie. Distribuţia în diferite ţesuturi ale organismului este dependentă
de solubilitatea protoxidului de azot în aceste ţesuturi. Solubilitatea scăzută
în sânge şi în alte ţesuturi generează un echilibru rapid între concentraţia de
protoxid de azot inhalat şi expirat. Protoxidul de azot determină saturaţia
rapidă a sângelui şi atinge echilibrul mai rapid decât alte anestezice
inhalatorii disponibile în prezent.
 Metabolizare şi eliminare. Protoxidul de azot nu este metabolizat, si se
elimină nemodificat prin expiraţie. Eliminarea depinde de fluxul de sânge
pulmonar şi ventilaţia alveolară. Timpul de eliminare după oprirea
administrării protoxidului de azot corespunde timpului de saturaţie. Din
cauza solubilităţii sale scăzute în sânge şi în alte ţesuturi, atât absorbţia cât şi
eliminarea sunt rapide.
 Cantităţi mici de protoxid de azot sunt eliminate prin piele şi tractul
intestinal.
 Descrierea echipamentului
 Butelii de protoxid de azot si oxigen
 Manometre pentru buteliile de protoxid de
azot si oxigen
 Un recipient de amestec a gazului (Cutia
fluxometrica, debitmetru)
 Balon rezervor
 O masca nazală cu supapă de reducere a
presiunii
 Sistemul de aspirație chirurgicală- utilizat
pentru evacuarea amestecului de gaze
reziduale.
Efecte și beneficii:

 Efect anxiolitic: concentrație de 15-20%. Este asociat cu activitate crescută a

receptorilor GABA la nivel de SNC și este inversată parțial de către antagoniștii
receptorilor de benzodiazepină.
 Efect analgezic/anestezic: concentrație 25- 45%. De obicei este folosit într-un
interval de volum cuprins între 35- 70% în amestec cu oxigen și la necesitate in
combinație cu alte anestezice. Inhiba receptorii NMDA (receptor de glutamat care
controlează funcția de plasticitate și memorie a sinapselor neuronale)
 Efect euforic: concentrații 20-70%
N2O echipotența analgezică

 O concentrație de 20% de O2 și 80%

N2O are o echipotență cu 15 mg de
sulfat de morfina.
 O concentrație de 60% de O2 și 40%
N2O are o echipotență cu 10 mg de
sulfat de morfina.
Avantaje:

 Debut rapid de acțiune- ajunge la nivelul SNC în 20 sec. de la administrare, iar

proprietățile de relaxare și analgezie se instalează la 2-3 min de la administrare.
 Intensitatea sedarii poate fi modificată de la moment la moment, permițînd
medicului să crească sau să scadă profunzimea sedării.
 Spre deosebire de alte metode de sedare cu durată fixă de acțiune (medicația
intravenoasă sau sub formă de tablete). Sedarea gazoasă poate fi adm. pe întreg
intervalul dorit.
 Fără efect de ,, mahmureală’’. Gazul este eliminat din corp la 3-5 min. de la
încetarea administrării. Pacientul poate conduce, nu are nevoie de insoțitor.
 Inhalosedarea este foarte sigură, gazul folosit nu are efecte secundare asupra
plămîinilor, rinichilor, ficatului sau a creierului
 Crește numarul de pacienți și de manevre terapeutice.
Începerea terapiei:

 Deschideți buteliile
 Alegeti masca in concordanță cu pacientul
 Saturare circuit cu 6-8 litri de gaze prospete (copii 4-5litri)
 Preoxigenare 1-3 min ( cu ajutorul robinetului ,,FLOW”) stabiliți cantitatea de de
O2 de care arenevoie pacientul
 Titrarea cu autorul robinetului % poziționat jos începem să reglăm procentul de
protoxid de azot adm de aparat, începînd cu 10%-copii, 20%-adulți, crestem din
5% în 5% și lăsăm cîte 2-3 min pe fiecare treaptă
 Pe coloane vizualizăm cum litri de N2O iau locul celor de O2, suma celor 2
valori este valoarea de saturarea inițială.
 Anestezia locală/tratament, atenție pacientul să nu respire pe gură.
Semnele instalării sedării

 TA și ritmul cardiac ușor mărite în faza inițială, urmate de o revenire la valorile de

bază
 Respirație normală, regulată
 Vasodilatare periferica cu congestia feței și a extremităților
 Scăderea tonusului muscular
 Reducerea anxietății și relaxarea membrelor
 Senzație de confuzie, vertij
 Prurit la nivelul membrelor, senzație de ușurare sau de greutatte în extremități
 Ușoară somnolență, scăderea atenției , memoriei și a altor performanțe
intelectuale
 Scăderea acuității vizuale și auditive precum și dexterității
 Frison. Euforie
 Valuri de caldură si senzație de plutire
 Parestezia la nivelul părților moi ale cavității bucale sau membrelor
 Cresterea imaginației
 Procentul de protoxid de azot trebuie să fie cît mai mic posibil în limitele obținerii
unei bune sedări, se trece în fișă linia de bază.
Monitorizarea pacientului

 Indemnarea pacintului sa nu vorbeasca, sa nu respire pe gura si sa nu miste capul

atita timp cit are masca pe fata
 In timpul adm N2O balonul trebuie periodic verificat daca are schimbari de volum
 Pe baza raspunsului pacientului la comezi in timpul procedurilor efectuate pe
parcursul anesteziei se stabileste nivelul sedarii acestuia
 In timpul inhalo-sedarii p/ul trebuie sa fie tot timpul tinut sub observatie
verificind reactiile acestuia, ritmul respiratiei si saturatia de O2 folosind un
pulsoximetru.
Incidente

 Sedare insuficienta
 Suprasedare
 Inchiderea involuntara a gurii
 Senzatii de greata si discomfort
 Reactii irationale ale pacientului
 Senzatia de pierdere a controlului de sine
 Vorbirea incoerenta si senzatia de visare
 Pacientul devine necooperant
 Pacientul ride sau plinge
 Cianoza
 În diferite proceduri de puncție venoasă
Recoltarea probelor venoase poate fi dificilă în cazul pacienților pediatrici foarte anxioși.
De asemenea, cateterismul venos periferic poate crea anumite probleme, atât la copii cât și
la adulți. În astfel de cazuri, inhalosedarea cu 50-70% protoxid de azot are efecte benefice,
ușurând procedura și diminuând timpul necesar realizării obiectivelor terapeutice.
Administrarea de protoxid de azot 70% s-a dovedit benefică și în cazul pacienților cu
paraplegie spastică, care au nevoie de un număr mare de injecții pentru reducerea
spasticității.

 În tratarea anumitor răni

Într-un studiu realizat cu 30 de copii, s-a demonstrat că administrarea unui anestezic local
împreună cu 50% protoxid de azot descrește semnificativ durerea în timpul procedurilor de
curățare și reparare a rănilor dificile. Un alt studiu a arătat că administrarea N2O a fost la
fel de eficientă ca aceea a ketaminei intravenoase, dar cu un timp de recuperare mai scurt.

 În puncția lombară
S-a demonstrat că utilizarea a 50% protoxid de azot are efecte analgezice pe parcursul
puncției lombare, făcând procedura mult mai ușor de suportat. Durerea a fost redusă și mai
mult atunci când N2O a fost administrat împreună cu un anestezic local.
 În tratamentul primar al fracturilor
Aceasta este o procedură de urgență care poate fi extrem de dureroasă, mai ales în
cazul copiilor. Asocierea protoxidului de azot cu anestezia regională a dat rezultate
semnificativ mai bune decât simpla administrare a anestezicului regional.
 În proceduri de imagistică medicală
În procedurile imagistice care necesită instalarea unui cateter intravenos și în
bronhoscopie s-a dovedit eficientă administrarea protoxidului de azot, crescând
complianța pacienților și succesul procedurilor. Administrarea de 50% N2O a dat
rezultate considerate bune și excelente în cadrul unui studiu asupra endoscopiei
gastrointestinale.
 e nț i e.
t r u at
c pe n
um es
Mul ț