Măsuri şi lucrări de conservare de îmbuntăţirea

calităţii solului

Solul
 Este materialul fragil si afanat care acopera intr-un strat subtire toata suprafata scoartei
terestre. Fara el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei si florei. De aici deducem faptul
ca solul depinde mult de forma de relief.Constructia de baza a formelor de relief este creata de
catre forte ce actioneaza in interiorul Pamintului. Aceste procese extraordinare produc zilnic
schimbari in aceasta structura de baza, o deformeaza in mod continuu.Stratul fertil al solului
conține nutrienți și este alcătuit din humus. Un sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți se
numește oligotrofic.

Tipuri de sol
 sol aluvionar - Tip de sol cu o structură foarte variată ce apare pe luncile inundabile.
Sunt soluri foarte productive, bogate în nutrienți.
 sol azonal - Soluri de evoluție incipientă, fără orizonturi distincte, formate pe
depozite recente, răspândite pe mici areale.
 sol calcimorfic - Tip de sol aflat deasupra unui strat bogat în calciu.
 sol hidromorfic - Tip de sol ale cărui procese pedologice sunt dominate de prezența
unei cantități abundente de apă.
 de tundră (se găsesc în zona de tundră, și sunt sărace în humus)
  cenușii (se găsesc în puținele locuri din deșert în care vegetația este prezentă, grosime
foarte mică)
 roșii (se găsesc în zonele subecuatoriale unde se dezvoltă savanele, ele au o fertilitate
bună dar se degradează repede)
 laterice (se găsesc în zonele ecuatoriale, sărace în humus, culoare roșie)

Principalele cauze care duc la degradarea solului

1. Eroziunea: prin eroziune se înțelege degradarea solului sau a rocilor, caracterizată prin

desprinderea particulelor neconsolidate și îndepărtarea lor prin acțiunea ploii sau
a vântului. Eroziunea poate fi combătută prin lucrări hidrotehnice, împăduriri
etc. Eroziunea solului este deplasarea particulelor de solid de la suprafața uscatului prin
acțiunea vântului, apei sau gheții sau ca urmare a acțiunii unor organisme vii
(bioeroziune).
2. Alunecari de teren: sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de
deplasare naturală a maselor de roci pe o suprafață înclinată,cu participarea apei, sub
acțiunea variaților bruște ale forței de gravitație.
Procesul de alunecare include trei faze:

 faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese anteprag);

 alunecarea propriu-zisă (trecerea peste pragul geomorfologic);
 stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag)

3. Salinizare:este conținutul de sare din sol ; procesul de creștere a conținutului de sare este
cunoscut sub numele de salinizare . Sărurile apar în mod natural în soluri și apă. Salinarea
poate fi cauzată de procese naturale, cum ar fi degradarea mineralelor sau de retragerea
treptată a oceanului. Poate apărea și prin procese artificiale, cum ar fi irigarea și sarea
rutieră .
4. Desertificarea solului:fenomen complex de transformare treptată a unor terenuri
cu soluri fertile în deșerturi, determinat de schimbările climatice (secetă puternică și
prelungită) și activitățile umane (supraexploatarea terenurilor).
5. Poluarea chimica:un amestec eterogen format din materie din plante, minerale și animale
care se formează într-un proces foarte lung, ce poate dura mii de ani. Solul este necesar
pentru creșterea majorității plantelor și esențial pentru toată producția agricolă. Poluarea
solului este acumularea de compuși chimici toxici, săruri, patogeni, sau materiale
radioactive și metale grele care pot afecta viața plantelor și animalelor.
Bune practici pentru protejarea solului

1.Includera în asolament a culturilor amelioratoare

Prin asolament se înțelege împărțirea unui teren cultivabil în mai multe parcele și sole egale

între ele. Criteriul după care se face împărțirea este rotația culturilor, adică schimbarea anuală a
plantelor cultivate de pe fiecare parcelă.Astfel, numărul de parcele în care ar trebui să împărți
terenul ar trebui să coincidă cu numărul anilor de rotație – câți ani va dura până când o cultură va
reveni la parcelă ei inițială.Oricât de bună ar fi calitatea solului, orice cultură agricolă duce încet-
încet la degradarea sa. Utilizarea cantităților mari de îngrășăminte și de produse fitosanitare,
lucrările mecanizate ale terenului și modul în care plantele consumă elementele nutritive sunt
doar câțiva din factorii care slăbesc calitatea solului.Printre îmbunătățirile pe care asolamentul le
poate aduce unor culturi se numără:

· creșterea fertilizării solului;

· asigurarea unui consum echilibrat de apă și nutrienți pentru a păstra calitatea solului;

· diminuarea atacurilor dăunătorilor și a bolilor pe care le provoacă;

· îmbunătățirea calității, dar chiar și a cantității recoltei.

2.Sporirea conținutului de humus din sol

Humificarea reprezintă un proces complex de transformare în humus a substanțelor organice

încorporate în sol [7]. Materia organică transformată (stabilă sau humusul) este constituită din
substanțe organice formate pe parcursul a sute și mii de ani. Humusul este rezistent la
descompunere. Vârsta materiei organice stabile (humusului) se estimează de la 800 până la 3 000
de ani [14]. Humusul este constituit din substanțe humice (acizi huminici, acizi fulvici,
huminele) și substanțe non-humice (poliglucide, proteine, grăsimi, rășini, alte glucide, lignin
etc.)

3.Controlul strict prin aplicarea îngrășămintelor organice

Reprezintă o măsură importantă pentru majorarea fluxului de materiale organice și de elemente
nutritive în sol. Pentru formarea bilanțului echilibrat de materie organică este necesar de aplicat
în medie pe asolament 9,6 t/ha de îngrășăminte organice. Doza de aplicare a gunoiului de grajd
constituie 30-40 t/ha, cu periodicitatea de patru ani
4.Controlul eroziunii solului
Controlul eroziunii solului (prin implementarea măsurilor de organizare a teritoriului,
agrotehnice, fitotehnice și hidrotehnice) asigură reducerea pierderilor de sol la limita admisibilă
de circa 5 t/ha și protecția mediului ambiant de poluare.

5.Producția agricolă secundară (paiele)

Constituie o sursă suplimentară de compensare a materiei organice și a elementelor nutritive din
sol [12, 13]. Resturile vegetale necesită a fi tocate (2-6 cm) și distribuite uniform pe suprafața
terenului. Pentru stimularea activității microorganismelor, care descompun resturile vegetale, se
recomandă de aplicat câte 10-12 kg de azot la fiecare tonă de producție secundară.
6.Aplicarea îngrășămintelor verzi
majorează cantitatea de materie organică și de elemente nutritive în sol, stimulează activitatea
biologică, contribuie la protejarea solului de eroziune, sporește capacitatea de producție a solului.

Bibliografie și siteo-grafie
http://www.akademos.asm.md/files/71_77_Materia%20organica%20din%20solurile
%20Moldovei%20si%20masuri%20de%20sporire%20a%20fertilitatii.pdf
https://prezi.com/bpsgfw9sgyui/degradarea-solului-masuri-de-protectie/?
frame=4fed5123dadc490d707cdd6d3c5169f8799e5edf
http://www.inpcp.ro/wp-content/uploads/2019/09/CBPA_2019_Consultare.pdf
Andrieș S. Optimizarea regimurilor nutritive ale solurilor și productivitatea plantelor de cultură. Chișinău:
Pontos, 2007

Boincean B. Lucrarea solului – tendințe și perspective. Akademos, nr. 3 (22), 2011.

Burlacu I. Deservirea agrochimică a agriculturii în Republica Moldova. Chișinău: Pontos, 2000.