UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ

ABLATIA TUMORALA

Piscan Ioana Georgiana

Specializarea: ESM

Anul IV, Grupa 1444 - A

Profesor Coordonator: Morega Alexandru

 I. Introducere

Efectele termice ale curentilor de inalta frecventa sunt folosite in chirurgie pentru taierea
tesuturilor, pentru cauterizarea unor formatiuni anormale sau pentru coagulare in vederea opririi
sangerarii. Principiul electrochirurgiei consta in aplicarea unui curent de inalta frecventa, in
domeniul 250 kHz - 4 MHz, prin intermediul unor electrozi, prin tesutul care trebuie prelucrat.
La aceasta freventa, celulele tesutului nu pot fi stimulate muscular sau nervos. [7]

Exista 3 tehnici de aplicare a alectrozilor pe tesut:

- sistem monopolar cu electrod neutru, in care curentul trece intre electrodul activ (varful din otel
inoxidabil sau tungsten) si un electrod conectat la corpul pacientului

- sistem monopolar fara electrod neutru, in care curentul se inchide la generator prin capacitatile
parazite dintre corpul pacientului si pamant

- sistem bipolar, in care elctrodul seamana cu o penseta avand lamele izolate intre ele, care se
foloseste la mici cauterizari locale sau la coagulari [4]

De interes este totusi numai functia de ablatie. Ablatia percutanata prin radiofrecventa cu
electrozi multiplii este o terapie sigura si eficienta pentru neoplaziile hepatice de dimensiuni mari
sau multiple, sustine un raport publicat in numarul din iunie al revistei American Journal of
Roentgenology. [1]

Ablatia pulmonara prin radiofrecventa

Sub anestezie generala, radiologul interventionist

introduce un ac prin piele in plaman sub ghidaj CT. Acul
sistemul general prezentat mai sus este conectat la un
generator ce “injecteaza” curentul de radiofrecventa
exclusiv in tumora. Ablatia prin radiofrecventa (ARF)
ofera un tratament localizat, nechirurgical, ce omoara
tesutul tinta folosind caldura, crutand tesutul sanatos. [3]
 Pacienti si metode

Decizia de ablatie a tumorilor este luata de catre o echipa multidisciplinara, formata din
gastroenterologi, oncologi, chirurgi generalisti, chirurgi toracici, radiologi, ecografisti si
radioterapeuti.

Indicatiile de ablatie prin hipertermie au fost: ·

- pacienti cu tumori hepatice primare sau metastatice care nu sunt candidati pentru
rezectie hepatica, datorita conditiilor locale tumorale (leziuni multiple bilateral, negrupate;

- tumori profunde, in vecinatatea pediculilor portali, venelor suprahepatice, venei cave

inferioare;

- recidive posthepatectomie majora;

- pacienti cu carcinom hepatocelular grefat pe ciroza in asteptarea transplantului hepatic),

datorita functiei hepatice alterate, riscului anestezico-chirurgical crescut prin existenta
comorbiditatii asociate sau refuzului de a se opera;

- biopsie care sa confirme malignitatea tumorii hepatice;

- maxim 4 tumori

- diametrul maxim al unei tumori de 5 cm;

- pacient cu speranta de viata mai mare de 3 luni;

- pacient cu alte localizari tumorale care pot fi tratate prin chimioterapie;

- pacient care si-a dat consimtamantul scris informat pentru aceasta procedura, inclusiv
pentru controalele periodice ulterioare.

Contraindicatii relative au fost considerate:

· > 4 leziuni hepatice;

· tumori > 5 cm;

· tumori in vecinatatea vaselor mari;

· prezenta metastazelor la distanta.

 Contraindicatii absolute au fost considerate:

· pacienti cu varsta sub 18 ani sau peste 80 ani;

· coagulopatie severa refractara la tratament (trombocite 1.5 x normal);

· insuficienta renala (creatinina serica > 2.5 mg/dl);

· icter (bilirubinemie > 3 mg/dl);

· infectie activa;

· invazia vasculara;

· invazia altor organe;

· pacientii cu stimulatoare cardiace, dispozitive electronice implantate, clipuri pe

anevrismele cerebrale, corpi straini metalici;

· pacientii cu alterare mentala severa;

· sarcina sau alaptarea. [2]

Ablatia tumorala hepatica

Dezvoltarea tehnicilor ghitate prin imagistica pentru ablatia locala a tumorii a fost unul
dintre progresele majore in tratamentul afectiunilor maligne hepatice. Pe parcursul ultimelor 20
de ani, mai multe metode de distrugere a tumorii (chimic sau termic) au fost testate din punct de
vedere clinic. Printre aceste metode, RFA este in prezent stabilita ca modalitate primara la
majoritatea institutiilor de profil.

RFA este acceptata ca cea mai buna alegere terapeutica pentru pacientii cu carcinom
hepatocelular stadiu incipient (HCC), atunci cand transplantul de ficat sau rezectia chirurgicala
nu este o optiune adecvata. In plus, RFA este in curs de dezvoltare ca o alternativa viabila la o
interventie chirurgicala pentru pacientii cu boala metastatica limitata, mai ales din cauza
cancerului colorectal. Mai multe serii au aratat ca RFA poate duce la eradicarea completa a
tumorii la candidati selectati in mod corespunzator.
 Carcinom hepatocelular (HCC) este cea mai comuna a cincea forma de cancer, iar
incidenta acesteia este in crestere in intreaga lume din cauza difuzarii hepatitei B si infectarea cu
virusul C. Pacientii cu ciroza sunt la cel mai mare risc de a dezvolta HCC si ar trebui sa se
supuna unor programe de supraveghere. [10]

Tehnica Scopul RFA este de a induce leziuni termice la tesut prin depunere de energie
electromagnetic. In RFA, pacientul este parte a unui circuit in bucla inchisa, care include un
generator de RFA, un ac electrod si o dispersie mare a electrodului. Un camp electric alternativ
este creat in tesutul pacientului. Din cauza rezistentei electrice relativ mare a tesutului in
comparatie cu electrozii de metal, exista o agitatie marcata a ionilor in tesutul tinta care
inconjoara electrodul, deoarece ionii de tesut incerca sa urmareasca schimbarile in directia
curentului electric alternativ.

Rezultatele agitatiei este in caldura de frecare parte a electrodului. Diferenta dintre

suprafata mica a electrodului ac si suprafata mare a placutelor de sol face ca aceasta caldura
generata sa fie axata si concentrate in jurul acului electrod. Rezultatele provocate de incalzire
RFA depinde atat temperatura tesutului cat si de durata de incalzire.

Incalzirea tesutului, la 50 pana la 55°C, timp de 4 pana la 6 minute, produce leziuni

celulare ireversibile. La temperaturi cuprinse între 60 si 100°C, in apropierea imediata
coagularea tesutului este indusa, cu deteriorarea ireversibila mitocondriala si a enzimelor
citoplasmatice ale celulelor. La mai mult de 100 - 110°C, tesutul se carbonizeaza. Pentru
distrugerea adecvata a tesutului tumoral, intregul volum tinta trebuie sa fie supus la temperaturi
citotoxice. Astfel, un obiectiv esential al terapiei ablative este realizarea si mentinerea de
temperaturi fixe si constante de-a lungul intregului volum tinta pentru cel putin 4 minute.

Cu toate acestea, conductia termica relativ lenta din suprafata electrodului prin tesuturi
mareste durata de aplicare la 10 minute. Pe de alta parte, temperatura nu ar trebui sa creasca
peste aceste valori, pentru a evita carbonizarea jurul varful electrodului din cauza incalzirii
excesive. Un alt factor important care afecteaza succesul RFA este abilitatea de a detecta exact
suprafata.

Cea mai importanta diferenta intre rezectia chirurgicala si ablatia RF a tumorilor hepatice
este insistenta chirurgului pe o zona tumora de 1 cm la nivel unei marje de rezectie. Astfel,
diametrul tinta trebuie sa fie in mod ideal cu 2 cm mai mare decat diametrul tumorii care sunt
supuse tratarii. Altfel, multiple ablatii suprapuse pot fi efectuate.

Dispozitivele disponibile in comert au fost, de asemenea, strategic dezvoltate pentru a

monitoriza procesul de ablatie, astfel incat, la temperaturi ridicate coagulare poate sa apara fara a
se depasi 110°C ca prag maxim de temperatura. Aceste cresteri de impedanta pot fi detectate de
catre generator, care poate reduce apoi curentul de iesire la un nivel prestabilit. [8]
 BIBLIOGRAFIE

1. http://www.sfatulmedicului.ro/

2. http://www.cattus-medical.ro/

3. Cardiovascular and Interventional Radiological Society of Europe, Ghidul Pacientului - Radiologie

Interventionala

4. Terapia tumorilor hepatice maligne cu microunde si unde de radiofrecventa - Revista Societatii

Romane de Chirurgie (Chirurgia 100 (2): 111-120) - I. Popescu, M. P. Sîrbu-Boeti, V. Tomulescu, S. Ciurea,
M. Boros, D. Hrehoret, C. Jemna