BIOMATERIALE

an II - Bioinginerie

CURS 1

Prof. dr. Liliana Vereștiuc

 BIOMATERIAL
- orice entitate materiala care poate fi utilizata in contact, endogen sau exogen, cu tesut
animal viu, in scop de regenerare, inlocuire, terapeutic, de diagnostic sau monitorizare

MATERIAL BIOMATERIAL

- Rezistent (termic,mecanic, UV) - Biocompatibil

- Proprietăți electrice - Prelucrabil
- Nedegradabil/Biodegradabil - Sterilizabil
 Istoria biomaterialelor
An Dezvoltare
Secolele 18–19 Dispozitive metalice pentru fixarea fracturilor osoase:
fire si cuie din Fe, Au, Ag, Pt

1860-1870 Unitati chirurgicale aseptice

(Utilizarea biomaterialelor devine practica dupa
dezvoltarea tehnicii chirurgicale aseptice -Dr J. Lister)

Inceputul anilor Placi osoase au fost introduse pentru a ajuta la fixarea

1900 fracturilor osoase.
Multe din acestea se rupeau datorita design-ului
mecanic nesofisticat;
-Prea subtiri
-Concentrarea solicitarilor in colturi
-Coroziune rapida in organism
Introducerea otelului si a aliajelor Co-Cr
 Istoria biomaterialelor
An Dezvoltare
1930 Introducerea otelului si a aliajelor Co-Cr

1938 Prima inlocuire de tesut cu proteze de sold.

Anii 1940 Utilizarea PMMA pentru implant de cornee si cranioplastie

(În timpul al doilea război mondial - Plexiglas a fost frecvent
utilizat)

1946 Prima proteza de inlocuire a capului femural din articulatie,

care a luat in considerare design-ul biomecanic: (PMMA)
utilizat in inlocuirea articulatiilor

Anii 1950 Primul succes in inlocuirea unui vas de sange

Anii 1960 Prima valva cardiaca comerciala

Inlocuire articulatie
 Istoria biomaterialelor
• 1960-1970
• Prima generatie de biomateriale proiectate sa fie inerte fata de
organism
• Scaderea potentialului raspunsului imun negativ la implant

• Din 1990
• Materiale bioactive, care interactioneaza intr-un mod pozitiv cu
organismul pentru a realiza o vindecare locala.
Stadiu
• Cardiovascular:
• aprox 200,000 de valve cardiace
inlocuite si 400,000 grefe vasculare
implantate anual in USA.
• Inlocuire articulatii:
• Peste 600,000 de articulatii, de
sold sau genunchi, anual in USA.

Statistici - 2030
23.3 milioane decese din cauze
cardiovasculare
Stadiu
 Spre ce ne indreptam?
• Materiale inteligente care
pot ghida raspunsul biologic
in zona de implantare.
• Proiectarea de materiale
injectabile care pot fi
aplicate local, cu minim de
durere pentru pacient.
• Biomateriale nano-
structurate.
OBȚINEREA ȚESUTURILOR PRIN BIOIMPRIMARE 3D
IMPRIMARE BIOIMPRIMARE
Imagine/text Model/Țesut
- Proiectare
- Prelucrare
Hârtie Suport de depunere
Cerneală Biocerneală
- Biomaterial
- Celule
- Mediu de nutriție
Aplicatii ale biomaterialelor
Problema Exemple

Inlocuirea unei parti bolnave Proteza de sold, dializoarele pentru

sau deteriorate rinichi

Ajuta vindecarea Suturi, placi osoase, suruburi

Imbunatateste functia Pacemaker, lentile intraoculare,

implant cohlear

Corecteaza functionalitatea Pacemaker cardiac

Imperfectiuni cosmetice Implanturi mamare, estetica

tesuturilor moi

Diagnostic Sonde, catetere

Tratament Catetere, drenaje

 Aplicatii ale biomaterialelor
• Din punct de vedere al organului care se inlocuieste:
Organ Dispozitiv

Inima Pacemaker cardiac, valve

artificiale, inima artificiala
Plaman Dispozitiv de oxigenare
Ochi Lentile de contact, lentile
intraoculare
Urechi Implant cohlear
Os Placute osoase, suruburi
Rinichi Dializoare
Vezica Catetere si stenturi
BIOMATERIALE – de unde le obținem?
BIOMATERIALE

cum selectam?
Clasificarea biomaterialelor se poate face dupa mai multe criterii:

1.In functie de natura tesutului la a carui refacere contribuie:

1.1. Pentru tesuturi tari: oase, dinti, cartilagii
1.2. Pentru tesuturi moi: piele artificiala, vase de singe, ficat,
ochi, inima, ligamente
1.3.Cu funcṭii specifice - membrane pentru industria
farmaceutica, membrane de dializă, stimulare cardiacă, plămân
artificial, biomateriale de diagnostic, terapie, instrumentație
2. Dupa forma de prezentare a biomaterialului

- fluide injectabile
- capsule
- filme poroase
- filme fibroase
- placi compacte
- tuburi
- fire-fibre
- geluri
-micro si
nanoparticule
3. Dupa natura chimica a materialului:

biomateriale naturale (materiale biologice):

organice,
anorganice;
biomateriale sintetice:
metalele,
polimerii,
ceramicele,
compozitele.

Biomateriale polimerice
Biomateriale metalice
Biomateriale ceramice
Biomateriale compozite
4. Dupa comportarea in mediul biologic
- resorbabile
- partial resorbabile
- neresorbabile

Mecanismul de actiune al substituientului cutanat

BIOBRANE®
5. După localizare
5.1.biomateriale intracorporale- dispozitive complexe de stimulare a
proceselor fiziologice (rinichi artificiali pentru dializa sângelui, plămân
artificial de oxigenare a sângelui, inimă artificială, pancreas artificial pentru
eliberare de insulină), sub formă de dispozitive semipermanente sau pentru
dispozitive temporare

5.2.biomateriale paracorporale-utilizate la interfaṭa cu mediul biologic

5.3.biomateriale extracorporale - utilizate pentru transportul sângelui ṣi a

lichidelor transfuzabile, containere farmaceutice, tuburi, seringi, instrumente
chirurgicale, materiale de împachetare (sterile ṣi nesterile)
6. După interacṭiunea cu organismul materiale pot fi:
6.1.bioinerte - nu provoacă răspuns din partea gazdei (nu interacṭionează cu
ṭesutul viu) - porțelanul dentar sau unele biosticle, în contact direct cu osul sau
separate de acestea printr-un strat subțire;

6.2.bioactive - presupun interacṭiuni fizico-chimice cu ṭesutul viu ṣi dau răspunsuri

benefice, refacerea în zona de contact

6.3.biotolerate - separate de organism printr-o interfaṭă suficient de groasă încât

nu apar perturbări importante de compatibiliate cu acestea;

6.4. bioresorbabile - supuse unui proces de dizolvare/resorbție după introducere

în organism, sunt treptat înlocuite prin avansul țesutului viu

6.5.hibride - care presupun asocierea unui material inert cu celule vii.

Performanta biomaterialelor
• Succesul unui biomaterial in organism este dependent de:
• Proprietatile materialului
• Design-ul implantului
• Biocompatibilitatea materialului
• Tehnica utilizata de chirurg
• Conditiile de sanatate ale pacientului
Proprietatile intrinseci ale materialelor
• Dimensiune
• Masa moleculara
• Difuzivitate
• Coeficient de sedimentare
• Absorbtia luminii
• Fluorescenta
• Presiunea osmotica
• Sarcina electrica
• Solubilitate
 Proprietatile materialelor
proprietati electrice si electrochimice: pH, potential elctrocinetic,
constanta dielectrica;
proprietati optice: indice de refractie, activitate optica;
proprietati termice: temperaturi de tranzitie, caldura specifica,
conductibilitate termica, dilatare termica;
proprietati reologice: reologia solutiilor(vâscozitate, indice de curgere)
sau in stare solida (modul de elasticitate, timp de relaxare, coeficient de
pierdere);
proprietati de interactiune: solubilitate, sorbtie, permeabilitate;
proprietati chimice: functionalitate, reactivitate chimica, rezistenta
chimica.
 Proprietatile de suprafata
-Suprafetele sunt diferite decat materialele in masa
-Suprafetele pot fi reactive
-Pot fi mai usor contaminate
-Structura suprafetei este mobila (se poate modifica in functie de mediul cu care vine
in contact)
Rugozitate
Omogenitate
Ordonare (structura cristalina sau dezordonata)
Hidrofilie – hidrofobie
Adeziune - Bioadeziune
 Proprietatile biologice
-Biocompatibilitatea presupune acceptarea unui implant artificial de către
ţesuturile din jur şi implicit de către corp în general.
-Biofuncţionalitatea este capacitatea implantului de a-şi realiza funcţia pentru
care este introdus în corp un timp cât mai mare. (functionalitate, reactivitate
chimica, rezistenta chimica)
-Biodegradabilitatea este o proprietate a implantului de a se degrada în aceeaşi
durată de timp cu ţesuturile vii înconjurătoare sau de a se degrada după
realizarea rolului pentru care a fost introdus. (functionalitate, reactivitate
chimica, rezistenta chimica)
Dimensiunea unor materiale biologice
Material Dimensiune
(microni)
Ion Cl- 9.9  10-5
Uree 1.6 10-4
Glucoza 8.6 10-4
Insulina 4 10-3
Albumina serica umana 7.2 10-3
Dextran 1 10-3 to 15 10-3
Immunoglobulina G 11.1 10-3
Particula de virus 0.004 to 0.1
Bacterii 0.2 la 2.0
Drojdii 2 la 30
Celule in cultura 2-10

Dimensiunea materialului biologic este important in procesele de separare

cum ar fi: filtrare, separarea prin membrana, sedimentare, centrifugare.
 Greutatea moleculara
Greutateas moleculara se exprima in mod obisnuit in kilo-Daltoni
(kDa) sau g/g-moli or kg/kg-moli.

Material Greutate moleculara

(kg/kg-mol)
Clorura de sodiu 58.44
Uree 60.07
Glucoza 180
Penicilina G 334.42
Insulina 5,800
Albumina serica umana 67,000
Dextrani 10 000 – 1 000 000
 Difuzivitate
Material Difuzivitate in apa
m2/s
Clorura de sodiu 2.5  10-9
Uree 1.35  10-9
Acid oxalic 1.53  10-9
Acid acetic 1.19  10-9
Etanol 8.4  10-10
Glicerina 7.2  10-10
Lizozim 10.4  10-11
Albumina serca umana 5.94  10-11
Imunoglobulina G 4.3  10-11
Colagen 0.69  10-11
Virusul de tutun 0.46  10-11
 Coeficient de sedimentare
s
v
s

M 1  v 
 2r f

Material Coeficient de sedimentare

s20
Cytochrome c 1.17
Chimotripsinogen 2.54
Alfa amilaza 4.5
Fibrinogen 7.9
Albumina serica umana 4.6
Colagen 6.43
Tobacco mosaic virus 198
 Proprietatile materialelor
proprietati electrice si electrochimice: pH, potential elctrocinetic, constanta
dielectrica;
proprietati optice: indice de refractie, activitate optica;
proprietati termice: temperaturi de tranzitie, caldura specifica,
conductibilitate termica, dilatare termica;
proprietati reologice: reologia solutiilor(vâscozitate, indice de curgere) sau
in stare solida (modul de elasticitate, timp de relaxare, coeficient de pierdere);
proprietati de interactiune: solubilitate, sorbtie, permeabilitate;
proprietati chimice: functionalitate, reactivitate chimica, rezistenta chimica.
 Proprietati electrice ale materialelor

Aceasta caracteristica determina o comportare specifica in solutie, in prezenta

ionilor straini, de natura micro- sau macromoleculara.
Marimea are o importanta deosebita in cazul proteinelor. Marimea cea mai importanta
care descrie comportamentul in solutie a proteinelor o constituie punctul de
neutralizare care admite 3 valori distincte functie de conditiile de interactiune:

- punct de sarcina zero, reprezinta punctul de neutralitate al macroionilor puri independenti;

- punct izoionic, reprezinta punctul de neutralitate al macroionilor incarcati cu ionii unui
electrolit oarecare dat ( macroioni + contraion);
- punctul izoelectric, corespunzator punctului de neutralitate obtinut la neutralizarea cu un
acid sau o baza oarecare.
pH-ul izoelectric pentru materiale colagenice
Material colagenic pH iz
Fibra de colagen 5.0 – 5.5
Colagen nativ acid 7.5 – 8.0
Colagen nativ neutru 7.0 – 7.5
Colagen solubilizat 4.5 – 5.0
Gelatina 3 - 10
Hidrolizat de colagen 2.0 – 4.0
Disocierea ionica in apa pura a materialelor colagenice
 Disocierea in apa se cuantifica prin constanta de disociere, care,
de exemplu in cazul unui colagen acid, este exprimata prin relatia :

Logaritmând ecuatia si schimbând semnul se obtine:

unde  este gradul de disociere al formei ionizate MC-COO-.

 Proprietati termice
Comportarea in câmp termic este analizata din punct de vedere marimi
distincte:

a) temperatura tranzitiei de faza ce exprima intervalul de temperatura care

determina trecerea de la un sistem de organizare supramoleculara (indusa de
cresterea continutului energetic si a mobilitatii atomilor si segmentelor de catena).
-temperatura de topire - materiale metalice, polimerice

b) temperatura de denaturare exprima o tranzitie de faza a materialului(in special

proteine) aflate in stare dizolvata.
Denaturarea proteinelor
 Proprietatile de interactiune ale materialelor
a) Solubilitatea, proprietatea se exprima cantitativ prin parametrul de
solubilitate dat de relatia:
=(E/V)1/2, (jm-3)1/2
unde: E este energia de vaporizare a polimerului, V - volumul amestecului.

b) Sorbtia – reprezinta fenomenul de acumulare in masa a unui material solid a

moleculelor unui gaz sau lichid, si este evaluata din legea a doua a transferului
de masa ( a doua lege a lui Fick) data de relatia:

c/t=D[2c/x2+2c/y2+2c/z2]

unde D este coeficientul de difuzie a speciei micromoleculare in solid.

c) Permeabilitatea – reprezinta transferul unei faze micromoleculare prin solid si
se evalueaza tot din legea a II-a a lui Fick prin relatia:
J=-D(c/x),
in care J este fluxul (debitul micromolecular transportat) pe unitate de arie si timp.
d) parametrul de interactiune Flory - Huggins, , exprima caracterul rezultantei
interactiunilor intermoleculare dintre doua specii chimic diferite care formeaza un
amestec compatibil (fara separare de faza) de tip lichid-lichid sau lichid-solid. El se
exprima prin relatia:

=(V/RT)(2-1)2
unde: V-volumul amestecului;2,1 parametrii de solubilitate pentru componentii
din amestec.
 Proprietati chimice
Proprietatile chimice reprezinta ansamblul marimilor care apreciaza
capacitatea unui compus de a participa la reactii chimice cu formare de
legaturi ionice si covalente. Principalele marimi incluse in notiunea de proprietati
chimice sunt: functionalitatea, reactivitatea si rezistenta chimica.

Functionalitatea
Termenul de functionalitate se refera la cantitatea de centre de reactie
dintr-o unitate de masa de material. Materialul poate participa la urmatoarele tipuri
de legaturi:
-legaturi covalente - de aici notiunea de functionalitate covalenta;
-legaturi necovalente - functionalitate necovalenta-prin legaturi ionice, legaturi de
hidrogen,legaturi van der Waals.
Relatia structura - tip de legatura pentru diferite grupari functionale
Functionalitatea covalenta este legata de totalitatea gruparilor
chimice aflate in stare neionizata.
Functionalitatea gruparilor neionizate rezulta din relatiile:

fNH2 = fCOO- - (fCOOH,t - fNH2,t)

fCOOH = fNH3+ + (fCOOH,t - fNH2,t)

fCOO- reprezinta capacitatea de combinare cu bazele, evaluata din

curba de titrare;
fNH3+ reprezinta capacitatea de combinare cu acizii, evaluata din
curba de titrare.
 Reactivitatea
Fata de aceasta situatie, reactivitatea este interpretata prin intermediul a doua
marimi:
-constanta de viteza a procesului chimic, definita prin relatia:
-dc/dt =k(co-c)(bo-b)
unde:co,bo sunt concentratiile initiale ale gruparilor functionale ale partenerilor de
reactie;
c,b sunt concentratiile momentane ale gruparilor functionale.
-energia de activare a transformarii chimice, evaluata din ecuatia Arrhenius:

k=Ae (-Ea/RT)
unde: A este un termen pre-exponential;
Ea-energia de activare;
T-temperatura,K;
R-constanta universala a gazelor.
 Rezistenta chimica
Termenul de rezistenta chimica este adesea inlocuit in
cazul biomaterialelor cu termenul de rezistenta la hidroliza
si se exprima prin constanta de viteza a procesului :

-ln[(p-1)/p]=-ln[(po-1)/po]+kt
unde:po-este numarul de unitati elementare in conditii initiale; p-
numarul de unitati elementare la momentul t.

Proprietati chimice - Aplicatii

Pansament HemCon
 Caracteristicile reologice ale materialelor

Reologia starii dizolvate

Reologia starii dizolvate este descrisa prin modele

reologice, unul dintre acestea este cunoscut sub numele de
ecuatia puterii sau modelul lui Ostwald de Waele, dat de
relatia:
=kn sau =on-1
respectiv,modelul polinomial dat de relatia:

ln =Ao+A1ln+A2ln2
unde: k - marime numita indice de consistenta;
 - tensiunea de forfecare, N/m2
 - viteza de forfecare,s-1
 In solutii diluate se foloseste asa numitul coeficient de vascozitate limita []
sau vascozitate intrinseca exprimat prin relatia:
[]=k M 
Pentru polielectroliti variatia vascozitatii reduse in functie de concentratie nu
satisface intotdeauna ecuatia liniara de mai sus, ci pot aparea dependente care pot
fi generalizate prin relatia:
sp=[]c+b11c2+b12c3+......
unde:
sp=rel -1

[]=lim[(sp-1)/c]
c -> 0
c - concentratia solutiei
b11 - coeficientul de interactiune polimer-solvent
b12 - factor conformational in solutie
Proprietati reologie - Aplicatii
 Materialele compozite ce se prezinta sub forma de solutii concentrate sau
dispersii omogene (de exemplu,latexuri) se preteaza a fi caracterizate prin :

Vâscozitate simbolizata prin  . Literatura de specialitate consemneaza mai

multe tipuri ce corespund la tot atâtea metode de evaluare.
Indicele de curgere simbolizat prin n . Marimea da informatii asupra
caracterului nenewtonian al fluidului ce se analizeaza
Indice de consistenta, simbolizat prin k. Marimea depinde de structura
compusilor si de concentratia acestora in sistem. Se determina tot cu ajutorul
vascozimetrelor folosind relatia prezentata la indicele de curgere.
Momentul de torsiune Brabender particularizat pentru mai multe intervale
de timp.
 Reologia starii solide
Particularizarea tipurilor de proprietati este obtinuta cu ajutorul marimilor
reologice fundamentale- tensiune ( efort ) si deformatie - extinse la o mare
diversitate de sisteme de solicitare
Solicitarea mecanica a unui material poate fi realizata intr-o mare
diversitate de conditii ce se deosebesc prin:

natura efortului aplicat: tractiune, incovoiere, comprimare, torsiune,

forfecare, etc. simple sau combinate;

durata de actiune a efortului

modul de aplicare al efortului: instantaneu, continuu cu viteza constanta,

periodic, etc.
Clasificarea
solicitarilor
mecanice
Rezistenta
mecanica -
reprezinta valoarea
efortului aplicat la
care se produce
ruperea epruvetei
de material.
 Deformatia la rupere
In majoritatea incercarilor de solicitare care se conduc pâna la ruperea
materialului se inregistreaza si valoarea deformatiei pe care o sufera
eprubeta in momentul distrugerii sale. Proprietatea este particularizata
pentru fiecare tip de solicitare si se exprima in unitati reale sau in maniera
relativa.

Dintre deformatiile de acest fel:

- alungirea relativa la rupere la solicitarea de tractiune , in % ;
- adâncimea de penetrare la compresiune , in mm ;
- sageata maxima la rupere la solicitarea de incovoiere , in mm ;
- alungirea la oboseala , in % si altele.
 Modulul de elasticitate
Proprietatea se exprima cu ajutorul constantei de proportionalitate notata generic k
pentru domeniul de solicitare in care este valabila relatia:
=k
unde:
 = tensiunea ( efortul ) aplicat asupra probei si exprimat uzual in N/m2
 = deformatia in valoare reala sau relativa

Constanta de proportionalitate este denumita modul de elasticitate si este particularizata in functie

de caracterul solicitarii :
-modul de elasticitate la tensiuni normale , E , N/m2
-modulul de elasticitate la tensiuni tangentiale , G , N/m2.
Metoda de evaluare a modulului de elasticitate consta din identificarea intervalului de liniaritate
a dependentei tensiunii de deformatie intr-un set de date experimentale constituit din perechi de
valori ale celor doua marimi reologice si calcularea pantei dreptei .