MONITORING BIOLOGIC (continuare)

• Niveluri de lucru în monitoringul biologic

Niveluri de organizare ale materiei vii şi principalii parametri
utilizaţi în MB 24.03.22
1. Nivelul individual
• subnivelul molecular:
- comportarea funcţională a unor enzime care participă la
realizarea respiraţiei la nivel subcelular;
- încărcarea cu energie potenţială pe baza analizei raportului
dintre compuşii adenozinici şi trifosforici;
- metabolismul schimbat al steroizilor ca răspuns la factorii
agresivi din ambianţă;
- modificări ale colinesterazei sub acţiunea substanţelor
organoclorurate;
- evidenţierea factorilor de stres prin dozarea zahărului şi
catecolaminelor sanguine.
• subnivelul celular:
- control genetic prin urmărirea structurii şi
distribuţiei cromozomilor şi calcularea
aberaţiilor cromozomiale;
- măsurători ale intensităţii fotosintezei;
- măsurători ale intensităţii respiraţiei celulare;
- stabilitatea lizozomilor;
- modificări ale reacţiilor imunitare;
- apariţia de necroze, tumori sau neoplasme.
• subnivelul tisular:
- urmărirea stării fiziologice prin: măsurători
metabolice (nutriţie, respiraţie), stabilirea
intensităţii fotosintetice, bilanţul azotului,
compoziţia sângelui;
- comportament: chemorecepţie, aclimatizare;
- ritm cardiac.
2. Nivelul populaţional
- stabilirea ariilor de supravieţuire, protecţie
sau ocrotire;
- nisele ecologice în diferite biocenoze;
- indici ai nivelului populaţional (natalitate,
mortalitate, rata de supravieţuire, rata de
creştere a populaţiei, distribuţia şi
abundenţa);
- structura populaţiilor;
- dinamica şi stabilitatea populaţiilor.
3. Nivelul biocenotic
- varietatea biocenozelor;
- diversitatea si stabilitatea;
- structura trofică;
- abundenţa;
- fidelitatea;
- producţia şi productivitatea;
- biomasa şi rata de circulaţie a substanţelor.
• Monitoringul biologic se poate realiza pe plan
regional, ecosistemic sau pe principalele sale
subcomponente vii (sol, vegetaţie, plancton şi
bentos, studii pe grupe de plante şi animale).
Tehnicile utilizate şi parametrii sunt specifici
ecosistemelor terestre sau acvatice.
• Se disting 3 tipuri de monitoring biologic:
• Monitoringul biologic de informare timpurie – sunt
selecţionate acele organisme care pot reacţiona
rapid la orice schimbare de mediu; pe bază de
bioindicatori se realizeaza şi sisteme automate de
înregistrare a unor modificări de mediu. Se
urmăreşte starea generală a unor organisme,
perturbarea ciclurilor biologice sau dezvoltarea lor,
lucrându-se după criteriile: biochimic, genetic,
patologic, etologic şi prin bioteste.
• Parametrii biologici trebuie stabiliţi pe baza legăturii
cauză-efect; un rol important il joaca testele de
toxicitate.
• Monitoringul biologic de diagnosticare
foloseşte parametri esenţiali, aleşi în funcţie
de:
- scopul în care se realizează acţiunea;
- în ce măsură bioacumularea de-a lungul
lanţurilor trofice indică real modificări în
ambianţă;
Organismele bioacumulatoare.
• Capacitatea de bioacumulare a regnului vegetal şi animal,
capacitatea de extragere din mediu şi concentrare de zeci,
sute sau mii de ori a unor substanţe este folosită în
desfăşurarea monitoringului biologic.
• Analizele unor poluanţi în ţesuturile plantelor sau
animalelor ne permite să evidenţiem impactul antropic
asupra zonei respective. Analizele se fac îndeosebi asupra
ţesuturilor de acumulare sau stocare, a celor în care rata
de circulaţie a substanţelor se face mai greu (ţesut lemnos,
rădăcini sau rizomi de plante, ţesut osos, gras şi nervos).
• În procesul de bioacumulare un rol important îl are nivelul
trofic pe care se afla organismul, bioacumularea fiind mai
mare la organismele aflate pe nivelele trofice superioare.
• Organismele selectate pentru monitoringul biologic
de diagnosticare trebuie să îndeplinească condiţiile:
- acumularea poluanţilor până la un anumit nivel nu
trebuie să fie letală;
- să nu schimbe în un anumit fel manifestările vitale;
- numărul indivizilor luaţi în studiu, care se extrag
din populaţie nu trebuie să afecteze ansamblul
populaţiei;
- speciile trebuie să aibă o durată de viaţă de peste
2 ani;
- dimensiunile organismelor să fie suficient de
mari ca prin prelevarea de ţesuturi pentru
analize, acestea să nu moară;
- să manifeste stabilitate faţă de oscilaţiile
naturale ale mediului;
- să poată fi extrase uşor din mediu şi să
trăiască şi în condiţii de laborator;
- să fie bioacumulatori puternici;
- să se poată stabili cu exactitate capacitatea
de bioacumulare faţă de valorile din mediu.
- organismele trebuie să fie capabile să
reacţioneze rapid la modificări ale mediului
ambiant, reacţii care să poată fi măsurate uşor;
- modificările constatate trebuie să fie exacte,
adecvate şi reproductibile experimental;
- să permită aprecieri cantitative (în vederea
prelucrărilor matematice şi corelării cu valorile
altor parametri măsurabili din mediu);
- gradul de eroare comparativ cu al altor
parametri trebuie să fie de sub 20% (fluctuaţia
încadrându-se în variabilitatea individuală
specifică organismelor vii).
• Monitoringul biologic de prognoză se
realizează prin biotestare. El permite o
apreciere a calităţii mediului în funcţie de
reacţia organismului test în condiţii
experimentale.
• În această categorie intră şi testele de
ecotoxicologie care apreciază modificările
etologice, fiziologice sau mortalitatea
organismelor testate sub acţiunea unor doze
diferite de poluanţi.
• Aceste teste ecotoxicologice cuprind:
- studiul legăturii doză-efect pe obiectul testat;
- studiul pragului de abatere de la normă;
- studiul mecanismelor de intoxicare şi
dezintoxicare.
• Pentru testare în monitoringul biologic de
prognoză pot fi folosite şi nişte ecosisteme
simplificate, modelate în laborator, care îşi
constituie propriile mecanisme de
homeostatare şi care posedă capacitatea de a
păstra structurile şi funcţiile fundamentale. Ele
trebuie să evidenţieze repede şi pregnant
perturbări ale stărilor de echilibru din
ecosistemele naturale.
• Un alt tip de experimente se pot face în
porţiuni izolate din ecosisteme naturale,
porţiuni în care procesele biologice se
desfăşoară în condiţii naturale.
 Organizarea monitoringului biologic
• Impedimente legate de:
- amplasarea în teritoriu,
- frecvenţa observaţiilor,
- dotările necesare
- potenţialul uman.
• Diferite modalităţi de desfăşurare a
monitoringului biologic, dintre care mai
valoroase sunt utilizarea organismelor
indicatoare, a organismelor bioacumulatoare şi
a parametrilor ecologici.
Indicatorii ecologici permit atât evidenţierea
unor stări globale, reale, pe fondul
permanentelor fluctuaţii pe care le manifestă
viul cât şi tendinţele pe termen mediu şi lung.
Deoarece aceşti indicatori se pretează la
diverse prelucrări matematice, ei sunt mai
uşor de cuplat cu alţi parametri măsuraţi în
cadrul monitoringului ecologic.
• Pe baza datelor care se strâng în MB, în special
în cazul utilizării indicatorilor ecologici şi
ţinând seama de particularităţile organismelor
vii, se pot efectua prognoze asupra evoluţiei
pe termen scurt, mediu şi lung a mediilor de
viaţă supuse observaţiilor. Caracteristica
ecologiei, aceea de a corela factorii biotici cu
cei abiotici şi de a realiza sinteze, permite
acesteia să aibă un grad ridicat de credibilitate
în realizarea prognozelor.
Parametrii ecologici utilizabili în monitoringul biologic
• Mediul acvatic
• Producători primari:
- biomasa; fotosinteza; respiraţia; producţia primară
(brută, netă); clorofila a; testul AGP (Algal Growth
Potential); indicatori sintetici (Nygaard, Drescher şi Mark,
Trophic State Index)
• Consumatori:
- biomasa; abundenţa; dominanţa; diversitatea;
echitabilitatea; raportul C1/C2
• Degradatori:
- germeni heterotrofi totali aerobi la 220C; germeni
heterotrofi totali anaerobi la 220C; raportul GTA/GTAn;
coliformi totali
• Mediul terestru
• Producători primari:
- populaţiile dominante; biomasa; producţia anuală;
conţinutul în pigmenţi asimilatori; indicele de troficitate
• Consumatori:
- biomasa; densitatea; diversitatea; constanţa; indicele
de semnificaţie ecologică; rapoarte – fitofagi/carnivore;
acarieni/colembole; enchytreide/nematode
• Degradatori:
- respiraţia globală; activitatea enzimatică
(dehidrogenaza, fosfataza, catalaza, indicatorul
enzimatic global)
• Mediul subteran
- biomasa; dominanţa; diversitatea