UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTA SI INGINERIA MATERIALELOR

SPECIALIZAREA INGINERIE MEDICALA

SISTEMUL DE MONITORIZARE CONTINUA A GLICEMIEI

Student: Ciubreag Teodora Ioana

Anul: III
Grupa: 1031B
Profesor coordonator: Vrânceanu Maria-Diana

BUCURESTI 2023
Sistemul de monitorizare continuă a glucozei
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

CUPRINS
1. Introducere
2. Biomaterial
3. Biocompatibilitate
4. Electrodul senzorului de măsurare a glicemiei
5. Reacții alergice cauzate de placajul cu nichel al acului senzorului
5.1. Factori ce pot crește riscul de a dezvolta alergie la nichel
6. Concluzii
BIBLIOGRAFIE
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

1. INTRODUCERE

Un sistem de monitorizare continuă a glucozei(senzor de glicemie) este un

biosenzor care oferă informații în timp real despre nivelul de zahăr (glucoză) din sânge.
Aceste informații sunt vitale pentru persoanele cu diabet zaharat de tip 1 sau tip 2, pentru
care glicemia crescută sau scăzută poate pune viața în pericol. Aceste sisteme sunt, de
asemenea, valoroase pentru persoanele fără deficiențe metabolice, servind drept o
fereastră asupra modului în care deciziile legate de dieta și stilul de viață le afectează
sănătatea.
Un senzor de glicemie este un disc de plastic(de dimensiunea a două monede puse
una peste cealaltă) cu un ac din oțel chirurgical cu compoziția corectă de aliaj care îl
menține steril în condiții stricte, care se lipește de piele, de obicei pe stomac sau pe braț.
Trimite datele nivelului de glucoză în mod continuu (cel puțin la fiecare 5 minute) către
un smartphone sau un dispozitiv portabil, unde pot fi văzute de către utilizator pe un grafic
sau pe o diagramă.[1]

Fig. 1-Zonele plasării corespunzătoare a senzorului de glicemie

 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

2. BIOMATERIAL

Biomaterialele joacă un rol esențial în medicina de astăzi, restabilind și facilitând

vindecarea oamenilor după răni sau boală. Biomaterialele pot fi naturale sau sintetice și
sunt utilizate în aplicații medicale pentru a susține, îmbunătăți sau înlocui țesutul
deteriorat sau o funcție biologică. Prima utilizare istorică a biomaterialelor datează din
antichitate, când egiptenii antici foloseau suturi făcute din tendoanele animalelor.
Domeniul modern al biomaterialelor combină medicina, biologia, fizica, chimia și
influențele mai recente din ingineria țesuturilor și știința materialelor. Domeniul a crescut
semnificativ în ultimul deceniu datorită descoperirilor în ingineria țesuturilor, medicina
regenerativă și multe altele.
Metalele, ceramica, plasticul, sticla și chiar celulele și țesuturile vii pot fi folosite
pentru a crea un biomaterial. Ele pot fi reproiectate în piese turnate sau prelucrate,
acoperiri, fibre, filme, spume și țesături pentru utilizare în produse și dispozitive
biomedicale. Acestea pot include valve cardiace, înlocuiri ale articulațiilor șoldului,
implanturi dentare sau lentile de contact. Adesea sunt biodegradabile, iar unele sunt bio-
absorbabile, adică sunt eliminate treptat din organism după îndeplinirea unei funcții.[2]
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

3. BIOCOMPATIBILITATE

Biocompatibilitatea definește comportamentul biomaterialelor în diverse contexte.

Termenul se referă la capacitatea unui material de a funcționa cu un răspuns adecvat al
gazdei într-o situație specifică. Ambiguitatea termenului reflectă dezvoltarea continuă a
perspectivelor asupra modului în care biomaterialele interacționează cu corpul uman și, în
cele din urmă, modul în care aceste interacțiuni determină succesul clinic al unui
dispozitiv medical(cum ar fi stimulatorul cardiac, protecția șoldului sau electrodul
sistemului de monitorizare continua a glicemiei). Dispozitivele și protezele medicale
moderne sunt adesea realizate din mai multe materiale, așa că s-ar putea să nu fie
întotdeauna suficient sa ne rezumam la biocompatibilitatea unui anumit material.
Deoarece răspunsul imun și funcțiile de regenerare din organism sunt atât de
complicate, nu este adecvat să descriem biocompatibilitatea unui singur material în raport
cu un singur tip de celulă sau țesut. Uneori se aude de teste de biocompatibilitate, care
sunt utilizate în conformitate cu ISO 10993(sau alte standarde similare) pentru a determina
dacă un anumit material(sau mai degrabă produs biomedical) este biocompatibil. Aceste
teste nu determină biocompatibilitatea unui material, dar ele constituie un pas important
către testarea pe animale și în final studiile clinice care vor determina biocompatibilitatea
materialului într-o anumită aplicație și, prin urmare, dispozitivele medicale precum
implanturile sau dispozitivele de livrare a medicamentelor. Rezultatele cercetării au ajuns
la concluzia că, în timpul efectuării testelor de citotoxicitate in vitro a biomaterialelor,
„autorii ar trebui să specifice cu atenție condițiile testului, iar compararea diferitelor studii
trebuie efectuată cu prudență”.[3]

Tabel 1-Definitii ale biocompatibilitații

Cinci definiții ale biocompatibilitații
Calitatea de a nu avea efecte toxice sau dăunătoare asupra sistemelor biologice.
Capacitatea unui material de a funcționa cu un răspuns adecvat al gazdei într-o
aplicație specifica.
Compararea răspunsului tisular produs prin asocierea strânsă a materialului candidat
implantat cu locul său de implant în cadrul animalului gazdă cu acel răspuns tisular
recunoscut și stabilit ca fiind adecvat cu materialele de control.
Se referă la capacitatea unui biomaterial de a-și îndeplini funcția dorită în raport cu o
terapie medicală, fără a provoca efecte locale sau sistemice nedorite beneficiarului
acelei terapii, dar generând cel mai adecvat răspuns celular sau tisular benefic în acea
situație specifică și optimizarea performanței relevante din punct de vedere clinic a
terapiei respective.
Biocompatibilitatea este capacitatea unei proteze implantate în organism de a exista în
armonie cu țesutul fără a provoca modificări dăunătoare.
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

4. ELECTRODUL SENZORULUI DE MASURARE A GLICEMIEI

Fig. 2-Electrodul senzorului de glicemie

Deoarece electrodul vine în contact direct cu interiorul corpului, acesta este

fabricat din materiale biocompatibile care sunt inerte farmacologic. În plus, electrodul
trebuie să fie sterilizabil și netoxic. Multe tipuri diferite de materiale sunt utilizate pentru
a construi o mare varietate de ace hipodermice disponibile. Acele sunt în general realizate
dintr-un oțel inoxidabil sau oțel carbon tratabil termic. Pentru a preveni coroziunea, multe
sunt placate cu nichel. Acul este produs din oțel, care este mai întâi încălzit până când este
topit și apoi tras printr-o matriță concepută pentru a îndeplini cerințele de dimensiune ale
acului. Pe măsură ce se deplasează de-a lungul liniei de producție, oțelul este în continuare
format și rulat într-un fir continuu, gol. Sârma este tăiată corespunzător pentru a forma
acul. Unele ace sunt semnificativ mai complexe și sunt produse direct dintr-o turnare sub
presiune. Alte componente metalice de pe ac sunt, de asemenea, produse în acest mod.[4]
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

5. REACȚII ALERGICE CAUZATE DE PLACAJUL CU NICHEL AL ACULUI

SENZORULUI

Nichelul este un metal răspândit în diverse produse chimice și aliaje, constituind

circa 0,008 % din scoarța Pământului. Acest lucru face ca omul să fie încontinuu expus la
acest metal. Nichelul este corodat de transpirație, salivă și alte lichide secretate de
organism. Incidența alergiei la nichel în populația generală este de circa 30 %, cu o netă
preponderență la femei. Este un metal de culoare alb-cenușie, cu densitatea de 8900
Kg/m3, se topește la o temperatură de 1.455 °C. Ca proprietăți, este maleabil, ductil, tenace
și se deformează plastic ușor la rece. Este rezistent la acțiunea substanțelor organice și
anorganice, cu excepția celor care conțin sulf, și prezintă o mare rezistență la coroziunea
atmosferică, de aceea e utilizat la galvanizare.[5]
Alergia la nichel este o cauză comună a dermatitei alergice de contact - o erupție
cutanată cu mâncărime care apare acolo unde pielea atinge o substanță de obicei
inofensivă.
Acele sunt placate cu nichel pentru a evita coroziunea acestora. Poate fi nevoie de
expunere repetată sau prelungită la nichel pentru a dezvolta o alergie la acesta.
Tratamentele pot reduce simptomele alergiei. Cu toate acestea, odată ce se dezvolta o
alergie la nichel, va exista întotdeauna o sensibilitate la metal și trebuie evitat contactul
cu acesta. Sensibilitatea la nichel poate fi parțial moștenita. Nu se cunoaște cauza exacta
a alergiei la nichel. La fel ca in cazul altor alergii, cea la nichel se dezvolta atunci când
sistemul imunitar îl tratează ca fiind o substanța dăunătoare, mai degrabă decât inofensiva.
In mod normal, sistemul imunitar reacționează doar pentru a proteja corpul împotriva
bacteriilor, virusurilor sau substanțelor toxice.[6]
O reacție alergică (dermatită de contact) începe de obicei în câteva ore până la
câteva zile după expunerea la nichel. Reacția poate dura de la 2 până la 4 săptămâni.
Reacția tinde să apară numai acolo unde pielea a intrat în contact cu nichelul, dar uneori
poate apărea în alte zone ale corpului.[7]

Tabel 2-Elemente care conțin nichel la care o persoana poate fi expusa

Alte elemente cu nichel la care o persoana se poate expune
Piercing-uri
Inele, brățări, coliere, cercei
Brățări de ceas
Catarame de curea
Elemente de fixare pentru îmbrăcăminte(fermoare, nasturi, agrafe)
Rame pentru ochelari
Ustensile utilizate in bucătărie
Ustensile utilizate in cosmetica
Materiale dentare
Proteze
Dispozitive medicale
Telefoane mobile
Taste
Laptopuri, tablete
Dispozitive utilizate pentru fumat
Unelte metalice
Monede
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

5.1. FACTORI CE POT CREȘTE RISCUL DE A DEZVOLTA ALERGIE LA NICHEL

Deoarece nichelul este des întâlnit în bijuterii, alergia la nichel este cel mai adesea
asociată cu cerceii și alte bijuterii care conțin nichel.
Manipularea metalului la locul de muncă. Expunea constantă la nichel crește riscul
de a dezvolta o alergie mai mult decât la persoanele care nu lucrează cu metalul.
Persoanele care au expunere regulată la nichel în timp ce fac „muncă umedă” – ca urmare
a transpirației sau a contactului frecvent cu apa – pot avea mai multe șanse să dezvolte
alergie la nichel (barmani, oameni care lucrează în anumite industrii alimentare și produse
de curățenie casnice). Alte domenii în care există un risc crescut de alergie la nichel includ
metalurgia, croitoria și saloane de coafura.
Manipularea constantă la domiciliu a ustensilelor utilizate în bucătărie și care
conțin nichel.
Femeile sunt mai predispuse la alergie la nichel decât bărbații. Acest lucru se poate
datora faptului că femeile poartă mai multe bijuterii decât bărbații. Un studiu recent a
constatat că femeile supraponderale par să aibă un risc și mai mare de alergie la nichel.
Având antecedente familiale de alergie la nichel. Este posibil să fi moștenit
tendința de a dezvolta o alergie la nichel dacă alte persoane din familia dumneavoastră
sunt sensibile la nichel.
Persoanele care au o sensibilitate la alte metale pot fi, de asemenea, alergice la
nichel.[8]
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

a.
b. c.

Fig.3-Reacție alergică cauzată de placajul de nichel al electrodului senzorului de glucoză

Tabel 2-semnele și simptomele alergiei la nichel

Semnele și simptomele alergiei la nichel
Erupție cutanată sau umflături pe piele
Mâncărime, care poate fi severă
Roșeață sau modificări ale culorii pielii
Pete uscate de piele care pot seamănă cu o arsură
Vezicule si lichid de scurgere in cazuri severe
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

6. CONCLUZII

Sistemul de monitorizare continuă a glicemiei conține un dispozitiv de mici

dimensiuni, senzorul de glucoză, cu un electrod steril, flexibil, foarte delicat, care se
inserează sub piele în anumite zone ale corpului unui individ și care măsoară glucoza din
lichidul interstițial. Glucoza interstițială reflectă glucoza plasmatică.
Deoarece electrodul este partea dispozitivului care rămâne o bună perioadă de timp
sub pielea pacientului, acesta trebuie sa fie realizat dintr-un material biocompatibil. Acul
dispozitivului este realizat din oțel și poate fi sau nu placat cu nichel pentru a evita
coroziunea acestuia în timp.
Chiar și în cazul biocompatibilității teoretice a oțelului din care este alcătuit acul
sau a placajului cu nichel al acestuia cu persoana care folosește senzorul, pot apărea reacții
alergice. Reacția alergica(dermatita de contact) cauzată de nichelul din componenta
dispozitivului este o reacție întâlnită la anumite categorii de persoane. În cazul în care
utilizatorul are sau dezvoltă alergia la nichel, poate folosi ace fără învelișul anticoroziv;
acele vor trebui să fie schimbate mult mai des, deoarece șansele ca pe suprafața lor să
apară coroziunea sunt mai ridicate. Altă opțiune este renunțarea la sistemul de
monitorizare continuă a glicemiei, deși acesta furnizează informații esențiale(citește
valorile glicemiei la fiecare 10 secunde și le înregistrează la fiecare 5 minute, deci 288 de
determinări pe zi) despre evoluția glicemiilor pacientului pentru posibila modificare
adecvată a tratamentului.
 Sistemul de monitorizare continuă a glucozei

BIBLIOGRAFIE
[8] Doctor Raluca Cojocariu-Factori ce pot crește riscul de a dezvolta alergie la nichel-
https://www.educatie-alergii.ro/alergii/alergia-la-nichel/
[5] D. Marian-Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988.
[7] James T. C. Li, M.D., Ph.D., Brent A. Bauer, M.D., Pedro J. Caraballo, M.D., - Nickel
allergy, Symptoms & causes, Diagnosis & treatment, 08/03/2021.
[6] Brar, K. K.- Irritant and allergic contact dermatitis, 2018.
[4] Doctor Mirela Ioana Culman-Cartea mea de diabet, Editura Medicală, 2018.
[3] J.M.Lane, J.E.Mait, A.Unnanuntana, B.P.Hirsch, A.D.Shaffer, O.A.Shonuga-
Comprehensive Biomaterials, 2011.
[2] Williams, D. F.-Definitions in Biomaterials, Proceedings of a Consensus Conference
of the European Society for Biomaterials. Amsterdam: Elsevier, 2004.
[1] The Levels Team-What is a continuous glucose monitor?, 12/03/2021