A.

MEDIILE BIOLOGICE SI REACTIA ACESTORA LA CONTACTUL

CU BIOMATERIALELE
 
 
1. Saliva
Contine:
- apa;
- saruri minerale;
- materii organice;
- enzime;
- factori imunologici;
- hormoni;
- vitamine;
- etc.
Fluctuatiile salivei sunt:
- calitative;
- cantitative;
- concentratie: - in clor;
- a pH-ului.
Echilibrul acido-bazic salivar depinde de:
- variatiile secretilor salivare : - zilnice;
- sezoniere;
- mai reduse (noaptea, vara).
- alimentatia acidulata – concentratie in clor;
- pH salivar mediu = 6,8;
- medicamentele influenteaza pH-ul;
- acloolicii = pH acid;
- medicatia psihotropa = pH acid;
- pH-ul la : - femei 7,05
- barbati 6,73
- pH-ul la : - edentatul total 6,51
- dentat 6,71
- purtatorii de proteze acrilice pH = 6,30
Modificarile pH-ului salivar:

- altereaza proprietatile salivei;

- perturba ecosistemul florei bucale;
- altereaza enzimele locale cu : - afectarea parodontiului
- a inelului periimplantar
- pH acid – tendinta la oxidare – coroziune.

Deci, saliva: - excelent electrolit;

- cu variatii ale pH-ului de la 4,5 la 8,0
2. Plasma sanguina si lichidele interstitiale

- un fluid electrolitic;
- anionul cel mai important este clorul = 3,65 mg/litru
- pH-ul intre 7,35 – 7,45;
- dupa operatie pH-ul periimplantar = acid, timp de 5-7 zile
- insertie implant – sange periimplantar – resorbtia sangelui – lichid
interstitial – ultrafiltrat al plasmei sanguine – electroliti fundamentali –
continut de clor crescut – lichid in continua remaniere pana la vindecarea
plagii.
- concentratia de clor si oxigen influenteaza coroziune
A) Rolul clorurilor in interactiunea mediu biologic - implant
- corozivitatea mediului biologic este data de ionii clorurati prezenti :
- cel mai important este ionul de clor = anion din
fluidele biologice, care induce coroziunea prin “ciupituri”;
- clorul ionic = coroziune.

B) Rolul proteinelor in interactiunea mediu biologic – implant

- proteinele:
- actiune coroziva asupra metalelor;
- nu corodeaza titanul si ceramicile;
- cele mai corozive sunt albuminele si macroglobulinele.
Specificitatea implantului in stomatologie este definita de:

- portiunea extratisulara;
- portiunea intratisulara;
- expunere la trei medii corozive: - saliva
- tesutul gingival
- osul
- separatia mediu intern – extern este data de inelul periimplantar.
B. REACTIILE LA INTERFATA OS – IMPLANT LEGATE DE ACTIUNEA
TESUTULUI BIOLOGIC ASUPRA IMPLANTULUI
 
Coroziunea : distrugerea unui material sub efectul reactiilor
electrochimice dintre material si mediul biologic.

Coroziunea metalelor – tendinta de a reveni la starea lor stabila de :

oxizi si sulfuri
- rezulta in urma a doua tipuri de reactie electrochimice:
- oxidare
- reducere a corpurilor din electroliti

Deci, coroziunea este: - o reactie de reductie simultana cu oxidare intr-un

mediu electrolitic bun conducator de electroliti
Reactiile de oxidare si reducere au un potential de echilibru – un metal in electrolit ia in final
valoarea potentialului de echilibru
 
Scara de coroziune a metalelor in electrolit = scara galvanica
 
Coroziunea depinde de :
- electrolit;
- pH;
- concentratia de oxigen;
- ionii de clor;
- temperatura;
- cumulul factorilor de mai sus.
 
Polimetalismele frecvent in cavitatea bucala duc la :
 
- coroziune;
- metaloze;
- atentie la puritatea biomaterialului si la structurile protetice pe implante;
- saliva = un excelent electrolit.
Tipurile de coroziune sunt strans legate de:
- metalele utilizate;
- electrolitul inconjurator;
- conditiile de utilizare a materialelor.
 
Aeratia : - locul oxigenat = catod;
- locul neoxigenat = anod (este cazul zonelor mascate sau acoperite de tartru)
 

Variatiile pH-ului :
- prezenta ionilor de clor = coroziune;
- la nivelul plagii periimplantare pH-ul ajunge la 4,5;
- pH-ul acid = coroziune.
Gradientul de temperatura favorizeaza termopilele = coroziune
Factorii inhibitori ai coroziunii sunt :
- puritatea metalului;
- suprafata de contact metal – mediu biologic;
- starea suprafetei metalului;
- stabilitatea oxidului de la suprafata metalului.
 
 
Produsii de coroziune in organism :
 
Prin coroziune metalul trece in mediul biologic sub forma de cationi care apoi circula in organism si se localizeaza in diferite organe.
Ionii metalici reactioneaza cu compusii mediului biologic ca:
- apa;
- compusi organici;
- compusi anorganici;
- tesuturi.
Rezultatul coroziunii:
- fenomene toxice locale si generale;
- local aparitia tesutului fibros – avascular;
- general depozitarea metalului in organe.
 
Produsii de coroziune ai otelului inoxidabil:
1. Fierul - eliberat prin coroziune se gaseste:
- local : - depozite intracelulare;
- depozite extracelulare;
- sub forma de oxizi de fier;
- sub forma de hidroxizi de fier;
- duce la inflamatie si necroza.
- la distanta:
- in circulatia sanguina;
- atasat la transferina;
- in tesuturi bogate in hemoglobina:
- ficat;
- rinichi;
- oase.
- eliminarea fierului se face renal.
C. BIOMATERIALELE SI REACTIILE LOR CU MEDIILE BIOLOGICE. EVALUAREA BIOCOMPATIBILITATII.
 
Implantul este un corp strain acceptat de organism.

Biocompatibilitatea implantului = rezistenta la diversi factori ce pot degrada materialul, denumiti factori de :
- biocompatibilitate mecanica;
- biocompatibilitate tisulara.
Biocompatibilitatea tisulara a implantului = non-toxicitate fata de tesuturi
- se testeaza in vitro si vivo;
- nu se realizeaza insa conditiile identice cu ale locului de insertie la om;
- factorul timp nu poate fi realizat;
- nu se evidentiaza toxicitatea pe termen lung.
Testele in vitro se fac pe culturi celulare si tesuturi:

- pe celule este tehnica sensibila si repetabila;

- evidentiaza citotoxicitatea metalului specifica si generala;
- citotoxicitatea specifica: - pe celule specializate;
- modifica fenotipul celular;
- modifica sinteza si degradarea
produselor extracelulare si a enzimelor.
- citotoxicitatea generala: - afecteaza functiile mitotice;
- afecteaza functiile respiratorii;
- afecteaza cresterea celulara.
Testarea in vitro a otelului inoxidabil s-a facut pe:
- culturi celulare;
- culturi tisulare;
- prin metoda contactului direct;
- prin metoda la distanta de metal.

Rezultatele au aratat:
- reactii toxice celulare;
- necroza celulara;
- moarte celulara provocata de : - Nichel 30%
- Crom 15%
- Fier 5%
Testarea in vitro a titanului se face:
- pe culturi celulare;
- pe culturi tisulare;
- in stare masiva;
- sub forma de pudra;
- sub forma de saruri metalice ale titanului.
Rezultat:
- nu este toxic pentru celule si tesuturi;
- poate induce la nivel de membrana celulara un potential inflamator.
Testarea in vitro a ceramicii se face:
- in stare masiva;
- sub forma de pulberi;
- pe culturi celulare;
- pe culturi tisulare.
Rezultat:
- alumina nu este toxica;
- nu interfereaza cu metabolismul celular.
Testele de biocompatibilitate in vivo
 
Montarea unui implant impune:
- o neoalveola – act chirurgical – leziune;
- vindecare tisulara periimplantara in : - tesutul osos;
- tesutul gingival.

Procesul de cicatrizare al tesutului moale dupa insertia implantului:

- inflamatia acuta cu :
- vasodilatatie capilara;
- cresterea permeabilitatii capilare cu:
- exudat plasmatic;
- aflux leucocitar;
Semne clasice ale inflamatiei acute:
- calor;
- dolor;
- tumor.

- dupa 4 zile apare reactia de vindecare cu:

- monocite si macrofage – inlatura resturile celulare;
- exudat inflamator cu fibrinogen;
- fibrinogenul trece in fibrina;
- celulele mezenchimale formeaza fibroblaste;
- fibroblastele secreta colagen;
- colagenul inlocuieste fibrina ducand la cicatrizare.
Prezenta unui corp strain perturba vindecarea osoasa astfel:
- la un material inert se formeaza tesut inconjurator fibros avascular – reactie de aparare;
- la un material coroziv cicatrizarea este perturbata cu:
- acutizarea reactiei inflamatorii initiale postincizie;
- aparitia distructiei tisulare cu abces = raspuns toxic.
Sunt descrise 3 tipuri de reactii tisulare la implante:
- raspuns toxic = reactie cu abces steril in final;
- raspuns cu reactie fibroasa = tesut fibros avascular periimplantar;
- reactie vitala cu :
- strat de proteoglicani;
- tesut fibroconjunctiv ce adera de suprafata implantului prin intermediul proteoglicanilor = integrare gingivala = inel periimplantar.
Materiale cu raspuns toxic:
- Fierul;
- Nichelul;
- Cromul;
- Cobaltul;
- etc.
Materiale cu reactie fibroasa:
- Zincul;
- Argintul;
- Aluminiul;
- Otelul inoxidabil;
- Aliajul Cr-Co;
- etc.
Materiale cu reactie vitala:
- Titanul;
- Ceramica de aluminiu;
- Ceramica de zirconiu;
- Ceramica de hidroxiapatita;
- Biosticlele;
- etc.
Raspunsul tesutului moale la otel – inox:
- reactii de coroziune;
- reactii toxice;
- tendinta la capsula fibroasa;
- metaloze in jurul implantului;
- nu are calitati biointegrative;
Raspunsul tesutului moale la titan:
- nu da coroziune in stare pura;
- nu are reactii toxice;
- nu are tendinta la metaloze;
- este biointegrativ cu interfata cu:
- titan;
- proteoglicani 20 – 400 Å
- tesut fibroconjunctiv – inel periimplantar;
- nu este cancerigen.
1. Coroziunea uniforma:
- metalul corodeaza regulat si uniform;
- metalul pierde continuu in greutate;
- coroziunea este accentuata de bimetalisme;
- aspectul suprafetelor corodate este stralu-
citor datorat descompunerii omogene a metalului;

2. Coroziunea intergranulara:
- are loc la metalele cu compozitie granulara;
- zonele de unire a granulelor sunt atacate de coroziune;
- coroziunea merge in profunzime;
- scad proprietatile mecanice ale metalului.
3. Coroziunea prin “ciupituri”:
- coroziune localizata;
- merge in profunzime sub forma de ciupituri;
- coroziunea ataca granulele metalului;
- este favorizata de ionii de clor si de heterogenitatile metalului.

4. Coroziunea cavernoasa:
- apare in zonele strangulate ale metalului;
- apare in zonele ascunse ale metalului.
5. Coroziunea sub tensiune:
- apare in prezenta presiunilor ce duc la fisuri in metal;
- incepe de la suprafata in profunzime;
- are directie perpendiculara pe liniile de presiune;
- prezenta clorurilor este favorizanta;
- duce la scaderea proprietatilor mecanice ale metalului.

6. Coroziunea galvanica:
- generata de polimetalisme;
- foarte frecventa in stomatologie;
- foarte nociva in implantologie.
Factorii favorizanti ai coroziunii tin de:
- metalele utilizate;
- mediul biologic inconjurator.
 
La metalele utilizate retinem:
- heterogenitatile:
- apar locuri de coroziune diferita pe suprtafata metalului.
- zone anodice – potential electro-negativ;
- zone catodice – potential electro-pozitiv;
- cele doua zone genereaza micropile electrice cu microcurenti.
 
- mediul biologic actioneaza prin:
- aeratie diferita;
- variatiile pH-ului;
- gradientul de temperatura.
Rezistenta la coroziune a ceramicilor:
 
De retinut ca:
- metalele nobile putin oxidabile genereaza oxizi putin stabili;
- cele mai putin nobile dar oxidabile genereaza oxizi stabili;
- aluminiul este un metal reactiv dar un oxid stabil denumit alumina – ceramica de aluminiu;
- alumina are legatura ionica intre oxigen si aluminiu foarte stabila;
- distanta dintre cei doi ioni este foarte mica = stabilitate;
- alumina este un bun izolator electric;
- coroziunea este nula.
 
Proprietatile mecanice ale biomaterialelor:
- depind de puritatea acestora;
- sunt superioare osului inconjurator;
- rezista la presiuni, flexiuni, oboseala.
Ceramica = Biomaterial

Calitati:

- depind de talia granulelor si porozitatea ceramicii;

- fenomenul de imbatranire pana la 50% in timp;
- calitati mecanice inferioare titanului, mai ales in timp;
- integrare tisulara buna;
- coroziune inexistenta;
- estetica superioara titanului;
- influenteaza imaginile pe RMN.
D. ALEGEREA BIOMATERIALELOR PENTRU IMPLANTE IN FUNCTIE DE NOTIUNILE DE LA A., B., C..
 

Cele mai biocompatibile materiale pentru implante sunt:

- titanul
- ceramicile.
 
Calitatile acestora sunt date de:
- rezistenta la coroziune;
- proprietatile mecanice;
- calitatile de integrare tisulara.
Rezistenta la coroziune a titanului:
- oxidarea titanului este foarte rapida;
- oxidul de titan este foarte stabil si biocompatibil;
- oxidul de titan este asemanator oxizilor ceramici;
- oxidul de titan se formeaza in 10 microsecunde.
- oxidul de titan in aer are o grosime de 10 Å
- la temperatura organismului, oxidul de titan = intre 30 – 50 Å
- calciul si fosforul intra in profunzimea oxidului de titan.
- impuritatile afecteaza oxidul de titan putand aparea la:
- turnare;
- racire in diferite medii;
- degresare in solutii speciale;
- sterilizare.
- la insertia in tesut oxidul de titan creste diferit la:
- osul cortical;
- osul spongios;
- tesutul gingival.
- oxidul de titan are constanta bioelectrica ridicata;
- oxidul de titan are o polarizare puternica;
- ionic, suprafata oxidului de titan, este incarcata negativ:
- atrage ionii de Ca ++ si fosfor;
- atrage proteinele din substanta fundamentala;
- la coroziunea accelerata, oxidul de titan nu reactioneaza.
- titanul acoperit cu aur se corodeaza mai evident decat cel pur:
- titanul devine anod – se corodeaza;
- aurul devine catod – preia ionii de titan.
- titanul poros corodeaza mai usor ca cel masiv;
- titanul prezinta cea mai buna rezistenta la coroziune, lustruit;
- oxidul de titan este stabil si dens, confera proprietatile implantului.
 
Titanul = biomaterial
Calitati:
- sunt date de oxidul de titan;
- rezistenta la coroziune;
- integrare tisulara buna;
- se recomanda evitarea polimetalismelor;
- frezajul in os cu freze de titan;
- protezare titan pe titan;
- punct de topire 1670 grade C°
- rezistenta mecanica asemanatoare otelului-inox;
- duritate ca la otelul-inox;
- rigiditate buna;
- potential de electrod = 1,75 – efect catodic favorabil atragerii ionilor de calciu si fosfor, precum si a proteinelor;
- manifesta amagnetism;
- are imunitate biologica, nu corodeaza;
- actiune regeneratoare;
- pH-ul neutru = 7 - apropiat de cel salivar;
- conductibilitate termica comparativa:
- Al – 0,57;
- Cu – 0,92;
- Fe – 0,17;
- Ti – 0,04.
- rezistenta electrica comparativa:
- Al – 2,68;
- Cu – 1,72;
- Fe – 10,0;
- Ti – 48,2.
- este un metal pur;
- greutatea specifica comparativa:
- Al – 2,70 g/cm3;
- Cu – 8,94 g/cm3;
- Fe – 7,86 g/cm3;
- Ti – 4,51 g/cm3.
Ceramica de hidroxiapatita = biomaterial
Calitati:
- asemanatoare hidroxiapatitei din os;
- biocompatibilitate excelenta;
- inactiva antigenic si carcinogenic;
- initiaza si promoveaza neoformarea osoasa = osteotropie;
- realizeaza legaturi direct cu osul = osteogeneza compusa;
- variantele hidroxiapatitei:
- densa = ceramica;
- poroasa = membrana rezorbabila;
- reactie ireversibila cu mediile biologice;
- rezistenta mecanica scazuta comparativ cu:
- titanul;
- alumina.
Ceramica de zirconiu = biomaterial
Calitati:
- biocompatibilitate buna;
- rezistenta mecanica buna;
- coroziune inexistenta;
- absenta toxicitatii;
- rezistenta la temperaturi inalte;
- coeficient de imbatranire scazut;
- radio-opaca;
- integrare tisulara buna.