Cursuri1-4 BPMA

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI
Facultatea de INGINERIE MEDICALĂ
Echipamente şi Sisteme Medicale (ESM)
BIOCOMPATIBILITATEA POLIMERILOR SI
METODE DE ANALIZA
- CURS 1 -
Conf. Dr. ing. Adriana Lungu

EVALUARE
• Verificarea cunostintelor pe parcurs 25% din nota finala

• Activitate practica (laborator) 25% din nota finala
• Examen final 50% din nota finală
Test verificare cunostinte:

luni 15.11 (sapt 7)
CUPRINS – CURS BPMA
Notiuni fundamentale - biocompatibilitate: Definitie. Caracteristici. Clasificare

Introducere in mediul biologic
Procese biologice în raport cu implantul:

Influenta biomaterialului asupra mediului biologic
Imbunatatirea biocompatibilitatii prin modificarea suprafetelor polimerice:

Metode de modificare
Interactiunea biomaterialelor cu fluidul sangvin (hemocompatibilitate)
Obtinere de materiale cu trombogenicitate redusa
Metode de sterilizare
Teste de biocompatibilitate biomateriale: evaluare initiala / complementara

Rezumat CURS 1
1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

2. Caracteristici. Definitie. Biocompatibilitate absoluta
3. Clasificare biocompatibilitate
4. Componentele biocompatibilitatii
5. Introducere in mediul biologic - Matricea extracelulara (ECM)
6. Interactiuni tesut – biomaterial
Etimologie: termen biocompatibilitate = “compatibilitate” + prefix “bio”
se refera la sisteme vii
BIOLOGIE CHIMIE INGINERIE MEDICALA
Chem. Soc. Rev., 2020, 49, 5178

Un biomaterial trebuie sa indeplineasca o serie de conditii obligatorii:
1. biocompatibil – sa nu modifice starea biosistemului

(sa nu intre in contradictie cu functionarea normala a organismului)
2. fezabil functional – sa-si indeplineasca in organism functia lui pentru o

perioada indelungata de timp
3. biostabil – mediul biologic nu trebuie sa compromita actiunea biomaterialului

(sa nu fie degradat la nivelul organismului, decat daca acest lucru este impus din faza de
proiectare)
4. sterilizabil – procesul de sterilizare nu trebuie sa modifice proprietatile biomaterialului

Rezumat CURS 1

2. Caracteristici - biocompatibilitate
- este un mecanism complex care ia in considerare toate procesele care au loc la interactiunea dintre
un biomaterial si un organism viu (tesut / componente tisulare);
- poate fi inteleasa doar prin considerarea SIMULTANA a tuturor caracteristicilor atat pentru
material cat si pentru gazda biologica (in care implantul este plasat)
- Raspunsul determinat de un anumit biomaterial poate sa varieze de la o situatie la alta!
→ biocompatibilitatea poate fi
considerata de facto ca o proprietate a
intregului sistem,
NU doar o proprietate de material
2. Caracteristici - biocompatibilitate
Culoarea unui material depinde de interactiile

material – sursa luminoasa – observator (privitor)
Schimbari in sursa de lumina, modificari ale

proprietatilor materialelor, persoane diferite
→ conduc la perceptie diferita a culorii.
Astfel culoarea este o proprietate a
materialului ce interactioneaza cu mediul.
Si biocompatibilitatea este o proprietate a materialului ce interactioneaza cu mediul.
John C. Wataha, Principles of biocompatibility for dental practitioners, THE JOURNAL OF PROSTHETIC DENTISTRY, 2001
2. Definitie
Biocompatibilitatea reprezinta capacitatea unui material de

a fi compatibil cu un organism viu, fara a genera reactii
adverse asupra organismului gazda.
Factori de luat in considerare:

➢ tesutul gazda
➢ proprietati de material
➢ aplicatia vizata
John C. Wataha, Principles of biocompatibility for dental practitioners, THE JOURNAL OF PROSTHETIC DENTISTRY, 2001
2. Definitie
Dispozitiv implantabil pe termen lung

= abilitatea dispozitivului de a-si indeplini functia si ex. proteza de sold; valva cardiaca
de a se integra in organismul gazda fara a declansa
efecte adverse locale sau sistemice.
Implant biodegradabil
= abilitatea implantului de a-si indeplini functia, ex. fire sutura; SDC;
materiale folosite in ingineria cito-tisulara
de a avea un profil de degradare adecvat
(“scaffolds”) etc.
aplicatiei, fara a declansa efecte adverse locale
sau sistemice.
Biocompatibilitate absoluta
Biocompatibilitatea absoluta este asigurata daca materialele:
✓ nu cauzeaza formarea de trombusi

✓ nu distrug elementele celulare
✓ nu altereaza proteinele plasmatice ca urmare a unor reactii nedorite
✓ nu sunt carcinogenice
✓ nu produc raspunsuri alergice sau toxice
✓ nu se modifica prin sterilizare
performanta unui biomaterial ↔ biocompatilitatea

Rezumat CURS 1

a) biocompatibilitate intrinseca
- suprafata implantului trebuie sa fie compatibila cu tesutul gazda

din punct de vedere chimic, biologic si fizic.
Factori determinanti: insolubilitate

rezistenta la coroziune la pH de 6,6-7,5
caracteristici de suprafata: umectabilitate
tensiune superficiala
rugozitate
incarcare electrica
b) biocompatibilitate extrinseca (functionala)

- se refera la proprietatile mecanice ale materialului: modul de elasticitate, caracteristici
de deformatie si transmiterea optima a solicitarilor la interfata dintre implant si tesut
Factori determinanti: forma macroscopica

dimensiune
compozitia chimica
Rezumat CURS 1

4.1. Toxicitate
4.2. Raspuns inflamator
4.3. Raspuns alergic
4.4. Alte reactii:
Mutagenicitate
Carcinogenicitate
Genotoxicitate
Teratogenicitate
Leitgeb N. (2010) Biocompatibility. In: Safety of Electromedical Devices. Springer,

Vienna. https://doi.org/10.1007/978-3-211-99683-6_4
4. Componentele biocompatibilitatii - continuare
4.1. Toxicitate = abilitatea unui material de a deteriora un

sistem biologic prin mijloace chimice
a) imunotoxicitate = efecte adverse asupra structurii si functiei sistemului imun

- conduce la un raspuns de aparare din partea organismului sau la deteriorare tisulara
b) toxicitate locala = reactii adverse la locul aplicarii biomaterialului
c) toxicitate sistemica = reactii adverse la distanta de locul aplicarii
▪ acuta: raspuns toxic in 24 h

▪ subacuta: raspuns toxic in max. 3 luni
▪ cronica:
Ex. clasic: materialele dentare pot elibera substante ce cauzeaza toxicitate

Citotoxicitate = se refera la distrugeri ale celulelor
Raspunsul celular depinde de tipul de compus chimic / concentratie si poate fi clasificat in:
✓ raspuns citotoxic: prin necroza sau apoptoza

✓ raspuns favorabil celular (“cytoeffective”)
✓ nici un efect
Fiecare tip de raspuns poate fi

evaluat in vitro prin teste specifice.
Reprezentare schematica a tipurilor de

raspuns celular in prezenta unui
biomaterial / medicament
Arie Bruinink and Reto Luginbuehl, Adv Biochem

Engin/Biotechnol (2012) 126: 117–152
4.2. Raspuns inflamator
Raspunsul inflamator cauzat de lezarea tesuturilor dupa implantare biomaterial

cuprinde 3 faze distincte:
inflamatie acuta, inflamatie cronica si formare de tesut de granulatie
D.p.d.v. histologic = infiltrare de celule

inflamatorii:
neutrofile (imediat dupa lezare tesut)
sau
monocite (pe termen lung, ~30 zile)
➢ Reactie imediata, anafilactica (tip I) IgE

➢ Reactie citotoxica (tip II)
IgG, IgM
➢ Formare de complex imun (tip III)
➢ Reactie intarziata (tip IV) monocite, limfocite T
Ex. Tip 1:
urticaria de contact: expunere la latex in cazul purtarii de
manusi de unica folosinta (alergie la anumite proteine
prezente in latexul de cauciuc natural)
alergii la polen (ambrosia), alimentare, la medicamente https://www.vytex.com/
www/latex-
allergy.org
Ex. Tip 2: distrugere hematii dupa transfuzie de la grupa de sange incompatibila
Ex. Tip 3: artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic
Ex.Tip 4: dermatita alergica de contact: limfocite T care raspund la alergen si elibereaza limfokine, declansand
o reactie inflamatorie pronuntata: gingivita la pacient cu aparat ortodontic (dispozitiv ce contine nichel)
REACTIE ALERGICA
Alergie incrucisata Alergie concurentiala
Daca un individ este alergic la un Este generata de doi alergeni care

anumit element chimic, cel mai sunt frecvent prezenti impreuna in
probabil acea persoana va fi acelasi material.
alergica la elemente chimice similar. Ex. Etilen-glycol dimetacrilat (EGMA);
Ex. nichel, paladiu, cobalt hidroxietil metacrilat (HEMA)
4.4. Alte reactii
Genotoxicitate - abilitatea unui agent/substanta de a induce modificari la

nivelul materialul genetic (ADN)
Substantele genotoxice se leaga:
fie direct la ADN fie altereaza indirect secventa de ADN →

defecte ireversibile
Daca aceste defecte sunt transmise la generatia urmatoare

Mutagenicitate - abilitatea unui agent/substanta de a induce

modificari permanente in structura materialului genetic
!! modificarile în ADN pot fi transmise de la o generatie la alta
Teratogenicitate - abilitatea unui agent/substanta de cauza

malformatii in timpul dezvoltarii embrionare De retinut!
Efecte mutagene (mutaţii genetice în celule) şi
Efecte teratogene (provoacă malformaţii la făt)
Carcinogenicitate
- proliferări celulare anormale si necontrolate caracterizate prin

diviziuni celulare necontrolate cu posibila metastazare a
focarelor celulare în alte tesuturi
Rezumat CURS 1

6. Interactiuni tesut – biomaterial. Regenerare / vindecare tesuturi lezate
5. Matricea extracelulara (ECM)
celule
Tesut substante intercelulare (interstitiale) in special matrice extracelulara (ECM)
fluide biologice
Roluri ECM
https://www.biobool.com/news/61.html
➢ stabilizează structura fizica a ţesuturilor
➢ lubrefiază şi amortizează şocurile mecanice
➢ organizeaza celulele in spatiu si asigura adezivitatea intercelulară
➢ diferenţierea celulară
➢ influenţează forma celulei
➢ intervine in procesele imune
5. Matricea extracelulara - continuare
Compusi macroleculari ce intra in alcatuirea ECM:

❖ Proteine structurale: colagen, elastina
❖ Proteine (glicoproteine) de adeziune: fibronectina, vitronectina, laminina
❖ Polizaharide de tip proteoglicani (GAG + proteina) – care asigura o consistenta de gel
(ex. condrotin sulfat, heparan sulfat, keratan sulfat, heparina, acid hialuronic)
+ APA (~65% din greutatea tesutului)
The Role of Extracellular Matrix in Tissue Regeneration

By Dwi Liliek Kusindarta and Hevi Wihadmadyatami, 2018
DOI: 10.5772/intechopen.75728
Imagini SEM – sectiune cartilaj hialin

(A) A lacuna surrounded by a dense collagen framework.
(B) A high resolution image of cartilage extracellular matrix and collagen fibres
Compozitia moleculara exacta a ECM pentru fiecare tip de tesut nu este pe deplin cunoscuta
Cantitatea (a) si componenta (b) ECM difera pentru fiecare tip de tesut in parte
(a)
Tesut conjunctiv ECM din abundenta
Tesut epitelial ECM in cantitate mica
Tesut muscular ECM in cantitate moderata
Tesut nervos ECM – practic inexistenta
(b)
Tendonul – bogat in proteine fibroase
Cartilajul – bogat in polizaharide
Osul – cristale de fosfat de calciu
MULTUMESC!
METODE DE ANALIZA
- CURS 2 -

5. Introducere in mediul biologic - Matricea extracelulara (ECM) - continuare
5. Matricea extracelulara. Peptide de aderenta celulara
La suprafata celulelor exista 4 mari familii de molecule de adeziune celulara

(cell adhesion molecules -CAMs) care mediaza interactiunile celule / ECM sau celule / celule
✓ caderine
✓ selectine adeziune celule/ celule
✓ imunoglobuline (ex. ICAM)
✓ integrine adeziune celule/ ECM
A.l. Rojas, A.R. Ahmed, Critical Reviews in

Oral Biology & Medicine, 1999
Fibronectina contine numeroase arii

de conexiune cu diverse structuri
Adeziunea celulara reprezinta principiul biologic de baza pentru crearea tesuturilor.

In vivo, adeziunea celulara este asigurata in principal de moleculele din ECM.
Conexiunea FIBRONECTINA (din ECM) – INTEGRINA (de la suprafata celulelor)
The Role of Extracellular Matrix in Tissue Regeneration

By Dwi Liliek Kusindarta and Hevi Wihadmadyatami, 2018
DOI: 10.5772/intechopen.75728
Conexiunea FIBRONECTINA (ECM) – INTEGRINA (celula) se realizeaza printr-o

secventa peptidica (oligopeptida < 10 aa).
Prima secventa identificata a fost tripeptida RGD (1984)
AVTGRGDSPASSK
R G D
arginina glicina acid aspartic
Arg Gly Asp
J Clin Invest. 2000;105(11):1507-1509. https://doi.org/10.1172/JCI10119.
Daca adeziunea celulelor la ECM este perturbata ›› apoptoza

Efectele biomaterialului asupra unui tesut:
▪ in forma “bulk” (biomaterial “mare” cu /fara porozitate):

- promoveaza generarea de tesut nou
- afecteaza remodelarea tisulara (degradare urmata de formare)
▪ biomaterial sub forma de “particule”:
- degradare tisulara
Efectele biomaterialului asupra celulelor:
▪ in forma “bulk”:
- adeziune celulara
- proliferare celulara (mitoza) Regenerative Biomaterials, 2020, 233–245
- sinteza de molecule necesare formarii de matrice si respectiv enzime

- migrare
- eliberare de molecule reactive (exocitoza)
▪ biomaterial sub forma de “particule”:
- ingestia particulelor (endocitoza)
a) Raspuns favorabil – integrare tisulara

ex. proteza de sold
Ioannis Yannas, and Myron

Spector. 20.441J Biomaterials-Tissue
Interactions. Fall 2009. Massachusetts
Institute of Technology: MIT
OpenCourseWare, https://ocw.mit.edu.
b) Reactie adversa
- “incapsulare” - reactie la particulele de degradare ale implantului
ex. proteza san; cicatrice dupa arsuri profunde
https://www.sciencesource.com/archive/
https://exploreplasticsurgery.com/ Contracture-Scars-SS2356533.html
c) Raspuns pasiv
Figure by MIT OpenCourseWare. Sources:

University of Pittsburgh and Pittsburgh Post Gazette
Ce genereaza aceste diferente in modalitatea

de interactiune biomaterial / tesut ?
MIT OpenCourseWare http://ocw.mit.edu

4 categorii de tesuturi:
1. Tesut conjunctiv
2. Tesut epitelial
3. Tesut muscular
4. Tesut nervos
https://medlineplus.gov/ency/imagepages/8682.htm
Proces normal de vindecare
Proces inflamator
(pentru un tesut vascularizat)
Proces de regenerare Proces de vindecare

Ex. (spontan) Ex. (cu cicatrice)
Tesut conjunctiv: os Tesut conjunctiv: cartilaj
Tesut epitelial: epiderma Tesut nervos
Tesut muscular: musculatura neteda Tesut muscular: muschi cardiac, musculatura scheletica
Tesuturi care se
pot regenera
spontan:
MIT OpenCourseWare http://ocw.mit.edu
ECM este factorul esential

implicat in procesul de
formare a unui tesut nou
Lezarea unui tesut (ex. la implantarea unui biomaterial)

va conduce la
DEGRADAREA MATRICEI EXTRACELULARE (ECM)
https://www.otr3.com/technology/extracellular-matrix-degradation/
1) ECM are rol esential in HOMEOSTAZA 2) La producerea unei leziuni tisulare, celule
(proprietatea de a menține, în limite foarte specializate pentru procesul natural de vindecare
apropiate, constantele mediului intern): celule tisulara vor agrega la locul leziunii si vor participa
noi sunt in mod constant produse pentru a activ la procesul de degradare care precede procesul
inlocui continuu celulele moarte. de vindecare (elibereaza enzime care distrug

componentele lezate ale ECM)
Lezarea ECM este de obicei ireversibila (la adult).

Procese biologice în raport cu implantul
Influenta biomaterialului asupra mediului biologic
1. Interactii sange / ECM si biomaterial.
Adsorbtia proteinelor la suprafata biomaterialelor
Adsorbtia competitiva a proteinelor
Modificari biologice ale proteinelor adsorbite. Denaturare
Evaluarea adsorbtiei proteinelor. Metode de analiza
Mecanismul adeziunii celulare
PROCESE BIOLOGICE ÎN RAPORT CU IMPLANTUL
BIOMATERIAL MEDIU BIOLOGIC
Caracteristici ale interactiilor BIOMATERIAL – MEDIU BIOLOGIC:
➢ Orice material care intra in contact cu tesuturile sau fluidele organismului uman genereaza
o reactie specifica
➢ La plasarea unui biomaterial in interiorul unui tesut, raspunsul organismului va fi influentat de:
- caracteristici generale: varsta pacient, starea generala de sanatate
- particularitati ale materialului sau ale tesuturilor in care acesta este implantat
➢ Mecanismul legãrii biomaterial - ţesut este direct dependent de tipul de rãspuns al ţesutului la
interfaţa implantului.
PROCESE BIOLOGICE ÎN RAPORT CU IMPLANTUL - continuare
3 tipuri de biomateriale:
1. Materiale BIOINERTE - material biologic inactiv
Nici un material implantat într-un ţesut viu nu este total inert; toate materialele primesc un rãspuns
de la un ţesut viu - se formeaza in jurul implantului un tesut fibros de grosime variabila
Ex. titan; tantal; polietilena; alumina
2. Materiale BIOACTIVE
- se formeaza o legatura interfaciala implant – tesut
Ex. ceramice; sticle/ceramice; hidroxiapatita
3. Materiale BIORESORBABILE
- tesutul inconjurator inlocuieste treptat biomaterialul
Ex. fosfat tricalcic, copolimer acid polilactic-poliglicolic
Interactiile intre biomaterial si mediul biologic, cu relevanţă în

aprecierea biocompatibilităţii, pot produce:
1. EFECTE LOCALE : la interfata biomaterial - tesut
2. EFECTE SISTEMICE: embolizare (eliberare de particule in sange);

toxicitate etc.
1. EFECTE LOCALE : la interfata biomaterial - tesut
a) Influenta biomaterialului asupra mediului biologic. Raspunsul gazdei

▪ interactii sange / ECM si biomaterial
▪ raspuns inflamator
▪ infectii
▪ tumorigeneza BIOMATERIAL MEDIU BIOLOGIC
b) Influenta mediului biologic asupra biomaterialului. Raspunsul biomaterialului
Efecte fizico-mecanice: uzura; oboseala/fractura; coroziune; degradare

Efecte biologice: absorbtie de substante din tesuturi; degradare enzimatica; calcifiere
Interactii sange / ECM si biomaterial

=
Proteinele din ECM/sange adsorb la suprafata biomaterialului, acoperindu-l

relativ rapid (cateva secunde) cu un strat proteic.
https://www.examfear.com/u-
https://www.qsstudy.com/wp-content/uploads/2017/12/Adsorption.jpg img/00/00/51/00005191.jpg
!! Primele evenimente biomecanice care au loc la suprafaţa unui implant imediat după
implantare, influenţeaza toate interacţiunile fizico-chimice ulterioare.
Adsorbtia proteinelor la suprafata biomaterialelor - continuare
Proteinele adsorbite pe material:
❖ pot initia raspuns fiziologic
mecanisme de coagulare - sunt implicate ~ 12 proteine
activarea sistemului complement - set > 20 de proteine şi

glicoproteine plasmatice, cu rol esenţial în apãrarea
organismului https://www.nibib.nih.gov/news-
events/newsroom/improving-hemodialysis-
unexpected-link-between-biomaterials-
!! cascada biochimica care ajuta (complementeaza) inflammation-and-blood-clotting
capacitatea anticorpilor de a curata de patogeni un organism
❖ pot interactiona cu receptorii de tip integrina din celule si astfel sa medieze interactiile
intre celule si biomaterial »» adeziune celule la substratul polimeric
!! multitudine de proteine globulare in fluidele organismului: fibronectina, albumina, fibrinogen, hemoglobina
Adsorbtie COMPETITIVA a proteinelor la suprafata unui biomaterial
Interfata proteine / celule la suprafata unui biomaterial
Schmidt D.R., Waldeck H., Kao W.J. (2009) Protein Adsorption to Biomaterials. In: Mater. Express, Vol. 2, No. 1, 2012
Puleo D., Bizios R. (eds) Biological Interactions on Materials Surfaces. Springer, New
York, NY. https://doi.org/10.1007/978-0-387-98161-1_1
Adsorbtia competitiva este un proces foarte complex.
t=0
o suprafata este plasata intr-o solutie multicomponent de 3 proteine
t = 1 (primele secunde)
initial proteinele rosii si verzi sunt preferential adsorbite
t=2
proteina albastra inlocuieste treptat proteinele rosii si verzi
t = 3 (minute/ore)
proteina albastra a inlocuit total proteinele rosii si verzi
EFECT VROMAN:
fenomen de indepartare a proteinei adsorbite (ex. fibrinogen) de pe suprafata
unui biomaterial din cauza procesului de inlocuire a acestor proteine adsorbite
cu alte proteine aflate in plasma, care au o afinitate mai mare
Adsorbtia proteinelor poate fi:

1) reversibila - caracter dinamic: fenomene adsorbtie /desorbtie
proteine au loc in mod continuu
2) ireversibila
in vivo & in vitro, dupa o expunere prelungita a

biomaterialelor la solutiile de proteine (fluidul tisular)
proteinele nu se mai desorb
modificari biologice ale proteinelor adsorbite

Modificari biologice ale proteinelor adsorbite:
Deoarece structurile proteice sunt relativ instabile, adsorbţia proteinelor pe

suprafaţa unui biomaterial implica:
✓Modificari conformationale
şi/sau
✓Modificari de orientare in cadrul stratului adsorbit
!!! Conformatia si orientarea proteinelor adsorbite depind de:

- conditiile de adsorbtie
- proprietatile suprafetei biomaterialului
D.A. Puleo and R. Bizios (eds.), Biological Interactions on Materials Surfaces, DOI
10.1007/978-0-387-98161-1_1, LLC 2009
Adsorbţie ireversibilă
→ DENATURARE PROTEINE
!! Proteinele se “desfasoara”, isi pierd

structura cuaternara, tertiara sau secundara:
in consecinta proteinele isi pierd

functia normala (rolul biologic)
Choi S.M., Chaudhry P., Zo S.M., Han S.S. (2018) Advances in Protein-Based
Materials: From Origin to Novel Biomaterials, vol 1078. Springer,
Wei Q, et al. Protein interactions with polymer coatings and biomaterials.

Angewandte Chemie International Edition. 2014; 53: 8004-8031
Activitatea proteinelor difera in stare adsorbita vs. stare solvata
Functia proteinelor adsorbite:

1. este dependenta de concentratie:
Concentratie mare de proteine adsorbite la biomaterial
→ adeziune celulara crescuta
2. ca urmare a accesului la “secventele active” de aa →

se modifica reactivitatea proteinelor
↑ sau ↓ capacitatea de legare cu biomaterialul

ex1. Fibrinogenul:
Trombocitele adera la material atunci cand fibrinogenul este adsorbit la
biomaterial, nu si cand fibrinogenul este in solutie (!)
http://platelets.se/biomaterial/
ex2. Fibronectina:
Functie de orientarea proteinei dupa adsorbtia la biomaterial, secventa de aa RGD este
sau nu disponibila pentru a-si exercita functia sa de adeziune celulara.
N. Matsui et al. / Materials Science and Engineering C 48 (2015) 378–383
Secventa RGD influenteaza semnificativ BIOCOMPATIBILITATEA.

Factori care influenteaza interactiile proteine – suprafete:

1. proprietati ale proteinelor
2. proprietati ale suprafetei biomaterialului
1. Proprietati ale proteinelor:
Interactiile proteine – suprafata biomaterial se realizeaza prin legaturi intramoleculare - exemple:

✓ interactiuni hidrofobe: intre domenii nonpolare / polare
✓ legaturi ionice: intre molecule incarcate pozitiv si molecule incarcate negativ
Proprietatile proteinelor depind de:

- structura primara (compozitia in
aminoacizi)
- gruparile functionale disponibile pentru
formarea de interactiuni cu materialul
Biosensors 2019, 9, 15
Prevalenta legaturilor proteine /biomaterial este semnificativ influentata de proprietatile proteinelor:
hidrofilicitate / hidrofobicitate domeniile polare (hidrofile) ale proteinelor tind sa

adsoarba la suprafete polare; domeniile hidrofobe
tind sa adsoarba la suprafete hidrofobe
proteinele mai mici difuzeaza mai rapid si ajung la

dimensiune material mai repede; proteinele mari formeaza mai
multe “contact points” cu suprafata materialului
proteinele incarcate cu o anumita sarcina

sarcina electrica
electrica adsorb preferential pe suprafete
incarcate cu sarcina electrica opusa
Dee K. C., Puleo D. A.& Bizios

stabilitate structurala / rigiditate proteinele care sunt mai putin stabile structural R.. 2002Tissue–biomaterial
au o tendinta mai mare de “unfolding” interactions. New Jersey, NJ: John
Willey and Sons.
(desfasurare), adsorb la suprafata materialului si
formeaza mai multe “contact points” cu materialul
2. Proprietati ale suprafetelor: chimia materialului & topografie
Chimia materialului: Topografie:

- compozitie chimica & - aria suprafetei
sarcina electrica - morfologie
- hidrofilicitate - rugozitate
Progress in Materials Science 106 (2019) 100588

2.a) Compozitia chimica - tipuri de grupari functionale
Grupare functionala Proprietati Efect asupra proteinelor
-CH3 neutra; hidrofoba (nepolara) afinitate mare pentru fibrinogen;

realizeaza legaturi puternice cu IgG
-OH neutra; hidrofila afinitate scazuta pentru proteinele plasmatice
-NH2 pozitiva; hidrofila (polara) afinitate crescuta pentru fibronectina
-COOH negativa; hidrofila afinitate crescuta pentru fibronectina si albumina

2.b) Hidrofilicitate:
ENERGIA LIBERA DE SUPRAFATA (surface free energy (SFE)) guverneaza fortele de

interactie (hidrofobe / hidrofile si electrostatice) intre proteine si suprafete
SFE determina afinitatea suprafetei pentru

apa care este evaluata prin determinarea
unghiului de contact cu apa:
Suprafete hidrofobe > 90°
Suprafete hidrofile < 90°
https://www.nanoscience.com/techniques/tensiometry/surface-free-energy/
- moleculele de apa de pe suprafetele hidrofile impiedica realizarea de interactii

puternice intre proteine si suprafete, permitand mentinerea proteinelor in
conformatia nativa → suprafetele foarte hidrofile sunt “respingatoare” pentru
proteine (NU permit adsorbtia proteinelor din solutii apoase)
- suprafetele hidrofobe permit adsorbtia

proteinelor si implicit denaturarea acestora
→ suprafetele foarte hidrofobe pot
denatura ireversibil proteinele, acestea
nu-si mai pot exercita functia biologica
M. Rabe et al. / Advances in Colloid and

Interface Science 162 (2011) 87–106
MULTUMESC!
METODE DE ANALIZA
- CURS 3 -

2. Proprietati ale suprafetelor: chimia materialului & topografie
Chimia materialului: Topografie:

- compozitie chimica & - aria suprafetei
sarcina electrica - morfologie
- hidrofilicitate - rugozitate
Progress in Materials Science 106 (2019) 100588

Hidrofilicitate:
https://www.nanoscience.com/techniques/tensiometry/surface-free-energy/
- moleculele de apa de pe suprafetele hidrofile impiedica realizarea de interactii

puternice intre proteine si suprafete, permitand mentinerea proteinelor in
conformatia nativa → suprafetele foarte hidrofile sunt “respingatoare” pentru
proteine (NU permit adsorbtia proteinelor din solutii apoase)
- suprafetele hidrofobe permit adsorbtia

proteinelor si implicit denaturarea acestora
→ suprafetele foarte hidrofobe pot
denatura ireversibil proteinele, acestea
nu-si mai pot exercita functia biologica
M. Rabe et al. / Advances in Colloid and

Interface Science 162 (2011) 87–106
O suprafata optima pentru aderarea celulelor permite o adsorptie suficienta a proteinelor.

Hidrofilicitatea materialelor are cel mai important rol:
unghi de contact intre 70 and 80° (hidrofilicitate moderata) → proliferare optima fibroblaste
unghi de contact < 40° este ideal pentru celulele endoteliale (deci hemocompatibilitate)
Expert Rev. Med. Devices 10(2), (2013)

Topografia suprafetelor si Rugozitatea:
Rugozitatea suprafetelor creste aria Water contact angle=WCA

suprafetei multiplicand “cantitatea” de grupari
chimice accesibile la contactul cu fluidul
biologic, fapt ce conduce la cresterea
hidrofobicitatii / sau hidrofilicitatii pre-
existente a materialului.
→ materialele polimerice vor deveni mai
hidrofobe cu cat rugozitatea suprafetelor este
mai mare Progress in Materials Science 106 (2019) 100588
Tipurile de interactiuni care determina biocompatibilitatea unui material difera

functie de scala de rugozitate:
- Rugozitatea micrometrica – imbunatateste adsorbtia proteinelor la material
- Rugozitatea submicronica – influenteaza activitatea celulara
- Rugozitatea nanometrica – influenteaza semnificativ interactiile proteinelor
Raspunsul unui biomaterial plasat in mediu biologic - REZUMAT
3 componente:
1. Adsorbtie molecule de apa la suprafata materialului (cateva nanosecunde)
2. Adsorbtia proteinelor la suprafata materialului – este general acceptat faptul ca proteinele mici vor fi
primele adsorbite mai rapid; in timp, acestea sunt inlocuite de proteine mai mari cu o afinitate mai mare
pentru suprafete
!!! Hidrofilicitatea influenteaza adsorbtia proteinelor: un biomaterial cu o hidrofilicitate moderata imbunateste
adeziunea celulara si creste biocompatibilitatea. Adeziunea celulara scade atunci cand materialul devine
foarte hidrofil.
!!! este importanta rugozitatea nanometrica
3. Adeziunea celulelor la suprafata biomaterialului –

aceasta etapa este influentata de stratul de proteine adsorbite
si respectiv de topografia / rugozitate suprafetei
!!! este importanta rugozitatea micrometrica
biolinscientific.com
Rezumat CURS 3
Influenta biomaterialului asupra mediului biologic. Raspunsul gazdei

1. interactii sange / ECM si biomaterial - continuare
2. raspuns inflamator
3. infectii
4. tumorigeneza
Metode de evaluare a adsorbtiei proteinelor la un biomaterial:
a) monitorizeaza adsorbtia proteinelor la suprafata materialelor (tehnici directe)
b) ofera informatii indirecte asupra adsorptiei proteinelor (tehnici indirecte)
ex. evaluarea umectabilitatii a unui material (hidrofobicitate/hidrofilicitate)

1. Tehnici de marcare
- izotopi radioactivi (125I) care reactioneaza cu resturi de aa specifici: ex. tirozina
- fluorescenta (ex. izotiocianat de fluoresceina) Se leaga covalent de grupari amino
- coloranti histologici uzuali (ex. sistem: hematoxilin-eozina)

hematoxilina – coloreaza nucleii in albastru
eozina – coloreaza citoplasma/colagen in roz
www.sigmaaldrich.com
2. Microbalanta cu cristale de cuart (quartz crystal microbalance, QCM)
✓ metoda cu o inalta sensibilitate datorita intrucat detecteaza modificari in masa probei la nivel
de nano-grame
✓ este o tehnica acustica ce masoara modificari in

masa adsorbita pe suprafata unui cristal
piezoelectric de cuart
Angew. Chem. Int. Ed. 2014, 53, 8004 – 8032

Evaluarea adsorbtiei proteinelor. Metode de analiza - continuare
3. Cromatografia de excludere a masei moleculare
Principiul metodei: se bazeaza pe diferentele dintre masele moleculare ale proteinelor

Un amestec de proteine este aplicat in partea superioara a unei coloane ce contine particule poroase.
Proteinele cu masa moleculara mica pot fi adsorbite pe aceste particule iar moleculele mari nu.
amestec de proteine supus separarii
Coloana cromatografica !! proteinele mai mari trec mult mai rapid (sunt eluate primele)
a) b) prin coloana. Proteinele ramase sunt eluate in ordinea
descrescatoare a masei lor moleculare
4. Determinari spectroscopice:
4.1. Spectroscopie în infraroşu (FT-IR)
- ofera informatii despre structura secundara a proteinelor atat in solutie

apoasa cat si in stare adsorbita pe baza benzilor de adsorbtie caracteristice
pentru benzile amida I si II (specifice pentru gruparile amida din proteine)
care apar in domeniul 1500 and 1700 cm-1
- aceste benzi sunt cele mai sensibile moduri vibrationale pentru a

determina continutul de forme α si β (α helix si β sheet)
hemoglobina bovina adsorbita (curba albastra)

proteina in stare nativa (curba rosie);
diferenta intre cele doua spectre este extrasa si prezentata separat
(curba neagra); se pot observa modificari in structura secundara
Angew. Chem. Int. Ed. 2014, 53, 8004 – 8032

4. Determinari spectroscopice:
✓spectroscopie de fotoelectroni cu raze X (XPS): se urmareste cresterea semnalului N1s
✓ elipsometrie spectroscopica: determina grosimea stratului proteic (uscat) adsorbit la
suprafata unui material (proteinele adsorbite modifica indicele de refractie al materialului)
✓ spectroscopie de dicroism circular (CD) – masoara si gradul de denaturare al proteinelor
✓ rezonanta plasmonilor de suprafata (SPR)
Analiza biocompatibilitatii trebuie realizata prin tehnici diferite,

complementare, deoarece au sensibilitate si specificitate diferita
Reprezentare schematica a evenimentelor succesive ce au loc
dupa implantarea unui dispozitiv medical:
Procesul de adsorbtie al proteinelor conduce

la formarea unui monostrat proteic –
!! asigura interfata intre
suprafata biomaterial ↔ celule
McKenzie J.L., Webster T.J. (2009) Protein Interactions at Material Surfaces. In:
Narayan R. (eds) Biomedical Materials. Springer, Boston, MA.
https://doi.org/10.1007/978-0-387-84872-3_8
Stimularea sau inhibarea
adeziunii celulare la biomateriale
?!
Adsorbtie de proteine si respectiv Minima adeziune a plachetelor si
adeziune de celule pentru minima formare de trombus la
REGENERARE TISULARA INTERFATA BIOMATERIAL / SANGE
“Protein-resistant materials”
➢ biosenzori in vivo / in vitro
➢ lentile de contact
➢ sisteme de circulatie extracorporale
➢ grefe vasculare, catetere
Mater. Express, Vol. 2, No. 1, 2012

Adsorbtie de proteine si respectiv Minima adeziune a plachetelor si
adeziune de celule pentru minima formare de trombus la
REGENERARE TISULARA INTERFATA BIOMATERIAL / SANGE
“Protein-resistant materials”
➢ biosenzori in vivo / in vitro
➢ lentile de contact
➢ sisteme de circulatie extracorporale
➢ grefe vasculare, catetere
Mater. Express, Vol. 2, No. 1, 2012

MECANISMUL ADEZIUNII CELULARE
→ se refera la celule ”tinta” – celule carora le este adresat implantul
Biomaterialul va influenta mediul biologic prin diverse mecanisme ce vor

determina raspunsuri diferite la nivelul celulelor functie de tipul acestora:
Williams DF, Biomaterials (2014), http://dx.doi.org/

10.1016/j.biomaterials.2014.08.035
✓ Celule ”tinta” – ex. osteoblaste pentru proteze osoase, celule stem in bioreactor de inginerie tisulara,
celule tumorale pentru agenti anti-tumorali
✓ Celule de “aparare”
✓ Celule de interferenta (din structurile anatomice normale) – celule musculare netede din structura vaselor de
sange, fibroblaste din tesutul conjunctiv, osteoclaste in os
Modul in care se comporta un biomaterial in organism poate fi analizat in principal

din punct de vedere al evaluarii capacitatii adeziunii celulare.
Rolul proteinelor adsorbite - esential in medierea fenomenului de adeziune celulara
Progresul interactiei celula / biomaterial:

(a) Contactul initial al celulei cu substratul solid
(b) Formare de legaturi intre receptorii celulari si proteinele de adeziune adsorbite
(c) Reorganizare citoschelet in cadrul celulei
Gonçalves S., Dourado F., Rodrigues L.R. (2015) Overview on Cell-Biomaterial Interactions. In: Puoci F. (eds) Advanced Polymers in
Medicine. Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-319-12478-0_4
✓ in vivo, celulele adera la ECM prin “PUNCTE FOCALE” =

ansambluri proteice integrina (membrana celulara)
+ fibronectina (proteina de adeziune din ECM)
cuplarea celule la substrat si activarea proliferarii si diferentierii celulare
Keeley L. Mui et al. J Cell Sci 2016;129:1093-1100

conditii care pot fi
reglate experimental
Adeziunea celulelor depinde de:
➢ proprietati suprafetei;
➢ densitatea si afinitatea moleculelor adezive la suprafata
➢ interactiuni intre celule/ ECM si moleculele de la suprafata
➢ eventualele modificari biochimice din celula, modificari care pot inhiba dezvoltarea celulara
3 mecanisme pentru imbunatatirea ancorarii celule-material:

1. Ancorare mediata prin recunoastere moleculara specifica
a) prin functionalizarea (decorarea) suprafetei biomaterialului cu
peptide specifice de aderenta celulara precum:
✓ tri-peptida RGD (arginina-glicina-acid aspartic) ce se gaseste nativ in conformatia fibronectinei
✓ GEFYFDLRLKGDK (din structura Colagen IV)
✓ YIGSR (din structura lamininei)
b) functionalizarea suprafetei materialului cu proteine din ECM

!! Problema: fenomen de desorbtie atunci cand intra in contact cu ECM (la implantare)
2. Folosirea de proteine nespecifice adsorbite la biomaterial

Acest fenomen depinde de proprietatile fizico-chimice ale suprafetei:
a) incarcarea electrica
Suprafetele incarcate pozitiv au o afinitate mai mare fata de integrinele transmembranare
sau alte proteine din ECM care sunt incarcate negativ la pH fiziologic (colagen tip I,
laminina, fibronectina)
b) tensiunea interfaciala (umectabilitatea)

Adeziunea celulara este favorizata pe suprafetele moderat hidrofile (unghi de contact 60-
80o), in timp ce suprafetele puternic hidrofile (≤ 30o) sau hidrofobe (≥90o) NU favorizeaza
adeziunea celulara
3. Arhitectura suprafetelor
Chiar si materialele care au o incarcare electrica semnificativa si nu sunt biofunctionalizate cu
peptide/proteine, mediaza adeziunea celulara datorita RUGOZITATII & TOPOGRAFIEI:
Ex. biomateriale fibroase – reorganizarea citoschelet & adeziunea

celulara sunt direct influentata de diametrul fibrelor
Celulele patrund in substrat dupa 3 zile
Imagini SEM cultivare fibroblaste pe materiale fibroase:

a) o zi; b) 3 zile
ho, Seong J. & Nam, Hyoryung & An, Taechang & Lim, Geunbae. (2012).
Journal of nanoscience and nanotechnology. 12. 9047-50.
Ex. 2 materiale poroase – interconectivitatea porilor este esentiala pentru proliferarea celulara
- pori prea mici – migrarea celulara este minima – se formeaza o capsula celulara
ce inconjoara materialul care limiteaza difuzia de nutrient
- pori prea mari – scade aria suprafetei si se limiteaza aderarea celulelor
!!! Diametrul optim al porilor variaza functie de

biomaterialul folosit si functie de aplicatia vizata
datorita dimensiunilor diferite ale celulelor
In general:
pori cu ⌀ ≤ 1 µm permite difuzia nutrientilor,
dar nu si migrarea celulelor; J. Funct. Biomater. 2019, 10(3), 30
pori cu ⌀≈10-100 µm pot “acomoda” celule

si permit migrarea acestora in material
Cell–Biomaterial Cross Talk
MECANO-TRANSDUCTIA reprezinta capacitatea celulelor de a percepe si

de a converti stimulii mecanici primiti de la material in semnale biochimice
pe care le integreaza pentru a oferi un raspuns celular adecvat
Hickey Ryan J., Pelling Andrew E., Frontiers in Bioengineering and Biotechnology, 7, 2019, 45
Fortele contractile sunt generate de

interactiile actina – miozina (“stress fibres”),
citoscheletul se adapteaza la arhitectura /
rigiditatea materialului
Proprietatile mecanice ale tesuturilor native European Cells and Materials Vol. 26 2013 (pages 120-132)
sunt foarte variate:

tesut nervos 0.1 kPa
os pre-calcifiat 100 kPa
os compact (rigid) 20 GPa
Folosirea de materiale cu o elasticitate mai mare (ex. hidrogeluri)

permite celulelor specific pentru tesuturile moi sa prolifereze in
conditii relevante fiziologic.
Mecanismul adeziunii celulare - continuare
In procesul de crestere a unui tesut nou se disting 3 etape importante:

➢ depunerea pe suprafata a unui strat proteic (matrice proteica primara)
➢ secretia de catre celule a unei matrici proteice proprii (matrice proteica secundara)
➢ efecte ale proteinelor primare si ale proteinelor secundare (pe de o parte sunt
secretate componentele matricii celulare, iar pe de alta parte incepe procesul de
proliferare celulara)
Realizarea unor biomateriale ca suporturi pentru regenerare tisulara constituie

unul dintre cele mai studiate domenii ale bioingineriei medicale.
REACTIE DE CORP STRAIN
MULTUMESC!
METODE DE ANALIZA
- CURS 4 -

Influenta biomaterialului asupra mediului biologic. Raspunsul gazdei

1. interactii sange / ECM si biomaterial
2. raspuns inflamator: evolutia si etapele unei reactii inflamatorii
3. infectii
4. tumorigeneza
Raspunsul inflamator
= cel mai important mecanism de aparare nespecific al organismului impotriva

agresiunii produse de AGENTI INFLAMATORI:
fizici (traumatisme, temperaturi extreme),
chimici
biologici
Biocompatibilitatea unui implant este data de:

a) tipul, intensitatea si durata raspunsului inflamator
Dimensiunea, forma, proprietatile fizice si chimice ale biomaterialului implantat sunt decisive
pentru intensitatea si durata raspunsului inflamator
b) tipul tesutului afectat si gradul de afectare al acestuia

Ex. tesutul osos - total diferit de tesutul nervos sau de endoteliul vascular.
Raspunsul inflamator - continuare
Raspunsul inflamator poate determina:

➢ Distrugere agent inflamator cu reparare completa tesut atacat
➢ Distrugere agent inflamator; reparatia s-a realizat cu cicatrice
➢ Agentul inflamator nu a fost distrus dar a fost localizat
➢ Agentul inflamator persista in organism → inflamatia cronica
!! implantare biomaterial in corpul uman ↔ grad de traumatizare a tesuturilor

ce declanseaza un raspuns inflamator acut
Raspunsul gazdei (raspunsul biologic) la lezarea tesuturilor se compune

din 4 etape care se deruleaza concomitent si se influenteaza reciproc:
1. HEMOSTAZA – prin activarea plachetelor

sangvine si activarea factorilor de coagulare
ce actioneaza in cascada
2. RASPUNS INFLAMATOR
3. FAZA PROLIFERATIVA
4. FAZA DE REMODELARE
Journal of Immunology and Regenerative Medicine 3 (2019) 13–25

Indiferent de tipul de tesut / organ in care este inserat un biomaterial, raspunsul inflamator
initial este activat prin lezarea tesutului conjunctiv vascularizat.
→ se refera la celule ”de aparare”
Williams DF, Biomaterials (2014), http://dx.doi.org/

10.1016/j.biomaterials.2014.08.035
✓ Celule ”tinta” (au fost discutate la capitolul anterior Mecanismul Adeziunii Celulare)
✓ Celule de “aparare”
✓ Celule de interferenta
❖ celulele sistemului de aparare al organismului (imunitate nativa / dobandita)

❖ plachetele sangvine – cu rolul de a indeparta agentii externi
Fagocite
LEUCOCITE
granulocite
Gonçalves S., Dourado F., Rodrigues L.R. (2015) Overview on Cell-Biomaterial Interactions. In: Puoci F. (eds) Advanced Polymers in
Medicine. Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-319-12478-0_4
La implantarea unui biomaterial, celulele sistemului “de aparare” sunt primele

celule care sunt implicate si care genereaza un raspuns inflamator.
https://infoaboutorgantransplants.weebly.com/inflammatory-response.html
Calor Rubor Tumor Dolor Loss of Function
Semne clinice Raspuns fiziologic

Calor / Caldura • vasodilatatie si cresterea permeabilitatii vasculare
• cresterea nr. de leucocite
• pirogeni
Rubor / Roseata • vasodilatatie, local se concentreaza eritrocite
Tumor / Edem • vasodilatatie si cresterea permeabilitatii vasculare → influx local de
fluide si celule
Dolor/ Durere • prin edemul local sunt activati receptorii de durere
Evolutia si etapele unei reactii inflamatorii:

1. Faza silentioasa
2. Faza vasculara
3. Faza celulara
4. Faza de regenerare si reparatie
Fundamentals of protein and cell interactions in

biomaterials, H.P.Felgueiras, J.C.Antunes,
M.C.L.Martins, M.A.Barbosa, Peptides and Proteins as
Biomaterials for Tissue Regeneration and Repair, 2018,
Pages 1-27
1) Faza silentioasa – caracteristici:

- debuteaza la cateva sec - min de la actiunea agentului inflamator
- biomaterialul va fi acoperit cu un strat proteic prin procese de adsorbtie
(fibrinogen, albumina, fibronectina etc.)
- sunt implicate doar componente ale tesutului agresat:
celule epiteliale
fibroblaste
celule cu rol de aparare celulara (macrofage, mastocite)
- descarcare de mediatori inflamatori (histamina, serotonina, citokine etc.).
2) Faza vasculara – caracteristici:

- vasodilatatie si cresterea permeabilitatii vasculare → ies saruri, proteine si
apa din sange → EDEM
- sub actiunea mediatorilor inflamatori, fagocitele (neutrofile si monocite)
vor migra catre focarul inflamator (din fluxul sangvin adera la endoteliu, apoi trec
în interstiţiu prin diapedeză) – inglobeaza resturile celulare si ajuta la vindecare tesut
- dupa actiunea factorului agresiv trombocitele interactioneaza cu factorii
coagularii oprind sangerarea
https://www.dreamstime.com
3) Faza celulara – caracteristici:

Tipul de celule care predomina variaza functie de durata raspunsului
inflamator:
❖ Neutrofilele predomina in prima saptamana de la implantare
❖ Sunt inlocuite de monocite, care migrate din capilare se transforma in
macrofage - capacitate de a fagocita resturi celulare sau bacteriene
Materials 2015, 8, 5671-5701; doi:10.3390/ma8095269

4) Faza de regenerare si reparatie – caracteristici:

- implica factori de crestere importanti pentru
(a) generare de tesut nou/ fibros
(b) refacere vase de sange
(c) regenerare epiteliu
(a) unii mediatori inflamatori (ex. citokine) determina atragerea de fibroblaste la locul
implantarii - vor sintetiza colagen (mai ales tip I si III) si proteoglicani (ECM nou) →
tesut de granulatie = ACCEPTARE IMPLANT
(b) angiogeneza - asigura oxigen si substante nutritive pentru refacerea tesutului
(c) reepitelizare
factor de creştere derivat din plachete (PDGF)
factor de creştere fibroblastică (BFGF)
factor de transformare a creşterii (TGF- β)
factor de creştere epidermic-1 (EGF-1) etc.
Orice perturbare a acestui proces poate genera un raspuns inflamator prelungit (cronic) →
etapa de regenerare si reparatie conducand la
FIBROZA & FORMARE DE TESUT CICATRICIAL care poate determina
incapsularea biomaterialului = REACTIE DE CORP STRAIN
!!! poate limita biocompatibilitatea unui material si functionalitatea sa !
❖ inflamatia acuta (prezenta neutrofile) dureaza < o saptamana

❖ prezenta neutrofile la locul implantului > o saptamana = INFECTIE
Reactia de corp strain implica in principal perturbari in activitatea macrofagelor.

Dupa ziua 6-7 de la implantarea biomaterialului, macrofagele fuzioneaza →
CELULE GIGANT MULTINUCLEATE (FBGC = foreign body giant cells)
Materials 2015, 8, 5671-5701; doi:10.3390/ma8095269

Imagini SEM ale unei suprafete de poliuretan/ elastan – studiu in vivo

pentru demonstrare fuzionare macrofage in FBGC
0 zile:
3 zile:
Aderare monocite
din monocite se dezvolta macrofage
7 zile:
Macrofagele fuzioneaza
14 zile:
Macrofagele fuzioneaza → FBGC (Celula giganta multinucleata de corp strain )
REACTIA DE CORP STRAIN – REZUMAT (secventiere in timp):
= reprezinta o combinatie de raspuns inflamator acut si cronic

1) adsorbtie / desorbtie proteine (effect Vroman); activarea
plachetelor; coagulare sange
2) monocitele diferentiaza in macrofage tip 1 – responsabile
pentru faza acuta a inflamatiei
3) in timp, macrofagele tip 1 diferentiaza in macrofage tip 2
responsabile pentru inflamatia cronica prin generarea FBGC.
FBGC exprima factori de “recrutare” fibroblaste si in consecinta se
sintetizeaza colagen care incapsuleaza materialul.
Chem. Soc. Rev., 2020, 49, 5178--5224 | 5183

Annu. Rev. Mater. Res. 2001. 31:81–110

Profilul inflamator al materialelor polimerice:
45% din materialele folosite in domeniul biomedical
Regenerative Biomaterials, 2020, 233–245

Int. J. Mol. Sci. 2019, 20, 636

Raspuns inflamator normal = capsula fibroasa in jurul implantului

!!! Cea mai buna indicatie pentru BIOCOMPATIBILITATEA unui material este grosimea capsulei fibroase
cu cat capsula fibroasa este mai subtire → cu atat materialul este considerat mai biocompatibil
https://focusontoxpath.com/histopathology-of-biodegradable-polymers-challenges-in-interpretation-and-the-use-of-a-novel-compact-mri-for-biocompatibility-evaluation/
Doua tipuri de factori pot influenta acest proces inflamator:

- factori intrinseci - proprietati de material = chimia suprafetelor
- factori extrinseci - procedura chirurgicala, afectiuni pacient (diabet, imunitate) etc.
Proprietati ale materialului care pot determina formarea FBGC:

✓ dimensiunea/design-ul implantului
✓ elasticitatea / rigiditatea materialului
✓ topografia suprafetei
✓ compozitia chimica
✓ degradabilitatea
✓ durata de contact etc.
a) Raspuns inflamator mixt acut+cronic (cu infiltrat inflamator);

b, c) FBGC care inconjoara un material (corp strain);
d) tesut fibros si FBGC
Materials 2015, 8, 5671-5701; doi:10.3390/ma8095269

Hidrofilicitate / Hidrofobicitate:
❖ Materialele hidrofobe – determina raspuns imunogen intrinsec
❖ Materialele hidrofile cu incarcare anionica – promoveaza aderarea macrofagelor
si formarea FBGC
❖ Materialele hidrofile cu incarcare neutra – stimuleaza interactiile limfocitelor
Grupari chimice & sarcina electrica - cel mai des intalnite:

amino (-NH2), carboxil (-COOH), hidroxil (-OH), metil (-CH3)
induc cea mai mare

infiltrare de celule
inflamatorii in vivo
si cea mai groasa reactie inflamatorie redusa
capsula fibroasa in
jurul implantului
Int. J. Mol. Sci. 2019, 20, 636

TOPOGRAFIE:
1. Textura suprafetei materialului

✓ influenteaza toate procesele celulare fiziologice:
adeziune, motilitate celulara, proliferare si diferentiere etc.
✓ topografia la scara nano este esentiala pentru activitatea proteinelor adsorbite
(poate determina schimbari conformationale ale proteinelor) si
influenteaza activitatea trombocitelor & macrofagelor
✓ topografia la scara micro – influenteaza in special macrofagele
2. Dimensiune & forma implant
Comportarea macrofagelor functie de dimensiunile implantului:
fagocitoza
frustrata
Materials 2015, 8, 5671-5701; doi:10.3390/ma8095269

MULTUMESC!

Cursuri1-4 BPMA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri1-4 BPMA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de INGINERIE MEDICALĂ

Echipamente şi Sisteme Medicale (ESM)

Conf. Dr. ing. Adriana Lungu

• Verificarea cunostintelor pe parcurs 25% din nota finala

Test verificare cunostinte:

Notiuni fundamentale - biocompatibilitate: Definitie. Caracteristici. Clasificare

Procese biologice în raport cu implantul:

Imbunatatirea biocompatibilitatii prin modificarea suprafetelor polimerice:

Interactiunea biomaterialelor cu fluidul sangvin (hemocompatibilitate)

Obtinere de materiale cu trombogenicitate redusa

Teste de biocompatibilitate biomateriale: evaluare initiala / complementara

1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

Etimologie: termen biocompatibilitate = “compatibilitate” + prefix “bio”

se refera la sisteme vii

BIOLOGIE CHIMIE INGINERIE MEDICALA

Chem. Soc. Rev., 2020, 49, 5178

Un biomaterial trebuie sa indeplineasca o serie de conditii obligatorii:

1. biocompatibil – sa nu modifice starea biosistemului

2. fezabil functional – sa-si indeplineasca in organism functia lui pentru o

3. biostabil – mediul biologic nu trebuie sa compromita actiunea biomaterialului

4. sterilizabil – procesul de sterilizare nu trebuie sa modifice proprietatile biomaterialului

1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

- Raspunsul determinat de un anumit biomaterial poate sa varieze de la o situatie la alta!

Culoarea unui material depinde de interactiile

Schimbari in sursa de lumina, modificari ale

Si biocompatibilitatea este o proprietate a materialului ce interactioneaza cu mediul.

Biocompatibilitatea reprezinta capacitatea unui material de

Factori de luat in considerare:

Dispozitiv implantabil pe termen lung

Biocompatibilitatea absoluta este asigurata daca materialele:

✓ nu cauzeaza formarea de trombusi

performanta unui biomaterial ↔ biocompatilitatea

1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

- suprafata implantului trebuie sa fie compatibila cu tesutul gazda

Factori determinanti: insolubilitate

b) biocompatibilitate extrinseca (functionala)

Factori determinanti: forma macroscopica

1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

Leitgeb N. (2010) Biocompatibility. In: Safety of Electromedical Devices. Springer,

4.1. Toxicitate = abilitatea unui material de a deteriora un

a) imunotoxicitate = efecte adverse asupra structurii si functiei sistemului imun

b) toxicitate locala = reactii adverse la locul aplicarii biomaterialului

c) toxicitate sistemica = reactii adverse la distanta de locul aplicarii

▪ acuta: raspuns toxic in 24 h

Ex. clasic: materialele dentare pot elibera substante ce cauzeaza toxicitate

Citotoxicitate = se refera la distrugeri ale celulelor

✓ raspuns citotoxic: prin necroza sau apoptoza

Fiecare tip de raspuns poate fi

Reprezentare schematica a tipurilor de

Arie Bruinink and Reto Luginbuehl, Adv Biochem

4.2. Raspuns inflamator

Raspunsul inflamator cauzat de lezarea tesuturilor dupa implantare biomaterial

D.p.d.v. histologic = infiltrare de celule

4.3. Raspuns alergic

➢ Reactie imediata, anafilactica (tip I) IgE

Ex. Tip 3: artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic

4.3. Raspuns alergic

Alergie incrucisata Alergie concurentiala

Daca un individ este alergic la un Este generata de doi alergeni care

4.4. Alte reactii

Genotoxicitate - abilitatea unui agent/substanta de a induce modificari la

Substantele genotoxice se leaga: