Examen NPM.

1) Explicati cum se face limitarea deplasarii electronului in abordarea DOS pentru cazul 2D.
Dati un exemplu in care aceasta restrictionare are aplicatie practica.
DOS descrie numarul de stari care pot fi ocupate de system la fiecare nivel al energiei.
QD :cristal semiconductor care cuantifica electronii sau perechile de electroni la dimensiunea
zero 1D: (quantum wire – fir electric conductor ) : Este un sistem unidimensional. Electronul se
poate deplasa într-o direcție și se restrânge în două direcții. 2D : quantum wells: Este un sistem
bidimensional. Electronul se poate deplasa in doua directii si poate fi restrictionat intr-o singura
directie. Se formeaza in semiconductoare avand un material prins intre 2 straturi de material cu o
banda interzisa mai mare. Aceste strcuturi pot fi formate prin epitaxie cu fascicul molecular sau
prin depunere chimica de vapori, cu controlul grosimii startului pana la monostraturi.
2) Prezentati un studiu de caz pentru tehnica NIL;
În studiul ales, o matriță de Si de 4 mm × 4 mm a fost utilizată pentru toate
experimentele, fabricate prin litografie UV, conțineau tablouri de pătrate și cercuri ale căror
dimensiuni laterale variau de la 100 m până la 5 m și a căror înălțime era 230 nm. Am folosit
probe de 1 cm × 1 cm Si răsucite acoperit cu un strat PMMA de 270 nm. Acest termoplastic
rezista avea o greutate moleculară de 15 000 g = mol și o temperatură de tranziție vitroasă de 98
◦C.
Toate experimentele NIL au fost efectuate cu un montaj original realizat acasă instalat
într-o mașină de tracțiune comercială. Contrar preselor hidraulice utilizate adesea în experimente
NIL, această configurație de casă garantează o acuratețe și control al parametrilor cheie de
imprimare: temperatura, amprenta forța și viteza de relief și demoldare. În prezentul studiu, toate
experimentele NIL s-au făcut la 175◦C timp de 30 de minute, viteza a fost 0: 050 mm = min
pentru relief și 0:50 mm = min pentru demoldare. Forțe de amprentă variind de la 300 la s-au
folosit 1500 N. [1]

Fig. 1. Imagini AFM cu cercuri de 100 m (a) și 10 m (b) replicate într-un strat PMMA de NIL cu
o forță de imprimare de 1000 N.

Cunțan Georgian
3) Construiti un biosensor care are elementul activ un nanotub de carbon;
Nanoparticulele de cupru pot fi considerate în același mod ca și electrodul Ni pentru a cataliza
oxidarea glucozei de către un cuplu redox Cu (III) / (II). În acest scop propun un biosenzor cu
matrice de nanotub de carbon cu mulți pereți(„multi walled” (MWCNT) și nanoparticulele de
CuO depuse electrochimic pe pereții laterali și vârfuri de MWCNTs printr-o metodă de
electrodepunere în doi pași. Am ales MWCNT-urile modificate cu CuO deoarece din literatura
de specialitate reiese că au o activitate electrocatalitică substanțial mai mare la oxidarea glucozei
cu un răspuns de curent mai mare și potențial de oxidare mai mic decât MWCNT-urile
nemodificate. Acest senzor electrochimic CuO – MWCNT are o limită de detectare scăzută de
800 nM și o sensibilitate foarte mare de 2.190 µA · mM − 1· Cm − 2, si răspunsul este liniar
până la 3,0 mM concentrație de glucoză. Când aceste caracteristici de performanță superioare
sunt combinate cu ușurința de fabricare, stabilitatea pe termen lung, o bună reproductibilitate, un
răspuns rapid și specificitate excelentă la glucoză în prezența interferenților obișnuiți, electrodul
CuO-MWCNTs este un potențial candidat pentru analiza de rutină a glucozei.

4) Pot quantum dot urile sa ajute celule aflate in dificultate functionala?;

Înțelegerea modului în care componentele celulare se află de pe suprafața membranei
plasmatice sunt capabile să sesizeze schimbările din mediul extracelular, să transmită semnale în
celulă și să coninuie absorbția moleculelor esențiale este una dintre cele mai multe probleme
importante în domeniul biologiei celulare. Majoritatea acestor procese sunt mediate de legarea
extracelulară liganzi, cum ar fi factorii de creștere (de exemplu, factorul de creștere epidermică
[EGF], lipoproteinele care conțin colesterol, încărcate cu fier transferină [Tfn]), către receptorii
legați de membrană la membrana plasmatică. Ulterior, complexele receptor - ligand sunt
endocitate și livrate în compartimente endosomale pentru degradare sau reciclare înapoi în
membrana plasmatică.
Dezvoltarea noile tehnologii de bioimaginare bazate pe QD sunt esențiale pentru a
continua înțelegerea noastră despre reglarea receptorilor mediată căi endocitice în celule și
țesuturi. Datorită luminozității și fotostabilității lor, QD-urile stabilizate la apă au fost folosite
pentru a urmări multe evenimente de trafic endocitic recepționate în celule vii folosind
microscopie cu fluorescență.
De exemplu:
• QD-urile conjugate cu EGF(epidermal growth factor-factor de creștere al celulelor
epidermice) au fost utilizate pentru a urmări dimerizarea receptorului EGF (EGFR) și
capacitatea acestuia pentru a provoca evenimente de transducție a semnalului din aval.
• QD-urile sunt foarte eficace pentru marcarea pe termen lung a endosomilor fără efecte
negative semnificative.
 • QD-urile conjugate cu factorul de creștere a nervilor (NGF) au fost obișnuite vizualizați
comportamentul endocitar în timp real al receptorilor NGF(NGFR) la o rezoluție la scară
nanometrică.
• Α-bungarotoxina biotinilată a fost legată de QD-uri streptavidinconjugate pentru a
caracteriza dinamica de asamblare a grupuri de receptori de acetilcolină în membrana
postsinaptică
• peptidele care servesc drept liganzi pentru că receptorii legați de membrană au fost
conjugați cu QD și se arată că sunt interiorizate în celule
• QD-urile au fost utilizate pentru a monitoriza legarea ligandului de receptorii cuplați la
proteina G (GPCR)
• Așa cum s-a arătat anterior pentru conjugate colorant – ligand, conjugate QD – ligand
adăugate la mediile extracelulare oferă o distincție clară între receptori de membrană
situați în calea biosintetică și cele de la membrana plasmatică care sunt disponibile pentru
a se lega [2]
5) Scrieti textul “FIM_ESM_UPB” cu rezolutie de 20 de nanometri, pozitionat intre doua
straturi izolatoare de AlN, de grosime 50 nanometri. Textul va fi gravat in platina, pentru care
stratul este de 40 nanometri. Explicati etapele si echipamentele folosite. Folositi schite pentru
prezentarea operatiilor tehnologice. Straturile in succesiunea AlN-Pt-AlN sunt depuse
corespunzator pe o placheta de siliciu de tip n, groasa de 100 microni.
Ultimul strat de AlN va fi decupat corespunzator pentru a putea fi vizualizat la SEM textul
gravat;
Nanolitografia este o nanotehnologie care se ocupa cu studierea si implementarea
metodelor de nanofabricare in scopul crearii de structure nanometrice( structure care au cel putin
o dimensiune laterala mai mica de 100nm.)
Nanolitografia si tehnologiile infratite cu aceasta sunt folosite in fabricatia circuitelor integrate
(IC), in fabricarea dispozitivelor de stocare de tip nano-electro-mecanic(NEMS) sau micro-
electro-mecanice(MEMS), a senzorilor, a dispozitivelor nano si microfluidice si in productia
biochipurilor si fabricarea microacelor.
In functie de aplicatie, tehnica de nanopatterning difera, iar parametrul definitoriu pentru
alegerea tehnologiei de nanolitografir este dimensiunea minima inscriptibila.
- Stiinta scrierii /printarii pentru a modifica suprafata materialelor cu structure sub 100nm.
- Top-down
- Studiul si fabricarea structurilor la scala nm
- Cel putin 1 din lat. sa fie pana in 100 nm
- Se folosesc in nanocircuite
- Foloseste fotolitografia
- Nano-devices :nano-tranzistors, nano-diode , etc

6) Explicati utilitatea nanoparticulelor de cativa nanometri in imagistica medicala si in

abordarile tehnicilor denumite TERANOSTIC. Exemple pentru fiecare speta;
Teranostic reprezintă o combinație a cuvintelor „terapeutic” și „diagnostic” și este
termenul utilizat pentru a descrie combinația de utilizare a unui medicament radioactiv pentru
identificare(diagnosticare) și a unui alt medicament radioactiv ce are ca scop terapia pentru
tratarea tumorii principale și a oricăror tumori metastatice. În general, nanoparticulele sunt
concepute dintr-o varietate de materiale naturale sau sintetice și pot fi proiectate pentru a
transporta mai mulți agenți teranostici, într-un mod direcționat.
Proprietatea paramagnetică a nanoparticulelor de oxid de fier ultra-mici este utilizabilă
pentru strategiile ternostatice în științele biomedicale. Există mai mulți nano-cărăuși pentru
aplicațiile terapeutice de cancer dar nanoparticulele magnetice sunt avantajoase fatță de altele
datorită multifuncționalității lor.
Nanoparticulele magnetice multifunc’ionale au posibile abordăro ternostice:
-livrare de medicamente
-livrare de gene
-imagistică pentru diagnostic și terapie

7) Cum poate nanotehnologia sa repare un defect genetic? Raspuns argumentat;

Terapia genică apare ca o nouă clasă de terapii pentru tratamentul bolilor moștenite și
dobândite. Cu toate acestea, absorbția săracă a celulelor și instabilitatea ADN-ului în mediul
fiziologic îi limitează potențial terapeutic, deci un vector care poate proteja și eficient ADN-ul de
transport către celulele țintă trebuie dezvoltat. Vectorii non-virali pe bază de nanotehnologie au
fost propuși ca potențiali candidați.
Nanoparticule utilizate în tratarea malformațiilor genetice sunt nanoparticulele polimerice
(PNP) furnizează gene sau proteine terapeutice inclusiv medicamente care pot fi fie dizolvate, fie
încapsulate în interior acestea formând o nanoparticulă și respectiv o capsulă Nano. Proteinele
terapeutice livrate sau medicamentele acționează prin modificarea defectelor proteinelor sau
genelor din celulele pacientului. Dimensiunea nanoprticulei polimerice ar putea fi reglată pentru
a permite aceste medicamente și proteine terapeutice pentru a se potrivi. PNP-urile, la fel ca toate
nanoparticulele sunt capabile să recâștige mărimea lor o dată în interiorul celulei prin schimbarea
fiziologică a pH-ului. Ei sunt, de asemenea, mari candidați pentru livrarea genelor, deoarece sunt
foarte stabile și oferă eliberare controlată a ingredientelor active. PNP-urile sunt sintetizate din
biodegradabile netoxice, biocompatibile polimeri precum. Acești polimeri pot fi folosiți singuri
pentru a sintetiza (PNP) sau ar putea fi combinate împreună pentru a obține proprietăți mai bune
ale nanoparticule. Nanoparticulele de polimer sunt utilizate pentru a depăși diferitele provocări
care au fost întâmpinate în utilizarea terapiei genetice. Niste genele au secvențe de bază relativ
lungi, ceea ce o face dificilă acestea să fie livrate pe site-urile dorite. Mai mult, nucleazele din
celulele țintă pot, de asemenea, să degradeze ADN-ul livrat. Și pentru că gena și purtătorul sunt
de obicei conjugate, separarea lor la punctul de livrare este uneori dificil. [3]
Ca metode concrete, se numără metoda de cartografie optică a fost utilizată cu succes
pentru nanomanipularea ADN-ului, proces foarte dificil deoarece este o moleculă moale,
alungită. Alte metode dezvoltate pentru manipularea ADN-ului sunt toate la nivel macrospcopic
și nu pot duce la crearea unor modele complexe la scara nanometrică. Metoda se bazează pe
combinația a două tehnici: „pieptănare moleculară”, ce este o metodă de manipulare
macroscopica” și „taierea moleculară”, care este o metoda microscopică. Au fost formate matrici
de ADN prin metode de macromanipulare, apoi au fost utilizate un set de nanomanipulații bazate
pe microscoape cu sonde de scanare pentru a crea nanostructurile destul de artificiale din acele
matrici. Procedurile de nanomanipulare includ „tăierea”, procese de „ștergere” și „împingere”
pentru molecule de ADN individuale. ADN-ul este foarte elastic și poate suporta o schimbare
mare a formei. [2]

8) Creati o secventa tehnologica prin care puteti obtine un scaffold 3D personalizat, pentru
tesut dur, cu structura anorganica si cu porozitate controlata. Scaffoldul trebuie sa aiba si unitati
active antibacteriene si paramagnetice;
Un scaffold de succes pentru ingineria țesutului osos ar trebui să îndeplinească mai multe
criterii. În primul rând, schela ar trebui să fie osteoconductivă și ar trebui să servească drept
șablon 3D pentru a oferi structura de sprijin osului nou format. Ar trebui să constea din
interconectarea structurilor poroase cu pori de celula de susținere> 100 m penetrare, noi creșteri
ale țesuturilor, difuzie de nutrienți și neovascularizare. Schela sau materialele pentru implant ar
trebui să aibă proprietăți mecanice care se potrivesc cu cele ale osului gazdă și ar trebui se leagă
de acesta fără formarea de țesut cicatricial și ar trebui să ofere un suport stabil pentru formarea
de os nou. În ceea ce privește ortopedicul se iau în considerare implanturile, infecția bacteriană
este o problemă dificilă iar rezistența bacteriană poate crește riscul apariției infecțiilor la eșecul
implantului, spitalizarea și uneori la mortalitate a pacientului. Prin urmare, materialele schelei au
antimicrobiene proprietățile ar fi mai ideale pentru regenerarea osoasă cu succes.
• Ca unitate activă antibacteriană am ales: chitosanul.
În ingineria țesuturilor osoase, polimerii naturali și compozitele fosfat de calciu sunt
biomateriale utilizate pe scară largă. Chitosanul este un polimer natural este o polizaharidă
cationică cristalină compusă din lanț liniar de d-glucozamină și N-acetil-d-glucozamină reziduuri
legate prin legături - [1-4] și obținute prin deacetilare a chitină. Are caracteristici biodegradabile,
netoxicitate, biocompatibilitate, vindecarea rănilor, proprietăți antimicrobiene, și capacitatea
potențială a diferitelor modificări și combinații chimice de a genera cu ușurință proprietățile
specifice dorite. Chitosanul are o eficacitate mare de legare a metalelor, în special în cazul
argintului . În plus, derivații chitosanului au o gamă largă de aplicații pentru ingineria țesuturilor.
Activitatea biologică a chitosanului poate fi crescut prin complexarea acestuia cu hidroxiapatită,
gelatină sau colagen.
• Matricea în vederea obținerii țesutului osos: Hidroxiapatita.
Hidroxiapatita, Ca10 [PO4] 5 [OH] 2, analogul cristalochimic (HA) al componentei
minerale a osului a fost folosit ca componentă anorganică principală a materialelor sintetice
pentru ortopedie de zeci de ani. HA poate promova formarea asemănătoare oaselor apatită la
suprafața sa. Polimerii combinați cu HA sunt capabili să promoveze aderența, migrarea,
diferențierea osteoblastelor și proliferare, utilă în special pentru potențiale aplicații în repararea și
regenerarea oaselor. Dimensiunea geometrică a HA ar putea juca un rol vital în atașarea și
viabilitatea celulelor. Sunt rapoarte care indică faptul că particulele de HA (nHAp) au crescut
adsorbția proteinelor și aderența celulelor la suprafețele interne ale schele și a îmbunătățit
proprietățile mecanice și biologice
• Parte anorganică cu proprietăți antimicrobiene: Argint
Nanoparticulele metalice, cum ar fi cuprul, zincul, au proprietăți antimicrobiene.
Argintul, în forma sa oxidată [Ag +], este un antibacterian este utilizat în diferite forme precum
ionic, metalic, coloidal, etc. Proprietatea antibacteriană a metalelor precum titanul, cobalt, nichel,
cupru, zinc, zirconiu, molibden, staniu și plumb variază semnificativ, iar eficiența metalelor
pentru a rezista atașamentului bacterian variază în funcție de tulpina bacteriană.
Nano-argintul în compoziția poli (vinil pirolidonă) s-a demonstrat că are eficacitate
antibacteriană semnificativă împotriva bacteriilor. Suprafețele metalice de cupru distrug rapid și
eficient bacteriile. S-a arătat că suprafețele acoperite cu cupru au un antimicrobian mai bun
activitate decât suprafețele argintii. Nanoparticulele de aur și argint biosintetizate s-au dovedit a
fi eficiente ca antimicrobiene agenți împotriva unora dintre potențialele microorganisme
patogene dăunătoare.
Având în vedere proprietățile chitosanului, nHAp și argint, scopul este a fabrica o schelă
biocompatibilă care conține chitosan și nHAp pentru grefe osoase cu proprietăți antibacteriene
prin introducerea particulelor de argint în schelă menținându-i structura și caracteristicile.

• Materiale: chitosan, hidroxiapatită, nitrat de argint(precursor de argint), acid acetic 1%,

hidroxid de sodiu 0,2M, apă deionizată
• Metodă de obținere a : CS / nHAp / nAg (chitosan / nano-hidroxiapatit / nano-argint)
schela bio-compozită a fost fabricată prin următoarea procedură.
În primul rând, 100 mg de chitosan s-au adăugat la 10 ml de acid acetic 1% și s-au păstrat
pentru agitare constantă până se obține o soluție vâscoasă limpede.
În al doilea rând, s-au adăugat 100 mg de nHAp și agitarea s-a menținut până la s-a
obținut un amestec solidificat. Apoi amestecul a fost adăugat la plăci de cultură cu 24 de godeuri
și au fost ținute la -80 ◦C peste noapte să le înghețe. În cele din urmă, amestecul a fost liofilizat
în congelare se usucă până se usucă și se obține o schelă. Pentru a îndepărta acidul acetic
rezidual, schela a fost scufundată în soluție de NaOH 0,2 M timp de câteva ore și spălat în apă
deionizată de mai multe ori și liofilizat din nou.
Pe schela pregătită, tehnica schimbului de ioni și de reducere a fost aplicată prin înmuierea
schelei în argint apos 0,05 M soluție de nitrat la 37 ° C timp de 8 ore pentru a îmbogăți suprafața
schelei cu o cantitate controlată de ioni de argint (Ag) și schela obținută se usucă și depozitată
într-un recipient etanș.Use the "Insert Citation" button to add citations to this document.

9) Proiectati un dispozitiv ( vehicul) care sa achizitioneze imagini din interiorul tubului

digestiv. Deplasarea dispozitivului trebuie sa fie controlata din exterior sau prin unitati proprii
care se pot programa (deplasare autonoma care nu depinde de motilitatea intestinala);

Aici introducem endomicroscopia capsulei legate, care presupune înghițirea unei pastile
proiectate optomecanic care surprinde imagini microscopice transversale ale peretelui intestinal
la rezoluție 30 mm (laterală) × 7 mm (axială) pe măsură ce traversează tractul digestiv.
Rezultatele la subiecții umani arată că acest lucru tehnica oferă rapid tridimensional,
microstructural imagini ale tractului gastro-intestinal superior într-un mod simplu și procedură
nedureroasă, deschizând noi oportunități de screening pentru bolile interne.

[4]
Fig.2. Schema extinsă a capsulei
Capsula endoscopică este cuprinsă într-o învelitoare care înconjoară un arbore de
transmisie care cuprinde o fibră optică. Arborele de transmisie(„driveshift”) este folosit pentru a
fi controlat din exterior , astfel mișcările peristaltice neafectând motilitatea endoscopului
miniatural. În capsula, arborele motor este conectat la un tub de oțel care conține fibră optică
pentru imagini miniaturale, inclusiv o virulă(„glass ferrule”), distanțier(„glass spacer”), gradient
index (GRIN) lentilă și prismă reflectantă de 45 °. Mișcarea de rotație proximală a arborelui
motor iar fibra la joncțiunea rotativă este transpusă în tubul de oțel distal și optică din capsulă,
provocând rotația fasciculului focalizat în jurul exteriorului circumferința capsulei. Șaiba de
teflon acționează ca un lagăr de reducere a fricțiunii între tubul de oțel și capacul proximal.

10) Folosind imaginea in care este prezentata arhitectura tranzistorului cu o singura molecula
activa (fig. 1), prezentati intro succesiune logica operatiile tehnologice si echipamentele
corespunzatoare pentru realizarea tranzistorului. Se vor face schite pentru fiecare etapa si se
prezinta tehnica aleasa pentru realizarea fiecarei componente arhitecturale.
Dispozitivele utilizate pentru efectuarea experimentelor cu o singură moleculă sunt
prezentate în Figura 3. A dopată degenerativ (n +) substrat poli-Si a servit ca electrod de poartă
deasupra care a crescut o peliculă de SiO2 cu o grosime de 30 nm. Fiecare test experimental a
folosit 14 joncțiuni Pt (grosime cca 7 nm; lățime aprox. 160 nm; lungime ca. 500 nm). Aceste
joncțiuni au fost modelate prin litografie cu fascicul de electroni într-un poli (metil metacrilat)
(PMMA) rezistă deasupra stratului de SiO2 și apoi dezvoltat prin evaporarea cu fascicul de
electroni a Pt dintr-o țintă metalică. Modelele au fost curățate cu Me2CO și un O2 plasmă și apoi
o picătură de soluție diluată (aprox 10 7m) din moleculele de interes în CH2Cl2 au fost plasate
pe dispozitivul. Aceste dispozitive au fost uscate sub N2 curgător. joncțiunile individuale au fost
apoi legate prin sârmă, montate într-un suport de cipuri și apoi încărcat în degetul rece al unui He
criostat, care a fost răcit la 1,7 K. Joncțiunile erau rupt prin aplicarea unei tensiuni la fir, așa cum
a fost descris de alte grupuri de cercetare.
După formarea Joncțiunea de rupere, curbele curent-tensiune (I – V) au fost măsurate
peste sursă și electrozi de scurgere în funcție de variație tensiunea porții (VG). Întrucât obiectul
era să pregătească joncțiuni conținând o singură moleculă, majoritatea joncțiunilor erau pur și
simplu circuite deschise, ceea ce implică faptul că nicio moleculă nu a fost în legătură cu decalaj.
Pentru dispozitivul pregătit cu AR4 +, 5 din 40 rupte joncțiunile au prezentat un răspuns gating
în timp ce, pentru SR4 + 7 din 25 de joncțiuni rupte au prezentat un răspuns de închidere. Acest
lucru este mai mare randament pentru SR4 + - care este chimisorbit atât la sursă, cât și la laturile
de scurgere ale joncțiunii - s-a observat, chiar dacă soluția de SR4 + a fost un factor de patru mai
diluat decât pentru AR4 +. Mai multe joncțiuni de rupere au fost investigate prin electroni
microscopie după finalizarea măsurătorilor I – V și s-a observat că decalajul este de aproximativ
4 nm. Deși această distanță este greu de cuantificat, rezultatul este în concordanță cu un
nemăsurabil curent de tunelare între cei doi electrozi în absență.
Figura 3

References

[1] L. R. J. P. P. Christel Martin, "Study ofPMMA recoveries on micrometric patterns replicated by nano-
imprint lithography".

[2] M. M. (. Barroso, "Quantum Dots in Cell Biology.," Journal of Histochemistry & Cytochemistry, 59(3),
237–251. doi:10.1369/0022155411398487 .

[3] M. O. a. J. A. I. H. 9. R. L. : Hajj Adel Anis, "Gene therapy in the era of nanotechnology/a review of
current data".

[4] J. S. S. R. W. C. K. A. G. M. J. S. Michalina J Gora1, "Tethered capsule endomicroscopy enables less

invasive imaging of gastrointestinal tract microstructure".

[5] S. N. S. P. S. T. A. M. A. &. S. N. Saravanan, "Saravanan, S., Nethala, S., Pattnaik, S., Tripathi, A.,
Moorthi, A., & Selvamurugan, N. (2011). Preparation, characterization and antimicrobial activity of a
bio-composite scaffold containing chitosan/nano-hydroxyapatite/nano-silver for bone tissue
engine".