Curs 2 ADSE - 2023

Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică
Academia de Studii Economice din București
CICLUL DE VIAȚĂ AL DEZVOLTĂRII

SISTEMULUI ECONOMIC
STUDIU DE FEZABILITATE
Curs 2 Analiza și Diagnoza Sistemelor Economice
Lect. Univ. Dr. Ionuț NICA

București, 2023
Agendă
Ciclul de viață al dezvoltării sistemului
01 economic
Concepte, elementele sistemului, frontieră, comportament, sisteme
cibernetice
02 Studiu de fezabilitate
01 Ciclul de viață al dezvoltării sistemului economic
Analiza și Diagnoza Sistemelor Economice, An II, Cibernetică Economică, 2023 Lect. Univ. Dr. Ionuț NICA
Conceptul de sistem
Ne readucem aminte faptul că sistemul reprezintă conceptul cheie în ADSE și este caracterizat printr-un număr relativ mare de elemente, aflate în relații de conexiune
reciprocă, și care interacționează, inclusiv cu mediul din care face parte, în vederea realizării unui anumit scop/obiectiv. Astfel, pentru un sistem de afaceri scopul îl
constituie realizarea unui profit maxim. Entitățile sistemului de afaceri sunt conectate prin fluxuri de forță de muncă, resurse materiale, financiare și informaționale. El este un
sistem deschis aflat în relații cu alte sisteme de afaceri de pe piața internă/internațională, cu care schimbă bunuri, mărfuri, produse comerciale, active financiare.
Sistemul, privit ca o entitate fizică, este alcătuit dintr-o mulțime de elemente cuplate funcțional, iar legăturile cu exteriorul sunt realizate prin intermediul mărimilor de tip cauzal,
numite factori/variabile de intrare, și acelor de tip efect, numite variabile de ieșire. O caracteristică a oricărui sistem este legată de variabilitatea evoluției sale în timp,
sistemele economice incluzând timpul în mulțimea variabilelor exogene, independente.
Observarea/analiza unui sistem depinde evident de observatorul sistemului, de analist, care introduce un anumit grad de subiectivitate în descrierea acestuia. De
aceea este necesar ca analistul să aleagă o anumită viziune asupra sistemului, în concordanță cu propriul său sistem de valori și apoi să exploreze implicațiile viziunii sale asupra
sistemului. Această percepție, specifică analistului, este cuantificată de conceptul notat simbolic cu “W”, care provine de la cuvântul german Weltanshaung, și este exprimată prin
așa numita definiție rădăcină, sau definiție de bază a sistemului, care, în fapt, reprezintă esența acestuia.
“Systema” – cuvânt grecesc care înseamnă relație organizată între unități sau componente funcționale
Elementele sistemelor
Elementele care compun un sistem sunt entități reale sau abstracte, numite și subsisteme, având aceleași caracteristici definitorii ca și sistemul de referință. În etapa de
analiză este necesară descompunerea unui sistem până la acel nivel la care acest procedeu nu mai poate fi aplicat, sau nu mai este relevant și nici util scopului analizei.
Elementele la care se oprește descompunerea în faza de analiză sunt denumite în TGS “cutii negre” (black boxes). Unei astfel de entități elementare i se poate
aplica o metodă de cercetare, numită metoda cutiei negre, care constă în investigarea sistemului, pornind de la informațiile referitoare la intrările și, respectiv, ieșirile acestuia.
Metoda este simplu de ilustrat în cazul modelării pe bază de ecuații a sistemului de producție prin funcții de producție, modele matriciale de tip input-output ș.a. Descompunerea
sistemului poate fi realizată pe baza unui criteriu care vizează scopul analizei (goal analysis), sau a unui criteriu referitor la comportamentul sistemului (behavioral analysis).
Cele două criterii pot fi aplicate și împreună, de exemplu analiza unui sistem bancar poate releva mai multe subsisteme, cum ar fi subsistemul trezoreriei, cel de
plăți curente, cel de credite, clienți, operațiuni externe, comerciale și/sau necomerciale, contabilitate, corespondență bancară, organizare, resurse
umane, juridic, economic, administrativ, secretariat, protocol și control.
Conexiunile sistemelor
Relațiile dintre elementele unui sistem, numite și conexiuni, au loc în coordonate spațio-temporale, influențând comportamentul de ansamblu al acestuia.
Fluxurile respective dintre elemente/subsisteme sunt variate ca natură. Ele pot fi fluxuri materiale, informațional-decizionale, fluxuri de resurse umane, energetice, financiare etc..
Observarea în evaluarea acestor conexiuni este necesară în vederea realizării unei diagnoze obiective a stării reale a sistemului, la un moment de timp dat.
Conexiunile sistemelor permit evidențierea tipului de interconectare (liniară, neliniară, ierarhică, deterministă, nedeterministă), a intervalului în care se realizează conexiunile, a
modului de coordonare și subordonare a subsistemelor, a tipului de legături și a gradului de flexibilitate. Astfel, vom putea identifica conexiuni discrete sau continue, logice sau
fizice. Pentru sistemele economice reale, conexiunile pot fi reglementate de regulamente de funcționare internă sau de legislația în vigoare. Analiza
conexiunilor trebuie făcută în timp și actualizată datorită caracterului lor dinamic, alert al schimbărilor care pot apărea în acest domeniu. Conexiunile sunt importante pentru
definirea structurii sistemului. În plus, performanța unui sistem, privită ca nivel posibil de realizare a obiectivelor, este determinată de ansamblul conexiunilor dintre elementele
componente ale acestuia. De regulă, această analiză poartă denumirea de network analysis și privește toate tipurile de conexiuni și interdependențe din cadrul unui anumit sistem.
Cunoașterea conexiunilor permite, de asemenea, explicarea anumitor efecte de sinergie, prin care rezultanta globală a activității sistemului este superioară efectelor însumate ale
subsistemelor componente.
Obiectivele (scopurile) unui sistem
Scopul sau ținta unui sistem constă în îndeplinirea obiectivelor sale. Sistemele complexe sunt, în general, caracterizate de o mulțime de obiective, fapt care impune
soluționarea unor probleme practice, cum ar fi:
➢ structurarea lor pe nivele ierarhice;
➢ agregarea și descompunerea/dezagregarea obiectivelor;
➢ relevarea modalităților complete prin care se ajunge la îndeplinirea obiectivelor;
➢ identificarea factorilor perturbatori care pot afecta obiectivele sistemului;
➢ ierarhizarea obiectivelor pe baza unui set de criterii;
➢ stabilirea măsurilor sau a metricilor (indicatorilor cheie) de performanță;
➢ evaluarea consecințelor asociate obiectivelor și eventuala reformulare a acestora.
Evaluarea și reevaluarea obiectivelor sistemelor este o sarcină importantă a analistului de sistem, mai ales că ea implică considerarea apariției unor factori perturbatori, incerți,
sau care duc la apariția unor riscuri în timp, datorate atât sistemului în sine, cât și mediului său dinamic.
Frontiera și structura sistemului
Caracterul dinamic al sistemului este pus în evidență de interacțiunile cu mediul înconjurător și el depinde de frontiera (limitele) sistemului. Frontiera
unui sistem este dată de mulțimea de elemente al căror comportament e determinat nu numai de cel al elementelor sistemului, ci și de elementele aflate în imediata vecinătate a
sistemului. Frontiera reprezintă un concept relativ, fiind definită în funcție de obiectivele analizei de sistem și având, de asemenea, un caracter subiectiv, deoarece reflectă punctul
de vedere al analistului. Influența mediului înconjurător asupra sistemului poate fi analizată și din punctul de vedere al cuplării elementelor care alcătuiesc frontiera cu
elementele din interiorul sistemului. Se evidențiază astfel sisteme puternic cuplate, dar și altele slab cuplate, în funcție de conexiunile dintre elementele din sistem și cele de pe
frontieră sau din afara acesteia.
Totalitatea elementelor sistemului împreună cu relațiile dintre ele formează structura sistemului. Structura reprezintă un invariant al sistemului, care are tendința de a se
conserva (proprietatea fiind numită inerție structurală).
Comportament și funcționalitate
Comportamentul unui sistem poate fi definit ca răspunsul sistemului analizat la conexiunile interne/externe ale sistemelor cu care este interconectat. Totalitatea proceselor de
transformare din interiorul sistemului reprezintă comportamentul intern, iar modul concret de manifestare al sistemului în conexiunile stabilite cu elementele aflate în afara
frontierei sale, reprezintă comportamentul extern.
ADSE are printre obiectivele sale prioritare analiza comportamentului global (intern și extern), în funcție de specificul sistemului analizat, de resursele
existente, de obiectivele și scopurile stabilite, precum și de conexiunile interne și externe pe care le formează componentele acestuia.
Funcționalitatea este definită ca totalitatea funcțiilor sistemului, respectiv ca totalitatea modalităților prin care sistemul își îndeplinește scopul propus. Astfel, în cazul sistemului
bancar, se pot evidenția mai multe funcții ale băncii centrale: emiterea, punerea în circulație și retragerea din circulație a numerarului, autorizarea funcționării băncilor
comerciale, coordonarea politicilor monetare și valutare, supravegherea, reglementarea și operarea sistemului de plăți ș.a. Aplicând tehnica descompunerii sistemului în
subsistemele sale componente, în exemplul dat acestea fiind direcții generale, direcții, servicii etc., se vor identifica funcțiile specifice fiecăruia dintre aceste subsisteme.
Starea sistemului
Evaluarea sistemului în analiza și diagnoza acestuia are în vedere stabilirea unui set de mărimi care îl reprezintă și care constituie variabila de stare a sistemului, aceasta fiind, în
general, o mărime vectorială. Starea unui sistem economic relevă raporturile în care procesele de transformare ale unui sistem se află față de procesele
anterioare, în raport cu timpul. Stările țintă sunt, în cazul sistemelor economice, acele stări tangibile, care se preconizează a fi atinse într-o perioadă finită de timp. De exemplu,
pentru un sistem bancar, o stare tangibilă este aceea care vizează existența unor credite performante, sau a unor plasamente financiare profitabile. În mulțimea stărilor unui
sistem economic se mai poate evidenția starea de echilibru, în exemplul dat ea fiind rezultatul unor politici ale băncilor care să atenueze perturbațiile din mediul extern (fluctuații
ale cursului valutar, nerambursarea la timp a unor credite etc.).
Medii, activități și tipologii ale conexiunilor sistemelor
Cunoașterea mediului înconjurător al unui sistem și a conexiunilor sistem-mediu reprezintă un obiectiv important al ADSE. Factorii de influență din
mediu sunt de natură economică, tehnologică, informațională, juridică, ecologică ș.a.
În principiu, mediul unui sistem cuprinde toate elementele aflate în afara frontierei sistemului, care influențează fie direct, fie indirect activitățile specifice sistemului și, în mod
implicit, obiectivul sau finalitatea sistemului. Mediul poate fi alcătuit din entități variate, așa cum sunt piețele, băncile, instituțiile guvernamentale, acționari
etc. În funcție de probabilitățile de apariție a evenimentelor, putem evidenția medii deterministe, respectiv nedeterministe, acestea din urmă fiind de tip riscant și/sau incert.
Buna funcționare a sistemelor depinde de felul în care ele își elaborează strategiile comportamentale și funcționale, iar acest fapt depinde de buna cunoaștere și
evaluare a mediilor înconjurătoare ale acestora. Strategiile de cooperare ale sistemelor în mediul lor înconjurător depind de o serie de elemente așa cum sunt: abilitatea factorilor
de decizie de a organiza, controla și regla propriul comportament, acuratețea estimării perturbațiilor din mediu, calitatea și fiabilitatea predicțiilor referitoare la evoluția
sistemului și a mediului.
În raport cu resursele disponibile utilizate și în funcție de legăturile cu mediul, un sistem poate desfășura mai multe tipuri de activități care, indiferent de modul în care sunt
concretizate, pot fi prezentate succint astfel:
➢ Activități de mentenanță – au ca scop realizarea condițiilor necesare ca sistemul să își atingă obiectivele stabilite sau dorite. Aceasta implică recunoașterea, pe baza unor studii
de analiză – diagnoză efectuate, a situației în care sistemul se află, de disponibilitatea informațiilor necesare identificării problemelor concrete și a situațiilor critice, de
disponibilitatea resurselor materiale, umane, financiare etc. pentru rezolvarea acestor situații, existența unor proceduri necesare restaurării unor subsisteme sau conexiuni
devenite blocate sau nefuncționale. Fiind vorba de necesitatea elaborării unor diagnoze pertinente, sistemele trebuie să dezvolte module de tip sisteme expert, sisteme adaptive,
cu autoînvățare, modele și metode de analiză și proiectare orientată pe obiect, baze de date pe obiecte etc.
➢ Activități de protecție/apărare la nivelul frontierelor sistemelor.
➢ Activități de dezvoltare/extindere, au loc în interiorul granițelor sistemului și implică adăugarea unor noi subsisteme și a conexiunilor aferente lor.
Realizarea funcțiilor sistemelor și atingerea obiectivelor lor depinde de tipul conexiunilor existente și de complexitatea acestora. În raport cu conexiunile structurale, se pot
evidenția mai multe tipuri de sisteme:
Sisteme cu buclă primară
Aceste sisteme sunt caracterizate de relații/tranzacții simple, elementare cu mediul lor înconjurător (exemplu: fluxul de marfă livrată de un furnizor către un
consumator, ca acțiune, urmată de răspunsul materializat prin achitarea contravalorii acelei mărfi). Sistemele care funcționează în acest mod au, în general, un program
prestabilit, mai dificil de adaptat la schimbările din mediu, de aici și vulnerabilitatea lor organizațională și o mare inerție în comportament.
Exemplu – Politica monetară a unei Bănci Centrale
Variabila de ieșire este utilizată ca intrare în același sistem prin intermediul buclei feedback.
În cazul politicii monetare, Banca Centrală monitorizează nivelul inflației și își ajustează
politicile pentru a menține inflația într-un interval țintă. Deciziile băncii centrale pot
influența nivelul inflației, ceea ce la rândul său poate afecta deciziile și comportamentul
consumatorilor și investitorilor. Aceste comportamente ale consumatorilor și investitorilor,
la rândul lor, pot influența inflația și economia în ansamblu, creând astfel o buclă de
feedback între banca centrală și economie.
Figura 1. Sistem cu buclă primară

Sisteme cibernetice (cu buclă secundară)
Aceste sisteme au o arhitectură în care apare o buclă secundară de control (reglare). Blocul de control analizează informațiile culese din mediu și, pe baza unui program sau a unor
politici de acțiune, realizează filtrarea și prelucrarea informațiilor. Selectarea acțiunii celei mai eficiente are loc în urma desfășurării unui proces decizional complex.
Caracteristic acestor sisteme este faptul că ele au capacitatea de a evalua mediul, pe baza analizei – diagnostic și de a alege o variantă decizională dintr-o mulțime de astfel
de variante, abordate multicriterial și ținând seama de tipul de mediu existent, determinist sau nedeterminist. Un sistem cu buclă secundară funcționează pe baza legăturii de tip feedback,
acțiunea sistemului putând fi comparată permanent cu o ieșire dorită/scop/țintă. Dacă există abateri între cele două mărimi, blocul de reglare, încorporat într-o astfel de arhitectură, va adopta o
decizie de reglare, orientată asupra intrărilor sau chiar asupra unor activități specifice sistemului. Un astfel de sistem cu feed-back poate fi reprezentat simplu precum Figura 2, respective figura
3. Funcția de reglare se poate realiza și printr-o conexiune de tip feed-forward, care implică existența unui bloc/subsistem de monitorizare a intrărilor în sistem, cu rol predictiv, în ceea ce
privește funcționarea viitoare a sistemului.
Figura 3. Sistem cibernetic cu buclă secundară
Figura 2. Sistem cibernetic cu buclă secundară

Sisteme cibernetice (cu buclă secundară)
Informațiile referitoare la intrările în sistem, precum și cele rezultate din analiza și diagnoza sistemului, sunt direcționate către blocul de monitorizare și predicție. De aici, informațiile cu valoare
predictivă referitoare la output-ul sistemului pentru perioada următoare sunt preluate de blocul de reglare, care, printr-o procedură de analiză și comparare cu un set de standarde, norme etc.
predefinit, elaborează deciziile de ajustare dinamică a activității sistemului.
Avantajul unui sistem cu o astfel de arhitectură constă în realizarea unei reglări anticipative, care asigură condițiile creșterii performanței sistemului și ale diminuării riscurilor. Sistemele din
această clasă se întâlnesc în practică în contextul sistemelor financiar-contabile, ca, de exemplu, sistemele cu costuri standard, sistemele cu audit intern, control operativ al producției, sistemele
de control al creditelor ș.a. Feed-forward-ul este identificat în sistemele de planificare a cash-flow-ului, sistemele de gestiune a stocurilor, sistemele de marketing etc.
Analizei și diagnozei sistemelor îi revine rolul de a identifica polaritatea pozitivă sau

negativă a buclelor feed-back. Buclele feed-back negative, tind să deplaseze mărimea
unei variabile de stare către o țintă dorită, generând acțiuni în direcția opusă
diferenței dintre valoarea preconizată și cea reală, efectiv realizată. De exemplu, în
conexiunea volumul producției-nivelul stocului, o creștere a nivelului stocului va determina, printr-
un feed-back negativ, o diminuare a volumului producției. Buclele feed-back pozitive acționează
întotdeauna în direcția amplificării modificării unei variabile de stare a sistemului, schimbarea
având loc în aceeași direcție ca și schimbarea produsă inițial. Un exemplu de feed-back pozitiv poate
fi cel dat de situația în care creșterea capitalului unei firme are loc prin reinvestirea profitului
acestuia.
ADSE este utilă în acest context pentru studiul detaliat al sistemului economic,
diagnoza acestuia și formularea unui cadru conceptual, teoretic și metodologic,
necesar proiectării unui nou sistem, mai performant. ADSE, prin procedurile pe care le
utilizează, constituie un instrument de investigare a proceselor feed-back fundamentale, specifice
sistemelor economice, privite ca sisteme adaptive complexe. Ca instrumente de analiză și proiectare
se utilizează, de asemenea, tehnicile de analiză și simulare, fundamentate de Dinamica Sistemelor,
inclusiv de limbajele evoluate de simulare (SimuLink).
O abordare modernă a modelării și simulării sistemelor economice este cea bazată pe agenți. Acest
domeniu a înregistrat rezultate spectaculoase în ultimii ani, materializate în elaborarea unor limbaje
de modelare și simulare în domeniul sistemelor multi-agent, așa cum sunt: SWARM, REPAST, JAS, Figura 4. Sistem cibernetic cu buclă secundară
SPADES, NETLOGO ș.a.
Exemple economice de sisteme cibernetice cu buclă secundară
A) Un exemplu elocvent poate fi sistemul de control al stocurilor folosit în lanțurile de aprovizionare. În acest sistem, există o buclă primară care constă în
aprovizionarea cu materii prime și producția de bunuri finite. Apoi, aceste bunuri finite sunt livrate către clienți, iar procesul se repetă.
Bucla secundară constă în sistemul de control al stocurilor, care monitorizează nivelurile de stocuri și ajustează fluxul de materiale și bunuri pentru a menține stocurile la un
nivel optim. Acesta poate fi un sistem cibernetic în care senzorii monitorizează nivelurile de stocuri, iar software-ul analizează datele și ajustează automat comenzile și livrările
pentru a se potrivi cu cererea.
De exemplu, dacă nivelul stocurilor este scăzut, sistemul de control al stocurilor poate declanșa o comandă automată pentru materiale sau bunuri, astfel încât să se evite
întreruperi în producție sau să se reducă timpul de livrare către clienți. În același timp, dacă nivelurile de stoc sunt prea mari, sistemul poate reduce comenzile și livrările pentru a
reduce costurile de depozitare și deținere a stocurilor.
B) Un alt exemplu de sistem cibernetic cu buclă secundară poate fi un sistem de prelucrare a datelor folosit în marketing. Bucla primară poate fi reprezentată
de campaniile de marketing care urmăresc să atragă clienți. Bucla secundară poate fi un sistem de monitorizare a performanței campaniilor de marketing și ajustarea lor în
funcție de feedback-ul clienților.
De exemplu, acest sistem poate utiliza analiza datelor și algoritmi pentru a identifica tendințele și preferințele clienților în timp real. Sistemul poate utiliza apoi aceste informații
pentru a ajusta și optimiza campaniile de marketing în funcție de preferințele clienților. Acest lucru poate duce la îmbunătățirea ratei de conversie a clienților și a eficacității
campaniilor de marketing.
Sisteme cibernetice (cu buclă terțiară)
Sistemele cu învățare (buclă terțiară) constituie o arhitectură mai complexă decât cele cu buclă primară și secundară, prin includerea buclei politicilor, ca buclă
terțiară. Blocul nou introdus, al politicilor cu valoare paradigmatică, permite acumularea creativă a informațiilor, deci, implicit procesul de învățare (autoînvățare). Decizia elaborată în blocul
de decizie va fi fundamentată atât pe baza efectelor buclelor primară și secundară, cât și pe baza informațiilor acumulate și dezvoltate într-un sistem de tip cognitiv din clasa inteligenței
artificiale.
Rolul ADSE îl constituie relevarea arhitecturii de sistem existente, pe baza unui amplu demers de analiză și diagnoză. Rezultatele ADSE vor sta la baza proiectării și
implementării noului sistem.
ADSE va releva tipologia conexiunilor existente, care din punctul de vedere al factorului timp, pot fi:
conexiuni de generare, au un caracter temporar, când două sau mai multe subsisteme
interacționează în vederea realizării unui obiectiv sau scop comun;
➢ conexiuni funcționale, sunt de tip informațional și apar atunci când există o legătură între
subsistemele care îndeplinesc funcții proprii, dar care condiționează realizarea funcției întregului
sistem;
➢ conexiuni de transformare, au în vedere transferarea/trecerea sistemului dintr-o stare dată
precizată, într-o stare anume, eventual cea finală sau terminală, corespunzătoare unui orizont dat
de timp;
➢ conexiuni decizionale/de conducere, au un caracter mai complex, fiind o combinație a
conexiunilor de generare, cu caracter temporar, și a celor funcționale, cu caracter stabil,
importante în ceea ce privește diagnoza structurii informaționale și decizionale a sistemului
analizat.
Diagnoza conexiunilor sistemului este necesară pentru precizarea tipului de structură a sistemului,
care poate fi ierarhică, neierarhică, sau mixtă. Figura 5. Sistem cibernetic cu buclă terțiară
Conceptele prezentate aici, fundamentale în TGS, constituie un instrument necesar pentru
precizarea limbajului folosit de analist în analiza și diagnoza sistemelor. Ele sunt necesare pentru
realizarea ADSE pe baza principiului abordării sistemice. Acest principiu teoretic stă la baza
elaborării unor metodologii ale ADSE, care vor fi dezvoltate în capitolul următor.
Exemple economice de sistem cibernetice cu buclă terțiară
A) Sistemul de monitorizare și optimizare a consumului de energie electrică dintr-un complex industrial/comercial.
Bucla primară constă în furnizarea de energie electrică către complexul industrial sau comercial. Bucla secundară poate fi un sistem de control al consumului de energie
electrică, care monitorizează consumul de energie electrică al diferitelor echipamente și procese din cadrul complexului și poate ajusta automat setările acestora pentru a reduce
consumul de energie electrică.
Bucla terțiară poate fi un sistem de optimizare a consumului de energie electrică, care utilizează datele colectate de sistemul de monitorizare pentru a identifica și implementa
schimbări mai semnificative în infrastructura și procesele din cadrul complexului, pentru a reduce consumul de energie electrică și a îmbunătăți eficiența energetică.
De exemplu, sistemul de monitorizare poate colecta date despre consumul de energie electrică al diferitelor echipamente și procese din cadrul complexului și le
poate afișa în timp real într-un panou de control centralizat (dashboard). Sistemul poate utiliza aceste date pentru a identifica zonele cu consum ridicat de energie și pentru a
identifica echipamente sau procese care funcționează la niveluri suboptimale.
Sistemul de optimizare poate utiliza aceste informații pentru a propune schimbări în infrastructura și procesele din cadrul complexului, cum ar fi înlocuirea echipamentelor
învechite cu echipamente mai eficiente din punct de vedere energetic sau reconfigurarea proceselor pentru a reduce consumul de energie electrică. Aceste schimbări pot fi
implementate automat sau pot fi supuse aprobării și implementate manual.
Ciclul de viață al dezvoltării sistemului
System Development Life Cycle (SDLC) – model conceptual ce include strategii, politici și proceduri pentru dezvoltarea sau modificarea (îmbunătățirea) sistemelor de-a
lungul ciclului lor de viață.
SLDC furnizează principalele criterii/framework-uri care orientează munca analistului de sistem în activitățile întreprinse pentru realizarea sau îmbunătățirea unui sistem.
Definirea problemei și domeniului în care operează sistemul, examinarea planului noului sistem și determinarea obiectivelor,
Planificare confirmarea fezabilității proiectului și elaborarea calendarului de lucru, evaluarea amenințărilor, constrângerilor, integritatea și
securitatea sistemului, elaborarea raportului de fezabilitate.
Culegerea, analiza și validarea informațiilor existente, definirea cerințelor și prototiparea unui

Analiză nou sistem, evaluarea alternativelor și prioritizarea cerințelor, examinarea nevoilor, matricea de
trasabilitate.
Proiectarea aplicației, rețelei, bazei de date, interfețele utilizatorului și ale sistemului,

Proiectare construirea unui plan de instruire, examinarea proiectului propus, elaborarea unui document
detaliat privind proiectarea sistemului.
Implementarea proiectului utilizând limbaje de programare specifice, testarea proiectului,

Implementare integrarea sistemului informatic în mediul său și instalarea în cadrul companiei.
Implementarea modificărilor pe care sistemul le-ar putea suferi pe o perioadă de timp sau
Mentenanță
implementare cerințe noi. De asemenea, se asigură întreținerea și asistența pe o perioadă mai
lungă de timp pentru sistemele de mari dimensiuni, respectiv o perioadă mai mică pentru
sistemele mai mici.
Figura 6. Fazele SDLC
Rolul analistului de sistem
Analistul de sistem este o persoană care este pe deplin conștientă de sistem și ghidează proiectul de dezvoltare a sistemului, dând instrucțiuni adecvate. Este un expert care are
abilități tehnice și interpersonale pentru a îndeplini sarcinile de dezvoltare necesare în fiecare fază. El urmărește să se potrivească obiectivele sistemului informatic cu obiectivul
de organizare.
Figura 7. Rolurile și abilitățile unui analist de sistem

Metoda prin care se poate evalua caracterul practic al unui proiect sau sistem este realizarea unui studiu de fezabilitate. În cadrul acestui studiu se realizează
o analiză obiectivă și rațională a unei potențiale afaceri sau a unei companii cu scopul de a determina punctele forte, slabe, oportunitățile și amenințările (analiza SWOT)
potențiale, resursele necesare și perspectivele finale de succes. Printre cele mai importante criterii pe care trebuie să le luăm în considerare atunci când se evaluează fezabilitatea
unui proiect/sistem sunt: costul necesar și valoarea așteptată.
Definiție: Un studiu de fezabilitate reprezintă o evaluare cuprinzătoare a unui proiect propus care evaluează toți factorii esențiali pentru succesul
acestuia și pentru a evalua probabilitatea de succes.
Succesul unei afaceri poate fi definit, în primul rând, în termeni de rentabilitate a investiției, adică care este cantitatea de profituri care va fi generată de proiect.
➢ Fezabilitate tehnică
➢ Fezabilitate economică
➢ Fezabilitate financiară
➢ Fezabilitate juridică/legală
➢ Fezabilitate operațională
➢ Fezabilitate de planificare
➢ Fezabilitatea pieței
➢ Fezabilitatea unei organizații
Studiul de fezabilitate examinează viabilitatea sau sustenabilitatea unei idei, a unui proiect sau a unei afaceri. Studiul examinează dacă există suficiente resurse pentru a-l
implementa, iar conceptul are potențialul de a genera profituri rezonabile. În plus, va demonstra beneficiile primite în schimbul asumării riscului de a investi în idee.
Bune practici:
Cum ne putem organiza pentru elaborarea și conducerea unui studiu de fezabilitate?
➢ Utilizarea template-urilor/instrumentelor/chestionarului
What? (Ce trebuie să facem?) ➢ Implicați stakeholderii
➢ Evaluarea caracterului practic al unui plan sau al unei metode propuse ➢ Realizați analize de piață
➢ Este acest plan fezabil? ➢ Adresați întrebări
➢ Avem sau putem avea acces la tehnologia necesară pentru a face acest
lucru.
➢ Avem suficiente resurse? Raport de fezabilitate
➢ Vom obține rentabilitatea investiției?
➢ Rezumat
➢ Descrierea produsului/serviciului
When? (Când trebuie să facem?) ➢ Considerații tehnologice
➢ În timpul ciclului de viață al unui proiect ➢ Poziționarea produsului/serviciului pe piață
➢ După finalizarea unui caz de afaceri (business case) ➢ Strategii de marketing
➢ Organizare, implicarea personalului
Why? (De ce?) ➢ Programarea activităților în timp/calendarul de lucru
➢ Determinați factorii care vor face ca oportunitate de afaceri să fie un succes. ➢ Proiecții financiare
➢ Constatări și recomandări
How? (Cum vom face?)

➢ Realizați/conduceți o analiză preliminară.
➢ Întocmiți o declarație de venit inițială
➢ Realizați un sondaj de piață
➢ Efectuați un bilanț al zilei de deschidere
➢ Revizuiți și analizați toate datele
➢ Luați sau nu o decizie
Exemplul 1. Extinderea/consolidarea unui spital
Pentru acest exemplu, trebuie să luăm în considerare atunci când realizăm studiul de fezabilitate următorii factori:
➢ Contextul macroeconomic
➢ Costul muncii și materialul care va fi suportat pentru extindere.
➢ Care va fi modificarea veniturilor la spital dacă se va face extinderea?
➢ Cât de perturbator va fi pentru personalul spitalului și pentru pacienții acestuia.
➢ Care este opinia publică cu privire la noua extindere, adică dacă comunitatea locală este în favoarea unui astfel de proiect sau este împotriva lui?
➢ Care este răspunsul diferitelor părți interesate (stakeholderi) ale spitalului, deoarece aceștia joacă un rol important în orice organizație, deoarece sunt oamenii care au un
interes major într-un proiect sau afacere.
➢ Diferiți factori interesați în cazul spitalului includ personalul, pacienții, vizitatorii din spital, conducerea și comunitatea locală etc.
Ar trebui să evalueze toate avantajele și dezavantajele proiectului în timpul efectuării studiului și apoi să le aloce ponderea unul față de celălalt. Toate răspunsurile trebuie adunate
în mod corespunzător și analizate pe diferiți parametri, după caz. Pe baza acestui fapt, se va stabili ca spitalul să continue sau nu cu extinderea proiectului.
Exemplul 2. Înființarea unui restaurant
Efectuarea unui studiu de fezabilitate înainte de deschiderea restaurantului va ajuta proprietarul să economisească timp și bani deoarece, cu ajutorul unui studiu, acesta poate lua
o decizie în cunoștință de cauză cu privire la șansa de succes a întreprinderii.
În cazul de față, următorii sunt diferiții factori pe care studiul de fezabilitate îi va include:
➢ Obțineți statistici de piață: Studiul de fezabilitate ar trebui să includă studiul caracteristicilor demografice, cum ar fi vârsta și venitul, pentru a cunoaște dimensiunea pieței
potențiale. În cazul restaurantului de familie, trebuie să cunoaștem numărul de familii care locuiesc în zonă ca persoane singure sau studenți care nu vor conta pentru
potențiala cotă.
➢ Identificați locații potențiale: locația restaurantului de familie ar trebui să fie zona cu trafic intens. Parcarea și alți factori ar trebui, de asemenea, luați în considerare pentru a
vă asigura că locul este ușor accesibil clienților. De asemenea, ar trebui să existe un compromis adecvat între locație și închiriere cost.
➢ Concurență: La momentul studiului de fezabilitate, ar trebui să strângem informații despre numărul total de restaurante din apropiere și stilul acelor restaurante. Zona nu ar
trebui să fie deja saturată cu un concept similar celui planificat. Astfel, ar trebui să analizăm în mod corespunzător punctele forte și punctele slabe ale tuturor concurenților
majori.
➢ Analiza industriei: Pentru a studia fezabilitatea, ar trebui să se alăture organizațiilor de ospitalitate și să participe la întâlnirile lor pentru a afla mai multe despre sănătatea și
creșterea industriei.
➢ Mediul economic actual: decideți dacă, conform mediului economic actual, lansarea unui nou restaurant este recomandabilă sau nu. Dacă restaurantele au fost închise în
ultimii ani sau nu și motivele acestora.
➢ Structura costurilor: Ar trebui să defalcă costul fiecărui articol din meniu și să determine furnizorii importanți în viitor și prețurile oferite de aceștia. De asemenea, ar trebui să
existe o proiecție adecvată a costurilor estimative ale costurilor alimentare.
În studiul de fezabilitate, ar trebui să se evalueze capacitatea de management, adică dacă un antreprenor are abilitățile și experiența necesare pentru a face o afacere de succes. El
ar trebui să aibă, de asemenea, capacitatea de a gestiona personalul și de a înțelege corect despre funcționarea bucătăriei. Aceștia sunt câțiva dintre parametrii importanți pe care
ar trebui să-i evaluăm pentru a realiza un studiu de fezabilitate privind înființarea unui nou restaurant de familie. În afară de aceștia, ar trebui luați în considerare și alți factori
precum legile și reglementările, logistica și alți factori, după caz, înainte de a lua decizii.
Exemplul 3. Extinderea unei școli
Dacă o școala dorește să-și extindă zona de campus, poate efectua studiul de fezabilitate, care o va ajuta să determine dacă aceasta ar trebui să continue extinderea sau nu. Există
diverse domenii care ar trebui luate în considerare, ca în cazul de față. Mai jos sunt diferiții factori pe care studiul de fezabilitate îi va include:
➢ Costul forței de muncă și al materialelor vor fi suportate pentru extindere.
➢ Care va fi modificarea veniturilor școlii dacă se va face extinderea, adică care va fi creșterea numărului de elevi dacă școala este extinsă? Dacă va fi capabil să genereze mai
multe venituri decât costul suportat.
➢ Cât de perturbator va fi pentru personalul școlii și pentru elevi.
➢ Care este opinia publică cu privire la noua extindere, adică dacă comunitatea locală este în favoarea unui astfel de proiect sau este împotriva lui?
➢ Care este răspunsul diferiților factori interesați ai școlii? Diferiții factori interesați în cazul școlii includ elevii, profesorii, părinții elevilor, conducerea și comunitatea locală etc.
➢ Care sunt legile care ar putea fi afectate de extindere și dacă școala va putea îndeplini aceste cerințe ale legii?
Toți parametrii ar trebui evaluați împreună cu avantajele și dezavantajele lor, iar deciziile ar trebui luate pe baza acestora pentru extindere.
@Toate drepturile de autor ale acestei prezentări sunt rezervate doamnei profesor universitar doctor
Nora CHIRIȚĂ și domnului lector universitar doctor Ionuț NICA. Conținutul acestui document,
textele, fotografiile, grafica precum și orice alte materiale prezentate sunt protejate în conformitate cu
dispozițiile legale referitoare la drepturile de autor și drepturile conexe, precum și cu cele ale altor
forme de protejare a proprietății intelectuale.
Nu se pot copia, reproduce, republica, posta etc., niciun fel de text, grafică, imagine, simbol pentru a fi
folosite în scop comercial sau distribuite, fără acordul prealabil, exprimat în scris, al deținătorilor
drepturilor de autor.

Curs 2 ADSE - 2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 2 ADSE - 2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică

Academia de Studii Economice din București

CICLUL DE VIAȚĂ AL DEZVOLTĂRII

Curs 2 Analiza și Diagnoza Sistemelor Economice

Lect. Univ. Dr. Ionuț NICA

Obiectivele (scopurile) unui sistem

Frontiera și structura sistemului

Medii, activități și tipologii ale conexiunilor sistemelor

Sisteme cu buclă primară

Exemplu – Politica monetară a unei Bănci Centrale

Figura 1. Sistem cu buclă primară

Sisteme cibernetice (cu buclă secundară)

Figura 3. Sistem cibernetic cu buclă secundară

Figura 2. Sistem cibernetic cu buclă secundară

Sisteme cibernetice (cu buclă secundară)

Analizei și diagnozei sistemelor îi revine rolul de a identifica polaritatea pozitivă sau

Exemple economice de sisteme cibernetice cu buclă secundară

Sisteme cibernetice (cu buclă terțiară)

Exemple economice de sistem cibernetice cu buclă terțiară

A) Sistemul de monitorizare și optimizare a consumului de energie electrică dintr-un complex industrial/comercial.

Ciclul de viață al dezvoltării sistemului

Culegerea, analiza și validarea informațiilor existente, definirea cerințelor și prototiparea unui

Proiectarea aplicației, rețelei, bazei de date, interfețele utilizatorului și ale sistemului,

Implementarea proiectului utilizând limbaje de programare specifice, testarea proiectului,

Rolul analistului de sistem

Figura 7. Rolurile și abilitățile unui analist de sistem

➢ Fezabilitatea unei organizații

How? (Cum vom face?)

Exemplul 1. Extinderea/consolidarea unui spital

Exemplul 2. Înființarea unui restaurant

Exemplul 3. Extinderea unei școli

S-ar putea să vă placă și