Cursuri 9-11 PIBT

curs 9 | efecte in vivo
Prof. Stancu Izabela

2. Aspecte de ordin biologic, biochimic, medical
2.1. Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii.

Procese de interfață în interacțiunea cu fluidele fiziologice. Procese de interfață în interacțiunea
interacțiuni cu biomolecule. Procese de interfață în interacțiuni cu celule
2.2. Efecte in vivo: funcționare / degradare, eșec. Provocări clinice și societale
2.3. Prepararea interfeței. Natura interfeței.
2.4. Procese de degradare în medii fiziologice.
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare.
2.6. Alte fenomene de interfață
Obiectiv
1. Înțelegerea interacțiunilor cu macromolecule din ECM
2. Înțelegerea particularităților fiecărui tip de țesut este importantă. Relația

compoziție-structură-proprietăți
3. Importanta proteinelor din ECM – utilizate ca și componente ale suprafetelor sau

masei implantului (colagen, fibronectină)
4. Specificitate tisulară – mimarea unor caracteristici ale structurii vii poate

îmbunătăți performanțele unui implant
5. Exemple de aspecte in vivo asociate cu utilizarea unor implanturi: funcționare /

degradare / eșec. Justificarea unor provocări clinice și societale
a.2.3. Interactiuni cu macromolecule din ECM (nivel 2) - importante pentru aplicații în implantologie; importanta relatiei
compozitie-structura-proprietati + specificitate tisulara.
Influențează interacț
supraf-celule Influențează interacț
supraf-ECM
a.2.3. Interactiuni cu macromolecule din ECM - importante pentru aplicații în implantologie. (nivel 2)
componente
a.2.3. interactiuni cu macromolecule din ECM - relevante pentru aplicații în implantologie.
Importanta proteinelor din ECM – utilizate ca și componente Vindecarea Angiogeneză

ale suprafetelor sau masei implantului rănilor
Ex: Colagenul și derivații săi – rol major în mecanisme celulare
și regenerare tisulară ! recomandat ca agent de modificare a
suprafeței sau componentă cheie a unor implanturi
Erupții dentare
Legare directă Legare indirectă

integrine - Clg integrine – Clg, mediată
de fibronectină
Membrana celulară
Condrogeneză
Reprezentare schematică a unor procese biologice în care sunt corelate legarea
Schematic illustration of direct (collagen-binding integrin-mediated) directă sau indirectă de Clg. De ex. în vindecarea rănilor, fibroblastele dermale
and indirect (COLINBRI-mediated) binding to collagen fibrils. reorganizează colagenul pentru închiderea rănii și contracția țesutului de
granulație.
Imagini din Molecular composition and function of integrin-based collagen glues—Introducing COLINBRIs, Biochimica et Biophysica Acta, 2013
a.2.3. interactiuni cu macromolecule (nivel 2) și cu celulele (nivel 3) - relevante pentru aplicații în implantologie.
Fibronectină depusă
pe suprafața
biomaterialului
Biomaterialele – generatia 3 / biomimarea proceselor natural ce implica bioactivitate si reactii
bio- (Biomimicking natural bioactive and bioresponsive processes)
O noua era în biomedicină; trecerea de la înlocuire (Replacement) la regenerare (Regeneration).

- Este nevoie de interactiuni îmbunătățite intre biomaterial/implant – tesutul gazda
Abordari clasice pentru a induce formarea de tesut:

1. Biomateriale implantate pentru a induce mecanisme celulare specific implicate in regenerarea tisulara
2. Biomateriale (eventual poroase) incarcate cu celule.
Atribute critice
biomaterial/implant Compozitia chimica + Structura fizica + Elementele biologic active
sau functionale
❖ Definirea geometria 3D – substraturi (3D)

❖ biomimarea ECM
❖ Compatibilitatea mecanica cu aplicatia / tesutul
❖ Biodegradarea controlata
❖ Formarea controlata de tesut, asistata de biomateriale
❖ Integrarea imbunatatita a implanturilor permanente –
suprafete inteligente, functionalizate*
Acoperirea cu Clg sau umplerea cu Clg a porilor unui substrat neadeziv pentru celule, din PLA stimulează interacțiunea cu celule
Clg = macromolecula principală din ECM care stimulează adeziunea celulară
Ex. 4 Substraturi printate 3D din PLA

acoperite sau umplute cu Clg
Acoperite cu Clg I
Umplute cu Clg I
Ritz, U.; Gerke, R.; Götz, H.; Stein, S.; Rommens, P.M. A New Bone Substitute Developed from 3D-Prints of Polylactide (PLA) Loaded with Collagen I:
An In Vitro Study. Int. J. Mol. Sci. 2017, 18, 2569.
Pentru optimizarea interactiunii implant – tesut – importanta specificitatii tisulare
• Una dintre macromoleculele cheie ale ECM
• Prezintă specificitate tisulara
osoase
Elemente naturale arhitecturale, topografice, structurale ce pot fi mimate: arhitectura poroasa, structura fibroasa, orientarea….
Elemente naturale arhitecturale, topografice, structurale ce pot fi mimate: arhitectura poroasa, structura fibroasa, orientarea….
2.2. Efecte in vivo: funcționare / degradare / eșec. Provocări clinice și societale
Exemple – microimplanturi gingivale
Funcționare corectă, fără probleme Funcționare problematică, inflamații
Microimplanturi care induc inflamație. Fig. 23-14 din Current Therapy

in Orthodontics, 2010, Pages 291-300, https://doi.org/10.1016/B978-
0-323-05460-7.00023-5 .
Microimplanturi plasate in gingie (A și B) și palat (C) nu au produs inflamație.

Microimplant lângă joncțiunea mucogingivalănu induce inflamație serioasă (D). Fig.
23-13 în Current Therapy in Orthodontics, 2010, Pages 291-300,
https://doi.org/10.1016/B978-0-323-05460-7.00023-5
Eșec – placă metalică ortopedică
Placă din titan fracturată in vivo,

din J Funct Biomater. 2015 Dec; 6(4): 1012–1020,
doi: [10.3390/jfb6041012]
Eșec AGRAFĂ INTRAMEDULARĂ ORTOPEDICĂ
Fractografie agrafă intramedulară scurtă din oțel inoxidabil (a), duritatea implantului arată că suprafața în jurul zonei fracturate a fost mai dură
decât restul implantului (b), din J Funct Biomater. 2015 Dec; 6(4): 1012–1020, doi: [10.3390/jfb6041012]
Morfologia particulelor rezultate la degradarea mecanică a unor implanturi articulare
În simulator articular Figuri din Materials 2014, 7(2), 980-1016; doi:10.3390/ma7020980 Din țesut periprotetic
Eșec – metaloză (fragmente metalice migrate din implant  osteoliză )
(A) aspect histologic – identificare fragmente negre de materie degradată prin uzură în citoplasma
macrofagelor., (B) EDAX – identificarea naturii fragmentelor metalice conținând Cr, Ni, Mo. (C) radiografie
cu focare osteolitice datorate degradării implantului – săgeți verzi.
Rony L, et al. Intraosseous metal implants in orthopedics: A review. Morphologie (2018),
https://doi.org/10.1016/j.morpho.2018.09.003
Eșec – calcifiere lentile intraoculare acrilice – calcifiere, pierderea transparenței
Lentilă din biomateriale hidrofobe

– pierderea transparenței
Lentile din biomateriale hidrofile – pierderea transparenței prin depunere de material
Fig 3.6 si 3.8 din Opacification and degradation of implanted intraocular lenses, in Chirila (Eds.)-Biomaterials and Regenerative Medicine in
Ophthalmology-Woodhead Publishing (2010)
Clase de probleme la interfața biomaterial-țesut - exemple:
1. Probleme de fixare insuficientă în 3. Probleme de degradare a

2. Probleme de degradare
țesut țesutului
• Insuficient țesut crescut în pori • Degradare necorelată cu • Distrugere tisulară ca
regenerarea țesutului – implanturi urmare a migrării implanturi
• Desprinderea stratului superficial degradabile sau fragmentelor degradate
în cazul implanturilor acoperite accidental
• Degradare nedorită – implanturi • Necroză ca urmare a
• Insuficient contact între implant nedegradabile (fragmentare PE, eliberării de produși de
și țesut în cazul implanturilor cu rupere elemente fixare) degradare din implant
suprafețelor neregulate • Rezistență mecanică redusă
• Pierdere proprietăți funcționale ca urmare a decimentării
(elasticitate prin calcifiere,
transparență prin calcifiere,
rezistență mecanică prin degradare
prematură)
Provocări clinice și societale

Obiective actuale: Inginerie Știință

• Îmbunătățirea stării de bine a pacientului Obținerea produselor prin Cunoașterea
• Creșterea performanțelor implanturilor combinarea + necesară;
biomaterialelor, celulelor, răspuns celular/tisular
• Îmbunătățirea integrării implanturilor substanțelor bioactive la noi tipuri de interfețe
• Optimizarea fenomenelor de interfață implant - țesut Tehnologie
• Controlul superior al biodegradării implanturilor biodegradabile Metodele de fabricare a
suprafețelor cu
• Prezicerea sigura si monitorizarea credibila a degradarii implanturilor geometrie,
biodegradabile Metode precise de
• Modificarea suprafetei pt reducerea problemelor diagnosticare
• Biomateriale noi cu performante superioare
Implanturi Medicină Tratament

Inginerie tisulară
performante regenerativă personalizat
Regenerare in vitro Regenerare in vivo
Producere de țesut format in Se implantează o matrice
vitro prin însămânțare de care, ca atare sau
celule (uneori autologe) într-o însămânțată cu celule
matrice, apoi se implantează stimulează regenerarea de
țesutul regenerat țesut in vivo
Să exersăm:
1. Descrieți tipurile principale de probleme de interfață, dând câte 2 exemple pentru fiecare.
2. Dați 3 exemple de implanturi ortopedice ce se pot degrada în organism conducând la eșecul prematur al implantului
sau al țesutului.
3. Dați 2 exemple de preparare de suprafeței pentru controlul interacțiunii cu celulele și explicați rolul metodei
respective.
4. Justificati utilizarea colagenului ca acoperire sau in componenta implanturilor. Dati 3 exemple de specificitate tisulara
arhitecturala care ar putea fi utile in acoperirea cu colagen a unor implanturi de ligament, cornee sau piele.
5. Un implant de piele preparat din poli(2-hidroxietil metacrilat) este caracterizat din punct de vedere al rezistentei la
tractiune, in stare deshidratata (laborator A) sau in stare hidratata (laborator B). Indicati care laborator a procedat corect
si justificati.
REFERINȚE
1. Chapter 2, Implantable Medical Devices, Wahid Khan , Eameema Muntimadugu , Michael Jaffe ,
and Abraham J. Domb, ISBN 978-1-4614-9433-1, http://www.springer.com/978-1-4614-9433-1
For more information:

• 1. Bioconjugate Techniques, Third edition 2013, Greg T. Hermanson, Academic Press, Elsevier, ISBN: 978-0-12-
382239-0
• 2. Polymers in regenerative medicine. Biomedical applications from nano- to macro-structures. Manuel Monleón
Pradas, MarÍa J. Vicent, 2015 by John Wiley & Sons, Inc, ISBN 978-0-470-59638-8
• 3. A review of new methods of surface chemical modification, dispersion and electrophoretic
deposition of metal oxide particles, I. Zhitomirsky, RSC Adv., 2014, DOI: 10.1039/C4RA02218A
• 3. Biomimetic, Bioresponsive, and Bioactive Materials. An Introduction to Integrating Materials with Tissues,
Edited by Matteo Santin, Gary Phillips, Wiley, 2012, ISBN 978-0-470-05671-4
• 4. Bioinspiration and Biomimicry in Chemistry. Reverse-Engineering Nature, Edited by Gerhard F. Swiegers, Wiley,
2012, ISBN 978-0-470-56667-1
• 3. Biomimetic Approaches for Biomaterials Development, Edited by Joao F. Mano, 2012, ISBN: 978-3-527-32916-
85.
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și
funcțională. Factori de influență/control. Mecanisme. Eșec. Soluții / Provocări clinice
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și funcțională. Factori de
influență/control. Mecanisme. Eșec. Soluții / Provocări clinice
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și funcțională. Factori de influență/control.
Mecanisme. Eșec. Soluții / Provocări clinice
Cunoașterea mecanismelor și a tehnicilor de monitorizare a
calcifierii fiziologice – utilă pentru controlul și investigarea
calcifierii biomaterialelor
Calcifiere patologică
❖ Macroscopic
❖ Tehnici microscopice utilizând colorații histologice specifice
❖ Imagistică tomografică
Calcifiere patologică în
țesuturi moi
❖ Macroscopic – depuneri
minerale albe, modificarea
elasticității țesutului
❖ Imagistică radiologică –
fragmente radio-opace
Cunoașterea tehnicilor de monitorizare

a calcifierii patologice – utilă pentru
investigarea calcifierii biomaterialelor
Calcifierea fiziologică Calcifierea biomaterialelor
Calcifiere nedorită/accidentală a biomaterialelor

– în general în dispozitive destinate țesuturilor moi
Radiologic; tomografic Macroscopic; microscopic

Calcifiere nedorită/accidentală a biomaterialelor
Eșec implant de
sân – capsulă
calcifiată
Probleme fixare
implant de sân –
capsulă
calcifiată
Eșec stent + artere
Vizualizare tomografică
Vizualizare calcifiere prin

imagistică moleculară – se
injectează un agent pe bază de
bisfosfonat care se poate lega de
cantități foarte mici (concentrații
nanomolare) de hidroxiapatită
pentru detecția activității
osteogenice.
❖ Obținerea de biomateriale osteoinductive / osteoconductive – strategie bazată pe capacitatea

unor biomateriale de a genera fază minerală similară celei din os;
❖ Legare de mineralul din os
❖ Bioactivitate
Efectul calcifierii nedorite a biomaterialelor:

curs s 10 | efecte in vivo - continuare
obiectiv
1. Înțelegerea importanței natura interfeței – specifică perechii biomaterial/implant - țesut gazdă
2. Înțelegerea proceselor de degradare în medii fiziologice: tipuri de procese degradative / tip de

biomaterial, mecanisme sinergice, metode de testare
Succesul /integrarea implantului:

- depinde de natura interfeței
- depinde de particularitățile anatomo-fiziologice ale țesutului gazdă
Natura interfeței – specifică perechii biomaterial/implant - țesut gazdă
Preparare Umectabilitate/
Control orientare Control compoziție
geometrie permeabilitate
• Rugoasă • Omogenă /Heterogenă • Hidrofilă

• Aliniată
• Netedă • Hidrofobă
• Întâmplătoare • Sintetică/Naturală
• Neregulată • Mixtă
• Monofazică/Multi-
fazică
• Bioactivă sau nu
Fig din Wang J et al. Acta Biomater (2013),http://dx.doi.org/10.1016/j.actbio.2013.10.008
(1) Importanța geometriei suprafeței implantului.
Rugozitatea poate stimula adsorbția proteinelor și adeziunea celulară întrucât crește raportul suprafață / volum
(S/V). Poate modula și biodegradarea. Corelat cu alți factori, precum compoziție, caracter hidrofil, sarcină electrică,
determină integrarea unor implanturi.
Adsorbție proteine
Adeziune celulară
PEMF – probă tratată în câmp electromagnetic

2.3. Prepararea interfeței. Natura interfeței. dezordonat Aliniat – celulele
se orientează
(2) Importanța orientării suprafeței implantului. paralel cu fibrele
Orientarea stimulează direcționarea celulară
Celulele se pot
aliniat dezordonat orienta în lungul
unor structuri
aliniate.
Substrat pentru regenerare nervoasă fabricat prin electrospinning Aliniere

recomandată în
aplicații în care
există o organizare
ordonată:
• Canal/conduct
nervos
• Piele
• Ligament și
tendon
• Vase de sânge
etc
Din : Yao et al, Nanoscale 2016, DOI: 10.1039/c6nr01169a

2.4. Procese de degradare în medii fiziologice
Termenul ”Biodegradare”:
❑ Termen cu sens mai larg, utilizat pentru a descrie procesul de degradare când un agent biologic (de ex.
enzimă) este componenta dominantă în procesul degradativ și când un material degradat poate fi
remodelat în organism;
❑ Uneori se referă doar la transformări care conduc la modificări ale proprietăților biomaterialelor
implantabile în timpul utilizării;
❑ Procesul degradativ poate dura de la câteva minute la câțiva ani
❑ În multe situații mai multe mecanisme de degradare se pot manifesta în același timp;
❑ ! Se poate referi și la degradarea unor produse în mediul înconjurător (de ex pe câmp);
❑ Bioeroziune = descrie procesul prin care molecule insolubile în apă sunt transformate în produși solubili în
apă; indiferent de mecanismul implicat.
2.4. Procese de degradare în medii fiziologice – Generalități
Înțelegere context:
1 2 3 4 5 6
Mediile Mediile Există Pe lângă stres O serie de Acești agenți

fiziologice/biol biologice – pH mecanisme mecanic aplicat mecanisme degradativi
ogice – neutru, elaborate în ciclic, multe biologice sunt
surprinzător conținut redus decursul implanturi – specifice: concentrați în
evoluției supuse la adsorbție
de agresive de săruri, organismului – abraziune, proteine,
compartiment
pentru temperatură pentru flexiune în coroziunea ul dintre
anumite fiziologică eliminarea mediu apos, metalelor, celulă și
biomateriale mică  substanțelor și ionic, ce poate celulele secretă suprafața
condiții microorganisme fi electrochimic agenți oxidanți implantului
ambientale lor străine  activ pentru puternici și
blânde Acestea atacă metale și enzime care
implanturile plastifiant degradează
pentru polimeri. biomateriale
Ch .6 Degradation of materials in the biological environment, A.J. Coury, et al., in Biomaterials Sci, 1996, academic Press, Inc.
Înțelegere context - continuare:
❖Manifestare mecanisme sinergice:
▪ fisurile favorizează apariția a noi suprafețe de degradare,
▪ gonflarea și reținerea apei mărește situsurile de reacție,
▪ produșii de degradare modifică local valoarea pH favorizând (AUTO-catalizând)
reacții de degradare,
▪ fisurile pot favoriza calcifiere
❖În timp biomaterialele din implant pot suferi diverse modificări: se pot dizolva,
înmuia, pot deveni cauciucoase/elastice, se pot rigidiza
Aspect structural cimenturi PMMA cu antibiotic – degradare 14 zile Matrice între microparticule de PMMA (bogate în
în apă distilată antibiotic – în mediu apos se eliberează generând pori)
•From Evaluation of the Effect of Ciprofloxacin and Vancomycin on Mechanical Properties of PMMA Cement; a Preliminary Study on Molecular Weight, Scientific Reports 10(1):3981
DOI:10.1038/s41598-020-60970-y, 2020, link: https://www.researchgate.net/figure/The-microstructures-of-the-intact-and-fractured-surfaces-of-bone-cement-after-14-days-of_fig3_339682007
Procese de degradare în medii fiziologice
Localizare degradare Degradare Tipuri de degradare
❖ Degradare in masă. ❖ Programată in cazul implanturilor ❖ Degradare enzimatică.

❖ Degradare superficială. biodegradabile. ❖ Degradare hidrolitică.
❖ Accidentală in cazul implanturilor ❖ Dizolvare / dispersare.
nebiodegradabile. ❖ Separare fazică.
❖ Degradare mecanică.
Polimeri: Ruperea legaturilor chimice din (a) catena principala sau (b) secundara a
moleculelor, (c) punti de reticulare…
Metale: degradare mecanica, coroziune, oxidare…
Ceramici: dizolvare, transformari, schimb ionic interfacial…
Compozite: diverse procese specifice fazelor componente
Viteză de degradare / grad de degradare

Tipuri de degradare:
Degradarea chimică și biochimică a

biomaterialelor polimerice
Efecte degradative ale mediului biologic asupra

biomaterialelor metalice și ceramice
Fragmentarea mecanică în medii biologice
Calcifierea patologică a biomaterialelor
Celulele (macrofage și neutrofile) - endocitoză
Endocitoză = proces prin care celula înconjură substanțe/particule de material din exteriorul său izolându-le
într-o veziculă
Rol:
• Preluare nutrienți (lipide și proteine)
• Capturare patogeni sau alte substanțe necunoscute care pun în pericol organismul
• Curățarea celulelor îmbătrânite sau afectate
Tipuri: Fagocitoză Pinocitoză

❑ Fagocitoză – particule  250 nm (cell eating)
❑ Pinocitoză – celula preia apă și nutrienți din
fluidele extracelulare (cell drinking)
https://www.technologynetworks.com/immunology/articles/e
Degradation rate of bioresorbable materials, ed. Fraser Buchanan, First published 2008, Woodhead Publishing Limited and CRC Press LLC ndocytosis-and-exocytosis-differences-and-similarities-334059
Specificitate tisulară și
funcțională Mediul intern – 60-70% apă
Mediul biologic produce - adult 70 kg – 42 l fluid fiziologic:
biodegradare prin forme • Intracelular - ICF (28L) și
de agresiune: • Extracelular - ECF (14L):
✓ chimică ❖ 3L plasmă
✓ biologică ❖ 11 L interstițial Concentrație ionică asemănătoare
✓ mecanică Compoziție ionică diferită: ICF: majoritar K+, PO43-; ECF: majoritar Na+, Cl-
Reacții interfaciale – în compartiment celulă La interfața solid/lichid – fenomene

fluid extracelular (ECF) complexe:
• apă + ioni (nanosec)
✓ Apa • amestec de aminoacizi, zaharuri,
✓ Specii ionice pozitive si negative disponibile acizi grași, proteine (enzime,
imediat (nanosecunde) ECF
hormoni) (milisec)
- declanșare transfer ionic interfacial care
guverneaza proprietatile, viteza si intensitatea Proteinele: polare, sau hidrofobe;
fenomenelor din spatiul din vecinatatea interacția cu ele depinde de tipul
suprafetei implantului biomaterial suprafeței biomaterialului
Degradation rate of bioresorbable materials, ed. Fraser Buchanan, First published 2008, Woodhead Publishing Limited and CRC Press LLC
A. degradarea chimică și biochimică a biomaterialelor polimerice
❑Este procesul de fragmentare chimică a unui implant sub acțiunea organismului și

conduce la modificare a proprietăților fizice
❑Polimerii – o serie de tratamente (e. Table 1) din momentul sintezei până la folosirea în
organism – Exemplu – degradarea UHMWPE în urma sterilizării cu radiații
Biomaterial
După implantare:
➢ Adsorbție + absorbție
➢ absorb în zona centrală apă, proteine, lipide
➢ Celulele atacă suprafața – inițiere procese
chimice și fizice
➢ enzimele atacă suprafața
Reamintim - Pe lângă particularitățile legate de biomaterialele din care este realizat implantul:
Importanța metodei de sterilizare asupra riscului de degradare:
✓ Autoclavarea cu abur (120-135˚C) – căldura și umiditatea – fără produși toxici  deformare/degradare

datorită apei  utilizare limitată pt PLA-PGA
✓ Sterilizare termică uscată (160-190˚C)- fără produși toxici  topirea și înmuierea unor polimeri – NU pt PLA-
PGA
✓ Radiația gamma – penetrare eficientă, reactivitate chimică redusă, efect rapid, acceptabilă pentru anumiți
polimeri; instabilitate și deteriorare posibile - poate scinda catena polimerică diminuând masa moleculară,
sau poate reticula anumiți polimeri
✓ (EtO) gaz foarte toxic, nu necesită temperatură, necesită degazare îndelungată și monitorizare pt evitarea
rămânerii gazului rezidual în implant (mai ales în cele poroase)
✓ Necesară elaborarea de metode mai puțin toxice / agresive:

❖ Filtrare sterilizantă a precursorilor
❖ CO2 supercritic
❖ Tratament în plasmă
A1. hidroliza
❑Este procesul de degradare chimică a unui implant sub
acțiunea apei
❑Poate fi catalizată acid, bazic sau enzimatic
❑Răspunsul unui produs polimeric la hidroliză – depinde

de structura sa chimică, dimensiune, geometrie, mediu
biologic, condiții de expunere
❑ compoziția ECF poate favoriza hidroliza:
▪ anionii PO43- măresc viteza de hidroliză a
poliesterilor cu câteva ordine de mărime
▪ Anumite lipoproteine pot transporta ioni
catalizatori
▪ Produși de degradare pot reduce local pH-ul
▪ Anumite enzime contribuie la hidroliză: proteaze,
lipaze, glicozidaze
Grupe puternic
hidrolizabile în
biomateriale
polimerice
Grupe
rezistente/inerte
la hidroliză în
biomateriale
polimerice
Cataliza acida - Reactie reversibila, favorizarea
hidrolizei prin exces de apa.
Clivare acil-oxigen cu eliminare de alcool (HO-
R2) – etapa lenta
Exemple de polimeri biodegradabili sintetici comuni
hidroliza
dizolvare
Cataliza bazica - Reactie ireversibila, clivarea

acil–oxigen, etapa lenta
Biomaterialul este înconjurat de celulă; formare veziculă Degradarea enzimatică:
Celula în contact cu intracelulară
biomaterialul
• Enzimele – pot fi prea
voluminoase pt a pătrunde în
material; chiar și pentru
hidrogeluri superhidrofile
precum poliacrilamida.
• Degradarea enzimatică – în
unele cazuri este ajutată de
activitate hidrolitică
preliminară  pori
voluminoși + crăpături +
rugozitate la suprafață
crește aria accesibilă atacului
enzimatic.
Lizozomii și vezicula fuzionează eliberând enzime care Eliberare produși de

catalizează degradarea degradare
Tipuri de procese degradative după
evoluția procesului in material:
a. Eroziune de suprafață
b. Degradare în masă
materialului/implantului
Metode de testare a biodegradării DM din polimeri biodegradabili
Exemplu testare in vitro acelular, influenta
Testarea in vitro se poate face în diferite condiții: fluidului biologic:
pH 7.4, 37°C, in PBS
Metodă standardizată: Esantioane incubate, schimbare periodica mediu
ASTM F1635-11 (testarea degradării in vitro a polimerilor degradabili Evaluare la interval de timp prestabilite
prin hidroliză și a formelor și implanturilor chirurgicale) – pentru Tehnici de analiza: inspectie vizuala, (E)SEM, XRD,
determinarea vitezelor de degradare a polimerilor și dispozitivelor din
DSC, FTIR, teste fizico-chimice (dozare substanta
polimeri resorbabili.
❖ Phosphate buffered saline (PBS) pH 7.4 eliberata, monitorizare pH, SEC…), pierdere de
❖ Polimeri și copolimeri pe bază de L-lactidă, D-lactidă, D,L-lactidă, masa, modificare proprietati mecanice
glicolidă, caprolactonă și p-dioxanonă.
Exemplu testare in vitro acelular, influența
❖ Viteza de degradare – afectată de compoziție, dimensiune, masă
moleculară, cristalinitate, metoda de sterilizare. enzimelor:
Solutie tampon + enzime
Testarea include: Ex. pH 8.6 (Tris/HCl 0.05M) pt degradarea PLA cu
• pierdere de masă, proteinaza K
• modificare masă moleculară, pH 7 (PBS) pt degradarea PCL cu Pseudomonas
• testare mecanică – modificare proprietăți mecanice lipase
Esantioane incubate, schimbare periodica mediu
Terminarea testului – când minim una din următoarele au loc:
Evaluare la intervale de timp prestabilite
1. se atinge un timp predefinit.
2. integritatea probelor a fost compromisă și nu are sens continuarea testului. Tehnici de analiză: inspectie vizuală, (E)SEM, XRD,
3. soluția a ieșit din gama de pH de 7.2 - 7.6 (pH PBS – testat cel puțin o dată pe DSC, FTIR, teste fizico-chimice (dozare substanta
săptămână) eliberata, monitorizare pH, SEC..), pierdere de
https://www.polymersolutions.com/blog/astm-f1635-11-in-vitro-degradation-testing-of-hydrolytically- masa, modificare
Degradation proprietati
rate of bioresorbable mecanice
materials, ed. Fraser Buchanan, First published 2008,
degradable-polymer-resins-and-fabricated-forms-for-surgical-implants/ Woodhead Publishing Limited and CRC Press LLC
Procese degradative – reprezentare schematică
Degradare hidrolitică a implantului cu Degradare cu reacție / eroziune

difuzie / reacție de degradare Fronturi de eroziune – 4 etape
Difuzie rapidă apă (+1% wt)
Difuzie rapidă apă + hidroliză
Se atinge o M critica – difuzie oligomeri din biomaterial
Fronturile se întâlnesc în centrul

implantului - fragmentare
(1) Absorbție de apă +(2) degradare (3) Degradare spre centrul implantului +
fără pierdere de material (4) formare membrana exterioara
Investigarea modificărilor morfologice: fisuri, fracturi, pierdere de material zonal, ...
De exemplu prin microscopie electronică de baleiaj, testare in vitro acelular, influența fluidului biologic
PLA degradare 18 sapt

Investigarea modificărilor morfologice:
Investigare ESEM testare in vitro acelular, influenta enzimelor
PLA Film PCL Film PLA/PCL
PLA dupa degradare enzimatica Film PCL dupa 72 ore atac enzimatic Film PLA/PCL dupa 72 ore atac enzimatic
curs s 11 | efecte in vivo - continuare
obiectiv
1. Înțelegerea proceselor de degradare în medii fiziologice: tipuri de procese degradative / tip de
biomaterial, mecanisme sinergice, metode de testare
2. Calcifierea
Investigarea modificărilor morfologice: fisuri, fracturi, pierdere de material zonal, ...
De exemplu prin microscopie electronică de baleiaj, testare in vitro acelular, influența fluidului biologic

Investigarea modificărilor morfologice:
Investigare ESEM testare in vitro acelular, influenta enzimelor
PLA Film PCL Film PLA/PCL
PLA dupa degradare enzimatica Film PCL dupa 72 ore atac enzimatic Film PLA/PCL dupa 72 ore atac enzimatic
Investigare modificărilor de masă moleculară
prin cromatografie pe gel pentru analiza degradării polimerilor biodegradabili
Degradare PLA/GA Degradare PLA Degradare PCL

Scade masa moleculara
Initial Mw – 79000,
Mw/Mn = 1.6
20 saptamani:
Interior Mw=16100, Mw/Mn
=2.3
Suprafata Mw = 31000,
Mw/Mn = 2.7
40 saptamani:
Interior Mw=4000, Mw/Mn
=1.3
Suprafata Mw = 17900,
Mw/Mn = 2.5
Exemplu de implanturi degradabile din PLA/PGA și
PLA/HA utilizate pentru fixare zigomatico-maxilară
Vizualizare prin imagistică prin computer tomograf +
analiză suplimentară după extragere fragmente implant
Răspuns post-traumatic inflamator la 24 luni după chirurgie cu plăci și

șuruburi din PLA/PGA. (A) Postoperativ CT la 24 luni - perete anterior Răspuns post-traumatic inflamator la 24 luni după chirurgie cu
maxilar stâng – rugos; țesut moale umflat (săgeată), (B) imagine postoperativă plăci și șuruburi din PLA/HA. (A) Postoperativ CT la 24 luni -
ultrasunete - 24 luni - fragmente mici de material (cloud-like mass) (săgeată). perete anterior maxilar drept omogen (săgeată), (B) imagine
PLA, polylactic acid; PGA, polyglycolic acid. postoperativă ultrasunete - 24 luni - fragmente mici de material
(powder-like mass) (săgeată). PLA, polylactic acid; HA,
Arch Craniofac Surg. 2019 Oct; 20(5): 297–303, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6822079/ hidroxiapatită.
Investigare modificărilor de masă și ale proprietăților mecanice
prin cromatografie pe gel pentru analiza degradării polimerilor biodegradabili
Pierdere masica, degradare polimeri biodegradabili Comportament mecanic, degradare polimeri biodegradabili
Modulul de elasticitate scade cu timpul de
Crește pierderea de masă în timp, diferit în degradare. Analizați care polimer suferă o
funcție de mediul de testare. Analizați care degradare mai rapidă și mai puternică. De ce?
mediu determină o degradare mai rapidă și mai
puternică.
Pierdere de masă, %
Se degradeaza mai rapid polimerul amorf (PLA100a) fata

de cel semi-cristalin (PLA100a) .
Exemplu protocol analiză explanturi – cuantificare pierdere material
Extrasă din pacient
Cupă acetabulară Nouă (martor)
Parametri investigați Implant Explant
Volumul obiectului [mm^3] 2.3552E+04 1.7432E+04 Filtru: fără filtru

Rezoluție: 1920 x 1536, 60 kV, 400 µA
Grosimea structurii [mm] 9.6340E+00 7.1238E+00
Analiză – Elena Olăreț, nanoCT
Cupă uzată Cupă nouă
Analiză – Elena Olăreț, nanoCT

Exemplu analiză nanoCT explanturi – insert PE de genunchi
Filtru: fără filtru

Rezoluție: 1920 x 1536
95kV; 130 µA
Metode de investigare - utilizare:
❖ In vivo – pentru implanturi în pacient
❖ In vitro – pentru testarea unor biomateriale sau implanturi în etapa de
dezvoltare/optimizare, în vederea utilizării lor clinice
❖ Fizico-chimice - pentru testarea unor biomateriale sau implanturi în etapa de
dezvoltare/optimizare, sau după extragerea din pacient ca urmare a eșecului loc
Tipuri de metode de investigare:

❑Modificarea morfologiei după aplicare clinică – inspectie vizuală, imagistică medicală
(radiografie, tomografie, ecografie etc), inspectie vizuală și tehnici imagistice de material
după extragerea implantului în cazul eșecului
❑Formarea/migrarea unor fragmente din implant – imagistică medicală; analize fizico-
chimice după extragerea fragmentelor (dacă este cazul); analize histologice
❑Pierdere material – cântărire, analiză imagistică, detecție spectrofotometrică a unor
compuși de degradare, etc.
❑Modificarea masei moleculare – metode cromatografice
❑Modificarea proprietăți mecanice – teste mecanice specifice
A2. degradarea oxidativă a biomaterialelor polimerice
• Degradare prin mecanisme homolitice

sau heterolitice, combinat cu alte
mecanisme precum mecanice
• Rezultă specii carbonilice -C(=O)-, hidroxil

-OH, scindări ale macromoleculelor
• Specii sensibile la oxidare - unitățile

structurale ce conțin hidrocarburi alifatice
ramificate, inel aromatic, hidrocarburi
alilice, eteri, fenoli, alcooli, aldehide,
amine
❖ Oxidare directă de către țesutul gazdă - celulară
• Specii reactive (ex. anion superoxid) sunt

sintetizate direct de către celulele anion superoxid
implicate în fagocitoză, prin metablizarea
oxigenului  oxidare prin fagocitoză
• Celulele (cu origine în măduva osoasă)

populează sistemul circulator și țesuturile
conjuctive: neutrofile și monocite care se
diferențiază în macrofage și celule gigant
de corp străin
❖ Oxidare cu ioni metalici
Pentru polieter uretan – în izolatoarele stimulatoarelor cardiace
În vecinătatea componentelor corodate
https://www.youtube.com/watch?v=VlzITbPjbvA;
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fro.wikipedia.org%2Fwiki%2FStimulator_cardiac&psig=AOvVaw3KTEvxbG8mGeunldMy6gAE&u
st=1638873304487000&source=images&cd=vfe&ved=0CAwQjhxqFwoTCKit0Pr8zvQCFQAAAAAdAAAAABAK
Exemplu - degradare cu microfisuri prin oxidare indusă de ioni
metalici
Modificarea proprietăților polieter uretanilor ca urmare a oxidării cu ioni metalici
Modificarea
rezistenței la Modificarea
tracțiune alungirii
Se modifică
proprietățile
mecanice
❖ Oxidare sub acțiunea unor factori de mediu
Poliuretani aromatici
• Anumite țesuturi – expunere la radiație
electromagnetică  degradarea unor
componente polimerice
• cornea, umoarea vitroasă, pielea – trecerea
UV A (360-400 nm)  degradare foto-
oxidativă Clivare fotolitică
• Endo- și exo-proteze maxilo-faciale 

schimbarea culorii + modificare proprietăți
• Pentru reducerea foto-oxidării – folosirea

anti-oxidanților și substanțe UV absrorbante
B. Efecte degradative ale mediului biologic asupra biomaterialelor metalice și ceramice
❑ Biomateriale metalice - reacții electrochimice la suprafața metalului, în

electroliți apoși; Exemplu: oxidarea metalului
❑ Multe aliaje chirurgicale – din metale foarte reactive: titan, aluminiu, crom;
adsorb oxigen din atmosferă  acoperire cu oxid care protejează la
oxidare
❑ Stabilitatea stratului de oxid de la suprafață – depinde de pH-ul mediului :
❑ Disponibilitatea oxigenului – adsorbția proteinelor poate genera zone
deficiente în oxigen (limitează difuzia) – coroziune preferențială a
zonelor deficiente în oxigen; detașasarea stratului pasiv de oxid
❑ Proteinele și bacteriile pot afecta stabilitatea oxidului prin alterarea
locală a pH-ului (eliberare de produși acizi, consum de hidrogen...)
❑ Materiale ceramice stabile sau instabile în medii fiziologice: fosfatul
tricalcic Ca3(PO4)2 – degradare rapidă; HA (Ca10(PO4)6(OH)2) – stabilă
❑ Porozitatea favorizează degradarea – blocurile compacte – degradare
lentă; blocurile poroase sau granulele – degradare rapidă (crește S/V)
Coroziune intergranulară Zone de coroziune Coroziune cu crevase
Pierderea rezistenței mecanice – datorită unor defecte rezultate

prin coroziune
Metode de testare a coroziunii Mediul intern, mecanismele imune și inflamatorii creează un mediu
agresiv pentru implanturi metalice – poate conduce la respingere și
Metodă standardizată: eșec (Gilbert, Corrosion, 2017;73(12):1478-1495)
ASTM F2129 (testarea coroziunii dispozitivelor medicale
mici)
Test – aparatură:
O celulă de testare electrochimică multiport; Intrare/ieșire
pentru N2, circulație de apă încălzită, port pentru martor,
electrod de grafit și electrod de lucru, cameră pentru baie
salină, monitorizare pH.
Reactivi: PBS, alcool izopropilic pentru curățare probă
Examinare: Microscop optic și electronic de baleiaj pentru
inspectarea eșantioanelor pre- și post-testare.
Eșantioanele se incubează în PBS (min 500 mL, tipic 1L), la

37±1°C, cu pH inițial 7.4±0.2 The open circuit test is initiated, and Er is recorded after 1 hour. Then, the cyclic
Se înregistrează temperatura, pH, timpul de barbotare N2 polarization test is initiated at a 1 mV/s scan rate by setting Ei and Ef to Er. The
cyclic polarization is closely monitored; if a current density increase larger than
(minim 30 min), apoi dispozitivul se spală și se inserează în two decades occurs, voltage is reversed.
camera de testare. Se adaugă soluția salină în suportul When the test is completed, the final temperature, pH, Er, Eb, Ef, and Ep are
electrodului și acesta se inserează la 5 mm de probă. Se recorded. The sample is removed from the test and rinsed, the wire is clipped ~1
inch above the sample, and the sample is stored for further post-test inspection.
purjează N2 în continuu. Se înregistrează potențiale While the standard does not indicate how many samples should be tested, we
specifice... typically see 3-8 samples per surface finish.
https://www.element.com/nucleus/2018/medical-device-corrosion-testing-astm-f2129
Metode de testare a biodegradării DM din aliaje metalice biodegradabile
Eliberare H2 și alcalinizare mediu (Mg(OH)2)
Aspecte importante:
• Alegerea mediului fluid simulat – se compară mai
multe fluide simulate dpdv al efectului degradativ
asupra Mg, comparând cu efectul in vivo
Exemple medii de testare - soluții simulate cu complexitate

compozițională diversă:
- De la 0.9% NaCl sol,
- Soluție Hank (Hanks balanced salt solution (HBSS)),
- Fluid corporal simulat (simulated body fluid - SBF),
- Mediu de culturi celulare
Magnesium degradation under physiological conditions – Best practice Jorge Gonzalez Rui, Qing Hou Eshwara P.S. Nidadavolu,
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21732527/ Regine Willumeit-Römer, FrankFeyerabend, https://doi.org/10.1016/j.bioactmat.2018.01.003
Comparație – compoziție medii de testare
Regine Willumeit-Römer, FrankFeyerabend, https://doi.org/10.1016/j.bioactmat.2018.01.003
Proces degradativ implanturi Mg:
• Reacții electrochimice
• Procese de adsorbție-desorbție
• Transfer de masă
• Reacții de complexare
• Reacții acid bază
Se stabilește un gradient
de reactivi (e.g. H2O) și
produși de degradare
(e.g. Mg2+ and OH-)
Procese degradative - pt implanturi Mg:
Alcalinizarea la suprafața
implantului – scăderea
solubilității unor compuși
în stratul de degradare
(e.g. Mg(OH)2, MgCO3,
CaCO3, Mg3(PO4)2 or
Ca5(PO4)3(OH)).
Vor precipita compușii
suprasaturați formând un
strat degradativ, care va
pasiva suprafața
magneziului în condiții
alcaline.
CONCLUZIE
Biomaterialele/implanturile degradabile – o
continuă modificare a INTERFEȚEI cu mediul
biologic!
C. Degradarea prin calcifiere patologică
• Pierderea unor proprietăți

funcționale ale implantului prin
încărcarea în timpul utilizării
implantului, cu săruri de calciu
! Nu numai pierdere de masă/substanță

înseamnă DEGRadare!
2.5. Calcifierea biomaterialelor.
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare.
Cunoașterea mecanismelor și a tehnicilor de monitorizare a calcifierii fiziologice – utilă pentru controlul și investigarea
calcifierii biomaterialelor
Efectul calcifierii nedorite a biomaterialelor:
Să exersăm:
1. Un implant din poliglicolida (PGA) pierde 50% din masă dupa o incubare de 30 zile in plasmă sintetică, în timp ce altul,
tot din PGA, pierde doar 30%. Prezentați 2 ipoteze care ar putea explica acest comportament și justificați.
2. Fragmente de PLA se degradează mai rapid în interiorul celulei decât în sânge. Explicați acest comportament
analizând ce conține fiecare mediu...
REFERINȚE
1. Chapter 2, Implantable Medical Devices, Wahid Khan , Eameema Muntimadugu , Michael Jaffe ,
and Abraham J. Domb, ISBN 978-1-4614-9433-1, http://www.springer.com/978-1-4614-9433-1
2. Ch .6 Degradation of materials in the biological environment, A.J. Coury, et al., in Biomaterials Sci, 1996, Academic
Press, Inc.
For more information:

• Magnesium degradation under physiological conditions – Best practice Jorge Gonzalez Rui, Qing Hou Eshwara P.S.
Nidadavolu, Regine Willumeit-Römer, FrankFeyerabend, https://doi.org/10.1016/j.bioactmat.2018.01.003 Part of
special issue: SI: Biodegradable Metals, Edited by Diego Mantovani, Mark Staiger, Yufeng Zheng, Frank Witte
• Artificial Cornea: Past, Current, and Future Directions, November 2021, Frontiers in Medicine 8:770780,
DOI:10.3389/fmed.2021.770780 – available
https://www.researchgate.net/publication/356163439_Artificial_Cornea_Past_Current_and_Future_Directions
• Biomimetic, Bioresponsive, and Bioactive Materials. An Introduction to Integrating Materials with Tissues, Edited by
Matteo Santin, Gary Phillips, Wiley, 2012, ISBN 978-0-470-05671-4
• Bioinspiration and Biomimicry in Chemistry. Reverse-Engineering Nature, Edited by Gerhard F. Swiegers, Wiley, 2012,
ISBN 978-0-470-56667-1
• Biomimetic Approaches for Biomaterials Development, Edited by Joao F. Mano, 2012, ISBN: 978-3-527-32916-85.

Cursuri 9-11 PIBT

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri 9-11 PIBT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

curs 9 | efecte in vivo

Prof. Stancu Izabela

2.1. Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii.

2. Înțelegerea particularităților fiecărui tip de țesut este importantă. Relația

3. Importanta proteinelor din ECM – utilizate ca și componente ale suprafetelor sau

4. Specificitate tisulară – mimarea unor caracteristici ale structurii vii poate

5. Exemple de aspecte in vivo asociate cu utilizarea unor implanturi: funcționare /

Importanta proteinelor din ECM – utilizate ca și componente Vindecarea Angiogeneză

Legare directă Legare indirectă

O noua era în biomedicină; trecerea de la înlocuire (Replacement) la regenerare (Regeneration).

Abordari clasice pentru a induce formarea de tesut:

❖ Definirea geometria 3D – substraturi (3D)

Clg = macromolecula principală din ECM care stimulează adeziunea celulară

Ex. 4 Substraturi printate 3D din PLA

Funcționare corectă, fără probleme Funcționare problematică, inflamații

Microimplanturi care induc inflamație. Fig. 23-14 din Current Therapy

Microimplanturi plasate in gingie (A și B) și palat (C) nu au produs inflamație.

Eșec – placă metalică ortopedică

Placă din titan fracturată in vivo,

Eșec AGRAFĂ INTRAMEDULARĂ ORTOPEDICĂ

Eșec – metaloză (fragmente metalice migrate din implant  osteoliză )

Eșec – calcifiere lentile intraoculare acrilice – calcifiere, pierderea transparenței

Lentilă din biomateriale hidrofobe

Lentile din biomateriale hidrofile – pierderea transparenței prin depunere de material

1. Probleme de fixare insuficientă în 3. Probleme de degradare a

Provocări clinice și societale

Obiective actuale: Inginerie Știință

Implanturi Medicină Tratament

For more information:

Cunoașterea tehnicilor de monitorizare

Calcifiere nedorită/accidentală a biomaterialelor

Radiologic; tomografic Macroscopic; microscopic

Calcifiere nedorită/accidentală a biomaterialelor

Eșec stent + artere

Vizualizare calcifiere prin

❖ Obținerea de biomateriale osteoinductive / osteoconductive – strategie bazată pe capacitatea

Efectul calcifierii nedorite a biomaterialelor:

2. Înțelegerea proceselor de degradare în medii fiziologice: tipuri de procese degradative / tip de

Succesul /integrarea implantului:

Natura interfeței – specifică perechii biomaterial/implant - țesut gazdă

• Rugoasă • Omogenă /Heterogenă • Hidrofilă

PEMF – probă tratată în câmp electromagnetic

Substrat pentru regenerare nervoasă fabricat prin electrospinning Aliniere

Din : Yao et al, Nanoscale 2016, DOI: 10.1039/c6nr01169a

❑ Procesul degradativ poate dura de la câteva minute la câțiva ani

❑ ! Se poate referi și la degradarea unor produse în mediul înconjurător (de ex pe câmp);

Mediile Mediile Există Pe lângă stres O serie de Acești agenți

Localizare degradare Degradare Tipuri de degradare

❖ Degradare in masă. ❖ Programată in cazul implanturilor ❖ Degradare enzimatică.

Viteză de degradare / grad de degradare

Degradarea chimică și biochimică a

Efecte degradative ale mediului biologic asupra

Fragmentarea mecanică în medii biologice

Calcifierea patologică a biomaterialelor

Tipuri: Fagocitoză Pinocitoză

Reacții interfaciale – în compartiment celulă La interfața solid/lichid – fenomene

❑Este procesul de fragmentare chimică a unui implant sub acțiunea organismului și

Importanța metodei de sterilizare asupra riscului de degradare:

✓ Autoclavarea cu abur (120-135˚C) – căldura și umiditatea – fără produși toxici  deformare/degradare

✓ Necesară elaborarea de metode mai puțin toxice / agresive:

❑Poate fi catalizată acid, bazic sau enzimatic

❑Răspunsul unui produs polimeric la hidroliză – depinde

Cataliza bazica - Reactie ireversibila, clivarea