Grefe de piele pe bază de

biomateriale polimerice
Student: Chiriac Andrei
Disciplina: Aplicații biomedicale ale materialelor polimerice
Coordonator: Prof. Dr. Ing. Cătălin Zaharia
Cuprins

• 1. Introducere

• 2. Clasificarea biomaterialelor

• 3. Biomaterialele polimerice

• 4. Scaffold-urile

• 5. Concluzii

• 6. Bibliografie
1. Introducere

• Conform David F. Williams, biomaterialele

sunt caracterizate ca fiind „orice
substanţă sau combinaţie de substanţă, de
origine naturală sau sintetică, care poate
fi folosită pe o perioadă de timp bine
determinată, ca un întreg sau ca o parte
componentă a unui sistem care tratează,
grăbeşte, sau înlocuieşte un ţesut, organ
sau o funcţie a organismului uman.
 2.Clasificare
A. Există trei tipuri de biomateriale ce se disting după interacţiunea lor cu
mediul biologic:
· materiale bioinerte,
· materialele bioabsorbante,
· materiale bioactive.

B. În funcţie de natura biomaterialelor întâlnim:

I. biomateriale naturale (materiale biologice):
• organice,
• anorganice
II. biomateriale sintetice:
• metalele,
• polimerii,
• ceramicele,
• compozitele
3. Biomateriale polimerice
• Polimerii sunt cele mai folosite materiale în cadrul aplicaţiilor
medicale.
• Aceste materiale pot fi folosite în realizarea de dispozitive
cardiovasculare (grefe vasculare, valve artificiale ale inimii),
implanturi mamare, lentile de contact, lentile intraoculare,
învelişuri pentru medicamente, aţe chirurgicale, adezivi şi
substituenţi pentru sânge.
4. Scaffold-urile
• Scaffold-urile tridimensionale (3D) servesc drept substrat temporar pentru
sprijinirea și îndrumarea formarii de țesut de la diferite stări in vitro si in
regenerarea țesutului in vivo.
• Ele reprezintă de fapt structuri din materiale naturale sau artificiale pe care este
crescut țesutul în scopul de a mima procesele biologice – când se folosesc in vitro -
sau pentru a înlocui un țesut lezat sau distrus - in vivo.
• Din punctul de vedere al proprietăților materialelor, transport în comun,
mecanica, conductivitate electrică, suprafața chimica, și topologie mediază
comportamentul celulelor de la scări nano, micro la macroscopice. Aceste
proprietăți sunt adesea corelate cu compozițiile chimice ale scaffold-urilor.
• Biopolimerii, cum ar fi colagenul, elastină, fibroină, draglină, fibronectina,
fibrină, amidonul, celuloză bacteriană, dextranii, mananii, alginaţii, pectinele,
chitină, chitosanul, glicozaminoglicanii etc., şi-au găsit o multitudine de aplicaţii
biomimetice în domeniul medical (inginerie tisulară, implantologie, medicină
regenerativă, fire de sutură, bureţi, filme, biomateriale poroase, substituenţi
plasmatici, purtători de medicament cu eliberare controlată şi preparate de uz
farmaceutic) datorită asemănării lor cu matricile extracelulare și ceilalți
biopolimeri din organismul uman.
5.Concluzii

• 1. Scaffold-urile utilizate în ingineria tisulară au la bază cultura de

celule, structuri sintetice sau matrici decelularizate cu rol în
susținerea, creșterea, modelarea creșterii și diferențierii atât in
vitro cât și in vivo și biomolecule semnal.
• 2. Ingineria tisulară reprezintă un domeniu multidisciplinar care
vizează producerea de noi sisteme care să restabilească
funcţionalitatea organelor şi ţesuturilor cu deficienţe sau
deteriorate de boli sau traumatisme combinând principii şi teorii
inginereşti cu cele ale ştiinţelor biomedicale.
6. Bilbiografie

1. NISFOEANU (DANAILA) ADRIANA IONELA - Sisteme specifice de

culturi celulare utilizate în ingineria tisulară (Master:
Biotehnologii Medicale și Biomateriale Avansate)

2. Bulancea-Biomaterialele, editura Bucuresti, 2010

3. https://www.nibib.nih.gov/science-education/science-
topics/tissue-engineering-and-regenerative-medicine

4. https://www.nibib.nih.gov/news-events/newsroom/silk-and-
ceramics-offer-hope-long-term-repair-joint-injuries
Vă mulțumesc pentru atenție!