Ministerul Educaţiei și Cercetării

Liceul ,, Radu Miron” Vaslui

Specializarea: Asistent Medical Generalist

PROIECT DE ABSOLVIRE

Îndrumător: Candidat:

As. med. pr. Avrămescu Daniel Strachinaru I. Rafaela

Vaslui - 2022
 Ministerul Educaţiei și Cercetării
Liceul ,, Radu Miron” Vaslui
Specializarea: Asistent Medical Generalist

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR
CU REUMATISM ARTICULAR ACUT

Îndrumător: Candidat:

As. med. pr. Avrămescu Daniel Strachinaru I. Rafaela

Vaslui – 2022
 CUPRINS

ARGUMENT

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. DATE GENERALE DESPRE R.A.A.

I.1. Anatomia şi fiziologia sistemului osteo-articular ......................................... Pag. 8

I.2. Prezentarea teoretică a bolii

I.2.1. Definiţie .............................................................................................. Pag. 16

I.2.2. Epidemiologie .................................................................................... Pag. 17

I.2.3. Etiopatogenie ..................................................................................... Pag. 18

I.2.4. Tabloul clinic ..................................................................................... Pag. 19

I.2.5. Investigații paraclinice ...................................................................... Pag. 26

I.2.6. Diagnostic ........................................................................................... Pag. 27

I.2.7. Evoluţie. Prognostic. ......................................................................... Pag. 28

I.2.8. Tratament .......................................................................................... Pag. 29

CAPITOLUL II. ÎNGRIJIRI GENERALE

II.1. Internarea pacientului cu R.A.A. în spital .................................................... Pag. 31

II.2. Asigurarea condiţiilor de mediu pacientului cu R.A.A. .............................. Pag. 32

II.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

II.3.1. Măsurarea şi notarea temperaturii ................................................. Pag. 32

II.3.2. Observarea şi notarea respiraţiei .................................................... Pag. 34

II.3.3. Măsurarea şi notarea pulsului arterial ........................................... Pag. 35

II.3.4. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale ......................................... Pag. 36

 II.3.5. Monitorizarea diurezei ..................................................................... Pag. 37

II.4. Alimentaţia pacientului cu R.A.A. ................................................................. Pag. 37

II.5. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului ...................... Pag. 38

II.6. Recoltarea produselor biologice şi patologice .............................................. Pag. 39

II.7. Pregătirea pentru examene paraclinice ........................................................ Pag. 41

II.8. Educaţia pentru sănătate ................................................................................ Pag. 47

II.9. Externarea pacientului cu R.A.A. .................................................................. Pag. 48

CAPITOLUL III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE

III.1. Cazul 1 .............................................................................................................. Pag. 49

III.2. Cazul 2 .............................................................................................................. Pag. 58

III.3. Cazul 3 .............................................................................................................. Pag. 67

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
 ARGUMENT

Suferința, fie ea fizică sau morală, este o parte integrantă din existența terestră. Și nu e om
care sa fi fost scutit de ea…Se pare ca într-o anumită măsură măcar, ea ne ajută să evoluăm. Dar
dacă depășește anumite limite de intensitate sau timp, ea ne leagă aripile. Și atunci trebuie să
căutăm să ieșim din impas.
Dar poate că boala nu este un lucru atât de simplu…Ne-am întrebat vreodată de ce apare?
Poate că ea are un anumit rol în viața noastră și nu este “ o nenorocire care ne lovește din
senin”.
Poate că este un semn, o lecție de viață sau o încercare menită să ne călăuzească spiritual,
chiar cu prețul suferinței fizice. Motivul pentru care s-a realizat această lucrare este cel al
profilaxiei reumatismului articular acut.
Reumatismul articular acut (RAA) a reprezentat timp de multe secole principala cauză a
bolilor cardiace. Declinul drastic al incidenţei RAA după anii celui din urmă război mondial nu
are cauze clare, dar utilizarea largă a penicilinei are o contribuţie importantă. Ţara noastră a
urmat, cu o uşoară întârziere, aceeaşi curbă descendentă, ceea ce a făcut ca prevalenţa
valvulopatiilor reumatismale să scadă considerabil. O remergenţă a RAA este însă oricând
posibilă. Patologia se schimbă în ultimul timp într-un ritm neobişnuit, îndeosebi din cauza
poluării, mai ales chimice şi radioactive, dar şi a schimbărilor în alimentaţie şi modul de viaţă în
general. Astfel apar boli infecţioase noi (SIDA, gripa aviară sau porcină), autismul la copil este
în alarmantă creştere, ca şi boala Alzheimer ş.a.
Revenind la RAA, se spunea că după vârsta de 20 de ani în cazul primului atac, inima este
cruţată. Cazul pe care-l prezentăm infirmă acest lucru.
Se prezintă cazul unei femei care la 32 de ani are primul atac de RAA, urmat totuşi de
instalarea unei stenoze mitrale care evoluează relativ rapid spre etapa simptomatică. 
CONCLUZII:
 1. Reumatismul articular acut poate prinde cordul chiar şi atunci când primul puseu
reumatismal survine după 30 de ani.
 2. Tratamentul corect al atacului de RAA limitează dar nu previne instalarea valvulopatiei
reumatismale.  
3. Între puseul de RAA şi apariţia simptomelor cardiace se scurge un interval clinic liber de
ani de zile, dar în care pot fi surprinse puseele inflamatorii de evoluţie cu ajutorul testelor
biologice de inflamaţie.
 ISTORIC

În primul rând, trebuie știut faptul că reumatismul nu este o boală în sine, ci este un cuvânt
asociat în limbajul comun pentru peste 200 de afecțiuni musculare sau ale sistemului osos.

Ca idee, de boli reumatice suferă cam 50% din populația globului, vorbim aici atât de
femei cât și de bărbați trecuți de vârsta de 35- 40 de ani. Particular, în Romania procentul
oamenilor cu afecțiuni reumatice diagnosticate sare de 60%.

Reumatismul este o afecțiune dureroasă, acută sau, de cele mai multe ori, cronică, care
stânjenește buna funcționare a aparatului locomotor. Chiar dacă nu se vindecă, bolile reumatice
pot fi ținute sub control - tratamentul reumatismului fiind însă deseori complex.

Diferitele tipuri de afecțiuni reumatice sunt indexate în taxonomia de specialitate în funcție

de anumite regiuni.

În cazul în care s-a constatat o serie de dureri auxiliare și o recurență mărită putem vorbim
de: reumatism inflamator, reumatism articular acut, poliartrita reumatoidă, reumatism
abarticular, reumatism degenerativ etc.

Lucrurile sunt simple. Orice durere articulară persistentă trebuie să ne trimită la

reumatolog. Alte simptome sunt reducerea mobilității articulare, dificultatea de a merge sau de a
îndeplini activități profesionale ori casnice uzuale. Odată diagnosticată, boala presupune un
tratament pe termen lung, la care aderența este obligatorie.

În majoritatea cazurilor, reumatismul apare ca urmare a unei dereglări în sistemul imunitar.

Cauzele nu sunt în totalitate cunoscute, dar factorii genetici și unele infecții pot avea un rol în
dezvoltarea și apariția reumatismului.

Reumatismul apare atât la bătrâni, cât și la copii, evoluând diferit de la o persoană la alta.
Unele forme mai grave pot duce la blocarea articulațiilor, a organelor interne și chiar la deces,
netratate la timp.

Primele simptome ale reumatismului pot fi diverse: dureri articulare la schimbarea vremii,
junghiuri în oase, în mușchi când se schimbă presiunea atmosferică, când e ceață, sau dureri
ocazionale, dupa un efort, sensibilitate la frig si accentuarea durerilor in anotimpul rece. Durerile
sunt la inceput de intensitate usoara spre moderata. De asemenea, o cauza declanșatoare poate fi
o infecție streptococică netratată sau tratata ineficient. Durerile pot fi ignorate la început dar
devin insuportabile și pot duce la restrângerea activității zilnice uzuale.
 MOTTO:

,, În fiecare dintre noi,

Se ascunde tainic

Un har nebănuit

Să poţi,

De grija cuiva să porţi,

Inima la fel să- ţi bată

Pentru toţi.

Să fii acolo pentru ceilalţi,

Zâmbind,

Să şti să asculţi, să auzi,

Şi să primeşti, doar

Dăruind.

De-ar vecui în libertate

Acest har,

Miracolul pe Pământ

N-ar mai fi atât de rar.”

HENRI. T.M. NOWEN

 CAPITOLUL I – DATE GENERALE DESPRE
REUMATISMUL ARTICULAR ACUT

I.1. ANATOMIA și FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR

Sistemul osos alcătuiește scheletul care este format din oase si incheieturi si este structura
de baza ce sustine corpul uman.
Oasele oferă un suport rigid tesuturilor moi ale corpului si formeaza parghii ce se misca cu
ajutorul contractiilor musculare. Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite între ele
prin diferite articulații. Mărimea respectiv forma diferitelor oase este deteminată de funcția
anatomică. Cel mai mare os este femurul având 50 de cm iar cel mai mic este scărița (2,6 cm),
unul din oscioarele auditive. Oasele sunt piese rigide, componente ale scheletului. Ele
îndeplinesc mai multe roluri funcționale:
1. Rol de pârghii ale aparatului locomotor. Asupra lor acționeaza mușchii, asigurând
susținerea și locomoția corpului.
2. Rol de protecție a unor organe vitale:
- cutia craniana pentru creier
- canalul rahidian pentru maduva spinarii
- cutia toracica pentru inima si plamani
- bazinul osos pentru organele pelvine
3. Rol antitoxic. Oasele rețin anumite substanțe toxice (Hg, Pb, F) pătrunse accidental în
organism și le eliberează treptat, fiind eliminate renal. În felul acesta concentrația sanguină a
toxicului nu crește prea mult și sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe.
4. Rol de sediu principal al organelor hematopoetice. La copii toate oasele, iar la adult
oasele late conțin măduva roșie, hematogenă.
5. Rol în metabolismul calciului, fosforului și electroliților. Oasele reprezintă
principalul rezervor de substanțe minerale al organismului.
Oasele pot fi împărțite în 4 mari grupe:
- oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, ușor curbate, au rolul de a amortiza șocurile
(oasele gambei, brațului, degetelor);
- oasele scurte sau cubice, sunt colțuroase, groase (oasele carpiene și tarsiene);
- oasele neregulate de forme și dimensiuni variate;
- oasele late (coastele, craniu, spate) reprezintă scuturi ale organelor vitale.

8
 Articulațiile sunt organe de legatura dintre oase si sediul miscarilor dintre piesele
scheletice care vin in contact.
Articulațiile realizeaza legaturi mai mult sau mai putin mobile intre doua sau mai multe
segmente osoase, prin cartilaje și ligamente, țesuturi elastice, conjunctive, foarte rezistente care
se inseră pe oase.
Se cunosc două mari categorii de articulații:
a) Sinartroze, care realizează continuitate între segmente osoase.
b) Diartroze care creează o discontinuitate între capetele oaselor

Sinartrozele au o mobilitate redusă, chiar deloc, în unele cazuri.

Ele se impart în:
- sindesmoze, unde capetele osoase sunt legate prin țesut conjunctiv (colagen și fibre
elastice), cum se găsesc la articulatiile ulno-radiale, intervertebrale, dento-maxilare etc.
- sincondroze, formate din cartilaje hialine, fibroase, cum se întâmplă între corpurile
vertebrale
- sinostoze, constituite din țesut osos, ca între ilion, ischion și pubis (împreună formează
coxalul).

Diartrozele sunt articulații cu mobilitate mare, permițând mișcari diverse. Oasele între
care exista o diartroza au capetele învelite într-o capsulă articulara; între cele două capete se
găsește cavitatea articulară, umplută cu lichidul sinovial. Acesta are rolul de a atenua frecarea
activă, dureroasă dintre cele două capsule articulare.
Lichidul sinovial este menținut ca într-un săculeț, de membrana sinovială.
După numarul de capete osoase care participa la realizarea unei diartroze,se cunosc
urmatoarele tipuri:
- diartroze simple cu joncțiunea între două oase (scapulo-humerală)
- diartroze complexe cu mai multe capete osoase care se articulează (articulația
genunchiului: femur, rotulă, tibia; articulația mâinii:ulna, radius, oasele carpiene).
Un al treilea tip de articulații”simfizele”, întrunesc trăsături de sinartroze (cu ligamente
fixe) și diartroze (având o schiță de cavitate articulară);
Amfiartrozele sunt articulații cu suprafețe articulalare plane sau usor concave (articulațiile
dintre corpurile vertebrale care se fac prin interpunerea discurilor intervertebrale). Aceste
articulații sunt semimobile.

9
 Artrodiile sunt articulații sinoviale, cu o mare mobilitate. La nivelul unei articulații
mobile, mișcările depind de forma suprafețelor articulare. Ele se pot realiza în jurul unui ax, a
două axe sau a trei axe.
Elementele unei artrodii sunt:
- suprafețe articulare
- capsula articulară
- membrana sinovială
- cavitate articulară
- ligamente articulare

Tipurile de mișcări în articulații:

Flexie-Extensie – mișcări de apropiere sau îndepărtare a două segmente alăturate. Se fac în
jurul unui ax transversal.
Abducție-Adducție - se fac în jurul unui ax transversal. Prin adducție se realizează
apropierea față de axul median al corpului, iar prin abducție îndepîrtarea față de axul median.
Rotație – mișcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului ce se
deplasează; poate fi externă sau internă, după cum segmentul se rotește spre corp sau în afară.
Circumducție - este mișcarea complexă care totalizează flexia, extensia, adducția,
abducția și le asociază cu rotația.
Pronație-Supinație – pronația este miscarea de rotatie a mainii,prin care policele se
roteste medial, palma privind in jos, iar supinatia este miscarea inversa.
Elemente de mecanică osteo-articulară
Funcționarea aparatului osteo-articular se face utilizand un sistem de tip parghie.Astfel, o
articulatie are un punct de sprijin (S), mai mult sau mai puțin fix, unul în care acționează o
rezistenta (R), reprezentat cel mai des prin mușchiul care se contractă.
În organismul nostru funcționeaza trei tipuri de pârghii, astfel:
a) Pârghii de ordinul I, RSF, caracterizate prin interpunerea punctului de sprijin între
celelalte două. Tipic pentru articulația atlano-condiliană, cu reperele:
- în extensia capului, sprijinul se face pe articulatia atlano-condiliana, rezistenta o
realizeaza partea faciala craniului, iar forța este dezvoltată prin contracția mușchilor extensori ai
cefei.
- în flexia capului,situatia se inverseaza,punctual de sprijin ramane acelasi,dar forta
actioneaza pe partea anterioara a gatului(muschii flexori)iar rezistenta se dispune posterior.

10
 b) Pârghii de ordinul II, FRS care se caracterizează prin intreruperea punctului de
rezistenta intre cel de sprijin si cel de forta.O astfel de situatie se gaseste cand ne ridicam pe
varful picioarelor.Atunci sprijinul se face pe falange,puncte fixe,greutatea corporala se lasa in
dreptul articulatiei tibio-fibulara-astragaliana,iar forta care se opune acesteia este reprezentata de
muschiul triceps sural(constituit din gastrocnemian si solear).
c) Pârghii de ordinul III, SFR care au punctul de forta intre celelalte doua. Un astfel de
parghie se realizeaza la flexia membrelor.
Punctele de sprijin sunt reprezentate de capatul inferior al humerusului si al femurului,
rezistentă de capetele distale ale membrelor (palma și talpă), iar forta este dezvoltata prin
contractia muschilor brahial si biceps brachial si de bicepsul femural, semimembranos,
semitendinos si adductor lung, la picior.

Articulația genunchiului
Genunchiul este reprezentat de regiunea articulara situate la jonctiunea coapsei cu gamba.
Articulatia genunchiului uneste femurul cu tibia si cu rotula.Adaptarea perfecta a suprafetei
articulare a femurului cu cea a tibiei este asigurata prin existenta a doua formatiuni
fibrocartilaginoase, denumite meniscuri.
Ligamentele foarte puternice garanteaza o stabilitate perfecta a acestei articulatii.
Articulatia genunchiului are doua grade de libertate.
Miscari de rotatie interna si externa si inclinatie laterala.

Articulația mâinii
Un numar de 27 de oase constituie scheletul de baza al pumnului si mainii. Aceste oase
sunt grupate in carpiene, metacarpiene si falange.
Articulatia pumnului cea mai complexa articulatie a corpului,este formata din 8 oase
carpiene grupate in doua randuri avand miscari foarte limitate intre ele. De la radius spre ulna,
randul proximal consta din osul scafoid, semilunar, piramidal si pisiform. În aceeasi directie,
randul distal consta in oasele trapez, trapezoid, capitat si osul carlig.
Toate oasele carpiene participa la functionarea incheieturii mainii cu exceptia osului
pisiform, care este un os sesamoid prin care trece tendonul muschiului flexor ulnar al
carpienelor.
Osul scafoid serveste ca legatura intre cele doua randuri si de aceea este mai vulnerabil la
fracturi.

11
 Randul distal al oaselor carpiene este foarte puternic atasat de baza celui de-al doilea si al
treilea matacarpian, formand o unitate fixa. Toate celelalte structuri (unitati mobile) se misca in
relatie cu unitatea stabila.
Mana contine 5 oase metacarpiene. Fiecare metacarpian prezinta o baza, trunchi, gat si un
cap. Primul os metacarpian al policelui este cel mai scurt si mai mobil. Se articuleaza proximal
cu osul trapez. Celelalte 4 metacarpiene se articuleaza cu trapezoidul, capitatul si osul carlig, la
nivelul bazei. Fiecare cap matacarpian se articuleaza distal cu falanga proximala a fiecarui deget.
Mana contine 14 falange. Fiecare deget contine 3 falange (proximala, mijlocie si distala)
cu exceptia policelui care are doar doua falange.
Mișcările
Mobilitatea acestei articulatii este foarte importanta si se realizeaza prin miscari de flexie si
de extensie ale articulatiei mainii cu antebratul.
Ea permite de asemenea miscari laterale de inclinare spre interior a bratului si a cotului sau
miscarea cotului spre exterior.

Articulatia gleznei
Articulatia gleznei este ca o balama. Dar este mult mai mult decat o simpla balama,glezna
este formata din mai multe structuri importante.
Modelul unic al gleznei face articulatia foarte stabila. Articulatia trebuie sa fie stabila
pentru a sustine greutatea corporala de 1,5 ori cand persoana merge si de 8 ori cand persoana
alearga.
Functionarea normala a gleznei este necesara pentru un mers usor si fara efort. Muschii,
tendoanele si ligamentele care sprijina articulatia gleznei functioneaza impreuna pentru a
propulsa corpul.
Structurile importante ale gleznei pot fi impartite in mai multe categorii.Acestea sunt:
- oasele si articulatiile
- ligamentele si tendoanele
- muschii
- nervii
- vasele de sange
Articulatia gleznei este formata din conexiunea a 3 oase. Osul gleznei poarta numele de
talus;fata superioara a talusului se potriveste intr-un locas din capetele inferioare ale tibiei si
fibulei (osul subtire al gambei); fata inferioara a talusului sta pe osul calcaiului numit calcaneu.

12
 Talusul functioneaza ca o balama în locasul sau pentru a permite piciorului sa se miste in
sus (dorsiflexie) si in jos (flexie plantara).
In interiorul articulatiei,oasele sunt acoperite cu un material alunecos numit cartilaj
articular.Acesta este un material care permite oaselor sa se miste usor unul pe langa altul in orice
articulatie a corpului. Grosimea cartilajului este de aproximativ 0,6 cm in majoritatea
articulatiilor care suporta greutati,cum ar fi glezna,soldul sau genunchiul.Este suficient de moale
pentru a permite absorbtia socurilor si destul de puternic pentru a rezista toata viata, atata timp
cat nu este lezat.
Ligamentele sunt tesuturi moi care leaga oasele intre ele.Acestea sunt asemanatoare
tendoanelor,doar ca acestea din urma unesc muschii de oase.
Ligamentele si tendoanele sunt structuri formate din fibre mici dintr-un material numit
colagen.
Ligamentele de ambele parti ale gleznei ajuta la mentinerea oaselor impreuna.
Trei ligamente realizeaza ligamnetul lateral complex, pe partea laterala a gleznei, la
distanta cea mai mare fata de cealalta glezna. Acestea include ligamnetul talofibular anterior,
ligamnetul calcaneo fibular si ligamentul talofibular posterior. Un ligament gros, numit
ligamentul deltoid sustine glezna medial (pe fata cea mai apropiata de cealalta glezna).
Ligamentele care inconjoara glezna ajuta la formarea capsulei articulare. O capsula
articulara este un sac impermeabil care se formeaza in jurul oricarei articulatii. Este formata din
ligamentele din jurul articulatiei si din tesutul moale aflat intre ligamentele care umple spatiile
lasate de aceasta si formeaza un sac.
Articulatia gleznei, este sustinuta, de asemeni de tendoanele din jur.
Tendonul lui Achile este cel mai important tendon pentru mers, alergat si sarit. Se ataseaza
de muschii gambei si apoi de calcaneu, mergand pana la nivelul degetelor.
Tendonul tibial posterior ajuta la sprijinirea arcului si permite intoarcerea piciorului spre
interior. Tendonul tibial anterior permite ridicarea piciorului. Doua tendoane merg prin spatele
maleolei laterale; acestea, numite peroneale, ajuta la rasucirea piciorului in jos si in afara.

Articulația cotului
Este o diatroza intre humerus,radius si ulna.
Functional aceasta articulatie este alcatuita din 3 articulații:
- humero-ulnara
- humero-radiala

13
 - radio-ulnara proxima
Cavitatile articulare comunica intre ele si exista o singura capsula articulara.
Capsula articulatiei cotului este intarita de ligamente si anume:
- ligamentul medial sau ulnar
- ligamentul lateral sau radial
- ligamente anterioare si posterioare
Articulatia cotului are un singur grad de libertate iar miscarile posibile sunt:flexie si
extensie.
Articulatia radio-ulnara
Anatomic sunt doua articulatii radio-ulnara respectiv proximala si distala la care se poate
adauga sindesmoza radio-ulnara.
Are un singur grad de libertate,miscari posibile fiind:pronatia si supinatia.
In supinatie cele doua oase sunt paralele iar in pronatie radiusul incruciseaza ulna in
formarea literei x.

Articulația scapulo-humerală
Oasele care intra in alcatuirea umarului sunt humerusul, scapula si clavicula. Acoperisul
umarului este format dintr-o portiune a scapulei numita acromion.
Exista de fapt 4 articulatii care formeaza umarul. Principala articulatie a umarului, numita
articulatia glenohumerala, se formeaza in locul in care capul humeral se potriveste la nivelul unei
scobituri de la nivelul scapulei. Aceasta scobitura poarta numele de cavitate glenoida.
Articulatia acromio-claviculara se gaseste intre acromion si clavicula.
Articulatia sterno-claviculara realizeaza conexiunea intre brat si umar si scheletul principal
al toracelui anterior.
O articulatie falsa se formeaza in locul in care scapula gliseaza la nivelul toracelui.
Aceasta articulatie, numita articulatia scapulo-toracica, este importanta deoarece necesita
ca muschii din jurul scapulei sa functioneze impreuna, pentru a mentine glenoida in linie in
timpul miscarilor umarului.
Cartilajul articular este un material care acopera capetele articulare ale fiecarui os.
Functia cartilajului articular este sa absoarba socurile si sa ofere o suprafata foarte neteda
pentru a inlesni miscarile.
La nivelul umarului capsula articulara este formata dintr-un grup de ligamente care leaga
humerusul de glenoida. Aceste ligamente sunt principala sursa de stabilitate a umarului.

14
 Articulatia scapulo-humerala are 3 grade de libertate, miscarile posibile sunt: flexia,
extensia, abductia, adductia, rotatia mediala si laterala, circumductia.
Articulatia coxofemurală
Articulatia coxofemurala sau articulatia sodului face legatura dintre femur si osul iliac si
este una dintre cele mai robuste articulatii ale corpului uman imbinand stabilitatea cu mobilitatea
datorita combinatiei dintr-o capsula articulara foarte rezistenta si trei ligamente groase, si anume:
- capsula articulara
- ligamentul iliofemural
- ligamentul ischiofemural
- marele trohanter al femurului
Ea este considerata o articulatie sinoviala deoarece oasele se articuleaza intr-un spatiu
numit cavitate articulara. Aceasta este acoperita cu un strat de cartilaj hialin, cartilajul articular,
care acopera oasele cu un strat neted, ceea ce reduce frictiunea in timpul miscarilor si
amortizeaza socurile.
Capsula articulară este foarte densa si foarte rezistenta,ea se intinde de la circumferinta
acetabului pana la colul femoral.
Mișcări posibile: flexia, extensia, abductia, rotirea.

Figura 1 – Oasele mâinii

15
I.2. PREZENTAREA TEORETICĂ A REUMATISMULUI ARTICULAR ACUT

I.2.1. DEFINIȚIE

Reumatismul articular acut denumit şi reumatism Bouillaud-Sokolski, este o boală

inflamatorie acută determinată de infecţia faringo-amigdaliană dată de streptococul beta
hemolitic de grup “A” care poate afecta: articulaţiile, inima, sistemul nervos central, pielea,
ţesutul subcutanat.
RAA este o boală “post streptococică” apărând ca o complicaţie tardivă după o infecţie
faringiană cu streptococ beta hemolitic care, prin mecanisme imune umorale şi celulare
incomplet elucidate determină modificări inflamatorii ale colagenului.
RAA se prezintă clinic ca o boală acută, febrilă, în general autolimitată, cu tendinţe de
recidive frecvente cu ocazia unor noi faringite streptococice. Manifestările clinice majore sunt
poliartrita, cardita, coreea, nodulii subcutanaţi şi eritemul marginal.
Deşi RAA este considerat ca o boală articulară, cardita este manifestarea clinică cea mai
importantă determinând leziuni cardiace cronice (valvulopatii fibro-calcare cardiomiopatii) şi
moartea. Depistarea precoce şi tratarea corectă cu antibiotice a faringitelor streptococice previn
apariţia RAA şi a recurenţelor.
Boala este definită ca o afectiune generala inflamatorie cu etiopatogenie streptoalergica si
localizare predominant cardio-articulară, având caracteristică morfologică nodulul Aschoff,
evoluție cronică cu recidive și frecvente sechele cardiace.
Clinica infecției streptococice cuprinde, în ordinea frecventei: angina acuta streptococica;
amigdalita cronica criptica cu pusee de acutizare streptococica; sinuzita streptococica; abcesul
dentar; granulomul apical dentar cu acutizari streptococice; scarlatina; erizipelul; abcesele si
flegmoanele streptococice tegumentare; plagile suprainfectate cu streptococci; infectiile
puerperale streptococice.
Medicina contemporană a preluat și îmbogățit noțiunea de “infecție de focar”definite
astfel, reconsiderand-o în lumina conceptiilor imunopatogenice actuale. Astfel, tolerarea
histologică și imunologică a prezenței germenilor cu antigenitate definite în focare limitate din
organism (amigdale, sinusuri ale feței, alveola dentară apicală, colecist, apendice, anexe genitale,
prostată) produce o “iritare” cronică nespecifică a sistemului imunocompetent, determinând stări
de hiperreactivitate umorală sau celulara.
În acest mod, acutizarea infecției de focar sau apariția unei noi infecții în organism
determină o reacție imună exagerată, posibil patogenă.

16
I.2.2. EPIDEMIOLOGIE
Incidenţa.
RAA la 0,1 – 2 % din populaţie, incidenţa fiind mai mare în ţările din lumea a treia ( 3% )
anual, apoi în întreaga lume 15 – 20 milioane de cazuri noi. În ţara noastră incidenţa anuală a
fost de 2,1 – 2,4%. Incidenţa RAA s-a redus semnificativ în toate ţările dezvoltate, datorită
creşterii nivelului de trai şi tratamentului profilactic al infecţiilor streptococice cu antibiotice.

Factori favorizanţi.
Apariţia RAA şi a carditei reumatismale este influenţată de vârstă, infecţiile faringiene
streptococice, severitatea evoluţiei clinice a primului atac de RAA, factorii geografici şi socio-
economici.
Vârsta - RAA este o boală a copilăriei. Peste 90% din cazuri apar între 5 şi 15 ani,
perioadă în care şi incidenţa faringitelor streptococice este mai mare. Boala este rară sub 4 ani şi
incidenţa ei scade progresiv sub 15 ani. Frecvenţa carditei este invers proporţională cu vârsta,
apărând în peste 90% din cazuri între 5 şi 15 ani, la 15 – 40 % între 16 şi 30 ani şi 5 – 6 % peste
31 ani.
Sexul - nu influenţează apariţia bolii. Femeile au predilecţie pentru apariţia coreei și a
stenozei mitrale.
Infecţiile faringiene cu streptococ – betahemolitic gr. A au rol esenţial în apariţia R.A.A.
Rata de apariţie a R.A.A. în cursul infecţiilor streptococice este de 0,3 – 3 %, fiind mai mare la
cei cu faringite exudative şi la cei care trăiesc în aglomeraţii umane.
Factorii geografici şi climatici:
Boala este mai des întâlnită in zonele de climă temperată. În ţările cu climă caldă, incidenţa
bolii este mai redusă, corespunzător cu incidenţa anginelor streptococice.
Urbanizarea: RAA este mai des întâlnită în oraşele industrializate, suprapopulate, în
comparaţie cu zonele rurale.
Urbanizarea predispune la boală datorită aglomeraţiei care favorizează răspândirea
infecţiilor streptococice.
Starea economică, condiţiile de locuit, aglomeraţia:
RAA este mai des întâlnită între membrii colectivităţii mai sărace. Umezeala şi igrasia
favorizează apariţia bolii. Incidenţa bolii este legată de aglomeraţia din locuinţă, prevalent
cardiopatiei reumatice, fiind cu atât mai mare cu cât numărul persoanelor dintr-o încăpere este
mai mare.

17
I.2.3. ETIOPATOGENIE
Cu toate că etiologia RAA este cunoscută, mecanismele patogene care afectează infecţia cu
streptococii beta hemolitic de grup A tip 12 şi leziunile tisulare caracteristice bolii nu au fost încă
complet elucidate.
Procesul inflamator reumatismal are un caracter poliform:
 Caracter exudativ – la nivelul seroaselor;
 Caracter proliferativ – granulomatos – în miocard;
 Caracter distructiv – scleros pe valvule;
Acest fapt face plauzibilă intervenţia mai multor verigi patogene care sunt:
a) Acţiunea toxică:
Streptococul beta hemolitic de grup A tip 12 eliberează în mediile de cultură o multitudine
de substanţe: enzime, toxine, enzime şi toxine.
Streptolizina “O” produsă de tulpinile izolate din faringele bolnavilor cu RAA este dotată
cu capacitatea de a distruge lizozomii.
În cursul puseului acut reumatismal prezintă o activitate a fibrinolizei ce concordă cu:
- creşterea fibrinogenemiei;
- prezenţa infecţiei de focar.
Unele enzime produse de streptococ (streptokinaza, hialuronidaza) se comportă ca factori
de declanşare (“trigger”) a inflamaţiei activând sistemul fibrinolitic kininogenetic.
b) Reacţiile alergice:
RAA apare numai la bolnavii infectaţi cu SBHA – 12 şi care prezintă o hipersensibilitate la
produsele streptococice. Prezenţa intervalului liber dintre angină şi faringită şi puseul acut
reumatismal este interval în care se produc anticorpii. În acest mod, anticorpii produşi de
streptococ hipersensibilizează inima şi vasele şi se formează subanticorpi, antimiocard. Creşterea
exagerată a titrului ASLO faţă de antigenele streptococice.
c) Autoimunitatea
S-a constatat că serurile, la mai mult de jumătate dintre bolnavi cu RAA şi coree conţin
anticorpi Ig G care reacţionează selective cu citoplasma celulelor din nucleii bazali ai creierului.
Titlul acestor anticorpi evoluează paralel cu activitatea clinică a bolii. Ei sunt absorbiţi de
membrana celulare a SBHA, dar nu şi de membrane celulelor miocardice. Anticorpii circulanţi,
care apar ca urmare a stimulării antigenice prin infecţia streptococică survenită pe un teren
favorizant (genetic) manifestă o reactivitate încrucişată faţă de diferite structuri antigene ale
organismului, declanșând un lanţ de reacţii locale cu potenţial și histopatogen.

18
I.2.4. TABLOUL CLINIC

DEBUT:
În formele sale tipice, debutul RAA este precedat cu aproximativ 2 săptămâni (interval de
variaţie 7-28 zile) de o infecţie cu SBHA (rinitofaringită, angină, scarlatină) după care urmează
perioada de latenţă asimptomatică sau cu manifestări minime încadrate în aşa numita „stare
postangioasă” cu:
- astenie
- subfebrilitate
- cefalee
- inapetenţă, acuze dispeptice, etc.

MODALITAŢI DE DEBUT:
1) DEBUTUL PARTICULAR FEBRIL CU:
- poliartralgii fugace;
- febră;
- uşoară limitare funcţională.
2) DEBUTUL CARDIAC:
- dureri precordiale;
- palpitaţii;
- tahicardie;
- uneori fenomene de insuficienţă cardiacă;
- dispnee;
- hepatalgii;
- edeme.
3) DEBUTUL CEREBRAL: cu manifestări caracteristice de coree; apar eventual în urma
unui traumatism fizic sau psihic.
4) DEBUTUL DIGESTIV: cu dureri abdominale vagi, care pot atinge în unele cazuri o
intensitate remarcabilă până la a simula o urgenţă chirurgicală.
5) DEBUTUL FEBRIL: manifestat prin
- febră moderată de origine necunoscută;
- cefalee;
- astenie;
- inapetenţă;

19
 - alterarea stării generale.
PERIOADA DE STARE:
După 1- 3 săptămâni de la vindecarea anginei streptococice începe perioada de stare, ce se
caracterizează prin:
a) Manifestări generale:
- febră;
- tahicardie;
- paloare;
- transpiraţii abundente;
- epistaxis.
b) Manifestări articulare:
- artralgii;
- artrită.
c) Manifestări cutanate:
- noduli subcutanaţi (Mexnet);
- eritem marginal.
d) Manifestări viscerale:
- pleurezii;
- congestii pulmonare;
- nefrite:
- hepatite
e) Manifestări cardiace: Cardită.
f) Manifestări nervoase:
- coree Sydenham;
- reumatism cerebral.
g) Manifestări biologice:
- anemiei discretă;
- hiperleucocitoză;
- VSH crescut:
- fibrinogen crescut;
- alfa -2 şi gama grobule crescute;
- titrul ASLO crescut;
- semne ECG : alungirea intervalului P-R, Q-T; subdenivelarea S-T cu inversarea undei T.

20
 a) Manifestări generale:
Febra - este semnul general cel mai constant întâlnit in cadrul RAA; reprezintă un indicator
clinic relativ fidel al activităţii procesului inflamator. Poate avea aspecte variate în funcţie de caz
şi mai ales de precocitatea tratamentului cu salicităţi. Se pot întâlni următoarele tipuri de febră:
- febră neregulată;
- subfebrilitate prelungită;
- subfebrilitate prelungită punctată de ascensiuni periodice care se succes cu neregularitate;
- hiperpirexie (rar).
Episoadele mai intens febrile corespund cu afectarea unor articulaţii, cordului, plămânului.
Tahicardia: Apare o tahicardie sinusală disproporţionat de mare în raport cu febra. Dacă
tahicardia persistă şi dup normalizarea temperaturii este posibilă afectarea cardiacă. În perioada
de convalescenţă poate apărea bradicardia sinusală.

b) Manifestări articulare:
Artralgia - durere la nivel articular şi periarticular fără semne obiective de inflamaţie. Este
o formă de afectare articulară dar, fără apariţia unei artrite, reprezintă un simptom nespecific.
Artrita: apare la 3/4 din pacienţi în stadiul acut de boală, afectarea articulară este multiplă
şi migratorie, apărând noi artrite în timp ce intensitatea inflamaţiei de la nivelul articulaţiilor
afectate anterior se diminuează. În cadrul unui puseu reumatic, foarte rar este afectată aceeaşi
articulaţie de două sau mai multe ori. Sunt afectate articulaţiile mari ale membrelor inferioare
(şold, genunchi, tibiotarsiene) şi apoi articulaţiile membrelor superioare (umăr, cot, mână).
Articulaţiile afectate:
- sunt dureroase;
- mobilitatea lor este mult redusă, făcând de multe ori imposibile mersul şi utilizarea
membrelor superioare;
- sunt tumefiate;
- tegumentele care le acoperă sunt calde şi roşii prin vasodilataţii intense;
- creşte cantitatea de lichid sinovial.
Apariţia artritei este rapidă, intensitatea maximă a simptomelor atingându-le numai câteva
ore după debutul inflamaţiei. Artrita din RAA nu determină niciodată:
- separaţia articulară;
- deformări permanente;
- modificări radiologice lezionare.

21
 Durata medie pentru o atingere articulară este de 4-5 zile. Artrita se vindecă fără sechele.
c) Manifestări cutanate:
Nodulii subcutanaţi ( Meynet) – sunt percepuţi ca ridicături cutanate, au formă rotundă sau
ovală, de mărimea unui bob de mazăre, cu diametrul de 1 mm - 2 cm, de culoare cenuşie, sunt
nedureroşi, nu afectează tegumentul supra adiacent.
Pot fi ataşaţi de fascii şi aponevroze, tendoane şi periost.
Sunt localizaţi în special la nivelul proeminenţelor osoase, mai frecvent pe: scalp, coate,
faţa dorsală a mâinilor, clavicule, stern, creasta iliacă, patela, creasta tibială, maleolă.
Nodulii variază ca număr, dar de obicei ei sunt în număr de 3 – 4 şi apar mai târziu în
comparaţie cu alte manifestări. Nodulii pot apărea în valuri succesive şi dispar rapid sau pot dura
1- 2 săptămâni, rar peste o lună.
Nodulii subcutanaţi sunt consideraţi patognomonici şi pot apărea singuri sau însoţind alte
manifestări locale ale RAA. Prezenţa nodulilor subcutanaţi semnifică afectarea cardiacă
concomitentă sau ulterioară, reprezentând un indicator de severitate a bolii.
Eritemul marginal numit şi eritem circinat , apare cu o frecvenţă de 5 - 10%, are un
caracter fugace, face parte din cele cinci criterii majore ale bolii. Apare la nivelul trunchiului, pe
segmente proximale ale membrelor. Are o evoluţie rapidă de la formarea unei erupţii maculo-
papuloase-eritematoase cu elemente de câţiva milimetri la:
- leziuni eritematoase mai mari, rotunde cu central palid;
- leziuni semilunare care se intersectează pe pielea trunchiului determinând traiecte
şerpuitoare, leziunea devine mai evidentă după o baie caldă.
Caracteristicile eritemului sunt :
- marginile sunt puţin proeminente, net delimitate;
- este de culoare roz – pal sau roşu – întunecat, uşor maroniu.
Eritemul marginal este nedureros, nepruriginos, neîndurat. Apare rapid şi dispare rapid,
pentru a reapărea în altă regiune mai îndepărtată de linia mediană (în mod centrifug).

d) Manifestări viscerale:
Pleurezia - este o manifestare rară, lichidul pleural este clar, bogat în albumină cu limfocite
şi placarde endoteliale. Pleurezia este însoţită uneori de pericardită.
Pneumonia - este concomitentă carditei. Par fenomene de condensare sau de edeme Cut
(datorită insuficienţei cardiace).

22
 Dureri abdominale - reprezintă simptomul de debut al unui RAA, simulând, rar, un
abdomen acut chirurgical.

e) Manifestări nervoase:
Coree Sydenham:
Coree - mişcări involuntare şi dezordonate ale extremităţilor. Apare la 1-6 luni după
infecţia streptococică.
Apare aproape numai la copii, mai frecvent la fete, iar după pubertate apare în
exclusivitatea la femei. Jumătate din pacienţii cu coree prezintă concomitent cardită sau vor
dezvolta cardita în cadrul aceluiaşi puseu reumatismal.
În unele cazuri, coreea apare izolată, în absenţa altor manifestări RAA.
Manifestările coreei:
Manifestările apar treptat, dar uneori debutul poate fi urmare a unui şoc psihic sau emotiv.
Copilul afectat începe:
- să scape obiecte din mână;
- să verse lichide când încearcă să bea din cană;
- să scrie urât;
- să nu se mai poată încheia la nasturi sau lega la şireturi.
Treptat apar mişcări involuntare, bruşte, necoordonate ale membrelor, ochilor, muşchilor,
mimicii, determinând:
- grimase groteşti;
- zâmbete inadecvate;
Mişcările parasite sunt accentuate de:
- activitatea fizică, emoţii;
- sunt diminuate în repaus sau sub sedare;
- dispare în somn ;
Vorbirea este afectată în grade variabile, până la imposibilitatea comunicării verbale.
Aspectul caraghios al copilului contrastează cu rezultatele bune la învăţătură ale acestor
copii.
Există cazuri severe în care apar :
- tulburări de deglutiţie;
- incontinenţă sfincteriană;
- mişcări violente care pot produce traumatisme.

23
 Există şi cazuri în care este afectată numai o jumătate a corpului sau un singur membru
(hemicoree).
Copilul afectat prezintă labilitate emoţională cu crize de râs şi plâns.

Examenul fizic:
Mişcările coreice pot fi provocate cerând pacientului să întindă braţele şi degetele şi să
scoată limba. Se constată că membrele întinse prezintă mişcări tipice – apare hiperextensia – la
nivelul articulaţiilor meta – carpo – falangiene şi hiperflexia – la nivelul articulaţiei pumnului.
Limba este greu de ţinut fixă în afara gurii şi adesea este muşcată. Mişcările fine ale
degetelor (ridicarea unui obiect de jos) sunt greu de executat. Nu există leziuni neurologice
specifice coreei; LCR este normal. Durata bolii este de 8 – 15 săptămâni, dar poate fi şi până la 2
ani.
Coreea poate coexista cu cardita sau poate fi urmată de aceasta, dar nu coexistă cu artrita.
Coreea se vindecă fără sechele în decurs de săptămâni sau luni.
Reumatismul cerebral – se manifestă prin :
- tulburări de comportament;
- cefalee;
- delir;
- confuzie;
- insomnie;
- anxietate;
- hipertermie;

f) Manifestări cardiace:
Manifestările cardiace sunt cele care conferă bolii nota de gravitate conform vechiului
aforism: „reumatismul linge articulaţiile dar muşcă inima”.
Cardita presupune:
- afectare în ansamblu a inimii;
- dificultatea de a deosebi la un moment dat atingerea miocardului de cea a endocardului;
- este mai frecventă la copii decât la adulţi, la fete decât la băieţi.
Cardita este cea mai importantă manifestare prin pronostic, uneori semnele atingerii inimii
ne sunt clinic aparente; numai observaţia continuă a pacientului le poate descoperi iar uneori,
constatarea leziunii valvulare se face după atacul acut.

24
 Semnele carditei:
- asurzirea zgomotelor cardiace ;
- apariţia suflurilor: holosistolic - la vârf; mezodiastolic - apical; diastolică pe marginea
stângă a sternului.
- schimbarea caracterului suflurilor preexistente;
- frecătura pericardică (semn de pericardită);
- tahicardie galopantă;
- zgomot de galop;
- dispnee cu ortopnee;
- cianoză;
- edeme periferice;
- modificări ECG – alungirea intervalului P-R;
- tulburări de ritm.
Forme clinice particulare:
1) Forma cardiac pură cu:
- febră; tahicardie;
- dispnee; asurzirea zgomotelor;
- semne biologice.
2) Forma articulară atipică cu:
- monoartrită;
- poliartralgii difuze.
3) Forma infecţioasă cu tablou septicemic, forme abdominale;
4) Forma articular subacută: durează câteva luni până la 1- 2 ani fără cardită
5) Forma fibroasă cu:
- reacţii aponevrotice;
- deformări.
6) Forma cardiac malignă.

În reumatismul articular acut se mai întâlnesc:

- manifestări abdominale (pseudoapendicita acută, peritonita reumatică, gastroenterita

catarală);

- manifestări renale (albuminurie minoră și hematurie în cadrul unei glomerulite în focar);

25
 - manifestări endocrine (tiroidite și hiper- sau hipotiroidie);

- manifestări oculare (iridociclita);

- spleno-adenomegalie.

I.2.5. INVESTIGAȚII PARACLINICE

Teste care semnează infecția streptococică:

- evidențierea streptococului beta-hemolitic în cultura din exsudatul faringian (trebuie

făcuta precoce înainte de penicilinoterapie);

- creșterea titrului A.S.L.O. (începe la 5-15 zile de la infecția streptococică și se “stinge”

sub corticoterapie sau la 3-6 luni de la vindecarea clinică a puseului de reumatism articular acut);

- evidențierea anticorpilor antihialuridaza, antistreptokinaza și a anticorpilor anti-M care

persistă 2 ani de la infecția streptococică generatoare de puseu evolutiv de reumatism articular
acut.

Menționam că testele enumerate mai sus nu au nici o legătură cu intensitatea inflamației

reumatismale, dar titrul A.S.L.O. are valoare în urmărirea eficacității profilaxiei primare și
secundare.

Teste pentru aprecierea inflamației:

- creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor (V.S.H.) care constituie un bun indicator al

evoluției bolii sub tratament

- leucocitoza cu creșterea polimorfonuclearelor tinere

- creșterea fibrinogenului sanguin

- aparitia proteinei C reactive

- hiper-alfa2-globulinemie, hiper-gama-globulinemie (alfa 2 globulinele, fibrinogenul și

V.S.H. cresc în paralel)

- scăderea colesterolului plasmatic

- creșterea procentului glicoproteinelor serice

Investigatiile paraclinice necesare în reumatismul articular acut:

- elecrocardiograma (EKG)

- examenul radiologic al umbrei mediastinale cardiace

- biopsia nodulilor cutanati

26
 - fonocardiograma, carotidograma

- echocardiograma cavității si valvulelor cardiace

- puncția pericardică, pleurală, rahidiană cu examenul citologic și biochimic al lichidelor.

I.2.6. DIAGNOSTIC

1) DIAGNOSTICUL POZITIV - se pune pe baza criteriilor lui Jones modificate. Pentru

diagnosticul pozitiv sunt necesare: două criterii majore sau un criteriu major şi două criterii
minore, plus unul din semnele care atestă infecţia streptococică.

Criterii majore: Criterii minore:

Cardită;  Clinice:
Poliartrită; o RAA în antecedente;
Coree; o Artralgii;
Eritem marginal; o Febră.
Noduli subcutanaţi.  De laborator:
o VSH crescut;
o Proteina - C- reactivă (+);
o Leucocitoză;
o ECG- prelungirea intervalului P – Q.
La aceste criterii se adaugă:
- ASLO crescut;
- prezenţa SBHA în exudatul faringian;
- scarlatina în antecedentele apropiate.

2) DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL:
Se face cu:
- poliartrită reumatoidă;
- reumatismul gonococic;
- alte reumatisme secundare (infecţioase);
- artrite în boli de colagen (lupus eritematos diseminat);
- gută;
- artritele bolii serului;
- artritele prin alergie medicamentoasă;

27
 - endocardita subacută bacteriană.
Diferenţierea RAA faţă de poliartrita reumatoidă (PR) este necesară în unele situaţii, mai
ales când sunt prezente concomitent manifestări inflamatorii apărute brusc pe articulaţiile mari şi
nodulii subcutanaţi.
I.2.7. EVOLUȚIE. PROGNOSTIC

Evoluție:
Boala durează 3-4 săptămâni în formele uşoare şi câteva luni în cele severe. Copiii fac
forme grave datorită afectării frecvente a cordului. În formele maligne cu insuficienţă cardiacă,
evoluţia este continuă până la exitus. Ceea ce caracterizează boala este evoluţia cronică,
întretăiată de numeroase pusee acute.
Recidivele sunt mai frecvente la copii şi tineri şi in general în primii cinci ani de la debut.
Cu fiecare recidivă creşte riscul prinderii cordului sau a agravării leziunilor preexistente.
Forma clinică fără cardită se vindecă fără sechele, normalizarea VSH-ului făcându-se în
aproximativ 3 luni.

Prognostic:
Prognosticul depinde de starea miocardului, importanţa leziunilor valvulare, numărul
recidivelor, apariţia insuficienţei cardiace şi a altor complicaţii: grefe septice (endocardită lentă),
embolie, tulburări de ritm şi de conducere. Pacientul fără cardită are un pronostic bun.

RAA PR
Vârsta - copii; - adult tânăr;
- adolescenţi;
Sexul - ambele sexe; - predominant femei
Angina in iţială - frecventă; - absentă;
Artrite - fugacee, migratoare; - fixă, tendinţă la cronicizare şi
- rezolutive; simetrice;
- localizate în articulaţii mari; - localizate în articulaţiile mici;
Febră - prezentă; - absentă la adult;
Sudoraţie - abundentă; - absentă;
Afectare cardiacă - frecventă; - foarte rar ( clinic);
VSH - crescută; - crescută;
ASLO - crescut; - normal (posibil crescut la PR)
Factor reumatoid - absent; - prezent - frecvent;
28
 ECG - alungirea P–R ; - normal;
Acţiunea salicilaţilor - bună sau spectaculoasă; - moderată.

I.2.8. TRATAMENT

A) Tratament igienico-dietetic
- repausul absolut la pat este obligatoriu;
- la pacienţii cu artrită fără cardită, repausul la pat este indicat până la ameliorarea
simptomelor sub tratament antiinflamator, după care se indică repaus relativ până la dispariţia
semnelor biologice de activitate de boală;
- la pacienţii cu cardită severă şi insuficienţă cardiacă, repausul este absolut la pat la
compensarea cardiacă;
- activitatea se reia:
o După 6 săptămâni când nu a apărut cardita;
o După 2- 3 luni de cardită minimă;
o După 3 -6 luni (urmate de alte 6 -12 luni de activitate redusă) când există cardită severă.
Dieta: Dieta urmăreşte păstrarea stării de nutriţie a pacientului;
În prezenţa febrei moderate, dieta trebuie să fie hidrică, dar bogată în calorii;
Cantitatea de lichide trebuie sa fie de 2500 - 3000 ml/zi pentru a acoperi pierderile datorate
febrei; apoi se trece la o dietă uşoară dar cu un conţinut proteic şi caloric normal ce permite
dezvoltarea armonioasă a copilului;
- Când este prezentă insuficienţa cardiacă se reduce cantitatea de sodiu
- Se asigură necesarul zilnic de vitamine.

B) Tratamentul medicamentos:
1) Tratamentul antibiotic:
Odată stabilit diagnosticul de RAA, pacientul trebuie să primească un tratament antibiotic
anti-streptococic adecvat.
Scheme de tratament:
- PENICILINA G- 2 milioane u/zi I.M. la 6 ore timp de 10 zile;
- BENZATIN PENICILINĂ (moldamin): 1.200.000 u/zi la adulţi şi 600.000 u/zi la copii
(doza unică în caz de alergie la Penicilină)

29
 - ERITROMICINĂ -20 mg /Kg corp /zi fără a depăşi 1g/zi, timp de 10 zile.
2) Tratament antiinflamator:
- Inhibă procesul inflamator şi ameliorează simptomele;
- Nu vindecă boala şi nu previne apariţia sechelelor cardiace;
- Trebuie evitat în formele uşoare unde instituirea lui ar putea masca simptomatologia şi ar
putea duce la erori de diagnostic;
- Nu scurtează evoluţia bolii ceea ce determină aplicarea sa timp îndelungat.
Scheme de tratament:
 ASPIRINA- se foloseşte la pacienţii cu poliartrită acută în absenţa carditei;
- 100 mg/Kg corp/zi la copil, 4-5 prize
- 6-8 g/zi la adult, 4-5 prize
Doza se menţine timp de 14 zile după care se reduce la 60- 70 mg/Kg corp/zi şi se menţine
timp de 6 săptămâni.
Dacă în timp de 4 zile nu se obţine un răspuns terapeutic la aspirină, aceasta se înlocuieşte
cu corticosteroizi. Se asociază cu antiacide: DICARBOCALM şi ULCEROTRAT.
 Corticoterapia - se aplică la pacienţii cu cardită.
PREDNISONUL- 1- 1,5 mg/ Kg corp /zi (40- 60 mg/ zi) în mai multe prize. Dacă la
această doză în timp de 2 zile nu se reduc manifestările inflamatoare se creşte doza la 120- 160
mg/zi şi se menţine timp de 2 săptămâni după care se reduce cu 5 mg/zi la 3-4 zile. În momentul
reducerii dozei se administrează aspirină ( 2-4 g/zi) care se menţine concomitent cu Prednisonul
şi se continuă încă 2 săptămâni după oprirea corticoterapiei. Eficienţa tratamentului se urmăreşte
prin determinările săptămânale ale : VSH-ului şi Proteinei C- reactive.
3) Tratamentul simptomatologic:
În coree se recomandă :
- Repaus fizic şi psihic;
- Administrare de sedative şi tranchilizante: FENOBARBITAL, DIAZEPAM,
LORPROMAZINĂ, HALOPERIDOL.
În insuficienţa cardiacă:
- PREDNISON 2 mg/ Kg corp/zi;
- Diuretice: FUROSEMID, NEFRIX
În pericardita acută exudativ: PREDNISON 2 mg/ Kg corp/zi;
În tamponada lichidiană: puncţie pericardică evacuatoare
În dureri articulare: BOICIL, VOLTAREN, FENILBUTAZONĂ.

30
 CAPITOLUL II – ÎNGRIJIRI GENERALE

II.1. Internarea pacientului cu reumatism articular acut în spital

Internarea bolnavului în secția de Reumatologie se face respectând următoarele etape:
• Programare pentru internare, în SIUI, în baza biletului de internare eliberat de medicul
specialist din ambulatoriul de specialitate;
• Pacientul va prezenta pe lânga internare și programare: buletin de identitate, adeverință de
asigurat, eliberată de CJAS Vaslui;
• Va fi înscris în registrul de internări, unde se va completa foaia de observație cu datele de
identitate, adresă, statut, date legate de aparținătorii bolnavului (date de contact, telefon);
• Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de gardă, care va culege datele anamnestice
de la bolnav sau însoţitor şi le va nota în foaia de observaţie, stabilind diagnosticul prezumtiv,
asistenta medicală ajută bolnavul să se dezbrace, în vederea examinării clinice;
• După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenta medicală
însoţeşte bolnavul la baie, pentru asigurarea igienei personale,a deparazitarii, apoi îl conduce în
camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu ținuta de spital;
• Hainele şi efectele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării,
eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse
deparazitării);
II.2. Asigurarea condiţiilor de mediu, pacientului cu reumatism articular acut
• asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi pacienţi, creand de la bun început
o atmosfera caldă, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută
să se aşeze în patul pregătit cu lenjerie curată;
• I se vor arăta locul și modul de funcționare a robinetelor de apă, amplasarea sălilor de
examinare și tratamente, a oficiilor precum și modul de funcționare a aparatelor semnalizatoare;
• Se vor explica clar obligațiile și drepturile pacientului pe perioada spitalizării precum și
raporturile pe care trebuie să le aibă cu personalul secției, atrăgându-i-se atenția să adreseze cu
curaj, toate cererile și plângerile asistentului sau medicului de salon;
• După ce bolnavul a fost culcat în pat, asistentul îi completează foaia de temperaturaă, îi
măsoară temperatura, pulsul, TA, notându-le în foaia de temperatură;
• Asistentul înstiințează apoi pe asistenta șefă despre bolnavul nou sosit, aceasta va nota numele
și datele personale ale bolnavului împreună cu diagnosticul de internare – în registrul de
internare al secției;
• Pentru asigurarea alimentației, se va completa foaia de alimentatie ce va fi trimisă la bucătărie;
31
II.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

II.3.1. Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locuri de măsurat:
- cavităţi semi-închise: axila, plica inghinală, cavitatea bucală;
- cavităţi închise: rect, vagin.
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldura prin
dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare = funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii
(termogeneza) şi pierderea căldurii (termoliza) pentru păstrarea valorilor constante.
Materiale necesare:
termometru digital;
casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )
tăviţă renală;
ceas;
foaie de observaţie;
pix de culoare albastră;
carneţel individual.
Intervenţiile asistentei medicale:
pregătirea materialelor lângă bolnav;
pregătirea psihică a bolnavului;
spălarea pe mâini;
se scoate termometrul din cutie şi îl deschide prin apasarea unicului buton;
se verifică ca acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia 0.

A) Pentru măsurarea în axilă:

se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă;
se ridică braţul bolnavului;
se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
se aşează termometrul cu senzorul ( vârful metalic) în centrul axilei, paralel cu toracele;
se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
32
la pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de către
asistenta medicală;
termometrul se menţine pînă la semnalul sonor

B) Pentru măsurarea în cavitatea bucală

se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare;
pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
se menţine termometrul timp de 5 min.

C) Pentru măsurarea rectală:

se lubrefiază termometrul;
se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i
intimitatea;
se introduce tubul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înainte;
termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării;
se menţine termometrul timp de trei minute;
după terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o compresă;
se dezinfetează partea de plastic cu soluţia dezinfectantă;
se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură;
notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând pentru fiecare
linie orizontală, două diviziuni de grad;
se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice;
în alte documente medicale se notează cifric.

Interpretarea rezultatelor:
Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C

Valori patologice:
a) starea de hipertermie:
- subfebrilitate 37-38° C
- febră moderată 38-39° C
- febră ridicată 39-40° C

33
- hiperpirexie 40-41° C
b) starea de hipotermie < 36° C
Recomandări:
măsurarea temperaturii dimineaţa între orele7-8 şi seara între orele 18-19
susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea în cavităţile semi
închise;
în situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprăvăzute, repetaţi măsurarea temperaturii
sub supraveghere.

II.3.2. Observarea şi măsurarea respiraţiei

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei
unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
- tipul respiraţiei;
- amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- ritmul;
- frecvenţa.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă verde;
- foaie de temperatură.
Intervenţiile asistentei medicale:
aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală
a foii reprezintă două respiraţii);
unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;
aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
Calităţile respiraţiei:
1. Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
nou-născut : 30-50 R/min;

34
2 ani: 25-35 R/min;
12 ani: 15-25 R/min;
adult: 16-18 R/min;
vârstnic: 15-25 R/min.
2. Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la fiecare
respiraţie. Poate fi:
profundă;
superficială.
3. Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii.
4. Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul
inspiraţiei şi expiraţiei.

II.3.3. Măsurarea şi notarea pulsului

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Elemente de apreciat:
ritmicitatea;
frecvenţa;
amplitudine.
Locuri de măsurat:
orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:
artera radială,
artera carotidă,
artera temporală,
artera humerală,
artera femurală,
artera poplitee.
Materiale necesare:
ceas cu secundar;
pix cu pastă roşie;
foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
pregătirea psihică a pacientului;
asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;

35
spălarea pe mâini;
reperarea arterei;
fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând cont că fiecare
linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;
consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului
(AV= 82 b/min, puls regulat);

II.3.4. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţă determinată
de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de evaluat:
- tensiunea arterială sistolică (maximă);
- tensiunea arterială diastolică (minimă).
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată cu alcool;
- pix cu pastă roşie.
Metode de determinare:
- palpatorie;
- ascultătorie.
Intervenţiile asistentei medicale:
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi (care în prealabil au fost dezinfectate);

36
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la dispariţia
zgomotelor palsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe
primul zgomot arterial ( care prezintă valoareatensiunii arteriale maxime);
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul în care
zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
- se dezinfectează olivele.
Valori normale:
Valorile fiziologice ale tensiunii arteriale

Vârsta Tensiunea maximă (mm Hg) Tensiunea minimă (mm Hg)

1-3 ani 75-90 50-60

4-11 ani 90-110 60-65

12-15 ani 100-120 60-75

adult 115-140 75-90

vârstnic >150 >90

II.3.5. Monitorizarea diurezei

Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii tratamentului
asistenta medicală va urmări:
a. Tulburările de emisie urinară
b. Cantitatea de urină emisă în 24 de ore
c. Caracterele calitative ale urinii
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore,la bărbaţi este ceva mai mare 1200-1800 ml/24 de
ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.

37
II.4. Alimentaţia pacientului cu reumatism articular
Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale corespunzătoare înălţimii
pacientului.
Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4-5 mese, variată şi bogată în vitamine, regim
hipocaloric la obezi
Asigurarea aportului caloric necesar pentru a susţine forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea
regimului alimentar pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe
cale naturală sau artificială constituie sarcini elementare îngrijirii oricărui bolnav spitalizat sau
tratat la domiciliu
Alimentaţia bolnavului cu reumatism urmăreşte:
- Să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, cât şi cele necesare refacerii
ţesuturilor afectate de infecţie.
- Să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a
metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului.
În funcţie de starea bolnavului, alimentarea lui se face:
activ - pacientul mănâncă singur la sala de mese sau în salon
pasiv - pacientul i se introduc alimente în gura

Alimentaţia pasivă
se aşează pacientul în poziţie semişezând cu ajutorul rezematorului de pat sau în decubit
dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia;
i se protejează lenjeria cu un prosop curat;
se aranjează un prosop în jurul gâtului;
se adaptează măsuţa la pat şi i se aşează mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în
gură;
asistenta se aşeaza în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna;
verifica temperatura alimentelor;
îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide;
supravegheaza debitul lichidului pentru a evita încarcarea peste puterile de deglutiţie ale
pacientului;
este şters la gură, i se aranjează patul;

38
se îndepartează eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav pot contribui la
eventualele escare;
schimbă lenjeria dacă s-a murdărit;
acoperă pacientul şi aeriseşte salonul;
strânge vesela şi o transportă la oficiu.

II.5. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

Hidratarea organismului
se poate face pe:
- cale orală,
- cale duodenală,
- cale rectală,
- cale subcutanată,
- cale intravenoasă
cu numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie izotonică bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie
izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică 4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-
40%, soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke.

II.6. Recoltarea produselor biologice şi patologice

În stabilirea diagnosticului precis într-un timp cât mai scurt posibil, ne vin în ajutor probele de
laborator care exprimă în mod obiectiv modificările survenite în morfologia, funcţiunea şi
biochimia organismului şi evidenţiază agenţii agresivi, factorii etiologici ai îmbolnăvirilor.
Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator stabilesc factorul etiologic,
clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, informează asupra
gravităţii cazului, contribuie la aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte complicaţiile,
confirmă vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase.

Recoltarea sângelui
Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui
ac de puncţie.
Scop:
Explorator - recoltarea sângelui petru examenele de laborator precum cele biochimice,
hematologice, serologice şi bacteriologice;

39
Terapeutic:
- administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei intravenoase;
- recoltarea sângelui în vederea transfuzarii sale;
- executarea tranfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;

Locul puncţiei:
venele de la pliul cotului (cefalica si bazilica), în locul unde se formează un "M" prin
anastomozarea lor
venele antebraţului
venele de pe faţa dorsală a mâinii
venele subclaviculare
venele femurale
venele maleolare interne
venele jugularei şi epicraniene (de regulă se execută la sugar şi copil mic)
Pregătirea pacientului:
psihic - se explică procedura şi riscurile;
fizic- se așează pacientul pe scaun sau pat, într-o poziţie comodă care să faciliteze accesul
venos.
Pregătirea puncţiei:
Pentru protecţie se foloseşte o pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama şi aleză
Se utilizează ace de 25-300 mm, diamentrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (în fucţie de scop), seringi de
capacitate, pense, mănuşi chirurgicale.Toate aceste materiale sunt de unică folosinţă.
Execuţia puncţiei:
Pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru cel care execută
puncţia
Se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de
întoarcere la nivelul braţului
Braţul pacientului se aşează pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă, se
dezinfectează tegumentele şi se aplică garoul la distanţa de 7-8 cm deasupra locului unde se va
executa puncţia, strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera
Este recomandat ca pacientul să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente.
Asistenta medicală îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav

40
Se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
Se fixează acul la holder, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul
degetelor
Se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul - în direcţie oblică, unghiul să fie de 30 de
grade, apoi peretele venos - învingându-se o rezistenţă elastică până când acul înaintează în gol
În lumenul venei, se schimbă direcţia acului 1-2 cm
Se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase - precum injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui sau perfuzie
După executarea puncţiei se îndepartează staza venoasă prin desfacerea garoului şi a pumnului
Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage
brusc acul din venă
Se comprimă locul puncţiei timp de 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.
Accidente:
Hematom (infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos). Asistenta medicală trebuie să intervină şi
să retragă acul, apoi să comprime locul puncţiei timp 1-3 minute
Străpungerea venei (perforarea peretului opus). Se retrage acul în lumenul venei
Ameţeli, paloare, lipotimie;
Recoltarea sîngelui pentru:
examen biochimic - prin puncţie venoasă pe nemîncate, 5-10 ml sânge în vacuumtainer de
culoare roşie.
ureea sangvină: valorea normală 20-40 mg%;
acidul uric: V.N.3-5 mg%;
creatinina: V.N.0,6-1,3 mg%
Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;
K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;
Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;
V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sînge pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.
Valorile normale sunt1 oră 4-6 mm, 2 ore 7-15 mm.
hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sînge pe E.D.T.A.Valorile
normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5mil/mm³ iar la femei 4,2-4,8 mil/mm³, hemoglobină la
bărbaţi 15±2 g/100ml iar la femei 13±2g/100ml, leucocite 4000-8000/mm³

41
II.7. Pregătirea pentru examenele paraclinice
Va încerca, la bolnavul nou internat, să facă o scurta anamneză, privind antecedentele
eventuale in cazul bolii, modul în care a aparut boala, alte suferințe pe care le-a avut în trecut.

Anamneza

1. Durerea:

- localizare

- caracter

- iradiere

- intensitate

- durere provocata(sensibilitatea)

2. Redoare articulară

3. Impotența funcțională

4. Simptomele extraarticulare (respiratorii, cardiace, digestive, renale, generale).

Examenul obiectiv

1. Urmărește următoarele aspecte:

- țesuturile moi periarticulare

- volumul articulatiei

- deformarile

- sensibilitatea

- mobilitatea articulatiilor

2. Metode de examinare:

- inspectia

- palparea

42
- percutia

Semnele clinice evidențiate la inspecție:

 Eritem localizat: RAA, artrite septice

 Echimoze periarticulare: fracturi, luxații, entorse

 Lipomatoza periarticulara: gonartroze-lipartroza Weissenbach-Francon

 Noduli subcutanați:

- tofii gutosi

- noduli reumatoizi (PR)

- noduli Meynet (RAA)

 Tumefierea articulara

Semne clinice evidențiate la palpare și percuție:

 Hidartroza:

- semnul valului

- semnul socului rotulian

 Durerea provocata(sensibilitatea)

- manevra lui Eriksen (SA)

- Semnul trepiedului (SA)

- Semnul Lasegue (hernie de disc)

 Deformarile articulare:

- nodulii lui Heberdeen (artroze interfalangiene distale)

- nodulii lui Bouchard (artroze interfalangiene proximale)

- Boala Dupuytren

- Mana in laba de cartita(PR)

43
 Mobilitatea articulară și masuratorile clinice

 Anchiloza fibroasa sau osoasa

 Hipermobilitate articulara

 Masuratori:

- ale unui segment

- articulare

- pentru evidentierea unei regiuni in timpul miscarii-testul Schober

- unghiulare cu geniometru

Tehnica de examinare

 Simetrica

 Initial centripetalsi apoi centrifuga

 Se incheie cu examinarea mersului

Examinarea mâinii - se face cu ambele maini pe masa de examen in fata examinatorului

pacientul stand pe scaun.

 Inspectie (eritem localizat, noduli subcutanati, tumefierea articulara)

 Durerea articulara provocata

 Deformari articulare(nodulii Heberdeen si Bouchard)

 Mobilitatea articulara activa si pasiva: flexie-extensie, adductie-abductie, rotatie pentru

mana si police.

Examinarea cotului - se face in extensie si in pozitie anatomica cu palma orientata

anterior.

 Normal unghi deschis extern valgus fiziologic:5 grade la barbat si 10-15 grade la femei

 Se pot observa deformari,tumefactii si palpa proeminentele osoase,capul radial si partile

moi.

44
  Mobilitatea articulara:

- flexie–extensie (135 grade-0 sau -5 grade)

- pronatie-supinatie cu cotul flectat la 90 de grade fixat pe torace.

Examinarea umarului - articulatia cu cea mai mare mobilitate

 Inspectie,palpare,miscari active si pasive

 Trei grade de libertate de miscare a articulatiei determina 6 miscari:

- abductie-adductie

- proiectie inainte(flexie)

- proiectie inapoi

- rotatie interna

- rotatie externa

 Tehnica abductie+rotatie externa pacientul atinge unghiul superointern al scapulei opuse

trecand cu mana prin spatele capului.

 Rotatie interna+adductie pacientul atinge acromiomul opus prin fata capului sau unghiul
inferior al omoplatului opus prin spatele toracelui.

Examinarea articulatiilor sacroiliace - palpare pe linia articulara sau manevre

indirecte:semnul trepiedului si manevra Eriksen (apasare puternica pe spinele iliace
anterosuperioare cu bolnavul in decubit dorsal)

Examinarea articulatiei soldului - apreciaza simetria prin inspectie si mobilitatea prin:

- departarea picioarelor (abductia 45 grade)

- picior peste picior (flexia si adductia)

- marginea externa a piciorului pe genunchiul opus (flexia, abductia si rotatia externa)

- ridicatul de pe scaun (extensie active)

- semnul cheiei (rotatie, flexie, adductie, abductie)

45
 Examinarea genunchiului - se face in decubit dorsal in extensie completa. Se verifica
flexia, extensia, miscari de rotatie, mobilitatea rotulei.

 Inspectie:genu varum, genu valgum, genu flexum si genu recurvatum.

 Flexia pasiv sau active(bolnavul se invita sa se ridice din pozitie pevine in ortostatism)

 Mobilitatea rotulei (semnul rindelei - miscarea rotulei in sens craniocaudal determina

cracmente).

Examinarea gleznei si piciorului

 Inspectie: picior in valgus sau in varus. Bolta plantara disparuta:picior plat. Haluce
deformat inflamator (guta) sau orthopedic (halux valgus)

 Miscarile in articulatia gleznei: flexie dorsala si plantara

 Miscari in articulatia subtalara (subastragaliana): inversiune-ridicarea marginii interne a

piciorului si eversiune-ridicarea marginii externe a piciorului

 Miscari in articulatia mediotarsiana adductia ai abductia antepiciorului.

 Miscari in articulatiile degetelor(flexie si extensie).

Explorarea parclinica in bolile reumatologice

Probele biologice

Sindromul inflamator nespecific:

- VSH

- Fibrinogen

- Proteina C reactiva

- Elecroforeza(alfa 2 globuline)

Explorari paraclinice

1. Examen radiologic articular conventional

2. CT articular

46
 3. RMN

4. Scintigrafia osteoarticulara

II.8. Educația pentru sănătate - Profilaxia

Declanşarea unei boli reumatice inflamatoare poate fi provocată şi accelerată de diferiţi

factori cum ar fi: frig, umezeală, stres fizic şi psihic, graviditate, greşeli în alimentaţie, expunerea
la radiaţii ultraviolete.
Declanşarea bolii nu poate fi evitată dar, printr-o viaţă echilibrată şi sănătoasă se poate
întârzia momentul debutului şi apariţia ei timpurie.
Se recomandă:
- să se aibă grijă la greutatea corporală, deoarece fiecare kilogram suplimentar creşte
sarcina aparatului locomotor şi de susţinere şi duce la uzura cartilajelor;
- întărirea musculaturii, protejându-se astfel articulaţiile;
- adoptarea de măsuri ergonomice de ridicare, cărare, şedere, culcare;
- combaterea fumatului, deoarece accelerează osteoporoza;
- să se facă cu regularitate sport, gimnastică;
- evitarea radiaţiilor solare şi ultraviolete, ele declanşând inflamaţii latente (colagenoze);
- evitarea alimentelor ce conţin acizi graşi saturaţi şi organele interne de origine animală;
- tratarea promptă şi corectă a infecţiilor faringo-amigdaliene cu:

1) BENZATIN PENICILINĂ (MOLDAMIN)

- administrare I.M., doză unică:
 600.000 UI - pentru copii
 1.200.000 UI – pentru adulţi.

2) PENICILINA G – I.M. 1.200.000 UI – 10 zile

3) PENICILINA V – per os 800.000 UI , de 2 ori pe zi – timp de 10 zile

4) În caz de alergie – ERITROMICINĂ – 1 g/zi

Prevenirea recidivelor reumatismale
1) MOLDAMIN - 1.200.000 UI - la 4 săptămâni
2) În caz de alergie:
47
 - ERITROMICINĂ – 1 g/zi
- SULFATIAZINĂ - 1 g/zi la adult
- 0,5 g/zi la copil
Durata profilaxiei depinde de forma clinică a bolii astfel:
- la pacienţii fără cardită sau cu forme uşoare de cardită, terapia antistreptococică,
menţionată se face cel puţin 5 ani de la ultimul puseu de boală;
- pacienţii cu valvulopatii reumatismale severe necesită o profilaxie secundară toată viaţa.
TRATAMENTUL PRIN MIŞCARE
Se urmăreşte întărirea musculaturii şi creşterea rezistenţei la efort, îmbunătăţind astfel
capacităţile funcţionale. Articulaţia va fi mişcată în toate direcţiile fiziologice pentru a împiedica
o anchilozare.
MASAJUL
Este una din cele mai vechi forme de terapie, fiind foarte mult utilizată încă din antichitate,
prin masaj fiind stimulate circulaţia sângelui şi relaxarea musculară.
BALNEOTERAPIA
Terapia prin băi complete şi parţiale în reabilitarea invalidităţii. Se fac băi natural calde,
băi iodate, sărate, carbogazoase, cu sulf sau nămol.
II.9. Externarea pacientului
Medicul este cel care va hotărâ momentul externării bolnavului când acesta nu mai necesită
o supraveghere permanentă şi poate continua tratamentul prescris la domiciliu.
Asistenta va pune la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formularii
epicrizei şi completării biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la externare.
Asistenta medicală va înmâna pacientului biletul de ieşire în care sunt cuprinse diagnosticul,
recomandările şi medicaţia pe care le va respecta bolnavul, scrisoarea medicală şi reţeta cu
tratamentul la domiciliu.
După primirea actelor pacientul semnează pentru primire.
Tot atunci asistenta va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse în
biletul de ieşire.
Asistenta va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grijă ca
bolnavul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o îmbrăcăminte
corespunzătoare anotimpului.
Asistenta medicală va conduce bolnavul la ieşire unde îl lasă în grija aparţinătorilor.

48
 CAPITOLUL III – ÎNGRIJIRI SPECIFICE

III.1. CAZUL 1

CULEGEREA DATELOR

Surse de date
1. Directe: pacientul
2. Indirecte:
 Aparținători
 Dosarul medical actual și anterior

Metode de culegere a datelor:

a) Observația
b) Interviul
c) Consultarea surselor secundare

1.1. Date privind identitatea pacientului

Date relativ stabile:
 Nume: C
 Prenume: D
 Varsta: 17 ani
 Nationalitate: romana
 Religie: ortodoxa
 Sex: masculin

Date variabile
 Domiciliul:urban
 Conditii de viata:
- bune, locuieste cu parintii si cele doua surori mai mici intr-un apartament cu 3 camere in
conditii igienice de viata.
 Gusturi personale si obiceiuri:
- pacientul are o alimentatie corespunzatoare, respecta cele 3 mese pe zi. Masa de seara fiind mai
bogata. Pacientul consuma mancaruri reci.
49
Mod de petrecere a timpului liber:
- pacientul isi petrece timpul liber vizionand canalele preferate la tv dar si iesind cu prietenii sa
se relaxeze.

1.2 Date privind starea de sanatate anterioara

1.2 a. Date antropometrice

 Greutatea: 65 kg
 Talie: 1,75 m
 Grup sanguin A
 Rh pozitiv

1.2 b. Limite senzoriale:

 Alergii: nu prezinta
 Proteze: nu prezinta
 Acuitate vizuala si auditiva buna
 Somn: nelinistit, doarme doar cateva ore pe noapte, datorita durerii
 Mobilitate: are o mobilitate mai redusa datorita durerii
 Alimentatie: adecvata
 Eliminari: fiziologice
 Manifestari psihice: nu prezinta
 Tensiunea arteriala: 120/70 mm Hg
 Puls: 90 pulsații/min
 Temperatura: 38 grade Celsius

1.2 c. Antecedente heredo-colaterale:

-fara importanta

1.2 d. Antecedente personale

Fiziologice:
 apendicectomie la varsta de 12 ani
Patologice:
Nu prezinta antecedente patologice cu importanta deosebita,neaga boli infecto-contagioase si

50
venerice.
1.3 Informatii legate de boala:

1.3.a. Motivele internarii:

 febra moderata 38 grade celsius
 astenie
 durere si tumefactie articulara fugace
 anorexie
 insomnie

1.3.b. Istoricul bolii

Din relatarile pacientului am aflat ca in urama cu 2 sapt boala a debutat cu o angina
streptococica.

1.3.c. Diagnostic medical

 Reumatism articular acut

1.3.d. Data internarii: 10.09.2021

1.3.e. Examen clinic pe aparate

 stare generala alterata
 tegumente normal colorate
 sistem ganglionar limfatic nepalpabil
 aparat respirator:respiratie normala, torace normal conformat, respirația= 21 r/min
 aparat cardiovascular:cord in limite normale T.A=130/80 mm Hg, P=90p/min
 aparat digestiv:splina si ficat in limite normale
 aparat urinar:mictiuni fiziologice
 sistem nervos:ROT
 aparat locomotor:

2.2. Probleme de dependență:

 Durere articulara cu caracter migrator
 Febra

51
 Alterarea respiratiei si circulatiei
 Dificultate de mers si imobilizare
 Cunostinte insuficiente despre deprinderile alimentare corecte
 Cunostinte insuficiente despre boala
 Insomnie

Probleme potentiale:
- risc de complicatii:
- cardita reumatismala
- coree
- deshidratare

2.3. Stabilirea gradului de dependență:

Conform punctajului obținut (20 puncte) pacientul se încadrează în categoria persoanelor cu
dependență moderată.
Problemele de dependenta se pot reduce prin interventia asistentei in sustinerea unui progres si
ajutand pacientul să-și regăseasca gradul optimal de autonomie.
Pacientul prezinta dependență moderată, nu necesită ajutor în permanență deoarece nu are
probleme majore.
Nivel de dependență: II, pacient cu dependență moderată, temporară.

DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE
1. Alterarea respiratiei si circulatiei din cauza durerii manifestata prin usoara tahicardie.
2. Durere datorata procesului inflamator manifestata prin diminuarea mobilitatii.
3. Insomnie datorata durerii manifestata prin somn interupt de treziri frecvente, somn agitat și de
durata scurta.
4. Imobilitate datorata procesului inflamator si durerii manifestata prin dificultate de a se
mobiliza.
5. Alimentatie neadecvata din cauza lipsei de cunostinte manifestata prin greseli in alegerea
alimentelor.

3.1. OBIECTIVE
1. Pacientul sa fie echilibrat psihic.
2. Pacientul sa prezinte o stare de bine prin disparitia durerilor articulare.
52
3. Pacientul sa prezinte temperatura corpului in limite normale.
4. Pacientul sa doarma 7-8 ore pe noapte un somn linistit si odihnitor.
5. Functiile vitale si starea generala sa se mentina in limite fiziologice.
6. Sa se previna complicatiile.
7. Pacientul sa-si imbunatateasca cunostintele despre boala.
8. Pacientul sa fie echilibrat nutritional.

3.2. Intervenții
1. Pacientul sa fie echilibrat psihic
- linistesc pacientul asigurandu-i un climat adecvat
2. Pacientul sa previna reinfectarea cu streptococul betahemolitic-sa se prezinte la controale
periodice, clinice si biologice, sa continue tratamentul prescris cu Modamin,in dozele si la
intervalele stabilite de medic.
3. Pacientul sa prezinte o stare de bine prin disparitia durerilor articulare -explic pacientului ca
durerea se va diminua in urma tratamentului administrat si totodata invat pacientul sa respecte
repausul la pat si voi folosi perne pentru suportul articulatiilor dureroase.
4. Pacientul sa prezinte temperatura corpului in limite normale.
- masor temperatura si notez in foaia de observatie.
- administrez antitermice pentru a scadea temperatura corpului
5. Pacientul sa doarma 7-8 ore pe noapte un somn linistit si odihnitor
- administrez medicatia antialgica pentru ameliorarea durerii
- ii servesc inainte de culcare un pahar cu ceai de tei cald
6. Functiile vitale si starea generala sa se mentina in limite fiziologice.
- masor functiile vitale si notez in foaia de observatie
- explic pacientului sa respire in cantitate si calitate corespunzatoare.
7. Pacientul sa fie echilibrat nutritional.
- educ pacientul cu privire la categoriile de alimente din ghidul alimentar
- asigur alimentatia pacientului: in perioada febrila regim hidrozaharat, apo, lacto-fainos, care se
va imbogati treptat
- asigur necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea
- asigur dieta desodata pe toata perioada tratamentului cu cortizon

53
4. APLICAREA PLANULUI DE INGRIJIRE
a) Alterarea confortului
- pacientul sa prezinte ameliorarea durerilor si sa inteleaga cauza acestora
- pacientul sa respecte repausul la pat
Intervenții autonome si delegate
- așez pacientul in pozitie decubit dorsal si asigur repausul la pat pana la disparitia durerilor
articulare
- folosesc perne pentru suportul articulatiilor dureroase
- asigur igiena corporala si a lenjeriei pacientului
- particip la investigatiile clinice si de laborator prin:
 recoltarea sangelui pentru determinarea VSH-ului, fibrinogen, ASLO, proteinograma,
proteina C reactiva
 recoltarea exudatului faringian
 efectuarea EKG,FKG
- administrez tratamentul:
 antistreptococic Penicilina G 400 000 U la 6 ore, timp de 10 zile
 antiinflamator cu Aspirina 3-6 g zilnic
 corticoterapia, doza de atac 50-80 mg; Prednison pe zi, doza de atac se menține 14 zile
 asiguram protectie digestiva cu antiacide
Evaluare
Data 10.09.2021
- pacientul prezinta dureri intense accentuate la mers
Data 11.09.2021
- pacientul prezinta ameliorarea durerii
Data 12.09.2021
- durerea s-a diminuat

b) Alterarea moderata a circulatiei si respiratiei

- pacientul sa prezinte o respiratie adecvata
Interventii autonome si delegate
- invat pacientul sa respire in cantitate si calitate corespunzatoare
- masor functiile vitale si le notez in foaia de observatie
Evaluare

54
Data 10.09.2021
-pacientul prezinta o usoara tahipnee, datorata durerii R=25/min
Data 11.09.2021
-ajut pacientul si facem impreuna un exercitii de respiratie

c) Alterarea termoreglarii
- pacientul sa prezinte diminuarea temperaturii Interventii autonome si delegate
- asigur conditii optime in salon
- masor temperatura si notez in foaia de observatie
-administrez Algocalmin pentru a scadea temperatura
Evaluare
Data 10.09.2021
- pacientul prezinta o crestere a temperaturii T=38 grade Celsius
Data 11.09.2021
- pacientul prezinta o scadere a temperaturii T=37,4 grade Celsius
Data 12.09.2021
- pacientul prezinta temperatura corpului in limite normale T=36,9 grade Celsius

d) Insomnie
- pacientul sa beneficieze de un somn odihnitor
Interventii autonome si delegate
- administrez medicatie antialgica pentru ameliorarea durerii Tramadol Diazepam 1 tableta seara
- asigur lenjerie de pat si corp curata si uscata
- asigur semiobscuritate pe durata somnului in incapere si am inlaturat sursele de zgomot
Evaluare
Data 10.09.2021
-pacientul prezinta insomnie datorita durerilor
Data 11.09.2021
-pacientul a avut un somn mai linistit in urma tratamentului administrat
Data 12.09.2021
- pacientul prezinta un somn adecvat, linistit.
e) Alimetatie inadecvata
- pacientul sa fie echilibrat nutritional

55
Interventii autonome si delegate
- educ pacientul cu privire la categoriile de alimente din ghidul alimentar
Evaluare
Data 10.09.2021 - 12.09.2021
- pacientul respecta principiile alimentare invatate
6. EXTERNAREA PACIENTULUI
 Data externarii:
- se externeaza pe data de 19.09.2021
 Diagnostic la externare
Reumatism articular acut
 Starea pacientului la externare
Bolnavul in urma tratamentului administrat prezinta urmatoarele caracteristici:
- pacientul are o mobilitate crescuta a miscarilor
- somnul este calm si odihnitor
- durerile articulare au disparut
- este optimist in ceea ce privește evoluția bolii
 Bilanțul autonomiei
- A respire si a avea o buna circulatie: respiratie de tip costal inferior, amplitudine ritmica,
circulatie adecvata.
- A bea si a manca:alimentatie adecvata
- A elimina:eliminari fiziologice, scaun normal
- A dormi si a se odihni: somn usor, calm.
- A învața cum sa-si pastreze sanatatea: pacientul este receptiv la tot ce este nou.
T.A=120/70 mm Hg P=75 p/min R=18 r/min T=36,7 grade Celsius
EXAMINĂRI PARACLINICE
Examenul cerut Mod de prelevare Valori normale Valoarea obținută
VSH Vacutainer cu capac negru 1-10 mm/h 65 mm/h
0,5 ml citrat de Na 3,8% si 7-15 mm/h
4,5 ml sânge
FIBRINOGEN Vacutainer cu capac albastru 200-400 mg% 355mg%
0,5 ml citrat de Na 3,8% și
4,5 ml sânge

ASLO Vacutainer cu capac roșu. 200 UI/ml 465 UI/ml

Prin punctie venoasă 5-10 ml
sânge

56
 PROTEINEMIE Vacutainer cu capac verde 5- 55-80 g/l 80g/l
6 ml sânge
PROTEINA C Vacutainer cu capac roșu. <12 mg/L <12 mg/L
Prin punctie venoasă 5-10 ml
REACTIVĂ
sânge

EXSUDATUL Recoltarea exudatului

faringian se face înainte de
FARINGIAN
administrarea
antibioticelor si sulfamidelor
- se invită pacientul să
deschida gura și inspectează
zona orofaringiană Streptococul Streptococul
-apasă limba cu spatula Betahemolitic Betahemolitic
linguală, deschide eprubeta și - Absent - - Prezent -
cu tamponul faringian șterge
depozitul de pe faringe și
amigdale
-flambează gura eprubetei și
introduce tamponul faringian
în eprubeta care se închide
TRATAMENT
Denumire Forma și Acțiune Doza Doza Observatii
Medicamen calea de unica zilnica
administrare
t
Penicilina G flacoane actiune 400.000 UI 1.600.000 Pacientul
continand bactericida UI raspunde
200.000 UI bine la
antibiotic.
Aspirina comprimate analgetica 2g 3-6 g/zi Pacientul
“per os” antiinflamatoare raspunde
500mg antipiretica si bine la
antireumatica medicament.
Prednison comprimate antiinflamator 50-80 mg Pacientul
“per os” antialergic cu raspunde
5mg actiune intensa bine la
medicament.
Tramadol capsule 50 mg actiune 50 mg 150 mg Pacientul
“per os” analgezica simte
ameliorarea
durerii.
Recomandări:
 să evite frigul, umezeala
 continuarea tratamentului prescris cu Moldamin, în dozele si la intervalele stabilite de medic
 prezentarea la controale periodice, clinice si biologice, prin policlinica teritorială.
57
III.2. CAZUL 2

CULEGEREA DATELOR
Surse de date
1. Directe: pacientul
2. Indirecte:
 Apartinatori
 Membrii echipei de ingrijire
 Dosarul medical actual și anterior

Metode de culegere a datelor:

a) Observatia
b) Interviul
c) Consultarea surselor secundare

1.1 Date privind identitatea pacientului

Date relative stabile:
 Nume: M
 Prenume: C
 Varsta: 6 ani
 Nationalitate: română
 Religie: ortodoxă
 Sex: feminin

Date variabile
 Domiciliul: rural
 Condiții de viață:
Copilul provine dintr-o familie bună, organizată fara probleme socio-economice. Locuiește cu
parinții și fratele mai mare într-o casa cu 4 camere în condiții igienice de viață.
 Gusturi personale și obiceiuri:
- pacienta obișnuiește să mănânce sănătos și respectă cele 3 mese pe zi.
 Mod de petrecere a timpului liber:
- pacienta își petrece timpul liber vizionând desenele preferate la tv, ieșind în parc cu familia și
jucându-se jocuri pe calculator.
58
1.2 Date privind starea de sănătate anterioară
1.2 a Date antropometrice
 Greutatea: 20 kg
 Talie: 1,10 m
 Grup sanguin 0
 Rh pozitiv
1.2 b Limite senzoriale:
 Alergii; nu prezintă
 Proteze: nu prezintă
 Acuitate vizuala și auditivă bună
 Somn: neliniștit datorită durerii
 Mobilitate: datorită durerii mobilitatea este mai redusă
 Alimentatie: adecvată
 Eliminări: fiziologice
 Manifestări psihice: nu prezintă
 Tensiunea arterială: 110/60mmHg
 Puls: 95 p/min
 Temperatura: 39,5 grade Celsius

1.2.c. Antecedente heredo-colaterale:

- fără importanță

1.2.d. Antecedente personale

Fiziologice:
 Apendicectomie în urma cu 1 an
Patologice: Nu prezintă antecedente patologice cu importanță deosebită.

1.3 Informații legate de boală

1.3.a. Motivele internării
 hipertermie
 dureri articulare
 risc de complicatii
 dificultate de mers si mobilizare

59
1.3.b. Istoricul bolii
Din discuțiile avute cu mama acesteia, dar și cu pacienta am aflat că boala a debutat în urma cu 2
săptămâni cu o angină streptococică.

1.3.c. Diagnostic medical

 Reumatism articular acut

1.3.d. Data internării: 03.09.2021

1.3.e. Examenul clinic pe aparate

 stare generală alterată
 tegumente hiperemice
 sistem ganglionar limfatic nepalpabil
 aparat respirator:murmur vezicular normal, torace normal conformat, respiratia=24 r/min
 aparat cardiovascular: cord în limite normale T.A=110/60mmHg, P=95 p/min
 aparat digestiv: splina și ficat în limite normale, tranzit intestinal normal
 aparat urinar: micțiuni fiziologice
 sistem nervos: ROT normale
 aparat locomotor: normal

2.2 Probleme de dependență:

 Hipertermie
 Dureri articulare
 Insomnie
 Alterarea respirației și circulației
 Cunoștințe insuficiente despre deprinderile alimentare corecte

Problemele potențiale:
- risc de complicatii:
- cardita reumatismală
- coree
- deshidratare

60
2.3 Stabilirea gradului de dependență:
Conform punctajului obtinut (24 puncte) pacienta se încadrează în categoria persoanelor cu
dependență moderată.
Problemele de dependență se pot reduce prin intervenția asistentei în susținerea unui progres și
ajutând pacienta să-și regăsească gradul optimal de autonomie.
Pacienta prezinta dependență moderată, nu necesită ajutor în permanență deoarece nu are
probleme majore.
Nivel de dependență: II, pacienta cu dependență moderata, temporară.

2.4 Diagnostic de nursing

1. Durere datorată procesului inflamator manifestată prin diminuarea mobilității
2. Incapacitatea de a se odihnii din cauza durerii manifestată prin insomnie.
3. Alterarea respirației și circulației din cauza durerii manifestată prin ușoară tahipnee și
tahicardie.
4. Alterarea termoreglării datorată procesului inflamator manifestată prin hipertermie.
5. Alimentație neadecvată din cauza lipsei de cunoștințe manifestată prin greșeli în alegerea
alimentelor.

3.1 OBIECTIVE
1. Pacienta să prezinte temperatura corpului în limite normale.
2. Pacienta să aibă un somn adecvat.
3. Pacienta să prezinte dureri suportabile.
4. Funcțiile vitale și starea generală să se mențina în limite fiziologice.
5. Pacienta să fie echilibrata nutrițional.
6. Pacienta să fie echilibrată psihic.

3.2 Intervenții
1. Pacienta să prevină reinfectarea cu streptococul betahemolitic:
- să se prezinte la controale periodice, clinice și biologice, să continue tratamentul prescris cu
Moldamin, în dozele și la intervalele stabilite de medic.
2. Pacienta să prezinte o stare de bine prin dispariția durerilor articulare

- explic pacientei că durerea se va diminua în urma administrării medicației și totodatî învăț

pacienta să respecte repausul la pat și voi folosi perne pentru suportul articulațiilor dureroase
61
- asigur igiena corporală și a lenjeriei corpului
3. Pacienta să prezinte temperatura corpului în limite normale
- măsor temperatura și notez în foaia de observație
- administrez antitermice pentru a scădea temperatura corpului
4. Pacienta să fie echilibrată nutrițional
- educ pacienta cu privire la categoriile de alimente
- asigur alimentația pacientei: regim hidrozaharat în perioada febrilă, apoi lacto-făinos care se va
îmbogăți treptat
- asigur necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea
- odată cu scăderea febrei asigur o alimentație diversificată și echilibrată, stimulez apetitul
pacientei prin creearea de condiții optime în salon
5. Pacienta să doarmă și să se odihnească satisfăcător
- am asigurat orele de somn necesare vârstei, creând un microclimat care să satisfacă somnul
- asigur un climat corespunzător prin aerisirea salonului
- am explicat copilului necesitatea respectării orelor de odihnă și somn pentru refacerea
organismului
- am asigurat lenjerie de pat și corp curate și uscată
- asigur semiobscuritate pe durata somnului în încăpere și am înlăturat sursele de zgomot din
saloanele vecine
6. Funcțiile vitale și starea generală să se mențină în limite fiziologice
- măsor funcțiile vitale și notez în foaia de observație
- învăț pacienta să facă gimnastica respiratorie, schimb poziția la 3 ore în cursul zilei și îi mențin
o poziție adecvată pentru a favoriza respirația.

4. APLICAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRE

a) Alterarea comfortului
- pacienta să prezinte semne de diminuare a durerii
- pacienta să prezinte normalizarea temperaturii și menținerea ei în limite normale
Intervenții autonome și delegate
- asigur repausul pacientei la pat în poziția decubit dorsal
- asigur igiena corporală și a lenjeriei pacientului
- particip la investigațiile clinice și de laborator prin:
- recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului, fibrinogen, ASLO, proteinograma,
proteina C reactivă
62
 - recoltarea exudatului faringian
- efectuarea EKG, FKG
- administrez tratamentul:
- antistreptococic Penicilina G 400 000 U la 6 ore, timp de 10 zile
- antiinflamator cu Aspirina 3-6 g zilnic
- corticoterapia începe, pentru copil cu 1-2 mg Prednison/kg/zi
- asiguram protecție digestivă cu antiacide
Evaluare
Data 03.09.2021
- pacienta prezintă dureri articulare atroce și dificulatate în a se mobilize
Data 04.09.2021
- după administrarea tratamentului durerile s-au mai redus iar pacienta este mai liniștită
Data 05.09.2021

- În urma tratamentului si repausului la pat durerile s-au mai redus.

b) Alterarea moderată a circulației si respiratiei

- pacienta sa prezinte o respiratie si circulatie adecvata
Interventii autonome si delegate
- învăț pacienta să facă gimnastică respiratorie și mențin o poziție adecvată pentru a favoriza
respiratia
- masor functiile vitale si le notez in foaia de observatie
- umezesc aerul din incapere
Evaluare
Data 03.09.2021
- pacienta prezintă o ușoara tahipnee și tahicardie, funcțiile vitale fiind: T.A=110/60 mm Hg,
P=95/min, R=24/min
Data 04.09.2021
- pacienta prezintă funcțiile vitale în limite normale, în urma administrîrii tratamentului
T.A=100/60mmHg, P=80/min, R=20.min
c) Alterarea termoreglării
- pacienta să prezinte temperatura corpului în limite normale
Intervenții autonome și delegate
- asigur repausul la pat în perioada febrilă
63
- măsor zilnic temperatura și notez în foaia de observație
- aerisesc încăperea dimineața și seara
- administrez Algocalmin pentru a scădea temperatura
Evaluare
Data 03.09.2021
- pacienta prezintă hipertermie T=39,5 grade Celsius
Data 04.09.2021
- pacienta prezintă o ușoară scădere a temperaturii T=38,1 grade Celsius
Data 05.09.2021
- pacienta prezintă o temperatură aproape de limita normală T=37,3 grade Celsius

d) Insomnie
- pacienta să beneficieze de un somn adecvat
Intervenții autonome și delegate
- administrez medicație antialgică pentru ameliorarea durerii cu Tramadol și Fenobarbital seara
- asigur orele de somn necesare vârstei, creând un microclimat care să satisfacă somnul
- explic copilului necesitatea respectării orelor de odihnă și somn pentru refacerea organismului
Evaluare
Data 03.09.2021
- pacienta prezintă insomnie datorită trezirilor din timpul nopții
Data 04.09.2021
- pacienta a dormit câteva ore datorită administrării tratamentului, dar cu treziri frecvente
Data 05.09.2021
- pacienta are un somn adecvat fără treziri frecvente pe timpul nopții.
e) Deprinderi alimentare greșite
- pacienta sa fie echilibrată nutrițional
Intervenții autonome și delegate
- învăț pacienta să respecte regimul impus de boală
Evaluare
Data 03.09.2021-04.09.2021
- pacienta încearcă să se acomodeze cu regimul impus de boalî
Data 05.09.2021
- pacienta a înțeles importanța respectării regimului impus de boală

64
6. EXTERNAREA PACIENTULUI
 Data externării:
- se externează pe data de 16.09.2021
 Diagnostic la externare
Reumatism articular acut
 Starea pacientei la externare
Bolnava în urma internării și a tratamentului administrat prezintă următoarele carcteristici:
- bolnava are o stare generala bună
- durerile articulare au dispărut
 Bilanțul autonomiei
- A respira și a avea o bună circulație: respirație de tip costal superior, amplitudine ritmică,
circulație adecvată
- A bea și a mânca: alimetație adecvată
- A elimina: eliminări fiziologice, scaun normal
- A dormi și a se odihni: somn ușor, calm.
- A învăța cum să-și păstreze sănătatea: pacienta este receptivă la tot ce este nou.
T.A=110/60mmHg
P=78 p/min
R=19 r/min
T=36,8 grade Celsius
EXAMINĂRI PARACLINICE
Examenul cerut Mod de prelevare Valori normale Valoarea obținută
VSH Vacutainer cu capac negru 1-10 mm/h 60 mm/h
0,5 ml citrat de Na 3,8% si 7-15 mm/h
4,5 ml sânge
FIBRINOGEN Vacutainer cu capac albastru 200-400 mg% 700 mg%
0,5 ml citrat de Na 3,8% și
4,5 ml sânge

ASLO Vacutainer cu capac roșu. 200 UI/ml 400 UI/ml

Prin puncție venoasă 5-10 ml
sânge
PROTEINEMIE Vacutainer cu capac verde 5- 55-80 g/l
6 ml sânge
PROTEINA C Vacutainer cu capac roșu. <12 mg/L
Prin puncție venoasă 5-10 ml
REACTIVĂ
sânge

65
EXSUDATUL Recoltarea exudatului
faringian se face înainte de
FARINGIAN
administrarea
antibioticelor si sulfamidelor
- se invită pacienta să
deschida gura și inspectează
zona orofaringiană Streptococul Streptococul
-apasă limba cu spatula Betahemolitic Betahemolitic
linguală, deschide eprubeta și - Absent - - Prezent -
cu tamponul faringian șterge
depozitul de pe faringe și
amigdale
-flambează gura eprubetei și
introduce tamponul faringian
în eprubeta care se închide

TRATAMENT
Denumire Forma și Acțiune Doza Doza Observatii
medicament calea de unica zilnica
administrare
Penicilina G flacoane actiune 400.000 UI 1.600.000 Pacienta
continand bactericidă UI răspunde
200.000 UI bine la
antibiotic.
Aspirina comprimate analgetică 2g 3-6 g/zi Pacient
“per os” antiinflamatoare răspunde
500mg antipiretica și bine la
antireumatică medicament.
Prednison comprimate antiinflamator 50-80 mg Pacienta
“per os” antialergic cu răspunde
5mg acțiune intensă bine

66
III.3. CAZUL 3

CULEGEREA DATELOR

Surse de date
1. Directe: pacientul
2. Indirecte:
 Aparținători
 Dosarul medical actual și anterior

Metode de culegere a datelor:

a) Observația
b) Interviul
c) Consultarea surselor secundare

1.1. Date privind identitatea pacientului

Date relativ stabile:
 Nume: I
 Prenume: F
 Vârsta: 15 ani
 Naționalitate: română
 Religie: ortodoxă
 Sex: masculin

Date variabile
 Domiciliul:urban
 Condiții de viață:
- bune, locuiește cu părinții și cele două surori mai mici într-un apartament cu 3 camere în
condiții igienice de viață.
 Gusturi personale și obiceiuri:
- pacientul are o alimentație corespunzătoare, respectă cele 3 mese pe zi. Masa de seară fiind mai
bogată. Pacientul consumă mâncăruri reci.

67
Mod de petrecere a timpului liber:
- pacientul îsi petrece timpul liber vizionând canalele preferate la tv dar și ieșind cu prietenii să
se relaxeze.

1.2 Date privind starea de sanatate anterioara

1.2 a. Date antropometrice

 Greutatea: 57 kg
 Talie: 1,65 m
 Grup sanguin B
 Rh negativ

1.2 b. Limite senzoriale:

 Alergii: nu prezintă
 Proteze: nu prezintă
 Acuitate vizuală și auditivă bună
 Somn: neliniștit, doarme doar câteva ore pe noapte, datorită durerii
 Mobilitate: are o mobilitate mai redusă datorită durerii
 Alimentație: adecvată
 Eliminări: fiziologice
 Manifestări psihice: nu prezintă
 Tensiunea arterială: 120/70 mm Hg
 Puls: 90 pulsații/min
 Temperatura: 38 grade Celsius

1.2 c. Antecedente heredo-colaterale:

- fără importanță

1.2 d. Antecedente personale

Fiziologice:
 apendicectomie la vârsta de 12 ani
Patologice:
Nu prezintă antecedente patologice cu importanță deosebită, neaga boli infecto-contagioase și

68
venerice.
1.3 Informații legate de boală:

1.3.a. Motivele internarii:

 febră moderată 38 grade celsius
 astenie
 durere și tumefacție articulară fugace
 anorexie
 insomnie

1.3.b. Istoricul bolii

Din relatările pacientului am aflat că în urmă cu 2 săptămâni boala a debutat cu o angină
streptococică.

1.3.c. Diagnostic medical

 Reumatism articular acut

1.3.d. Data internării: 10.09.2021

1.3.e. Examen clinic pe aparate

 stare generală alterată
 tegumente normal colorate
 sistem ganglionar limfatic nepalpabil
 aparat respirator: respirație normală, torace normal conformat, respirația=21 r/min
 aparat cardiovascular: cord în limite normale T.A=130/80 mm Hg, P=90 p/min
 aparat digestiv: splina și ficat în limite normale
 aparat urinar: micțiuni fiziologice
 sistem nervos: ROT normale
 aparat locomotor: normal

2.2. Probleme de dependență:

 Durere articulară cu caracter migrator
 Febra

69
 Alterarea respirației și circulației
 Dificultate de mers și imobilizare
 Cunostințe insuficiente despre deprinderile alimentare corecte
 Cunostințe insuficiente despre boală
 Insomnie

Probleme potențiale:
- risc de complicații:
- cardita reumatismală
- coree
- deshidratare

2.3. Stabilirea gradului de dependență:

Conform punctajului obținut (20 puncte) pacientul se încadrează în categoria persoanelor cu
dependență moderată.
Problemele de dependență se pot reduce prin intervenția asistentei în susținerea unui progres și
ajutând pacientul să-și regăseasca gradul optimal de autonomie.
Pacientul prezintă dependență moderată, nu necesită ajutor în permanență deoarece nu are
probleme majore.
Nivel de dependență: II, pacient cu dependență moderată, temporară.

DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE
1. Alterarea respirației și circulației din cauza durerii manifestată prin ușoară tahicardie.
2. Durere datorată procesului inflamator manifestată prin diminuarea mobilității.
3. Insomnie datorată durerii manifestată prin somn întrerupt de treziri frecvente, somn agitat și
de durată scurtă.
4. Imobilitate datorată procesului inflamator și durerii manifestată prin dificultate de a se
mobiliza.
5. Alimentație neadecvată din cauza lipsei de cunostințe manifestată prin greșeli în alegerea
alimentelor.

3.1. OBIECTIVE
1. Pacientul să fie echilibrat psihic.
2. Pacientul să prezinte o stare de bine prin dispariția durerilor articulare.
70
3. Pacientul să prezinte temperatura corpului în limite normale.
4. Pacientul să doarmă 7-8 ore pe noapte un somn liniștit și odihnitor.
5. Funcțiile vitale și starea generală să se mențină în limite fiziologice.
6. Să se prevină complicațiile.
7. Pacientul să-și îmbunătățească cunoștințele despre boală.
8. Pacientul să fie echilibrat nutritional.

3.2. Intervenții
1. Pacientul să fie echilibrat psihic
- liniștesc pacientul asigurându-i un climat adecvat
2. Pacientul să prevină reinfectarea cu streptococul beta-hemolitic
- să se prezinte la controale periodice, clinice și biologice, să continue tratamentul prescris cu
Moldamin, în dozele și la intervalele stabilite de medic.
3. Pacientul să prezinte o stare de bine prin dispariția durerilor articulare
- explic pacientului că durerea se va diminua în urma tratamentului administrat și totodată învăț
pacientul să respecte repausul la pat și voi folosi perne pentru suportul articulațiilor dureroase.
4. Pacientul să prezinte temperatura corpului în limite normale.
- măsor temperatura și notez în foaia de observație.
- administrez antitermice pentru a scădea temperatura corpului
5. Pacientul să doarmă 7-8 ore pe noapte un somn liniștit și odihnitor
- administrez medicația antialgică pentru ameliorarea durerii
- îi servesc înainte de culcare un pahar cu ceai de tei cald
6. Funcțiile vitale și starea generală să se mențină în limite fiziologice.
- masor functiile vitale si notez in foaia de observatie
- explic pacientului sa respire in cantitate si calitate corespunzatoare.
7. Pacientul sa fie echilibrat nutritional.
- educ pacientul cu privire la categoriile de alimente din ghidul alimentar
- asigur alimentația pacientului: în perioada febrilă regim hidrozaharat, apoi lacto-fainos, care se
va îmbogăți treptat
- asigur necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea
- asigur dieta desodată pe toata perioada tratamentului cu cortizon

4. APLICAREA PLANULUI DE INGRIJIRE

71
a) Alterarea confortului
- pacientul să prezinte ameliorarea durerilor și să înțeleagă cauza acestora
- pacientul să respecte repausul la pat
Intervenții autonome si delegate
- așez pacientul în poziție decubit dorsal și asigur repausul la pat până la dispariția durerilor
articulare
- folosesc perne pentru suportul articulațiilor dureroase
- asigur igiena corporală și a lenjeriei pacientului
- particip la investigațiile clinice și de laborator prin:
 recoltarea sângelui pentru determinarea VSH-ului, fibrinogen, ASLO, proteinograma,
proteina C reactivă
 recoltarea exudatului faringian
 efectuarea EKG, FKG
- administrez tratamentul:
 antistreptococic Penicilina G 400 000 U la 6 ore, timp de 10 zile
 antiinflamator cu Aspirina 3-6 g zilnic
 corticoterapia, doza de atac 50-80 mg; Prednison pe zi, doza de atac se menține 14 zile
 asiguram protectie digestiva cu antiacide
Evaluare
Data 10.09.2021
- pacientul prezintă dureri intense accentuate la mers
Data 11.09.2021
- pacientul prezintă ameliorarea durerii
Data 12.09.2021
- durerea s-a diminuat

b) Alterarea moderată a circulației și respirației

- pacientul să prezinte o respirație adecvată
Intervenții autonome și delegate
- învăț pacientul să respire în cantitate și calitate corespunzătoare
- măsor funcțiile vitale și le notez în foaia de observație
Evaluare
Data 10.09.2021

72
- pacientul prezintă o ușoară tahipnee, datorată durerii R=25/min
Data 11.09.2021
- ajut pacientul și facem împreună exerciții de respirație

c) Alterarea termoreglării
- pacientul să prezinte diminuarea temperaturii
Intervenții autonome și delegate
- asigur condiții optime în salon
- măsor temperatura și notez în foaia de observație
- administrez Algocalmin pentru a scădea temperatura
Evaluare
Data 10.09.2021
- pacientul prezintă o creștere a temperaturii T=38 grade Celsius
Data 11.09.2021
- pacientul prezintă o scădere a temperaturii T=37,4 grade Celsius
Data 12.09.2021
- pacientul prezintă temperatura corpului în limite normale T=36,9 grade Celsius
d) Insomnie
- pacientul să beneficieze de un somn odihnitor
Intervenții autonome și delegate
- administrez medicatie antialgica pentru ameliorarea durerii Tramadol, Diazepam 1 tabletă seara
- asigur lenjerie de pat și corp curată și uscată
- asigur semiobscuritate pe durata somnului în încăpere și am înlăturat sursele de zgomot
Evaluare
Data 10.09.2021
- pacientul prezintă insomnie datorită durerilor
Data 11.09.2021
- pacientul a avut un somn mai liniștit în urma tratamentului administrat
Data 12.09.2021
- pacientul prezintă un somn adecvat, liniștit.
e) Alimetație inadecvată
- pacientul să fie echilibrat nutrițional
Intervenții autonome și delegate

73
- educ pacientul cu privire la categoriile de alimente din ghidul alimentar
Evaluare
Data 10.09.2021 - 12.09.2021
- pacientul respectă principiile alimentare învățate
6. EXTERNAREA PACIENTULUI
 Data externării:
- se externează pe data de 19.09.2021
 Diagnostic la externare
Reumatism articular acut
 Starea pacientului la externare
Bolnavul în urma tratamentului administrat prezintă următoarele caracteristici:
- pacientul are o mobilitate crescută a mișcărilor
- somnul este calm și odihnitor
- durerile articulare au dispărut
- este optimist în ceea ce privește evoluția bolii
 Bilanțul autonomiei
- A respire și a avea o bună circulație: respirație de tip costal inferior, amplitudine ritmică,
circulație adecvată.
- A bea și a mânca: alimentație adecvată
- A elimina: eliminări fiziologice, scaun normal
- A dormi si a se odihni: somn usor, calm.
- A învăța cum să-și păstreze sănătatea: pacientul este receptiv la tot ce este nou.
T.A=120/70 mm Hg P=75 p/min R=18 r/min T=36,7 grade Celsius
EXAMINĂRI PARACLINICE
Examenul cerut Mod de prelevare Valori normale Valoarea obținută
VSH Vacutainer cu capac negru 1-10 mm/h 75 mm/h
0,5 ml citrat de Na 3,8% si 7-15 mm/h
4,5 ml sânge
FIBRINOGEN Vacutainer cu capac albastru 200-400 mg% 455 mg%
0,5 ml citrat de Na 3,8% și
4,5 ml sânge

ASLO Vacutainer cu capac roșu. 200 UI/ml 565 UI/ml

Prin puncție venoasă 5-10 ml
sânge
PROTEINEMIE Vacutainer cu capac verde 5- 55-80 g/l 90 g/l
6 ml sânge
74
 PROTEINA C Vacutainer cu capac roșu. < 12 mg/L < 12 mg/L
Prin punctie venoasă 5-10 ml
REACTIVĂ
sânge

EXSUDATUL Recoltarea exudatului

faringian se face înainte de
FARINGIAN
administrarea
antibioticelor si sulfamidelor
- se invită pacientul să
deschida gura și inspectează
zona orofaringiană Streptococul Streptococul
-apasă limba cu spatula Betahemolitic Betahemolitic
linguală, deschide eprubeta și - Absent - - Prezent -
cu tamponul faringian șterge
depozitul de pe faringe și
amigdale
-flambează gura eprubetei și
introduce tamponul faringian
în eprubeta care se închide
TRATAMENT
Denumire Forma și Acțiune Doza Doza Observatii
medicament calea de unica zilnica
administrare
Penicilina G flacoane acțiune 800.000 UI 1.600.000 Pacientul
continand bactericidă UI răspunde
200.000 UI bine la
antibiotic.
Aspirina comprimate analgetică 2g 3-6 g/zi Pacientul
“per os” antiinflamatoare răspunde
500mg antipiretică și bine la
antireumatică medicament.
Prednison comprimate antiinflamator 50-80 mg Pacientul
“per os” antialergic cu răspunde
5mg acțiune intensă bine la
medicament.
Tramadol capsule 50 mg acțiune 50 mg 150 mg Pacientul
“per os” analgezică simte
ameliorarea
durerii.

Recomandări:
 să evite frigul, umezeala
 continuarea tratamentului prescris cu Moldamin, în dozele și la intervalele stabilite de medic
 prezentarea la controale periodice, clinice și biologice, prin policlinica teritorială.

75
 CONCLUZII

Numărul crescut de bolnavi reumatici, durata lungă a bolii ivite brusc, handicapul mare
datorat reumatismului cronic, necesitatea frecventă a spitalizărilor şi a curelor de reabilitare,
invaliditatea precoce instalată după îmbolnăvirile reumatice, tratamentul medicamentos al
reumatismului, terapia fizică, terapia antireumatică – toate acestea fac din bolile reumatice una
din cele mai costisitoare boli în ceea ce priveşte costurile de sănătate.
În invaliditatea timpurie, bolile reumatice sunt pe locul al doilea, după bolile
cardiovasculare.
Vârstnicii peste 80 ani, suferă în procent de aproape sută la sută de o boală reumatismală.
La copiii de vârstă şcolară 7 – 16 % au afecţiuni reumatismale; tinerii între 18 – 22 ani în
proporţie de 60 - 90% .
În cadrul diferitelor profesiuni, o importanţă deosebită în apariţia sau declanşarea unor boli
reumatice o are exercitarea muncii în condiţii microclimate şi macroclimate nefavorabile, la care
se adaugă poziţiile vicioase, obositoare, ca şi suprasolicitarea articulară, traumatisme
profesionale, etc.
Reumatismul articular acut este o boala inflamatorie ce afecteaza articulatiile mari,survine
ca o consecinta a infectiei cu streptococci din grupul A.
Evolutia acestei afectiuni este cronica cu recidive si frecvente sechele cardice.
Boala afecteaza cu precadere persoanele cu varste intre 7-15 ani,dar se mentine la o
incidenta notabila in perioada de adolescenta a adultului tanar pana la 20-25 de ani.
În perioada stagiului clinic, am obsevat trei pacienti, care au fost internati în spital după
cum urmeaza: pacientul C. D. în vârstă de 17 ani, diagnosticat cu reumatism articular acut,
beneficiind de tratament prin repaus la pat și administrarea de Penicilină, Prednison,Aspirina si
Tramadol, pacienta M. C. în vârstă de 6 ani, diagnosticată cu reumatism articular acut, a fost
tratată prin repaus la pat și administrare de Penicilină, Prednison, Aspirina și Algocalmin și
pacientul I.F. în vârstă de 15 ani, diagnosticat cu reumatism articular acut, ce a beneficiat de un
tratament cu Penicilină, Prednison, Aspirină și Algocalmin.
Toți pacienții se externează cu starea ameliorată și cu recomandările medicului și asistentei
medicale.

76
 BIBLIOGRAFIE

1. Lucretia Titircă - Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții

medicali, Editura Viața Medicală Romanească, Bucuresti 2008

2. Lucreția Titircă - Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri

corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viața Medicală Romanească

Bucuresti 2008

3. Cezar Th. Niculescu, Radu Carmaciu, Bogdan Voiculescu, Carmen

Sălăvastru, Cristian Niță, Cătălina Ciornei - Anatomia și fiziologia omului,

Bucuresti: Corint 2009

4. http://slidepdf.com/reader/full/reumatismul-articular-acutdoc

77