Biocompatibilitatea

Student: Daradici Mixandra Maria

Grupa: 7
An studiu: 4
Disciplina: Structuri complexe pentru proteze si implant
Cuprins
1. Definitie
2. Clasificare
3. Cerinţe ce trebuiesc indeplinite puntru ca un
material sa fie biocompatibil
4. Varietatea la nivelul Ph-ului
5. Influenta conductivitatii termice asupra
biocompatibilitatii
6. Potenţiale ABE ale unor metale şi aliaje metalice.
7. Bibliografie
Definitie
„Biocompatibilitatea este capacitatea unui material de a
elabora un răspuns adecvat în organismul gazdă în cazul
unei aplicaţii specifice”

„Biocompatibilitatea este calitatea unui material de a nu

induce efecte toxice şi de a nu aduce prejudicii asupra
sistemelor biologice cu care vine în contact direct”

„Biocompatibilitatea presupune acceptarea unui implant

artificial de către ţesuturile înconjurătoare şi de către
întregul organism în ansamblu. Aceasta înseamnă că
materialul nu trebuie să producă nici o reacţie inflamatorie
ţesutului viu cu care vine în contact”
Clasificare

Intrinseca:
Compatibilitatea dintre suprafaţa unui implant cu ţesutul
gazdă din punct de vedere chimic, biologic şi fizic
(incluzând morfologia suprafeţei).

Extrinseca (funcţională):
Face referire la proprietăţile mecanice ale materialului
precum ar fi modulul de elasticitate, caracteristicile de
deformaţie şi transmiterea optimă a solicitărilor la
interfaţa dintre implant şi ţesut.
Biocompatibilitate Factori determinanti

Intrinseca • Insolubilitate
• Rezistenţa la coroziune la un pH =
6,6 - 7,5
• Neutralitate electrică
• Rezistenţă mecanică

Extrinseca • Biostabilitate
• Formă macroscopică
• Structură micromorfologică de
suprafaţă
Cerinţe ce trebuiesc indeplinite puntru ca
un material sa fie biocompatibil
- să nu fie toxic;
-să nu provoace efecte alergice, cancerigene, teratogene
(teratogeneza se referă la producerea de defecte
morfologice la făt);
- să nu provoace fenomene de respingere de către
organism;
- să nu modifice compoziţia sângelui şi să nu perturbe
mecanismul coagulării (să fie hemocompatibil);
-să nu modifice pH-ul biologic;
-să nu provoace sedimentări în țesuturi şi biodegradare;
 Varietatea la nivelul Ph-ului

Biocomatibilitatea unui material poate sa difere in

functie conditiile patologice cat si de varsa pacientului.
In acelasi timp valorile Ph-ului difera de la nivelul unui
orgal la altul:Ph-ul are valoare de 1,2 - 3 în sucul gastric,
până la 7,15 - 7,4 în sânge cat şi 6 - 8 în mediul
intracelular, de asemenea temperatura are valoare normală
de 37 0C la nivelul inimii, dar poate să fie 40 - 42,5 0C în
cazul anumitor boli.
 Influenta conductivitatii termice asupra
biocompatibilitatii

Materialele biocompatibile sunt cu atât mai bune cu cât

conductivitatea lor termică este mai mică.
În caz contrar, pentru realizarea acestui deziderat, între
implant şi ţesut se poate introduce un izolator termic. În
ţesuturile umane, o importanţă deosebită o prezintă
desfăşurarea proceselor de coroziune electrochimică în serul
sanguin la temperatura de 37 0C. Aceste procese de
coroziune electrochimică prezintă, pentru diferite materiale
metalice, următorul şir de valori ale potenţialului ABE
(Anodic Back Electromotive Force = Forţă Electromotoare
Anodică de reacţie)
 Potenţiale ABE ale unor metale şi aliaje
metalice.
 Bibliografie

http://www.didactic.icpm.tuiasi.ro/cv/ciobanugabriela/curs%20
materiale%20biocompatibile_master%20pfc.pdf

https://ro.scribd.com/document/58226657/Teste-de-biocompati
bilitate