ANALIZA UNUI SISTEM BIOTEHNIC

1. Analiza sistemului studiat:

- identificarea relatiilor cauzale existente n comportamentul sistemului
- determinarea variabilelor independente de intrare i de ieire
- determinarea variabilelor dependente de timp
- formularea scopului modelarii
2. Experimentul
3. Prelucrarea statistica a datelor experimentale
4. Determinarea gradului de complexitate si organizare a sistemului
5. Alegerea claselor de modele
6. Alegerea tipului de model in cadrul clasei respective
7. Sinteza modelului optimal
8. Sinteza parametrilor modelului
9. Testarea validitatii modelului prin efectuarea analizei statistice.
Exista doua modaliti de abordare a problemei modelrii tip analitic sau experimental.
MODELAREA ANALITICA
In cazul modelarii analitice exista modele standard, obinute din ecuaiile de bilan de
material. Determinarea cantitativ a unui model analitic se bazeaz pe cunoaterea exact a
parametrilor de lucru, care permit scrierea ecuaiilor de bilan pentru regimuri dinamice i
staionare. Pe modelul analitic asociat bioprocesului

se va face simulare, cu ajutorul unui

program de simulare. Vor fi generate astfel situaiile asemntoare cu cele reale n care poate
evolua procesul. Aceasta metod este util deoarece se poate impiedica astfel ratarea unor sarje,
precum si evitarea unor situati critice care pot aparea in timpul fuctionarii biofermentatorului.
Aceasta metoda de determinare a modelelor analitice este convenabila in situatia in care
exista un model matematic exact. Rezultatele care se obtin prin simulare sunt corecte daca sunt
reproduse cu un model analitic cu o structura si coeficienti bine evaluate.
MODELAREA EXPERIMENTALA:

Aceasta modalitate este aplicata in cazul in care avem procese nonstandard, adica procese
la care nu este posibila cunoastera tuturor parametrilor care intra in ecuatiile de bilant. Acest
lucru este posibil in cazul in care:
-

Unii parametri sunt exprimati implicit

Alti parametric nu pot fi masurati

Metoda consta in evaluarea unui model matematic, pornind de la o colectie de date

experimentale, achizitionate din functionarea normal a bioprocesului sau in urma interventiei din
exterior cu semnale de proba - pseudo aleatoare binare - astfel incat procesul sa nu fie perturbat.
In acest caz, pentru identificarea modelelor dinamice se poate realiza:
- achizitionarea si prelucrarea automata, on-line a a datelor din proces
- evaluarea structurii modelului experimental
- estimarea parametrilor modelului (identificarea modelului)
- validarea modelului
BIOPROCESE
Bioprocesele implic manipularea organismelor vii (celule animale sau vegetale sau
microorganisme) astfel nct prin dirijarea dezvoltrii acestora n medii de cultur controlate s
se obin produi de interes economic. Creterea dirijat a microorganismelor implic proiectarea
i realizarea incintelor n care se va efectua cultivarea lor (bioreactoarele), precum i soluionarea
problemelor legate de asigurarea condiiilor optime de dezvoltare, astfel nct n urma lansrii
unui bioproces productivitatea s fie maxim, iar costurile de producie s fie minime. Oferirea
de soluii viabile n controlul bioproceselor este ngreunat de faptul c n prezent nu sunt
suficiente informaii legate de transformrile ce au loc la nivelul celulelor, despre mecanismele
ce determin aceste celule s se dezvolte i despre modalitatea n care dezvoltarea celulelor sau a
microorganismelor este afectat de variaii ale condiiilor din mediul n care ele sunt cultivate. n
prezent modelarea i conducerea bioproceselor reprezint un subiect de mare actualitate n lumea
tiinific. nelegerea fenomenelor complexe ce se produc la nivelul organismelor vii vor
continua s prezinte interes pentru cercettori, pentru a putea avansa tehnologii prin care
procesele viului s poat fi reproduse la scar industrial, cu costuri minime i profit maxim. n
acest context, controlul bioproceselor este un domeniu important care poate ajuta la atingerea
acestor obiective.Dinamica proceselor biotehnologice este determinat de proprietile
microorganismelor, de particularitile i de modul de construcie al bioreactorului i nu n
ultimul rnd de condiiile i de mediul n care se face cultivarea. Influena acestor factori conduc
la dinamici de cretere complexe ce fac dificil reproducerea procesului i asigurarea
productivitii i a calitii constante a produsului de interes. Procesele biotehnologice sunt n
esena lor complexe, fiind sisteme multivariabile, neliniare, cu puternice legturi ntre variabilele

interne. n aceste condiii, modelele matematice nu pot s descrie aceste sisteme dect ntr-o
manier simplificat, datorit faptului c structura complicat a metabolismului celulelor i
microorganismelor, precum i mecanismele de autoreglare a acestuia nu sunt nc complet
cunoscute. Dinamicile diverselor faze prezente n sistemele biotehnice au influen asupra
condiiilor de operare din bioreactor. Legtura dintre variaiile condiiilor de operare i fazele
sistemului nu este cunoscut, motiv pentru care nglobarea acesteia n modelele matematice
ataate bioproceselor este tratat ntr-o form simplificat.
Conform clasificrii generale a modelelor utilizate pentru descrierea cineticilor
bioproceselor dat de Moser [Moser, 1988], acestea se mpart n modele deterministice i modele
probabilistice. La rndul lor, modelele deterministice pot fi:
- nestructurate, ce consider celulele ca fiind sisteme de tip black box, avnd
importan doar cantitatea de celule, influenat doar de mediul nconjurtor;
- structurate, ca modele ce in cont de structura celular, fie la nivelul componentelor
chimice, fie la nivelul morfologiei celulare, cu introducerea efectelor legate de form,
vrst sau dimensiune.
O alt clasificare a modelelor ce descriu biosistemele este fcut n funcie de
recunoaterea sau neglijarea faptului c o populaie celular este alctuit dintr-un numr mare
de indivizi (celule), care pot avea caracteristici (proprieti) diferite. Din acest punct de vedere,
modelele pot fi:
- nesegregate, adic nu iau n considerare existena celulelor individuale;
- segregate, ce expliciteaz prin model existena celulelor individuale cu proprieti
distincte.
n biotehnologie, cele mai utilizate modele pentru descrierea bioproceselor sunt modelele
simple, de tip nestructurat, nesegregat. Motivele ce au condus la utilizarea unor astfel de modele
simplificate sunt legate de cunotinele reduse pe care specialitii le au la dispoziie despre
mecanismele interne ce determin dezvoltarea celulelor sau microorganismelor, precum i de
dificultatea de a determina legturile dintre variabilele interne ale bioproceselor i influena pe
care o au condiiile de cultivare i variaiile acestora asupra metabolismului microorganismelor.
n general, modelele matematice ataate bioproceselor sunt derivate din ecuaii de bilan masic i
rezult sub forma unor ecuaii difereniale ce ncearc s prezinte ct mai corect variaiile
principalelor variabile din bioproces.
Mrimile specifice ce intervin n evoluia bioproceselor sunt:
- concentraia de biomas X (populaia de microorganisme);
- concentraia de substrat S (nutrienii);
- concentraia de produi finali P.
Pentru ca celulele s se dezvolte, ele au nevoie ca anumite condiii de mediu s fie
ndeplinite. Aceste condiii variaz de la bioproces la bioproces, n funcie de specificitatea
celulei sau microorganismului cultivat. Din acest punct de vedere, principalii parametri de

cultivare sau condiiile fizico-chimice ce trebuie meninute la valorile optime pe parcursul

evoluiei unui bioproces sunt:
- temperatura (T);
- pH-ul;
- presiunea (p);
- agitarea (n) i aerarea (O2);
- potenialul redox (rH);
- nivelul oxigenului dizolvat (pO2);
- cantitatea de cldur consumat/eliminat n unitatea de timp;
- nivelul spumei.
n evoluia unui bioproces se ncearc meninerea parametrilor fizico chimici
caracteristici bioprocesului respectiv la valori de optim sau ntre anumite limite bine determinate
astfel nct s se asigure condiiile de mediu cerute de microorganismul sau celula cultivat
pentru dezvoltarea sa.
innd cont de multitudinea de factori ce influeneaz dezvoltarea celulelor sau
microorganismelor cultivate n bioprocese, este evident c stabilirea unui set de ecuaii
difereniale de tipul:

f X , S , P, T , n, pH , O2 ,

,t

g X , S , P, T , n, pH , O2 ,

,t

h X , S , P, T , n, pH , O2 ,

,t

care s cuprind variaia n timp a mrimilor specifice ale bioproceselor n funcie de

multitudinea variabilelor fizico chimice caracteristice bioproceselor, precum i interaciunile
dintre acestea este aproape imposibil. De asemenea, avnd n vedere faptul diversitatea
bioproceselor i specificitatea fiecruia dintre ele, este dificil obinerea unui model global care
s descrie evoluia bioproceselor n general.
O variabil cheie n descrierea evoluiei unui bioproces este viteza specific de cretere
(), ce descrie creterea celular, consumul de substrat i formarea produilor de interes. Viteza
specific de cretere poate fi exprimat ca un produs de factori individuali sub urmtoarea form:

S *

X *

P *

pH *

T *

pO2 *

I .

n aceast reprezentare factorii individuali exprim influena pe care o au mrimile

specifice de bioproces, factorii inhibitori (I) ai creterii i parametrii fizico chimici asupra
evoluiei n timp a microorganismelor sau celulelor. Pentru a putea descrie influenele acestor
factori asupra vitezei specifice de cretere, cercettorii au analizat modul n care fiecare dintre
acetia determin variaii ale vitezei specifice de cretere separat sau pentru cel mult doi factori.
Din aceste analize au rezultat ecuaii ce pun n eviden evoluia vitezei specifice de cretere n
funcie de concentraia de substrat, de concentraia de produi utili, de pH sau temperatur,

precum i ecuaii ce evideniaz influena inhibitoare asupra creterii celulare pe care o pot avea
concentraiile ridicate de substrat sau produi finali. n ecuaiile difereniale ce descriu variaia
mrimilor specifice bioproceselor (concentraiile de substrat, de biomas i a produilor finali) se
va modela viteza specific de cretere cu acea lege care descrie cel mai apropiat de realitate
evoluia acesteia n funcie de parametrii bioprocesului.
Scrierea ecuatiilor de functionare ntr-un bioproces
Biomas existent +biomas generat=Biomas iesit ca efluent+biomas rmas
X V + X t V=F t (X +X )+( X+ X ) V
X t V = F t X + X V
X=

F
V

X
t

Substrat alimentare + Substrat existent = Substrat consumat

F S0 t

+S

S V

Randamentul YS = X / (- S)
F/V S0

S = X /(- YS)

+ S / t = X /t 1/(- YS)

YS = Y_X%
dX (t )
dt
dS (t )
dt

(t ) X (t )

DX (t )

((t )
X (t ) D(t )( S i
S

S (t ))

1
unde Y _ X % S rata de conversie a substratului n biomasa
Y _ X%S

Dinamica populatiei microbiene ntr-un bioreactor este descrisa prin urmatoarele ecuatii
de bilant , dac considerm si efectul mortalittii unor cellule di biomas:

unde:
X concentratia de biomasa
S concentratia substratului
- concentratia substratului de alimentare
- viteza specifica de crestere
- rata de mortalitate a biomasei
m coeficient de intretinere al biomasei prin consumul

substratului

debit de alimentare
- debit de iesire
- randamentul de conversie al substratului in biomasa
- volumul bioreactorului
D=

Fin
- diluia
Vl

In functie de valorile pe care le ia

urmatoarele moduri:

si

, procesul poate functiona intr-unul din

1) In regim batch: intregul ansamblu de substante organice si anorganice necesare cresterii

(substratul)este introdus de la inceput, sunt create conditii de dezvoltare si se recolteaza la
momentul final (deci
=
=0). Procesele care functioneaza pe acest principiu sunt dificil
de controlat si posibilitatile de comanda sunt limitate.
2) fed-batch: se introduce in permanenta hrana si se extrage la sfarsitul procesului de
fermentatie cantitatea de produs, pentu a avea in permanenta un volum util (deci

0 si

).
Alimentarea in acest caz este progresiva si controlata pentru a corespunde
cerintelor microorganismelor, dar in permanenta este limitata de volumul bioreactorului.
La sfarsitul procesului de fermentatie se extrage produsul de interes.

3) continuu: se introduce in permanenta hrana si se extrage periodic produs astfel incat

volumul sa fie mentinut constant (deci

constant).

Este un mod foarte sensibil la contaminare, daca fermentatia dureaza mai mult timp.
TIPURI DE MODELE CINETICE PENTRU CRESTEREA MICROBIANA
Modele pentru ( viteza specifica de crestere)
variaza in timp, fiind influentat de numerosi factori ca de ex: concentratia
substratului, concentratia biomasei, pH-ul, temperatura, viteza de agitare.
Probleme care apar la modelarea lui :
- identificarea tuturor factorilor care au influenta asupra lui .
- masurarea cantitativa a acestor efecte, necesita un numar mare de experimentari.
- scrierea expresiei matematice care descrie aceste efecte. La acest nivel se pune
problema de a allege expresia lui cea mai potrivita si apoi cea necesara identificarea
parametrilor.
1) MODELUL MONOD
(S) =

unde:

max

reprezint viteza maxim specific de cretere,

K S este constanta de saturaie, iar S reprezint concentraia de substrat.

Dintre rezultatele importante obinute de cercettori pentru punerea n eviden a
dependenei vitezei specifice de cretere n funcie de diveri parametrii ai bioproceselor, este
modelul logistic al creterii, ce pune n eviden influena concentraiei celulare i a substratului
limitator asupra vitezei specifice de cretere. Aceast lege de cretere ia n considerare i
limitarea creterii prin substrat la concentraii mici.
2)MODELUL HALDANE
(S) =

unde

- ct. de inhibitie
- ct. de saturatie

3)MODELUL MOSER
(S) =

cu n > 0

4)MODELUL POWELL
(S) =

cu

5)MODELUL KONAK
=

cu n > 0

6) MODELUL ABORHEI SI WILLIAMSON

a)

=K

b)

=K

7)MODELUL TESSIER
(t) =
Modele pentru biomasa X
1) MODELUL LOGISTIC
=
2) MODELUL DE SATURARE
=

>0