Microbii intestinali si creierul: Schimbarea modelului în Neuroștiință

1. Descoperirea mărimii și complexității microbilor umani au dus la o reevaluarea mai multor

concepte legate de sănătate și boli, cu precădere afecțiunile Sistemului Nervos Central.
2. Din literatură s-a demonstrat că există o semnalizare bidirecțională creier-microbiom digestiv, aici
intervenind mecanisme multiple de semnalizare neurocrină și endocrină.
3. În timp ce factorul de stress psihologic și fizic afectează compoziția și activitatea metabolică a
microbiotei intestinale, schimbări experimentale intestinale pot afecta comportamentul emoțional și
sisteme aferente cerebrale.
4. Aceste descoperiri au dus la speculația că alterarea microbiotei intestinale poate juca un rol
fiziopatologic în boli ale creierului, ce include autismul, anxietatea, depresia si durerea cronică.
5. La scară larga pe grupuri populaționale se fac studii (microfloră și imagistică) cu vedere asupra
efectelor de modulare a microbiomului digestiv asupra răspunsurilor la stimului ale creierului care
să demonstreze speculatiile.
6. Articolul este un complex de discuții adunate și nu are scop o analiză completă asupra
acestei tematici.
Cuvinte: microbiota=microflora, microbiom=genom microbian
Introducerea
Convențional microorganismele nu au fost considerate ca având importanta deosebita la
dezvoltarea și funcționarea SNC sau în fiziopatologia bolilor cerebrale cronice, cum ar fi tulburări de
dispoziție și afect, boala Parkinson sau Alzheimer. De multe ori citată este capacitatea remarcabilă a
parazitului Toxoplasmoza gondii de deturnare a rețelelor neuronale la gazdă (de ex., sobolan) din
creier corespunzătoare comportamentelor defensive si sexuale prin care controlează comportamentul
sobolanului care să corespundă înmulțirii parazitului (Casa et al., 2011) a fost considerată o conturare
clară a răspânditei dogme ce privește exclusiv asupra creierului pentru cauzele modificărilor de
comportament și de boli cerebrale. O excepție a reprezentat-o autismul (ASD), o boala care a fost
mult timp suspicionată a fi legată de modificări ale microflorei intestinale (Mayer et al., 2014a), un
concept care a fost recent revizuit atât pe modelele de rozătoare cât și pe subiecți umani.
În sens larg neuroștiințific conceptul „microbiome-free” s-a schimbat odată cu descoperirea si
descrierea microbiomului uman și, în special, microbiomul intestinal (Human Microbiome Proiect
Consortium, 2012). Desi interactiunile tub digestiv-creier au fost studiate decenii întregi, oferind o
bogăție de informații despre interacțiunile strânse dintre tub digestiv-sistem imun conex, sistemul
nervos enteric, și sistemul endocrin asociat tubului digestiv (Mayer, 2011), aceste constatări au fost în
mare măsură ignorate de comunitatea de cercetare expertize psihiatrice si neurologice. Descoperirea
microbiomului intestinal a adăugat o componentă întreagă omisă complexului de semnalizare
bidirecțională între minte, creier, intestin, și microbioamele sale și surprinzător a declanșat un interes
pe plan professional și mediatic, precum și organismelelor de finantare nationale, inclusiv Institutul
National al Sănătății Mintale. Scepticismul inițial asupra rapoartelor sugerează rolul esențial al unuei
microbiote intestinale intacte în relație cu modelarea neurochimică și emoțională a creierului a dat curs
unei schimbări de paradigmă fără precedent în conceptualizare a numeroase boli neurologice si
psihiatrice. Deși multe dintre conceptele noi sunt bazate în principal pe descoperiri experimentale
uimitoare la rozătoare, studiile experimentale inițiale la oameni par a sprijini noțiunea că există o
relație între complexitatea mediului de microbiotă în intestinele noastre și structura și funcția creierului.
Chiar dacă majoritatea studiilor de microbiom intestinal la creier publicate sunt bazate pe analiza
probelor de scaun (fecale), studiile viitoare vor extinde domeniul de cercetare al probelor de laborator
prelevate din diferite regiuni ale tractului gastro-intestinal. În această situație, când cunostintele despre
aceste interactiuni microbiom intestinal-creier sunt încă limitate, au fost propuse speculații
controversate prin creșterea numărului de articole revizuite pe această tema. Acestea vizează
termeni, ca microbi "psicobiotic" sau "melancolic" (Cryan și Dinan, 2012), care numește oamenii ca
fiind vehiculul pentru 100 trilioane de microorganisme ce trăiesc în interiorul nostru.

1
Acest ultim concept a fost dezvoltat ipoteza uluitoare că microbiota intestinală a dezvoltat moduri de a
"accesa" sistemul asociativ al mecanismelor de recompensă prin a ne face să tânjim după anumite
alimente și a evita altele care sunt cel mai benefic pentru ea (Alcock et al., 2014). În mod similar,
interactiunile microb-creier au fost propuse pentru a fi factor-cheie al evoluției creierului social (Stilling
et al., 2014b). Următoarea analiză se concentrează pe stadiul mai evoluat al interacțiunii microbiom
intestinal-creier în sănătate și boală (Fig. 1). Chiar dacă nu este o analiză cuprinzătoare, acesta oferă
o privire de ansamblu pe emergența noii viziuni a neuroștiinței.
Microflora intestinală reglează stress-ul, anxietatea și cogniția: mecanisme si potențial
terapeutic
Strângerea de dovezi, în mare măsură prin studiile pe animale, arată că diferite tipuri de stress
psihologic pot afecta compozitia microflorei intestinale. De exemplu, separarea maternă, conditiile de
imobilizare, aglomerația, stressul termic și stress acustic toate alterează compoziția microbiotei
intestinale (Bailey et al., 2011; De Palma et al., 2014; Moloney et al., 2014). În plus, o cantitate
crescândă de date sugerează că microbiota poate fi implicată în controlul comportamentului relevante
pentru tulburări legate de stres.
Câteva modalități experimentale au fost utilizate pentru a studia rolul microbiotei în modelele
preclinice, inclusiv afectarea microbiomului de ingestia de probiotice și antibiotice, transferul microbian
din fecale, și compararea datelor comportamentale și biologice între animale „germ-free” (crescut într-
un mediu steril din momentul nașterii) și cele cu microbiome „pathogen-free”.
Animale amicrobieni/„germ-free”(N.A)
A trecut un deceniu de când Sudo et al. (2004) au descoperit la șoareci amicrobieni un răspuns
pronunțat pe axa adrenergică hipotalamo-hipofizară răspuns la stress, un efect anulat de
monocolonizarea cu specii modificate de Bifidobacterium. Acest fundament a motivat grupuri de
cercetători să determine rolul microbiotei intestinale ale gazdei asupra SNC, cu rezultate scontate și
interesante. Având în vedere răspunsurile neuroendocrine exagerate la stress, corespunzător
diminuării au fost observate la șoareci „germ-free” expuși mai stressori ecologici, cum ar fi mediile
neobișnuite și aspre (labirint înalțate, casetă alternând lumina-întuneric, câmp deschis) (Diaz Heijtz et
al., 2011; Neufeld et al., 2011; Clarke et al., 2013). Acest fenotip putea suferi modificări contrare când
animalele au fost grupate de timpuriu (Clarke et al., 2013). Studii recente la animale amicrobiene
sensibile la stress tratate cu factor din tulpina de șobolan F344 a aratat de asemenea răspunsuri
neuroendocrine exagerate dar si a arătat o creștere în (Crumeyrolle-Arias et al., 2014).
Un studiu a demonstrat că pe termen scurt de la colonizarea soarecilor amicrobieni la maturitate a
redus comportamentul anxios (Nishino et al., 2013). Toate, studiile pe animale amicrobiene arată clar
o relație între microflora intestinală, stres și anxietate, împreună cu natura, această relație fiind
influențată de factori temporali, legați de sex, tulpina, și de specii care nu sunt încă pe deplin înțelese.
Un număr tot mai mare de studii cercetează genei implicate în modificări ale diferitelor regiuni ale
creierului soarecilor amicrobieni.
Cel mai des, scade exprimarea în hipocamp a BDNF, proteina cheie implicată în plasticitate și
cogniție, au fost observate la soareci amicrobieni relativ la în mod convențional ridicat sau stilizate
(adică, inițial germenul libere soareci colonizat cu mouse-ul intestin microbiota normală) controlează.
Modificări în expresia BDNF au fost de asemenea documentate după administrare de antibiotic
(Bercik et al., 2011b). Modificări în semnalizarea neurotransmițătorilor, inclusiv metaboliților asociați si
receptorilor de neurotransmițător, au fost de asemenea descrise în regiuni specifice ale creierului
șoarecilor amicrobieni. Diaz Heijtz et al. (2011) a luat în considerare un genom lung transcripțional
care arată că gene asociate ciclului citrat (potențarea sinaptică pe termen lung, metabolismul
hormonilor steroidieni, și cyclic adenosine 5-fosfat mediate de semnalizare) au fost hidroxilate la
soareci amicrobieni. În aceste studii, cerebelul și hipocampusul au modificări puternice în expresia
genică, dar hipotalamusul, zonă a creierului implicată în răspunsul la stress, nu arata diferențe în
expresia genică.

2
Parametrii legați de comportament și biochimici (inclusiv anxietate, sociabilizarea, axa adrenal
hipotalamo-hipofizară-axa și metabolismul triptofanului) ar putea fi contrară la șorecii amicrobieni prin
recolonizare cu o microbiota convențională sau tratament probiotic, dar altii nu au fost afectați de
refacerea microflorei normale (incluzând concentrația de 5-HT și cogniția sociale) (Stilling et al.,
2014a). S-a considerat că reversibilitatea fenotipului anxiolitic șoareci amicrobieni este garantată
numai dacă recolonizarea are loc la nivelul unei fereastră temporale critice de timpuriu/ perioada
adolescenței (Neufeld et al., 2011; Clarke et al., 2013). Aceasta a fost recent contestată de dovezi că
colonizarea în perioada adultă afectează comportamentul de tip anxietate (Collins et al., 2013; Nishino
et al., 2013).
Este important de reținut că expresia clinică a studiului amicrobismului „germ-free” este limitată.
Administrarea timpurie de antibiotice la rozătoare nu repetă comportamentul fenotipurilor
amicrobienilor. (O'Mahony et al., 2014). Unul din factorii care contribuie la acest limitare a interpretării
este faptul că animalele amicrobiene manifestă modificări majore în funcție de motilitatea gastro-
intestinale, inclusiv dilatarea colonului proximal și în sistemul imunitar, care probabil au de asemenea
efecte importante asupra creierului. Totuși, studiile amicrobiene sunt stabile prin faptul că testul arată
dacă microbiota este influențează prin afectarea anumitei funcții cerebrale. Șoarecii amicrobieni permit
de asemenea studiul efectelor anumitor bacterii sau hrană asupra axei microflorei intestinale-creier în
izolare. Studiile pe soareci amicrobieni poate fi de asemenea extins pentru da curs cercetării pe
microbiota intestinală "umanizată" (adică, transplantarea microbiotei fecale în anumite conditii de la
om sau modele de boală de la animale). În această privință, numeroase studii au arătat că transplant
de microbiotă de la un șoarece cu grad înalt anxios la un receptor amicrobian adult cu grad mic anxios
a fost suficient pentru a mări gradul anxietății receptorului, și discuția ulterioară a fost de asemenea
clară (Collins et al., 2013). Se acceptă de asemenea conceptul că comportamentul animalor
amicrobiene este capabil să se modifice chiar la maturitate. Dovezi ulterioare bazate pe
comportamentul prin transfer microbian provin din studii pe șoareci, a căror microbiotă de bază era
îndepărtată cu antibiotice, a fost dată microbiota de la animalele donatoare care urmaseră o dietă cu
continut ridicat de grăsimi. Aceste șoareci aveau tulburări în ce privește explorărea, cogniția,
comportamentul stereotipic comparativ cu soarecii cu transplantarea microbiotei control în absenta
unor diferențe semnificative a greutății corporale (Bruce-Keller et al., 2014).
Probioticele
Studiile pe rozatoare acceptă rolul microbiomului intestinal în modulare comportamentululi emoțional.
Pe modele animale, o gamă de probiotice au fost cercetate.
Bifidobacterium și lactobacillus sunt principalele genuri care prezintă efecte benefice asupra
comportamentului de tip anxietate și depresie. Cu toate acestea, chiar și în cadrul genul bacterian,
tulpinile markate sunt diferite si numai câteva tulpini au efecte pozitive (Dinan et al., 2013).
Tratamentul cronic cu Bifidobacterium infantis a atenuat de timpuriu schimbările imune și
comportamentul de tip depresiv la adult (Desbonnet et al., 2010). Lactobacillus helveticus ROO52 a
fost demonstrat că reduce comportamentul anxios și ușurează tulburările de memorie (Ohland et al.,
2013). Lactobacillus rhamnosus JB-1 reduce comportamente tip anxietate și depresie la testele cu
labirint înălțat și de înot forțat (Bravo et al., 2011). Lucrări recente de Matthews și Jenks (2013) au
demonstrat anxietate redusă și performanță îmbunătățită folosind un labirint complex după tratament
cu Mycobacterium vaccae vii. Bifidobacterium longum normalizează comportamentul anxios pe model
experimental de colită (Bercik et al., 2011a). Mai mult, nu numai B. longum, ci și tulpina L. rhamnosus,
a normalizat infecția ce induce comportamentul de tip anxietate (Bercik et al., 2010). O combinație de
L. rhamnosus și L. helveticus a inversat tulburarea de memorie indusă la soareci infectați cu
Citrobacter rodentium (Gareau et al., 2011). Mai recent,, a fost demonstrat că VSL#3 (un amestec de
opt probiotice diferite) poate schimba deficitele asociate vârstei prin potențare pe termen lung,
legătura electrofiziologică în formarea memoriei (Distrutti et al., 2014). Tratament probiotic s-a dovedit
eficace în alinarea durerii viscerale cu reacții pe modele animale (Rousseaux et al., 2007; McKernan
et al., 2010). O altă strategie pentru modularea axei microbiom intestinal-creier ține de utilizarea

3
prebioticelor, ingredientelor alimentare nondigestible care promovează cresterea optimă a
microorganismelor intestinale (probiotice).
Surprinzator, au existat studii insuficiente la animale sau oameni cu prebiotice, desi prebioticele
specifice au fost arătat că măresc nivelurile BDNF din creier (Savignac et al., 2013).
Per ansamblu, dovezile acumulate la rozătoare studiile sugerează că există legături între compoziția
microbiotei, procesele biochimice din creier, și comportament; aceste interactiuni pot fi deosebit de
importante în momentele critice ale neurodezvoltării (Borre et al., 2014). Mecanismele moleculare care
stau la baza acestor modificări comportamentale și biochimice nu sunt bine înțelese. Metaboliții
bacterieni includ agenți neuroactive (Lyte, 2013; Perete et al., 2014), și înțelegerea componentelor
specifice ale complexului de metaboliți microbieni va fi reprezentativ pentru întelegerea rolului
microbiomului în sanatatea mentală si boală (Holmes et al., 2012). Se observă acum o tendință de
observare crescândă a rolului mecanismelor epigenetice în conturarea creierului si comportamentului
și merită observat că mulți metaboliți bacteriene pot acționa ca modificatori epigenetice (Stilling et al.,
2014a)
Dovezile modificărilor date de interactiunile microbiome intestinal-creier pe un model de rozător cu
ASD
Transformările în comunicarea între microbiom intestinal și creierul, inclusiv modificările
compoziționale și metabolice ale produselor de microbiom intestinal, au fost implicate în fiziopatologia
complex a ASD (tulburare din spectrul autismului). Simptome gastrointestinale sunt o comorbiditate
comună a pacienților ASD, chiar dacă mecanismele definitorii sunt încă necunoscute. Câteva tipuri de
modele de rozătoare pentru ASD uman au fost propuse: (1) tulpini care dau trăsături comportamentale
relevante ASD; (2) modele care exprima o mutatie genetica umana asociate cu ASD; și (3) modele cu
comportamente dobândite rezultate din diferite medii fie care afectează dezvoltarea direct a animalului
(Desbonnet et al., 2014; de Theije et al., 2014), fie care afecteaza mama puilor cu ASD. Într-un astfel
de model indus prenatal, expunerea șoricioaicăi gravide la acid valproic a dus la comportamentul de
tip ASD la pui, care au fost asociate cu transformări ale microbiomului intestinal, cu reacții inflamatorii
și modificări endocrine atât în tractul intestinal cât și în sistemul nervos.
Legăturile ulterioare dintre microbiota și ASD, au aratat la soarecii amicrobieni o socializare redusă și
deficite de cunoaștere socială prin testul celor trei camere și au prezentat un comportamentul de
îngrijire crescut, repetitiv în comparație cu omologii lor (Desbonnet et al., 2014). Deficitele în
comportamentul social și repetitiv, dar nu cunoașterea socială, au fost schimbate în lotul cu colonizare
după înțărcare. Recente studii indică capacitatea unei tulpini Bacteroides fragilis date imediat după
înțărcare pentru a inversa microbiota gastrointestinală, si modificări comportamentale produse printr-
un infecție prenatale induducând tulburări de neurodezvoltare, precum ASD și schizofrenie (Hsiao et
al., 2013).
Există studii preclinice și unele dovezi clinice care implică modificari ale microbiomului intestinal în
fiziopatologia ASD. Cu toate acestea, ramine de stabilit daca schimbările microbiotei cercetate sunt
secundare pentru a influența neurală (SNC, sistemului nervos enteric) a reglării a funcțiilor cheie
intestinale (motilitate, secreție), sau dacă ele reprezintă modificările externalizate primare care
afectează dezvoltarea și funcție creierului (Mayer et al., 2014a). Deoarece ASD este un grup de
tulburări eterogene, este putin probabil ca un mecanism al afecțiunii (cum ar fi alterarea căii de
semnalizare microbiota intestinală la creier) să se aplice tuturor fenotipuri de boală.
Calea de semnalizare a microbiomului intestinal la oameni
Cu toate că capacitatea noastră de a studia interactiunile microbiom intestinal-creier este mult mai
limitat la oameni decât este pe modele preclinice/experimentale, este posibil pentru să obținem o
imagine de ansamblu a compozitiei si metabolitilor microbiotei intestinale prin analiza probelor fecale
și au ca scop corelarea acestor constatări cu activitatea si structura creierului cu ajutorul neuro-
imagisticii (Tillisch și labus, 2014). Mai mult, modularea microbiotei gastrointestinale la oameni prin
alimente, suplimente (inclusiv probiotice și prebiotice), sau medicamente (inclusiv antibiotice) poate fi

4
utilizat ca model experimental pentru mai multe studii ale mecanismelor interactiunii creier- microbiom
intestinal (Mayer et al., 2014b).
Modularea axei intestin-creier cu antibiotice
Manipularea bacteriilor intestinale cu antibiotice este utilizată în scop clinic pentru a îmbunătăți funcția
creierului în, o boală cronica cu complicații ale ficatului (Butterworth, 2013). Pacienții cu encefalopatie
hepatică hepatic au modificările variabile a funcției cognitive, probabil datorită metabolitilor microbieni
intestinali care nu sunt sufficient conjugați hepatic. În cazul pacienților cu formă ușoară de
encefalopatie hepatică, tratamentul de 8 saptamani cu un antibiotic oral neresorbtiv a fost asociat cu
îmbunătățiri ale funcției cognitive bazate pe o baterie de teste standardizate (Bajaj et al., 2013).
Aceste modificare cognitivă a survenit în absența unor schimbari majore in compozitia microbiomului
prin analiza elementulului principal. Cu toate acestea, prin studiul metaboliților schimbările au fost
detectate în ser. Acizi grași cu lanț scurt, produși majori prin metabolizarea microbiotei intestinale cu
bine-cunoscute efecte asupra sistemului nervos, au fost crescut (Haast și Kiliaan, 2014). Autorii sunt
de părere că schimbările din profilurile acizilor grasi de margine pot corespunde în prealabil cu
profilurile acizilor grasi din creier, ca un mecanism pentru îmbunătățirea cunoașterii. Tratamentul
encefalopatiei hepatice cu acelasi antibiotic într-un studiu deschis randomizat a fost asociat cu
modificări de conducere funcțională în timpul unei sarcini cognitive și schimbările de integritate a
substanței albe (măsurată de către anizotrofie fracțională) (Ahluwalia et al., 2014). Aceste modificări
susțin teste anterioare pe modele animale, în care tratamentul cu antibiotice a fost asociat cu
modificări comportamentale și schimbări neurochimice (Bercik et al., 2011b).
Surprinzător, în ciuda folosirii îndelungate a antibioticelor și descrierilor clinice ale efectelor adverse
psihiatrice și cognitive, își găsește loc o mică evaluarea a rolului antibioticelor în axa microbiome
uman - creier (Sternbach și membru, 1997;" și filipe tomul atins, 2011).
Modularea axei intestin-creier cu probiotice
Probioticele sunt utilizate pe scară largă; ca produsele de consum, ele reprezintă o industrie de 20 de
miliarde de dolari din întreaga lume. Cu toate acestea, în ciuda multor afirmații nefondate, efectele
probioticelor pe structura și funcția microbiotei intestinală umană au fost studiate numai pe câteva
tulpini specifice, și de înțelegerea efectelelor lor asupra simptomelelor clinice este departe de a
completă (Sanders et al., 2013).
Mai multe probiotice s-au dovedit utile pentru anumite simptome gastrointestinale și generale în
sindromul de intestin iritabil, o stare de durere cronică caracterizată prin reglare minimă a axei creier-
intestin (Moayyedi et al., 2010; Mayer et al., 2014b).
Nu se știe dacă aceste îmbunătățiri sunt datorate în principal reacțiilor marginale în intestin sau
efectelor centrale cerebrale. În sindrom de oboseală cronică, tulburare a interacțiunii creier- corp
interactiunile, un studiu randomizat, dublu-orb, studiu placebo-controlat pe un Lactobacillus - care
contine probiotic a redus anxietatea, dar nu a redus simptomele depresiei, la grupul în tratament activ,
și a crescut relativ prin abundenta de Bifidobacterium și Lactobacillus în fecale (Rao et al., 2009).
Acest studiu, publicat ca un scurt raport, lipseau rezultatele consemnate în detaliu, în consecință ar fi
trebuit interpretate cu atenție. Două studii mici despre efectele probioticelor asupra de stării de
dispoziție și cogniției la indivizi sănătoși au fost publicate, ambele sugerează efecte pe axa microbiom-
creier. În primul, Lactobacillius- și Bifidobacterium alături de probiotic a fost comparată cu placebo la
voluntari sănătoși, făcându-se evaluarea tulburării de dispoziție cu scala ANXIETATE si DEPRESIE.
Procentajul de scădere total în Scala ANXIETATE si DEPRESIE a predominat la grupul probiotic, dar
nu subscalar (Messaoudi et al., 2011). O reducere a cortizolului urinar liber a fost observat de
asemenea pe parcursul tratamentului în grupul probiotic, dar nu în grupul placebo, deși diferenta între
grupe nu a fost semnificative. În acest studiu, cercetătorii au condus un braț experimental inovator de
tratament probiotic la rozătoare, și corelat cu rezultatele de la om, au remarcat o performanță
îmbunătățită comportamentală legată de anxietate. În al doilea studiu, efectele unui Lactobacillus
conținut în produse lactate au fost comparate cu placebo, fără schimbări semnificative în starea de
dispoziție a grupului, măsurate prin scala Profilului Stării de Dispoziție (Benton et al., 2007). Autorii
5
sugerează că această ineficacitate poate fi datorată stării total pozitive de dispozitie a probei, și
remarcă un efect minor atunci când este privit un subgrup mic post-efect de subiecți la cea mai joasă
terțilă a stării de dispoziție (subiecții din grupuri cu stare de dispozitie ușor alterată). Surprinzător,
acelasi studiu a arătat rezultatul scalei de memorie diminuat în grupurile probiotic versus placebo.
Desi aceste studii sugereaza un potential pozitiv global dat de unele probiotice asupra dispoziției, este
clar și ideal ca studii clinice bine concepute, cu rezultate biologice precum si autoevaluări la loturi de
patienți, sunt necesare pentru a ajunge la concluzii certe.
Imagistica cerebrală în interacțiunile microbiom intestinal-creier
Deși ele sunt importante prin prisma studiului mecanismelor, cele mai multe cercetări preclinice au
folosit intervenții experimentale nefiziologice (de ex., animale amicrobiene), construcții simple de
complexe emoționale umane (ANXIETATE si DEPRESIE), și sunt adesea bazate pe ipoteze eronate
despre omologie anatomic și funcțional a rozătoarelor și creierul uman (în special cortex prefrontal și
poziționarea anterior a insulei). Prin urmare, este neclar ce valoare va avea translatarea rezultatelor
obtinute la aceste modele de rozătoare pentru înțelegerea tulburărilor cerebrale sau ale axei creier-
intestin la oameni. Sunt necesare mai multe studii la oamenii pentru a se verifica descoperirile pe
animale. fMRI poate fi utilizat la oameni pentru a observa schimbari în creier ca răspuns după
folosirea unui probiotic sau antibiotic, așa cum este folosit de obicei pentru a testa produsele
farmaceutice sau interventiilor comportamentale (Mayer et al., 2002; înțelept și tracey, 2006; Tillisch et
al., 2008). Efectul administrării zilnice de probiotic asupra răspunsurilor creierului la o emotie au fost
descrise la femei sănătoase (Tillisch et al., 2013). În acest studiu, femei fără simptome
gastrointestinale, durere, sau tulburare psihiatrică au fost randomizate la tratament cu un probiotic, cu
produs lactat nefermentat sau nici un tratament.
Răspunsul facial la afect negativ cu misiune de recunoaștere emotională a fost măsurat cu fMRI
înainte și după perioada tratamentului. În comparație cu ambele grupuri de control, grupul probiotic a
aratat scăderi ca raspuns la cerință la nivelul insulei și mai precis în cortexul somatosenzitiv, precum si
peste o rețea funcțională la scara larga, inclusiv regiuni emoționale și senzoriale.
Desi sunt posibile interpretări alterne, aceste constatări pot reprezenta o reducere a vigilenței la stimuli
negativi din mediului la subiecții care consumă regulat probiotice. Schimbările activității cerebrale au
depins de autoevaluarea simptomelor gastrointestinale, indicând faptul că efectul central nu a fost unul
datorat probabil senzației confortabile de bunăstare digestivă. Confirmă rezultatelor de la un studiu
anterior cu analize detaliate pe microbi și pe metaboliții lor (McNulty et al., 2011), nu au fost observate
modificări specifice de grup în arhitectura generală a microbiotei după 4 săptămâni de ingestie de
probiotic, desi probe din fecale confirmă că tulpini specifice probiotice au fost prezente în grup tratat.
Acest lucru este compatibil cu ideea că, cel putin pe termen scurt, metaboliții microbieni mai degrabă
decât configurarea microbiană pot fi rezultatul principal al ingestiei de probiotic (McNulty et al., 2011).
Neuro-imagistica funcțională și structurală, împreună cu studiul metaboliților și studiul genetic pe
proba de scaun, va fi esențială în furnizarea unei mai bune înțelegeri a modului de funcționare a axei
microbiom intestinal-creier în sănătatea umană și la boală.
Integrarea multi-etajată a datelor în creier și datele legate de microbiom
Progrese în abordărea computațională sunt o urgență pentru a înțelege mai bine legăturile dintre
microbiota intestinală și creier. De o importanță deosebită sunt instrumente ce integrează seturi de
date mari, multivariate (Gonzalez și cavaler, 2012; Navas-Molina et al., 2013). Aceste seturi de date
includ profiluri taxonomice obținute din secvențierea ampliconului 16S rRNA sau studiul genomului cu
efecte biolistice, cataloagele de gene de asfel de studii, seturi de date de expresie prin secvențierea
mRNA sau proteomică, studii pe microbi pe profile țintite sau variabile de metabolit, seturile de date
pentru comportament, și datele de imagistică, inclusiv cele structurale si fMRI. Din ce în ce, aceste
seturilor de date implică componente pe serii temporale, mai ales pe fondul scăderii costurilor de
achiziție (de exemplu, profilul amplicon 16S rRNA a scazut la preț cu aproape un factor la un milion
timp de un deceniu) (Kuczynski et al., 2012). Ca analiză a datelor tehnici în fiecare dintre aceste zone
se evoluează rapid, integrarea lor ca într-o țintă în mișcare este peste măsură.

6
Multe link-uri microbiom-creier ar fi putut fi trecute în revistă deoarece alte căi de cauzalitate păreau
inițial mai plauzibile. De exemplu, la soarecii TLR5knock-out, în anumite echipamente, au luat proporții
în raport cu soareci de tipul vânat sălbatic pe aceeași dieta si dezvoltă sindrom metabolic. Acest efect
dispare la soareci crescuți în mediu amicrobian, și poate fi tratat cu antibiotice. Mecanismul este
comportamental: în mediile cu îngrășare, soarecii TLR5 knock-out au populația microbiene alterată
care poate fi transmisă la soareci de tip genetic sălbatic normal care sunt crescuți ca amicrobieni.
Aceste populații induc o schimbare în comportamentul ingestiv (de ex., hiperfagie: obezitatea poate fi
prevenită și scăzută prin plasarea în cușcă numai a cantității de alimente pe care un șoarice de tip
sălbatic o mâncă) (Vijay-Kumar et al., 2010). Mecanismul cu acest efect rămâne necunoscut, anumite
specii de bacterii în intestin sunt cunoscute să afecteze nivelurilor de hormoni regulatori ai apetitului,
inclusiv leptina (Ravussin et al., 2012) și ghrelina (Queipo-Ortun verificä 'o et al., 2013).
În mod similar, efectele probiotice ale L. rhamnosis pe expresia receptorului GABA la gazdă necesită
un nerv vag intact (Bravo et al., 2011).
Potențialul pentru multe alte fenotipuri cu inducere microbiană să actioneze prin intermediul
mecanismelor de comportament, inclusiv semnalizare neurală, este imensă și în prezent puțin
descoperită.
Instrumente pentru urmărirea dinamicii microbiomului evoluează rapid (Caporaso et al., 2011;
Vázquez-Baeza et al., 2013) și să ofere informații atât în variația microbiomului normal cât și în
modificările sale prin răspunsul la terapie, inclusiv antibiotice (Lozupone et al., 2013) și transplantarea
microbiotei din fecale (Khoruts A,Sadowsky M, Universitatea din Minnesota, date nepublicate). Aceste
instrumente pot fi ușor extinse la alte seturilor de date multivariabile, inclusiv caracteristici derivate din
seturile de date din imagistică, prin utilizarea formatului de arhivare - Biological Observation Matrix
(McDonald si colab 2012). În esență, tehnica este de a folosi o mare populatie, cum ar fi Human
Microbiome Project Consortium (2012), ca un cadru de date, apoi proiectarea seriilor de timp care
corespunde uneia sau mai multor indivizi ca animații în cadru datelor, de asemenea înregistrând
caracteristici derivate, cum ar fi variabilitatea în timp, direcția de schimbare în spațiu multivariat etc.
(Carvalho et al., 2012).
Proiectul American Gut
O posibilitate deosebită este oferită de proiectul American Gut, care utilizează grupul de selecție
(obtinerea de probe și/sau asistență cu analiza datelor de la membrii publicului larg) și grupul de
finanțare (obtinerea unui sprijin financiar din partea membrilor publicului larg) pentru a obține mii de
probe de materii fecale (și altele), și analiza populațiilor bacteriene conținute în aceste probe. Mai
multe studii au arătat că depozitarea mostrelor nefixate la temperatura camerei nu schimbă major
concluziile microbiologice (de ex., clustering-ul probelor de la acelasi subiect împreună) (Lauber et al.,
2010; Wu et al., 2010). Deși există diferențe între microbiota din materiile fecale și alte zone distale în
intestinul gros ale aceluiași subiect, acestea sunt mai mici decât diferentele între subiecți si astfel,
oferă redare mai extinsă a porțiunii distale a intestinului gros (desi este notabil că intestinul subțire
diferă substanțial microbiologic) (Eckburg et al., 2005; Hamady și cavaler, 2009; Gevers et al., 2014).
Din acestă teză, American Gut a dat public date secvențiate din aproape 4000 de mostre microbiene
din membrii publicului larg. Acest set ne permite să integrăm cu ușurință informații de la populatiile
clinice, și studii de specialitate care sunt în desfășurare în depresie, ASD, și sindrom de intestin iritabil
și boala celiacă (cu comorbiditate mare cu depresia), scleroza multipla, si alte conditii care afecteaza
sistemul nervos în care microbii sunt fie cunoscute cu implicare la oameni, fie sunt implicate în modele
pe soareci sau unde există căi plauzibile sau speculative. Disponibilitatea de metode ca să coreleze
diferitele tipuri de date, și să integreze serii temporale detaliate, inclusiv cicluri de remisiune și recidivă
sau efectele tratamentelor specifice, oferă speranțe substanțiale pentru identificarea noilor moduri de
stratificare a pacienților și noi modalități de tratament.
În concluzie, descoperirea și progresul exploziv în descrierea microbiom intestinal a initiat o schimbare
de paradigmă nu numai în medicină, ci și în domenii de bază și clinice ale neuroștiinței. Pentru a
înțelege amploarea dată de această schimbare de paradigmă, cititorului trebuie să-i fie reamintit de

7
puternica separarea minte/creier a lui Descarte pe de o parte (religie, psihiatrie) și corpul de cealaltă
parte (medicină) care a dominat stiința occidentală si medicina de sute de ani. Conceptul
interactiunilor microbiom intestinal-creier în sănătate și boală se demitizează, datele revolutionare
emergente conduc spre metodologii analitice care sunt necesare pentru a urmări integrarea cantității
uriașe de date. Este dificil de a prezice traiectoria perioadei de descoperire extraordinară:
Va adăuga microbiomul intestinal perspective asupra modelului de cunoaștere la percepția existentă a
funcționalității creierului uman în sănătatea și boala, rezultând terapii inovative, sau va reprezenta un
pas în înțelegerea mecanismelor interioare din creierele noastre? Următorii câțiva ani de cercetare țin
un real potențial în descoperirea legăturilor între bacteriile intestinale si boli neurologice care pot avea
eventual impact asupra sănătătii umane.