M3.

MATERIALE TEXTILE, PIELE SI INLOCUITORI DE PIELE

Prof Moisa Vica

CARACTERISTICI GENERALE ALE MATERIALELOR TEXTILE MEDICALE

1. Biocompatibilitatea:
„Biocompatibilitatea este capacitatea unui biomaterial de a îndeplini o funcţie particularǎ pentru a fi
utilizat într-o aplicaţie medicalǎ fǎrǎ a dezvolta efecte nedorite locale sau sistemice la pacient, dar care
genereazǎ cele mai adecvate rǎspunsuri celulare sau tisulare ce asigurǎ succesul clinic al unui
dispozitiv medical.”
Biocompatibilitatea poate fi intrinsecă şi extrinsecă.
Prin biocompatibilitatea intrinsecă se înţelege compatibilitatea dintre suprafaţa unui implant cu ţesutul
gazdă din punct de vedere chimic, biologic şi fizic (incluzând morfologia suprafeţei).
În ceea ce priveşte biocompatibilitatea extrinsecă (sau funcţională), acesta se referă la proprietăţile
mecanice ale materialului, cum ar fi modulul de elasticitate, caracteristicile de deformaţie şi
transmiterea optimă a solicitărilor la interfaţa dintre implant şi ţesut. Condiţionarea optimă dintre
biomaterial şi ţesutul viu este atinsă atunci când compatibilitatea suprafeţei şi compatibilitatea
structurală sunt îndeplinite.
Factorii determinați de biocompatibilitate sunt prezentați in tabelul care urmează.
Biocompatibilitatea şi factorii determinanţi ai acesteia
Biocompatibilitate Factori determinanţi
Intrinsecă insolubilitate
rezistenţa la coroziune la un pH = 6,6 - 7,5
neutralitate electrică
rezistenţă mecanică
Extrinsecă biostabilitate
formă macroscopică
structură micromorfologică de suprafaţă

Hemocompatibilitatea consistă, în principiu, în problema coagulării sângelui în prezenţa corpurilor

străine şi riscurilor de tromboză legate de această coagulare.
În realitate, studiul hemocompatibilităţii este complex şi nu se limitează la cel al coagulării. El include,
în egală măsură, acela al răspunsului sistemului imunitară (anticorpi, etc.) şi cel al reacţiei celulelor şi
ţesuturilor, în mod special al limfocitelor şi leucocitelor prezente în sânge. O problemă de evaluare a
hemocompatibilităţii materialelor este, de asemenea, de găsire a unui criteriu de măsura obiectiv
pentru această caracteristică: trombogenicitate, proprietate de activare a complementului.

2. Biodegradabilitatea şi absorbabilitatea:
Biodegradabilitatea şi absorbabilitatea materialelor textile implantabile se referă
la capacitatea acestora de a se modifica din punct de vedere chimic sub acţiunea enzimelor, de a
metaboliza şi elimina în afara corpului, produsul descompunerii lor.
3. Imunizarea / sterilizarea
Îmunizarea şi sterilizarea unei material textil sunt realizate cu scopul de ai conferi acestuia stabilitatea
necesară la acţiunile mediul fiziologic, care îi pot schimba natura şi proprietăţile.
Substanţele folosite la imunizare şi sterilizare trebuie să fie deasemenea compatibile cu mediul
înconjurător intern.
4. Susţinere, consolidare
Acestă funcţie se referă la plasele abdominale, care trebuie să asigure o rezistenţă sporită peretelui
abdominal bolnav, pentru a grăbi vindecarea lui. Deasemenea şi suturile trebuie să întărească ţesuturile
pe care le îmbină, pentru că marginile acestora să poată fi sudate la loc.
5. Mecanică – rezistenţa la solicitări mecanice
Pentru asigurarea acestei funcţii materialul textil trebuie realizat din materii prime rezistente în timp
sau până la vindecarea ţesutului (în cazul celor degradabile).
Rezistenţa la abraziune trebuie să fie ridicată, ea scade odată cu creşterea fineţii, cu scăderea torsiunii,
cu creşterea cristalinităţii fibrei şi cu cea a coeficientului de frecare;
Rezistenţa la solicitări ciclice şi pe termen lung trebuie să fie foarte bună;
6. Siguranţă în funcţionare / conformitatea
Funcţia de siguranţă în funcţionare şi de conformitate pot fi verificate în urma simulărilor şi testelor în
vitro.
Funcţionarea trebuie să fie corespunzătoare - textilele medicale au nevoie să îşi îndeplinească scopul
pentru care au fost proiectate.