Stimularea biofizică a oaselor fracturate, regenerate şi

remodelate

Abstract

Stimularea biofizică pentru îmbunătățirea reparației fracturilor osoase și a regenerării

maturității pentru a-și restabili rezistența structurală, se bazează atât pe principiul biologic și
biomecanic, în conformitate cu mediul țesutului local, cât și pe tipul de stres mecanic. Această
lucrare analizează posibilul interacțiunile dintre stimuli biofizici și răspunsurile celulare în
vindecarea fracturilor osoase și procedurile pentru a specula perspectivele și limitările
diferitelor modele experimentale în evaluarea și opțiunea acestor intervenții neinvazive. Este
important să ne dăm seama că repararea fracturilor osoase are mai multe căi cu combinații
diferite de mecanisme de formare a oaselor. Există stimuli mecanici și biofizici diferiți care ar
putea oferi o eficacitate mare a vindecării fracturilor și a maturizării oaselor. Acest lucru poate fi
obținut numai printr-o colaborare de cercetare între diferite discipline, folosind metodologii
științifice. În plus, formele specifice de stimulare biofizică și efectul dozei sale și momentul
aplicării trebuie să fie complet determinate și validate. Progresele tehnologice care contribuie la
furnizarea de stimulare focalizată cu tipul și intensitatea semnalului reglabil, în capacitatea de a
monitoriza vindecarea calității proprietății mecanice non-invaziv și în stabilirea unei baze de
cunoștințe solide pentru a dezvolta protocoale de tratament eficiente și fiabile pentru a face
stimularea biofizică acceptabilă.

Introducere

Din păcate, multe dintre interacțiunile biologice și biomecanice de bază care afectează
diferite răspunsuri ale conectivității sunt slab înțelese. Fără această cunoaștere, ar fi dificil să se
identifice mecanismele specifice de diminuare a celulelor care reglează reperarea normală sau
întârziată după fractura osoasă. Astfel de interacțiuni biologice și biomecanice ne pot ajuta să
identificăm procese de reparație anormale și să descoperim factorii de îmbunătățire în scopul
creșterii vindecării fracturilor osoase sau maturizării regenerate. Prin urmare, a fost obiectivul
multor investigați să caute relația dintre factorii biofizici și răspunsurile celulare în condiții de
vindecare a fracturii osoase normale și deficitare. Pentru a stabili interdependența stimulării
biofizice și a remodelării și reparației osoase la nivel material și structural, experimentele
trebuie să fie proiectate cu atenție și efectuate utilizând modele animale adecvate pentru a
investiga aceste răspunsuri celulare și tisulare sub diferite forme de stimulare biofizică. Când
este necesar, studiile de cultură de celule și țesuturi in vitro sub stimuli biofizici bine controlați
trebuie să fie conținuți pentru a izola alți factori confuzivi la nivel sistemic.

Utilizarea stimulării biofizice

Diferite tehnici de biologie moleculară trebuie să fie, de asemenea, disponibile pentru a

descrie interacțiunea la nivel molecular și celular. În acest tip de experiment, s-ar putea să nu
fie esențial să se specifice intensitatea și distribuirea stimulilor la țesutul local, dar datele
trebuie stratificate cu atenție față de cea din grupul de control. Speciile de animale inferioare,
cum ar fi șobolanii și iepurii, ar fi ideale pentru un astfel de scop.
Pentru studiul la nivelul țesutului și la nivel structural pentru a stabili doza optimă,
trebuie aplicate indicații clinice și protocol de tratament, animale mari cu încărcare și condiții
fiziologice similare cu cele ale oamenilor. Starea de stres și țesuturile locale va fi determinată
prin modelarea teoretică în condiții de încărcare măsurabile. Țesuturile reactive din model ar
putea fi lăsate să fie supuse unei remodelări cu încărcări biomecanice diferite și schimbări
histomorfologice ale țesuturilor în funcție de timp. Astfel de studii, dacă sunt executate în mod
corespunzător, vor oferi datele esențiale pentru a izola efectele de stimulare biofizică asupra
reparației, formării, remodelării și maturării țesuturilor. Experimente de această natură vor
oferi capacitatea de stimulare biofizică necesară pentru a raționaliza eficacitatea terapeutică în
îngrijirea pacientului clinic cu baza necesară de cunoștințe și informații tehnice pentru
realizarea studiilor clinice pentru asigurarea calităţii rezultatului.