Materiale biocompatibile

Amidonul



Iasi 2013

Cuprins

Capitolul 1. Materiale biocompatibile .......................................................................................................... 1
Notiuni introductive .................................................................................................................................. 1
Clasificarea biomaterialelor ...................................................................................................................... 2
Proprietatile biomaterialelor .................................................................................................................... 3
Proprietati biologice ale biomaterialelor .................................................................................................. 3
Exemple de biomateriale utilizate in medicina ......................................................................................... 4
Capitolul 2. Amidonul (C
6
H
10
O
5
) .................................................................................................................... 5
Scurt istoric ............................................................................................................................................... 5
Generalitati ............................................................................................................................................... 6
Structura amidonului ................................................................................................................................ 7
Proprietati fizico-chimice .......................................................................................................................... 8
Hidroliza .................................................................................................................................................... 9
Testarea chimica ..................................................................................................................................... 12
Utilizarea amidonului in alimentatie....................................................................................................... 12
Industria amidonului ............................................................................................................................... 13
Amidonul zaharat .................................................................................................................................... 13
Amidonul modificat ................................................................................................................................ 13
Efectele fiziologice ale amidonului asupra organismului ........................................................................ 14
Aplicatii farmaceutice ............................................................................................................................. 15
Amidonul ca excipient ............................................................................................................................. 17
Amidonul de orez .................................................................................................................................... 18
Aplicatii in industrie ................................................................................................................................ 18
Fabricarea hartiei ................................................................................................................................ 18
Adezivi pentru cartonul ondulat ......................................................................................................... 19
Amidon folosit pentru haine. .............................................................................................................. 19
Alte uitilizari ........................................................................................................................................ 19
Concluzii ...................................................................................................................................................... 20
Bibliografie .................................................................................................................................................. 21
1


Capitolul 1. Materiale biocompatibile
Notiuni introductive


Sunt specialisti care sustin necesitatea intoducerii in definite a
termenului ne-viu pentru a se putea face usor diferenta fata de materialele
biologice, cum ar fi pielea, iar altii a notiunii de material in contact
nemijlocit cu biofluidele, pentru ca materialele care vin in contact cu pielea
cum ar fi protezele arificiale alea membrelor sau aparatele auditive nu sunt
biomateriale intrucat pielea actioneaza ca o bariera intre corpul uman si
mediu.
Pentru a putea fi utilizat in interiorul copului uman un material trebuie
sa indeplineasca anumite conditii de sterilitate si adaptabilitate , conditii ce
formeaza asa numita biocompatibilitate, adica in final organismul sa-l
asimileze ca pe ceva organic.
Din categoria biomaterialelor folosite pentru realizarea implanturilor si
a dispozitivelor medicale fac parte urmatoarele materiale: polimerii, metalele,
ceramicele si compozitele.
O gama larga de polimeri se folosesc in aplicatiile medicale, aceasta
datorandu-se faptului ca acestia se gasesc sub diferite forme: solide, fibre,
fabricate, filme si geluri.
Metalele sunt unele dintre cele mai folosite biomateriale in cazul
implanturilor ortopedice. Acestea sunt cunoscute pentru rezistenta mare la
uzura si duritate ridicata. Principalele dezavantaje ale metalelor sunt
rigiditatea ridicata pe care o au in comparatie cu tesuturile gazda precum si
2

tendita acestora de a creea artefacte in cazul procedeelor de diagnosticare
avansata (investigarea cu computerul tomograf si rezonanta magnetica).
Ceramicele sunt de asemenea foarte intalnite in aplicatiile medicale
datorita unei bicompatibilitati bune cu tesutul gazda, o rezistenta ridicata la
compresiune si coroziune.

Clasificarea biomaterialelor

1. In functie de provenienta si natura lor chimica:
Materiale: organice ( de origine animala sau vegetala)
anorganice
Sintetice: metale
polimerice
ceramice
compozite
2. Dupa interactiunea cu mediul biologic:
Biomateriale bioinerte sau inerte chimic
Bioactive
Biodegradabile sau bioabsorbabile
3. In functie de natura tesutului la a carui refacere contribuie:
Biomateriale pentru tesuturi tari (oase, dinti)
Biomateriale pentru tesuturi moi (piele artificiala, vase de sange)
Biomateriale cu functii specifice (cu structura poroasa in care se pot
introduce medicamente)
4. Dupa localizarea biomaterialului in oraganism:
Intracorporale (rinichi artificial)
Paracorporale (utilizate in interfaza mediului biologic)
Extracorporale (seringi, tuburi, instrumente chirurgicale)
5. Dupa forma de prezentare a biomaterialului
Fluide injectabile
Capsule
3

Filme poroase sau fibroase
Placi compacte
Tuburi
Fire sau fibre
Geluri
Micro si nanoparticule
6. Clasificarea imunologica a biomaterialelor folosite ca implanturi:
Autogene
Homoloage
Heteroloage
Aloplastice
Proprietatile biomaterialelor

1. Proprietati independente sau foarte putin dependente de structura
Mecanice
Termice
Optice
Nucleare
2. Proprietati dependente de structura sau sensibile la structura
Rezistenta
Elasticitate
Proprietati biologice ale biomaterialelor

1. Biocompatibilitatea - compatibil cu tesutul gazda
2. Bioactivitatea sa realizeze usor o atasare directa
3. Biodegrabilitatea timpul de atasare trebuie sa fie adaptat pentru a se
potrivi cu momentul crearii tesutului osos.


4


Exemple de biomateriale utilizate in medicina





5

Capitolul 2. Amidonul (C
6
H
10
O
5
)



Scurt istoric

Granulele de amidon din rizomii de papura au fost gasite pe pietrele
erodate din Europa in urma cu 30.000 de ani. Granulele de amidon din sorg
au fost gasite pe ramasite pe pietrele din pestera Naguale datand de 100.000
de ani.
Extractul pur de amidon din grau a fost folosit in Egiptul Antic drept
lipici. Romanii il foloseau deasemenea in creme, in pudra pentru par si la
ingrosarea sosurilor. Amidonul din orez era folosit de catre chinezi in tratarea
si productia hartiei.
Majoritatea plantelor verzi folosesc amidonul ca energie stocata.
Exceptie fac plantele din familia Asteraceae (floarea soarelui), in care
6

amidonul este inlocuit de inulina. In procesul de fotosinteza, plantele folosesc
energia de la dioxidul de carbon pentru a produce glucoza. Glucoza este
depozitata sub forma de granule de amidon in plastide cum ar fi in
cloroplastele si in special in amiloplaste.
Generalitati

Amidonul este un carbohidrat care contine un numar mare de unitati de
glucoza. Acest polizaharid este produs de majoritatea plantelor verzi ca
energie de rezerva. Este cel mai cunoscut carbohidrat din alimentatia
oamenilor si se gaseste in cantitati mari in unele alimente cum ar fi: cartofii,
grau, porumb si orez. Amidonul pur se gaseste sub forma unei pulbere fara
gust si fara miros si este insolubil in apa rece si in alcool.
Acesta are in structura sa doua tipuri de molecule amiloza sub forma
helicoidala si amilopectina sub forma ramificata.

Amiloza

7

Amilopectina
In functie de planta, in general amidonul contine 20-25% amiloza si 75-
80% amilopectina. Amidonul este folosit pentru prelucrarea preparatelor din
zahar. Dizolvand amidon in apa calda rezulta o pasta albicioasa, care poate fi
folosita ca intaritor sau ca agent de ingrosare. Cea mai deasa utilizare a
amidonului in industria nealimentara este ca adeziv in procesul de fabricare a
hartiei.
Extragerea amidonului se face din:
Seminte: amidonurile cerealiere (porumb, orez, secara, grau)
Amidonurile leguminoase: amidonul de cartofi
Tulpini: amidon de saga
Fructe: amidon de banane
Ponderea amidonului este influentata de originea botanica, varietatea
plantei si conditiile pedoclimatice
Structura amidonului

Inainte structura amilozei se stia ca este neramificata, acum se cunoaste
faptul ca aceasta contine cateva molecule ramificate. Desi in masa absoluta
doar un sfert din granulele de amidon din plante contin amiloza. In structura
amidonului se gasesc mai multe molecule de amiloza (aprox150) decat
8

molecule de amilopectina. Moleculele de amiloza sunt mult mai mici decat
moleculele de amilopectina. In fiecare specie de planta granulele de amidon
au marimi diferite: in orez granulele de amidon sunt relativ mici in timp ce in
cartof granulele de amidon sunt mai mari.
Amidonul devinde solubil in apa calda. Granulele umflate se rup iar
structura semi-transparenta se pierde, moleculele de amiloza incep sa se
dizolve, formad o retea care tine apa si creste vascozitatea. Acest proces este
numit gelatinizarea amidonului. In timpul gatitului, amidonul devine o pasta
din ce in ce mai vascoasa. Depozitat la rece structura semi-transparenta se
reface si pasta de amidon se ingroasa, expulzand apa.
O parte din plantele cultivate contin in amidon amilopectina pura fara
sa contina amiloza, in acest caz amidonul purtand numele de amidon ceros.
Cel mai utilizat este porumbul cerat, fiind urmat de orezul lipicios si de
amidonul ceros din cartofi. Porumbul cu un continut ridicat de amiloza este
cultivat pentru a fi folosit ca amidon rezistent in productia mancarii.

Structura chimica a amidonului

Proprietati fizico-chimice

Amidonul se gaseste in tesutul alimentelor de origine vegetala,
indeosebi in boabele cerealelor, legume uscate, in tuberculi. Amidonul este o
substanta grauntos fainoasa ce se formeaza in partile verzi ale plantelor, ca
rezultat al procesului de fotosinteza. Amidonul din celulele vegetale se
gaseste sub forma de granule, diferite ca forma si marime in functie de natura
plantei.
9


Din totalitatea proprietatilor functionale a amidonului cele mai
importante sunt urmatoarele:
Capacitatea de gelatinizare si legarea apei libere in compozitii
alimentare;
Capacitatea de gelificare;
Hidroliza amidonului cu formarea compusilor cu gust dulce;
Valoarea fiziologica a amidonului in nutritie;
Proprietatile polifunctionale a amidonului modificat.
Hidroliza

Enzimele care descompun sau hidrolizeaza amidonul in zaharuri
constituiente sunt cunoscute sub numele de amilaze. Hidroliza amidonului se
efectueza cu uitlizarea metodelor chimice, biologice si metode combinate.
Prin hidroliza chimica, la etapa initiala, sub actiunea acizilor si
temperaturilor ridicate, se modifica structura granulelor de amidon. are loc
distrugerea legaturilor asociate intre macromoleculele de amiloza si
amilopectina. In continuare se desfac legaturile -1,4, -1,6, glicozidice, se
reduce gradul de polimerizare a macromoleculelor. In urma hidrolizei
amidonului se obtin substante intermediare dextrine, maltoza, trizaharide. La
etapa finala continua hidroliza substantelor intermediare pana la glucoza.
10

Hidroliza chimica a amidonului are unele puncte slabe care provoaca
degradarea termica a glucidelor si formarea produselor de caramelizare.
-amilazele se gasesc in plante si animale. Saliva umana este bogata in
amilaze, si pancreasul deasemenea secreta enzimele. Indivizii din populatiile
cu o dieta bogata in amidon tind sa aiba mai multe amilaze fata de populatiile
care au o dieta saraca in amidon.
Acestea initiaza hidroliza granulelor nativi din amidon. Sub actiunea -
amilazei granulele se descompun pe mai multe fragmente cu formarea
dextrinelor, dizaharidelor si monozaharidelor in cantitati mici, cu o viteza
mai lenta. Schema geneala de hidroliza a amidonului sub actiunea -amilazei
se prezinta astfel:
-amilaza
(C
6
H
10
O
5
)
n
(C
6
H
10
O
5
)
x
+ (C
6
H
1
O
5
)
2
+ C
6
H
12
O
6
amidon nativ -dextrina maltoza glucoza

-amilaza descompune amidonul in maltoza. Acest proces este
important in digestia amidonului si este de asemenea folosit in fabricarea
berii, unde amilaza din semintele boabelor de grau este responsabila de
transformarea amidonului in maltoza.
-amilaza conduce la hidroliza numai amidonului gelatinizat. Aceasta
enzima practic nu actioneaza asupra amidonului sub forma de granule. In
urma hidrolizei amidonul gelatinizat se descumpune in -dextrine si -
maltoza
(C
6
H
10
O
5
)
n
(C
6
H
10
O
5
)
x
+ (C
6
H
1
O
5
)
2

Amidon gelatinizat -dextrina -maltoza

Glucozamilaze (GIA), prin hidroliza aceasta enzima destul de usor
desface legaturile -1,4 glicozidice si acele legaturi -1,6 a amilopectinei,
care sunt localizate in vecinatate cu legaturile -1,4. Produsul finit al
hidrolizei amidonului este glucoza, unitatea structurala de baza a amidonului.
11

In diferite tehnologii hodroliza biochimica a amidonului este un proces
de baza care asigura calitatea produselor finite. De exemplu, tehnologia
prepararii aluatului si coacerea painii, in tehnologia obtinerii berii si a
spirtului.
De asemenea o directie de importanta majora este fabricarea diferitelor
siropuri de amidon. Obtinerea sirourilor se face prin hidroliza amidonului de
cartof sau porumb. Ca regula se folosesc metode combinate, hidroliza
chimica si biochimica cu ajutorul amilazelor. In functie de gradul de
depolimerizare a macromoleculelor de amidon in urma tratamentului
tehnologic se obtin diferite tipuri de siropuri.

Continutul in glucide a siropurilor de amidon (in procente)

Nr Denumirea
glucidelor
Sirop de
maltoza
Sirop de
glucoza
Sirop de
glucoza si
fructoza
1 Glucoza 9,6 22,3 50,4
2 Fructoza - - 42,6
3 Maltoza 40,1 3,6 4,1
4
Oligozaharide
cu gradul de
polimerizare:

5 3 15,5 0,8 0,9
6 4 6,8 0,7 0,2
7 5 1,8 0,8 0,2
8 Polizaharide 26,8 1,8 1,6

Siropul de glucoza si fructoza se obtine in etapa finala de hidroliza a
amidonului cu ajutorul enzimei glucoizomeraza. Dintr-o molecula de maltoza
se formeaza doua molecule de D-glucoza.
Prin actiunea glucoizomerazei din continutul total de D-gluzoca se
formeaza 45-50% de molecule de D-fructoza.
Siropurile de amidon au gust dulce, stabile la pastrare. Mult mai
utilizate sunt siropurile de D-glucoza si D-fructoza in functie de coloranti in
12

cofetarie, pentru obtinerea caramelei, prepararea gumei de mestecat. In loc de
zaharoza siropurile de D-glucoza si D-fructoza se folosesc in tehnologia
fabricarii lichiorului, conservelor de fructe, vinurilor de desert, bauturilor
racoritoare si altor produse cu gust dulce.
Testarea chimica

Solutia de Iod este folosita pentru testarea amidonului, astfel o coloratie
negru-albastruie indica prezenta amidonului. Detaliile acestei reactii nu sunt
inca pe deplin cunoscute, dar se crede ca iodul din interiorul amilozei, este
responsabil de transferul dintre iod si amidon. Solutia indicator de amidon
contine apa, amidon si iod si este adesea folosita in reactiile redox de titrare:
in prezenta agentului oxidant solutia se transforma in albastru, iar in prezenta
agentului de reducere culoarea albastra dispare.
Fiecare specie de planta contine un anumit numar de granule de amidon
de marimi, aspecte si calibre diferite. La microscop granulele de amidon
colorate cu iod si iluminate de lumina polarizata iau forma unei cruci.

Utilizarea amidonului in alimentatie

Amidonul este cel mai comun carbohidrat din alimentatia oamenilor si
se gaseste in alimentele de baza. Cea mai mare sursa de amidon la nivel
mondial se gaseste in cereale (orez, grau si porumb) si in radacinoase (cartofi
si manioc). Multe din alimentele care contin amidon sunt cultivate in climate
13

specifice, printre acestea se numara si bananele, orzul, meiul, ovazul,cartofii
dulci, castanele, mazare, naut, linte, castane, ghinde, secara. O cantitate
considerabila de amidon se gaseste in paine, clatite, cereale, taitei, paste si
tortilla. Amidonul neprelucrat este digerat greu in duoden si in intestinul
subtire, in timp ce amidonul gatit se digera mai repede.
Industria amidonului

Industia rafinarii si extragerii amidonului din seminte, radacini si
tuberculi se face prin macinare, spalare, sortare si uscare. Astazi cele mai
mari rafinarii extrag amidonul din porumb, tapioca, grau, orez si cartofi. In
prezent amidonul se extrage din mai mult de 50 de tipuri de plante.
Amidonul zaharat

Amidonul poate fi hidrolizat de catre acizi in glucide simple sau enzime
variate. Fragmentele rezultate sunt cunoscute sub numele de dextrine. Acest
amidon zaharat este cel mai comun ingredient si este folosit ca indulcitor in
multe bauturi si mancaruri. Acesta include: maltodextrina, siropul de glucoza,
fructoza etc.
Amidonul modificat

Amidonul modificat este acel amidon care a fost modificat chimic
pentru a functiona corespunzator in conditii intalnite in mod frecvent in
timpul prelucrarii si depozitarii cum ar fi caldura mare, pH scazut,
inghet/dezghet si racire. Amidonul alimentar modificat este E codificat in
conformitate cu Sistemul International de numerotare pentru aditivii
alimentari.
Ca aditiv in prelucrarea produselor alimentare, amidonul este de obicei
folosit ca agent de ingrosare si stabilizator in produse alimentare cum ar fi
14

budincile, cremele, sosurile, supele, sosuri pentru salate si pentru a face taitei
si paste.
Amidonul rezistent este amidonul care se digera greu. Continutul
ridicat de amiloza din amidonul de porumb are o temperatura de gelatinizare
mai mare decat alte tipuri de amidon si pastreaza in continutul sau amidon
rezistent la coacere, extrudare usoasa si alte tehnici de prelucrare a produselor
alimentare. Acesta este uitilizat ca fibre dietetice insolubile in alimentele
procesate, cum ar fi painea, pastele, biscuitii, covrigeii si alte alimente cu
continut scazut de umiditate. De asemenea este utilizat ca supliment
alimentar pentru beneficiile sale. Studiile au aratat ca porumbul rezistent de
tip 2 ajuta la imbunatatirea sensibilitatii la insulina, cresterii satietatii si
imbunatateste functiile colonului.
Efectele fiziologice ale amidonului asupra organismului

Amidonul prezinta un subiect destul de controversat. Oamenii inca se
intreaba daca acesta este bun sau nu pentru organism si despre felul in care
actioneaza asupra acestuia. Ca intotdeauna aproape orice este bun daca nu
este folosit in exces.
Pentru anumite scopuri terapeutice (de ex. Cicatrizarea unui ulcer
gastric) si folosit pe o perioada limitata de timp, amidonul proaspat extras cu
ajutorul storcatorului electric va avea efecte benefice.
In ultimii ani, radiologii au observat cicatrici minuscule in creierul
tuturor oamenilor in varsta de peste 30 de ani. Stiinta medicinala nu a
explicat in mod clar apartitia acestor cicatrici, insa unii cred ca ar fi rezultatul
consumului de amidon ce nu a fost preparat complet.
Se crede ca alte parti ale corpului pot fi vatamate de granule de amidon,
incluzand glandele suprarenale , muschi, articulatii, noduli limfatici si oase.
Unele alimente sunt tratate chimic, ceea ce inseamna ca nu mai sunt
naturale, iar tot ceea ce nu este natural ci procesat este daunator pentru
15

organism. Pentru a nu face greseala de a consuma aceste alimente, cauta pe
etichete si fereste-te de aditivii alimentari E1420, E1421, E1422 si E1440.
Toate sunt forme artificiale de amidon, toate sunt daunatoare dau niciuna
benefica pentru organism
Totodata, ai grija chiar si la amidonul natural sa nu consumi prea mult.
In caz contrar vei avea probleme cu ficatul datorita alimentelor cu un index
glicemic ridicat.
Aplicatii farmaceutice

Biomaterialele, in special copolimerii pe baza de amidon, sunt capabili
de a elibera medicamente intr-un ritm constant pe o perioada indelungata de
timp.
Formarea de capsule farmaceutice;
Excipent in prepararea unor forme farmaceutice: comprimate,
drajeuri, pilule, pulberi, pudre;
Actiune proprie emolient (inmoaie)
Utilizat ca topic (actiune locala)
In cosmetica: pudre

Capsulele din amidon (Capsulae amilaceae)
Sunt folosite inca de mult timp pentru conditionarea
medicamentelor
Prezinta pe langa dezavantaje (legate de sensibilitatea amidonului
la umiditate, respectiv agenti atmosferici) si avantaje care pledeaza pentru
utilizarea acestui tip de invelis, de exemplu:
-mascarea mirosului si gustului neplacut al unor
substante medicamentoase.
-biodisponibilitate buna;
16

-sunt biodegradabile;
-sunt inerte chimic;
-sunt un invelis preferat pentru pulberile
divizate in farmacie.
Capsulele amilacee au forma de cilindri plati, deschisi la partea
superioara cu diamentri putin diferite astfel incat sa fie posibila imbinarea.

Capsule de amidon

Prepararea capsulelor amilacee are loc in urmatorul mod: pentru
obtinerea capsulelor se utilizeaza amidonul de grau si porumb care amestecat
cu apa formeaza o pasta denumita coca de amidon care se toarna apoi in
tipare. Tiparul este format din doua placi metalice prevazute cu aporximativ
200 orificii (pe placa superioara pentru capace iar pe placa inferioara pentru
corpul capsulei.)

Schema masinii pentru prepararea capsulelor amielinice

17




Exemple de comprimate si capsule

SC Qualicaps Romania SRL este o companie producatoare de capsule
moi pe baza de amidon vegetal, in industria farmaceutica. Face parte dintr-o
foarte mare corporatie multinationala care detine monopolul in productia de
capsule tari utilizate in industria farmaceutice.


Amidonul ca excipient

Amidonul, este folosit pe scara larga ca excipient pentru comprimate,
deoarece este o substanta alba, inerta si putin costisitoare.
Insubil in apa, temperaturi de peste C dau geluri.
18

Mai modern, se poate folosi amidonul carboximetalic. Desi nu este un
aglutinant puternic, are calitatea de a nu diminua dezagregarea.
Amidonul se poate asocia cu :zaharul, lactoza sau glucoza, dand
comprimate care dezagrera (desface) usor.
Amidonul este cel mai vechi si probabil cel mai utilizat dezagregant in
industria farmaceutica.
Amidonul de porumb simplu are totusi unele dezavantaje si a fost
inlocuit cu amidonurile modificate care au caracteristici specializate pentru a
servi unor functii specifice.
Amidonul de orez

Se utilizeaza in baia sugarului, chiar din prima zi de la nastere, pentru a
impiedica slabirea filmului hidrolipidic de la suprafata pielii, prin spalarile
frecvente.
Se mai poate utiliza si direct pe piele, dupa baie, pentru a pastra pielea
uscata in zilele calduroase.
Aplicatii in industrie

Fabricarea hartiei

Fabricarea hartiei este cea mai mare utilizare nealimentara a
amidonului la nivel global, consumandu-se milioane de tone de hartie pe an.
Intr-o foaie obisnuita de hartie se foloseste 8% continut de amidon. Amidonul
este folosit atat modificat cat si nemodificat. In partea umeda de fabricare a
hartiei in general numita wet-end amidonul uitilizat este cationic si are o
sarcina pozitiva legata la un polimer al acestuia. Amidonul cationic impreuna
cu alti agenti de dimensionare dau rezistenta hartiei. Amidonul folosit pentru
fabricarea hartiei a fost chimic sau enzimatic depolimerizat.
19


Adezivi pentru cartonul ondulat

Aceasta este a doua cea mai mare utilizare nealimentara a amidonului
la nivel global. Cleiul de amidon se bazeaza in mare parte pe amidon
nemodificat, plus unii aditivi cum ar fi boraxul si soda caustica. O parte din
amidon este gelatinizat pentru a transporta suspensia de amidon crud si
pentru a preveni sedimentarea. Adezivul este aplicat pe varfuri de caneluri.
Acesta este apoi uscat la foc mare, ceea ce face ca restul de amidon
nepreparat in adeziv sa se umfle.
Amidon folosit pentru haine.

Amidonul folosit pentru haine este amidon lichid preparat prin
amestecarea unui amidon vegetal cu apa si este utilizat in spalarea hainelor.
Amidonul a fost utilizat pe scara larga in Europa in secolele 16 si 17 ca
intaritor pentru gulere. In timpul secolului 19 si inceputul secolului 20 a fost
folosit pentru a intari gulere, maneci de camasi pentru barbati si volanele
fustelor pentru femei. Se presupune ca murdaria si sudoarea de la gat si de la
incheieturile unei persoane s-ar lipi de amidon si nu de fibrele de
imbracaminte si haine s-ar spala cu usurinta.
Alte uitilizari

O alta aplicatie a amidonului nealimentar este in industria
constructiilor, caz in care amidonul este utilizat in procesul de fabricare a
pretetilor de gips. Amidonul este deasemenea utilizat in fabricarea diversilor
aditivi sau cleiuri pentru legatorie, adezivi pentru plicuri, pentru etichetele
sticlelor si lipici pentru scoala. Derivati ai amidonului, cum ar fi dextrinele
galbene, pot fi modificate prin adaugarea unor substante chimice pentru a
forma un adeziv bun, unele dintre aceste utilizeaza boraxul sau carbonatul de
20

sodiu, care sunt amestecate cu solutia de amidon la - C pentru a crea un
adeziv foarte bun.
Produse chimice textile din amidon sunt folosite pentru a reduce
ruperea firelor in timpul tesutului.
Amidonul modificat este de asemenea utilizat ca agent de ingrosare in
imprimarea textilelor.
In explorarea petrolului, amidonul este utilizat pentru a regla
vascozitatea fluidului de foraj, care este folosit pentru a lubrifia capul de foraj
si suspenda reziduul de macinare in industria petroliera.
Pentru corp amidonul de porumb sub forma de pulbere este folosit ca
subtituient pentru pudra de talc.
Amidonul este folosit pentru a produce diferite biomateriale plastice,
polimeri sintetici, care sunt biodegradabile.
Concluzii

Amidonul are o deosebita importanta practica deoarece el reprezinta
alimentul de baza si sursa energetica principala a plantelor si animalelor.
Are mare valoare economica pentru industria hartiei, textila, a
alcoolului etc.
In industria farmaceutica este folosit la prepararea capsulelor si ca
excipient pentru prepararea comprimatelor si drajeurilor.
Se mai utilizeaza in dermatologie si cosmetica.



21

Bibliografie

1. Costin D. Nenitescu, Chimie oragnica, vol. II, Bucuresti, 1980
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Amidon
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Starch
4. http://www.scribd.com/doc/30684784/Amidonul
5. https://www.youtube.com/watch?v=yOLiMSm3XUE
6. http://biblioteca.regielive.ro/referate/chimie-generala/amidonul-
306939.html
7. http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/amidon_234
8. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/563582/starch