Biomaterial - material sintetic folosit pentru a înlocui o parte a unui sistem viu sau

pentru a funcționa în strânsă legătură cu un țesut viu.

Biomaterialele - materiale naturale, sintetice sau compozite aflate în contact cu
țesuturile vii și cu fluidele lor biologice. Ele sunt folosite pentru a ajuta sarcinile
țesutului afectat sau funcțiile afectate ale unui organ bolnav. Se poate să realizeze
interfațarea mediului biologic la dispozitivele medicale prin biochip-uri ID care pot
interacționa, sau îmbunătățesc o funcție afectată a unui organ.
După origine
1. biomateriale naturale
 proteine (keratina, fibrinogene, colagenul, gelatina)
 fibre proteinice (mătase, lână, păr, pânza de păianjen, pielea )
 catgut, polizaharide (bumbac, celuloză, dextranul, amilaza)
 metale și oide (Titan, Nichel, Magneziu, Zinc)
 nemetal-compozite (fibra de Bor, Kkevlar-ul) și plastice
2. biomateriale sintetice
 polimeri
 aliaje ale metalelor
 nemetalelor
 materiale ceramice
 materiale compozite (fibra de carbon)
Institutul American de Fizică a propus în anul 1996, ca primele să se
numească biomateriale, spre a le deosebi de cele sintetice, numite ṣi materiale
biomedicale.

După compoziția chimică

1. metale și aliaje - au conductibilitate electrică și termică bună, rezistență
mecanică și rigiditate mare, ductibilitate și rezistență la șocuri; sunt folosite
în ortopedie, chirurgie orală ṣi maxilo-facială, în chirurgia cardiovasculară;
2. polimeri – au conductibilitate electrică, termică și rezistență mecanică slabă,
nu se pot prelucra la temperaturi mari, sunt foarte ductili, plastici și
rezistenți la șocuri; sunt folosiți în aplicații medicale - de exemplu
hidrogelurile sunt structuri polimerice reticulare utilizate pentru lentile de
contact, membrane pentru hemodializă, înlocuiri de coarde vocale, piele
artificială, tendoane;
3. material compozite - acestea au proprietăți diverse, în funcție de formula de
obținere din care sunt formate: compozit metal/metal, metal/polimer,
polimar/polimer, polimer/ceramică, etc
4. materiale ceramice biomedicale – au rezistență mare raportată la masă,
rigiditate și rezistență la șoc, rezistență la coroziune. Sunt utilizate în
dentistică, oftalmologie, indicatoare (termometre, eșantioane, mostre, fibre
optice endo-scoptice).

După gradul de tolerare în organism

1. temporare - fibre de sutură, proteze esofagiene, unele atele
ortopedice, sonde-diagostic
2. permanente - sârme de sutură și bypass, proteze cardiace, proteze
ortopedice, opto-lentile oculare

După funcția pe care o realizează

1. înlocuire de țesut dur - în ortopedie (atele, capace), stomatologie
(implanturi, coroane)
2. înlocuire de țesut moale - în cardiologie (artere), oftalmologie (ochelari)
3. biomateriale cu funcṭii specifice - membrane pentru industria
farmaceutica ṣi sânge, membrane de dializă, stimulare cardiacă, plămân
artificial, biomateriale de diagnostic, terapie, instrumentație

După localizare
1. biomateriale intracorporale- realizate sub formă de dispozitive
complexe de stimulare a proceselor fiziologice (rinichi artificiali pentru
dializa sângelui, plămân artificial de oxigenare a
sângelui, inimă artificială, pancreas artificial pentru eliberare de
insulină), sub formă de dispozitive semipermanente sau pentru
dispozitive temporare
2. biomateriale paracorporale-utilizate la interfața cu mediul biologic
3. biomateriale extracorporale - utilizate pentru transportul sângelui ṣi a
lichidelor transfuzabile, containere farmaceutice, tuburi, seringi,
instrumente chirurgicale, materiale de împachetare (sterile ṣi nesterile)

După interacțiunea cu organismul materiale pot fi:

1. bioinerte - care nu provoacă răspuns (sau provoacă răspuns minim) din
partea gazdei, deci nu interacṭionează cu ṭesutul viu cum ar fi- porțelanul
dentar sau unele biosticle, în contact direct cu osul sau separate de
acestea printr-un strat subțire;
2. bioactive - care presupun interacṭiuni fizico-chimice cu țesutul viu și dau
răspunsuri benefice, refacerea în zona de contact și stimularea creșterii
de celule endoteliale
3. biotolerate - separate de organism printr-o interfaṭă suficient de groasă
încât nu apar perturbări importante de compatibiliate cu acestea;
4. bioresorbabile - supuse unui proces de dizolvare/ resorbție după
introducere în organis, sunt treptat înlocuite prin avansul țesutului viu
5. hibride - care presupun asocierea unui material inert cu celule vii.
Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Biomaterial
2.