Subiectul: Anestezia prin inhalare

Definiţie: Administrarea substanţei anestezice prin căile respiratorii

se numeşte anestezie inhalatoare.
Preparatele anestezice pot fi administrate:
pe masca Esmarch;
prin intubaţie orotraheală.
Substanţele utilizate pot fi:
gazoase (Protoxidul de azot, Ciclopropanul);
lichide volatile: Eterul - substanţă deja depăşită; Fluorotanul (Galoton,
Fluiton) - este de 50 de ori mai puternic decît Protoxidul de azot: somnul
narcotic se instalează repede, calm, fără senzaţii neplăcute. Preparatul nu irită
mucoasa căilor respiratorii, micşorează secreţia şi reflexele glotei, are acţiune de
bronhodilataţie.
Tehnica anesteziei cu Fluorotan: lichidul se toarnă în camera de evaporare a
aparatului de narcoză. După cîteva minute de respiraţie prin mască a oxigenului se
conectează anestezicul, mărind treptat concentraţia lui în raport cu oxigenul pînă la
2-3% din volum. Anestezia se instalează după 5-7 min. În stadiul chirurgical
concentraţia se menţine la 1-1,5%.
Anestezierea evoluează în 3 stadii:
- stadiul I: de debut, se caracterizează prin pierderea treptată a
cunoştinţei, dispnee uşoară; TA scade puţin; pulsul se accelerează nesem-
nificativ; pupilele se dilată, reacţia fotomotorie este prezentă; se menţine
reacţia la stimuli dureroşi;
stadiul al II-lea: perioada de trecere, care nu este bine delimitată. Se
caracterizează printr-o uşoară excitaţie motorie, respiraţie profundă, uneori
aritmică; TA scade; pulsul devine uşor bradicardic; pupilele se îngustează cu
păstrarea reacţiei la lumină. Durata acestui stadiu nu depăşeşte 60 sec.;
stadiul al III-lea: stadiul chirurgical: somnul devine profund; survine
relaxarea musculaturii; TA - la nivelul stadiului al II-lea; pulsul - bradicardic.
Stadiul chirurgical se instalează la 3-5 min. de la începutul anestezierii.
În funcţie de profunzimea anesteziei, A. Z. Manevici descrie trei niveluri:
III1, - anestezie superficială. Încetează mişcările globilor oculari, pupilele se
îngustează, reacţia la lumină se păstrează, reflexul cornean slăbeşte; TA scade;
pulsul este bradicardic; apare relaxarea muşchilor, cu excepţia celor abdominali;
III2 - pupilele înguste, dispare reacţia la lumină; reflexul cornean lipseşte; TA
scăzută, puls încetinit; respiraţia este frecventă, superficială. Se instalează relaxarea
totală a musculaturii;
III3 - nivel de supradozare. ATENŢIE! pupilele sînt dilatate fără reacţie la
lumină, corneea - uscată, TA în prăbuşire; bradicardie pronunţată; respiraţia
frecventă superficială. Pericolul constă în alterări ireversibile ale respiraţiei şi ale
funcţiei sisitemului cardiovascular.
Urgent!
1) se întrerupe administrarea anestezicului;
2) se administrează oxigen;
3) se efectuează toate măsurile de resuscitare.
În mod normal, trezirea survine peste 5-7 minute după încetarea administrării
anestezicului fără sechele.

Pregătirea bolnavului pentru anestezie prin inhalare

1. Bolnavul trebuie pregătit psihoemoţional pentru ceea ce va urma,
explicîndu-i-se necesitatea manipulaţiilor.
2. Bolnavul nu se va alimenta după ora 18.00 în ajunul operaţiei.
3. Seara i se va aplica clisma evacuatoare şi îngrijirea sanitară (baie sau duş).
4. Se va efectua premedicaţia serală.
5. Dimineaţa nu se va alimenta şi nu va bea lichide.
6. Dimineaţa clisma evacuatoare se repetă.
7. Se va pregăti cîmpul operator.
8. Se va efectua premedicaţia de la ora 7.00.
9. Se va rade (la necesitate) câmpul operator pe uscat.
10. Se va badijona cu sol. Alcool etilic şi se va acoperi cu cîmp steril.
11. Se va efectua premedicaţia, la indicaţia medicului anesteziolog, cu 30-40
minute înainte de operaţie.
12. Bolnavul va fi transportat în decubit dorsal pe brancardă, dezbrăcat, dar protejat
tehnic (bine învelit).
Principalele părţi funcţionale ale unui aparat de anestezie
Orice aparat de narcoză are ca bază 4 blocuri principale (moduli):
vaporizator - o cameră ermetică de unde vaporii anestezicului se îndreaptă
spre dozator sau butelia de oţel cu substanţa anestezică gazoasă, prevăzută
cu manometru;
dozimetru - cu ajutorul lui se poate regla proporţia dintre anestezic şi aer ori
oxigen;
sistem respirator - alcătuit din tuburi gofrate (de inspitaţie şi expiraţie) cu
adaptor, care poate fi unit cu masca pentru anestezie sau canula orotraheală;
cameră de reabsorbţie - unde amestecul expirat este purificat de bioxid de
carbon, iar anestezicul este întors în circuit.

Anestezia orotraheală

Definiţie: Administrarea bine dozată şi monitorizată a

substanţei anestezice prin sonda orotraheală se
numeşte anestezie orotraheală.
Avantaje:
1) condiţii optime pentru respiraţia dirijată;
2) dozarea optimă a anestezicului;
3) excluderea eliminării anestezicului în mediul exterior;
4) evitarea apropierii de faza supradozării, datorită folosirii miorelaxantelor,
propuse de Grifit în 1942;
5) asigurarea continuă a permeabilităţii căilor respiratorii;
6) excluderea posibilităţii blocării căilor respiratorii cu mase vomitive sau
deplasarea limbii;
7) posibilitatea administrării amestecului sub presiune, pentru a asigura
oxigenarea optimă a ţesuturilor;
8) asigurarea unei activităţi optime a plămînilor.
Dezavantaje - complexitatea intubării presupune o înaltă calificare a medicului
anesteziolog.
Indicații
- orice intervenţie chirurgicală de lungă durată;
pericolul blocării căilor respiratorii;
risc operator înalt, care necesită respiraţie dirijată;
afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi metabolice, care necesită o concentraţie
moderată a anestezicului;
poziţia pe masa de operaţie, care face imposibilă folosirea măştii.
Contraindicaţii: Cele absolute nu sînt descrise. Cele relative ar fi afecţiuni ale
căilor respiratorii, glotei, laringelui şi bronhiilor.
> Materialele necesare pentru intubaţie:
depărtător pentru dinţi şi pensă pentru fixarea limbii;
pipă de aer Guedel;
măşti de mărimea necesară;
lamă pentru intubaţie;
sonde orotraheale;
set de tuburi pentru adaptare;
cornţang;
aspirator electric;
faşă sterilă;
leucoplast;
seringi monouzuale cu capacitatea de 1, 5, 10, 20 ml;
spray pentru anestezia terminală;
substanţe anestezice;
miorelaxante;
remedii pentru medicaţia de urgenţă în caz de complicaţii: sol. Promedol,
Atropină, Clorură de Calciu, Mezatonă, Corglucon, Glucoză 10-40%, soluţie
fiziologică, Strofantină, Lobelină, Cititonă, Prednizolon, bicarbonat de Na 4%
etc.
Etapele anesteziei prin intubaţie orotraheală
1. Premedicaţia serală.
2. Premedicaţia matinală (dublă).
3. Anestezia i/v sau i/m de debut.
4. Administrarea oxigenului.
5. Miorelaxante cu acţiune de scurtă durată (Listenon, Miorelaxin - durata
acţiunii - 5-7 min.).
6. Intubarea traheii (sub controlul laringoscopului).
7. Conectarea la aparatul de narcoză.
8. Administarea anestezicului prin sonda orotraheală.
9. Miorelaxante cu acţiune de lungă durată (Tubarin, Pavulon, Arduan - durata
acţiunii 40 min.).
Atenţie!
Pavulonul (Pancuronium) acţionează foarte bine în caz de tetanos, însă pe
fundalul respiraţiei dirijate.

EVENTUALELE COMPLICAŢII ÎN ANESTEZIA GENERALĂ

ŞI MĂSURILE DE PRIM AJUTOR

1. Şocul psihic se întîlneşte foarte rar, fiind rezultatul unei premedicaţii şi

anestezii incorecte.
2. Deplasarea retrogradă a limbii cu dereglări ale respiraţiei pînă la asfixie. În
scop profilactic se va fixa corect mandibula, pentru a deschide căile respiratorii sau
se va folosi pipa Guedel.
3. Laringospasmul (bronhospasmul) însoţit de respiraţie defectuoasă, şuierătoare.
Se va stopa introducerea anestezicului, administrînd oxigen pur şi sol. Atropină 0,1%-
0,5 ml.
4. Asfixia mecanică. Blocarea căilor respiratorii cu mase vomitive. Respiraţia
devine dificilă, zgomotoasă, cianoză progresivă.
Urgent! Se vor debloca căile respiratorii cu aspiratorul electric, se va administra
oxigen.
5. Asfixie de provenienţă centrală - rezultat al paraliziei centrului respirator prin
supradozarea anestezicului. Semne caracteristice: apnee, cianoză progresivă,
pupile dilatate fără reacţie la lumină, sînge de culoare închisă. Imediat se va stopa
administrarea anestezicului, se va trece la respiraţie dirijată cu oxigen, se va
administra i/v sol. Eufilină 2,4% 10 ml, sol. Cordiamină 2 ml, sol. Strofantină 0,05%
0,5 ml cu sol. Glucoză 40% 20 ml.
6. Stopul cardiac - lipsa contracţiilor cardiace. Se va întrerupe administrarea
anestezicului, trecînd la respiraţie dirijată cu oxigen. Se va administra i/v sol.
Adrenalină, sol. Strofantină sau sol. Corglicon cu soluţie de Glucoză 40%, Efedrină;
sol. de Adrenalină 0,5 ml intracardiac, urmată de masajul indirect al cordului; sol.
Clorură de calciu 10% 10 ml i/v; sol. bicarbonat de Natriu i/v.
Eventualele complicaţii în timpul intubării:
traumatisme dentare sau ale mucoasei cavităţii bucale;
formarea de hematom al limbii, palatinului moale, coardelor vocale;
pătrunderea sondei în esofag;
dezvoltarea unei hipoxii grave pe fundal de apnee, dacă intubarea nu a
reușit în primele 40 sec. În acest caz se va recurge la respirația dirijată cu
oxigen și intubarea se va repeta;
regurgitarea - revărsarea pasivă a conţinutului gastric iniţial în cavitatea bucală
şi apoi în căile respiratorii. Profilaxia acestei complicaţii constă în pregătirea
preoperatorie corectă, determinată de starea bolnavului: spălături gastrice, sonda
gastrică continuă, poziţia ridicată a capului şi a părţii superioare toracice în timpul
intubaţiei.
Asistenţa imediată:
aspirarea conţinutului din cavitatea bucală şi din trahee;
în unele cazuri, pentru deblocarea bronhiilor se va recurge la bronhoscopie;
irigarea bronhiilor şi a traheii cu soluţie de Bicarbonat de natriu;
endotraheal se va administra 50-100 mg de Hidrocortizon sau Cortizon.
Atenţie!
dezintubarea se va efectua cînd pacientul va fi în conştienţă, va fi prezent
reflexul de tuse şi respiraţie spontană;
- dezintubarea anticipată poate provoca insuficienţă respiratorie;
- dezintubarea întîrziată poate provoca laringospasm, bronhospasm, apnee, aritmii;
în unele patologii poate fi intubată numai o singură bronhie.
Eventualele complicaţii în anestezia orotraheală:
dereglări de ventilaţie pulmonară provocată de îndoirea tuburilor gofrate,
dislocarea sau deermetizarea lor ori de intubarea defectuoasă.
Semnele dereglării ventilaţiei pulmonare:
cianoză evolutivă;
asimetria toracelui în timpul respiraţiei;
lipsa mişcărilor de respiraţie;
lipsa murmurului vezicular la auscultaţie.
Măsuri de maximă urgenţă:
corectarea poziţiei tuburilor gofrate;
controlul ermeticităţii;
extragerea sondei orotraheale cu 5-8 cm;
deblocarea canulei orotraheale de eventuale impurităţi.
Premedicaţia (preanestezia) are un rol important ca etapă a oricărui tip de
anestezie.
A t e n ţ i e ! Asistentul medical va ţine cont că nu există anestezie fără
premedicaţie. În componenţa premedicaţiei intră, de regulă, Promedol, Dimedrol

şi Atropină (regula că nu există premedicaţie fără Atropină este depăşită).

Preparatele pentru premedicaţie vor fi administrate strict în ordinea prescrisă de
medicul anesteziolog.
Notă:
Sondele orotraheale din plastic, măştile pentru anestezie, pipele de aer se
scufundă 1- în H202 3% pentru 60 min.; Formalină 3 % - 30 min. ori sol. Cloramină
B 1% - 30 min.
După dezinfectare:
se spală bine, de două ori, cu apă distilată sterilă;
se usucă cu prosop (cîmp steril);
se păstrează în cutii sterile.