Laborator 9-10: BIOMATERIALE

Un biomaterial este un material esential care este utilizat si adaptat pentru aplicatii
medicale. Biomateriale sub forma de implanturi (proteze) si a dispozitivelor medicale
(stimulatoare cardiace, inimi artificiale, tuburi de sange, etc.) sunt utilizate pe scara larga pentru
a inlocui si/sau restabili functia tesuturilor traumatizate/degenerate sau a organelor, si de a
imbunatati astfel calitatea vietii pacientilor. Prima cerinta pentru alegerea biomaterialului este
acceptarea acestuia de catre organismul uman. Un biomaterial utilizat pentru un implant sau
proteza trebuie sa posede anumite proprietati importante pentru utilizarea pe termen lung in
organism, fara respingere. Cele mai comune clase de materiale utilizate ca materiale biomedicale
sunt metalele, polimerii, materialele ceramice si compozite. Aceste patru clase sunt folosite
individual si in combinatie pentru a forma cea mai mare parte a dispozitivelor de implantare
disponibile astazi. Unele aplicatii ale biomaterialelor:
 Inlocuirea articulatiilor
 Placi osoase
 Ciment osos
 Ligamente artificiale si tendoane
 Proteze ale vaselor de sange
 Valve cardiace
 Dispozitive de regenerare a pielii
 Implanturi cohleare
 Lentile de contact

Fig. 1 Lentile intraoculare (Materiale: PMMA Plexiglas, siliciu). Provocarea: combinarea

biocompatibilitatii pe termen lung cu proprietatile optice

Fig.2 Articulatii artificiale ale soldului. Material: otel inoxidabil, titan si aliajele sale.
Provocarea: prevenirea uzurii pe perioada lunga (10-15 ani)
 Fig.3 Grefe vasculare. Materiale: poliuretan, Teflon. Provocarea: Mentinerea intergitatii
mecanice, compatibilitate pe termen lung al sangelui (evitarea formarii cheagurilor de
sange)

PARAMETRI DE SELECTIE PENTRU BIOMATERIAL

In primul rand un biomaterial trebuie sa fie biocompatibil – acesta nu ar trebui sa
produca un raspuns negativ din partea organsimului, si vice-versa. In plus, ar trebui sa fie
non-toxic si necancerogen. Aceste cerinte elimina multe materiale ingineresti care sunt
disponibile. De asemenea, biomaterialul ar trebui sa aiba proprietati fizice si mecanice
adecvate pentru a servi ca augmentare sau inlocuire pentru tesuturile organismului.
Printre principalii parametri de selectie pentru biomaterial se numara:
a) Raspunsul organismului. Este definit ca raspunsul organismului (local si sistemic) a
materialului sau a dispozitivului implantat
b) Biocompatibilitatea. Materialele care sunt biocompatibile sunt numite biomateriale si
biocompatibilitatea este un termen descriptiv care indica capacitatea unui material de a
efectua un raspuns a organismului corespunzator, intr-o aplicatie specifica. In termeni
simpli aceasta implica compatibilitatea sau armonia biomaterialului cu sistemele vii.
c) Biofunctionalitatea. Joaca o functie specifica din punct de vedere fizic si mecanic.
Materialul trebuie sa indeplineasca cerintele sale de proiectare in exploatare: articulatia
pentru a permite miscarea (articulatia artificiala a genunchiului), controlul sangelui si a
fluxului de fluid (inima artificiala), stimulare electrica (stimulator cardiac), transmisia
luminii (lentile implantate), transmisia sunetului (implant cohlear).
d) Toxicologia. Un biomaterial nu ar trebui sa fie toxic, cu exceptia cazului in care este
proiectat in mod special pentru astfel de cerinte (de ex. un sistem de livrare inteligent a
medicamentelor care vizeaza celulele cancerogene si le distruge). Un biomaterial nu ar
trebui sa dea nimic in afara de la masa sa cu exceptia cazului in care este special conceput
pentru a face acest lucru.
e) Proiectarea adecvata. Biomaterialele ar trebui sa fie prelucrabili si extrudabili. Analiza
elementului finit este un instrument analitic puternic utilizat in proiectarea unor
implanturi sau proteze.
f) Proprietatile mecanice ale biomaterialului. Unele dintre cele mai importante
proprietati ale biomaterialului care trebuie studiate cu atentie si analizate sunt rezistenta
la tractiune, modulul de elasticitate, rezistenta la coroziune si oboseala, finisajul de
 suprafata, alungirea si duritatea. Proprietatile fizice sunt, de asemenea, luate in
considerare in timpul selectiei materialului.
g) Rezistenta ridicata la coroziune. Rezistenta la coroziune este o problema importanta in
selectarea biomaterialelor metalice, deoarece coroziunea implanturilor metalice datorate
fluidelor corpului este inevitabila. Implantele elibereaza ioni metalici nedoriti, care sunt
necompatibili.
h) Rezistenta la uzura ridicata.
i) Durata mare la oboseala.
j) Modulul lui Young

CLASIFICAREA BIOMATERIALELOR
Stiinta materialelor biomedicale implica un studiu al compozitiei si a proprietatilor
materialelor si modul in care acestea interactioneaza cu mediul in care acestea sunt amplasate.
Cele mai frecvente clase de materiale utilizate ca materiale biomedicale sunt metalele, polimerii,
materialele ceramic si materialele compozite. Aceste patru clase sunt folosite individual si in
combinatie pentru a forma cea mai mare parte a dispozitivelor de implantare disponibile astazi.

A.Metale si aliajele sale.

Metalele au fost folosite aproape exlusiv pentru protezele cu sarcini mari, cum ar fi
protezele de sold/genunchi si fixarea fracturii cu suruburi si placi. Cu toate ca metalele pure sunt
uneori folosite, aliajele furnizeaza in mod frecvent o imbunatatire a proprietatilor materialului,
cum ar fi rigiditatea si rezistenta la coroziune. Trei grupe de materiale domina metalele
biomedicale: otelul inoxidabil, aliajul Co-Cr-Mo, titanul si aliajele de titan. Principalele
consideratii in selectarea metalelor si aliajelor pentru aplicatii biomedicale sunt conductivitatea
electrica si termica excelenta, biocompatibilitatea, proprietati mecanice adecvate, rezistenta la
coroziune si costurile rezonabile. Este foarte important sa se cunoasca proprietatile fizice si
chimice ale materialelor metalice diferite folosite in orice interventie chirurgicala, precum si
interactiunea lor cu tesutul corpului uman.
 Otel inoxidabil. Otelul inoxidabil a fost utilizat pentru prima data cu succes ca un material
important in domeniul chirurgical. Otelul inoxidabil este numele generic pentru diferite
oteluri utilizate in principal datorita rezistentei lor la o gama larga de agenti corozivi. El a
fost utilizat pentru o gama larga de aplicatii, datorita disponibilitatii usoare, costurilor mai
mici, proprietati excelente de fabricatie, biocompatibilitate acceptata si o rigiditate ridicata.
 Aliaj Co-Cr. Acest aliaj poate practic fi clasificat in doua tipuri: aliaj Co-Cr-Mo [Cr(27-
30%), Mo(5-7%), Ni(2.5%)] a fost folosit mai multe decenii in stomatologie si la articulatiile
artificiale, iar a doua categorie - aliajul Co-Ni-Cr-Mo[Cr(19-21%), Ni(33-37%), Mo(9-11%)]
este folosit pentru proteze puternic incarcate, cum ar fi protezele de genunchi si sold. Aliajele
pe baza de cobalt sunt foarte rezistente la coroziune, chiar si in mediul de clorura datorita
formarii spontane a stratului de oxid pasiv in mediul corpului uman. Tratamentele termice
folosite pentru acest aliaj modifica microstructura aliajului si altereaza proprietatile
electrochimice si mecanice ale biomaterialului. Produsele de coroziune ale aliajului Co-Cr-
Mo sunt mai toxice decat cele din otel inoxidabil.
 Titan si aliajele sale. Aceste aliaje datorita combinatiei caracteristicilor sale excelente, cum
ar fi rigiditatea mare, densitatea mica, rezistenta buna la coroziune, inertia completa cu
mediul uman, reprezinta o alegere potrivita pentru implantare. Performanta pe termen lung a
acestor aliaje, in principal TiAl6V4 a ridicat unele ingrijorari din cauza eliberarii aluminiului
 si vanadiului. Ambii ioni de Al si V sunt asociate cu probleme de sanatate pe termen lung,
cum ar fi sindromul Alzheimer si neuropatia. Mai mult decat atat, atunci cand titanul este
frecat intre el insusi sau intre alte metale, sufera o uzura severa.

Fig.4 Carcasa din Ti-6Al-4V pe implanturi dentare

Tabel 1 Aplicatii pentru biometale in corpul uman

Tipul de material Aplicatii
Inlocuirea articulatiilor, placi osoase
pentru fixarea fracturii, implanturi
Otel inoxidabil dentare, valva cardiaca, instrumente
spinale, instrumente chirurgicale,
stimulator cardiac, proteza umar
Aliaj Co-Cr Proteze dentare, suruburi, stimulator
cardiac, protezare ortopedica,
instrumente chirurgicale, implanturi
dentare
Ti si aliajele sale Proteze cohleare, implanturi dentare,
suruburi, piese pentru chirurgie
ortodontica, dispozitive de fixare, valve
cardiace artificiale, stimulatoare
cardiace.

B. Materiale ceramice.
Materialele ceramice sunt materiale policristaline. Principalele caracteristici ale
materialelor ceramice sunt duritatea si fragilitatea, o rezistenta si rigiditate mare, rezistenta la
coroziune si uzura, densitate scazuta. Aceste materiale de obicei sunt izolatoare electrice si
termice. Ceramicele sunt utilizate in mai multe domenii diferite, cum ar fi stomatologia,
ortopedia, si ca senzori medicali. In general, aceste biomateriale au fost utilizate mai putin intens
decat metalele sau polimerii.
Materialele ceramice au devenit o clasa diversa de biomateriale, inclusiv in prezent fiind
trei tipuri de baza: bioinerte, bioactive si bioresorbabile. Alumina (Al2O3), Zirconia (ZrO2) si
carbonul pirolitic sunt denumite bioinerte. Biosticla se poate considera bioactiva. Fosfatul de
calciu este clasificat ca bioresorbabil. Bionert se refera la un material care isi pastreaza structura
sa in organism dupa implantare si nu induce reactii imunologice a organismului.
 Alumina (Al2O3). Reprezinta primul material ceramic utilizat pe scara larga din punct de
vedere clinic. Este folosit in proteze de sold si implanturi dentare, datorita combinatiei sale
de rezistenta excelenta la coroziune, biocompatibilitate buna, o rezistenta buna la uzura.
 Zirconia (ZrO2). Zirconia este un biomaterial cu un viitor luminos, din cauza rezistentei
mecanice. Are mai multe avantaje fata de alte materiale ceramice, datorita mecanismelor de
transformare care opereaza in microstructura lor. Aplicatia principala in utilizarea clinica
este la inlocuirea totala a soldului si protetica dentara.
 Carbonul pirolitic. Carbonul este un element versatil si exista intr-o varietate de forme. Spre
deosebire de metale, polimeri si alte ceramice, aceste materiale carbonice sunt foarte
rezistente la oboseala. Cu toate acestea, fragilitatea si rezistenta la tractiune scazuta limiteaza
utilizarea acestora in aplicatii majore.
Materialele bioactive se refera la materialele care formeaza legaturi chimice directe cu
osul sau chiar cu tesuturile moi ale unui organism viu.
 Biosticla&Sticla ceramica. Acest material a fost utilizat pe scara larga pentru umplerea
defectelor osoase. Porozitatea biosticlei este benefica pentru resorbtie si bioactivitate. Reactia
de interfata a fost interpretata ca un proces chimic, care include o usoara solubilitate a sticlei
ceramice si o reactie in stare solida intre cristalele stabile din sticla ceramica si os.
Bioresorsabile se refera la materiale care degradeaza (prin procesul hidrolitic) in
organism, in timp ce acestea sunt inlocuite cu regenerarea tisulara naturala, produsele secundare
chimice ale materialelor degradante sunt absorbite si eliberate prin procesele metabolice ale
organismului.
 Fosfatul de calciu. Faze diferite ale acestui material sunt utilizate in functie de faptul daca se
doreste un material resorbabil sau bioactiv. Fosfatul de calciu (CaP) este disponibil in diferite
forme fizice. Una dintre caracteristicile principale ale acestora este porozitatea lor.
Dimensiunea porilor ideala pentru bioceramica este similara cu cea a osului spongios. Cele
mai importante dezavantaje la utilizarea ceramicii si a sticlei ca implant sunt fragilitatea si
proprietatile slabe de tractiune. Printre ceramicele biomedicale alumina are cele mai buna
proprietati mecanice, dar proprietatile sale de tractiune sunt inca sub cele ale biomaterialelor
metalice.
Tabel 2. Aplicatii pentru bioceramice in organismul uman
Material Aplicatii
Alumina Inlocuirea totala a articulatiei, componentelor
acetabulare si femurale, ancore ortodontice,
implanturi dentare, distantiere vertebrale
Zirconia Proteze de sold, genunchi, proteze dentare,
tendoane si ligamente, restaurari pentru boli
paradontale, agenti de umplere osoasa dupa o
interventie chirurgicala a tumorii
Carbon pirolitic Valve cardiace
Biosticla Implanturi dentare, implanturi ureche, valve
cardiace, placi osoase, suruburi, tije
intramedulare.
Fosfat de calciu Tratament piele, implanturi dentare,
reconstructie maxilar, ortopedie, chirurgie
faciala, urechi, nas.
 Fig.5 Valva cardiaca din carbon pirolitic

C.Polimeri
Polimerii sunt cei mai utilizati pe scara larga ca materiale in aplicatii biomedicale.
Polimerii sunt materiale organice care formeaza lanturi mari alcatuite din mai multe unitati
repetitive. Utilizarile pentru materialele polimerice sunt mai diverse decat pentru implanturile
metalice. In majoritatea aplicatiilor, polimerii au putine sau nici o concurenta din alte tipuri de
materiale. Proprietatile unice ale acestora sunt: flexibilitatea, rezistenta la atac biochimic,
biocompatibilitate buna, densitatea mica, disponibilitatea intr-o mare varietate de compozitii cu
proprietati fizice si mecanice adecvate, pot fi usor fabricate in produse cu forma dorita. Printre
principalele tipuri de biopolimeri utilizati in medicina se numara: PMMA, nylon, polietelena,
acidul lactic, polipropilena, politetrafluoretilena, cauciucul.
 PMMA (Poli metil metacrilat). Este un polimer dur si fragil, care pare a fi nepotrivit pentru
majoritatea aplicatiilor clinice, dar are multe caracteristici importante. Acesta poate fi
preparat in conditii ambiante, astfel incat sa poata fi manipulat in sala de operatie sau clinica
dentara, explicand utilizarea sa in proteze dentare si a cimentului osos.

Fig.6 Inima artificiala

Exemple de aplicatii curente includ: grefe vasculare, valve cardiace, inimi artificiale,
implanturi mamare, lentile de contact, lentile intraoculare, dializori si unitati de plasmafereza,
acoperiri pentru capsule si pastille farmaceutice, catetere, stimulator cardiac, vase de sange
artificiale, piele artificiala, pompe implantabile.
 APLICATIILE BIOMATERIALELOR
I. Ortopedie. Unul dintre domeniile de aplicare cele mai proeminent pentru biomateriale este
implantarea dispozitivelor ortopedice. Atat osteoartrita si artrita reumatoida afecteaza
structura articulatiilor liber mobile, cum ar fi soldul, genunchiul, umarul, glezna si cotul. Este
posibila inlocuirea acestor articulatii cu proteze de la aparitia anesteziei, antisepsiei si
antibioticilor. Exista o varietate de metale, polimeri si materiale ceramice pentru aceste
scopuri.
II. Aplicatii cardiovasculare. In sistemul cardiovascular sau circulator pot aparea probleme cu
valvele sau arterele inimii, ambele putand fi tratate cu succes cu implanturi. Valvele inimii
sufera modificari structurale care impiedica valva sa se deschida de deplin sau sa se inchida
complet, iar valva bolnava poate fi inlocuita cu o varietate de biomateriale. Arterele, in
special arterele coronare si vasele de la nivelul membrelor inferioare, devin blocate de
grasimi si este posibill ca in unele cazuri sa se inlocuiasca segmentele cu artere artificiale.

III. Oftalmologie. Tesuturile ochiului pot suferi de mai multe boli, ceea ce duce la reducerea
vederii si in cele din urma la orbire. Cataracte, de exemplu, cauzeaza opacitatea cristalinului.
Acest lucru poate fi inlocuit cu o lentila sintetica din polimer intraocular. Materialele pentru
lentilele de contact sunt de asemenea considerate biomateriale pentru ca intra in contact cu
tesutul ochiului. Ca si in cazul lentilelor intraoculare si ele sunt folosite pentru a pastra si de a
restabili vederea.
IV. Aplicatii in stomatologie. In interiorul cavitatii bucale, atat dintele cat si tesuturile de sprijin
gingivale pot fi usor distruse de catre bolile bacteriale. Cariile dentare, demineralizarea sau
bolile paradontale pot duce la pierderea dintilor. Structurile dentare in integritatea lor pot fi
inlocuite sau restaurate printr-o varietate de materiale metalice sau nemetalice.

Fig.10. Aplicatii ale biomaterialelor

 Tabel 3 Biomateriale si aplicatiile principale ale acestora
Materiale Principalele aplicatii
Metale si aliajele sale
Otel inoxidabil Fixarea fracturii, instrumente
chirurgicale
Aliaje Ti Inlocuiri os, articulatii, implanturi
dentare, incapsulare stimulator cardiac
Aliaje Co-Cr-Mo Valve cardiace, implanturi dentare
Ni-Ti Placi osoase, fire ortodontice
Aliaj Au Restaurari dentare
Produse din Ag Agenti antibacteriali
Pt si Pt-Ir Electrozi
Materiale ceramice
Alumina Inlocuiri articulatie, implanturi dentare
Zirconia Inlocuiri articulatie
Fosfat de calciu Repararea si augmentarea osului
Biosticla Inlocuirea osului
Portelan Restaurari dentare
Carbon Valve cardiace, dispozitive percutanate
Polimeri
Polietilena Inlocuire articulatie
Polipropilena Suturi
Poliester Proteze vasculare, augmentare tesuturi
Poliuretan Dispozitive de contact cu sangele
PMMA Restaurari dentare, lentile intraoculare
Cauciuc Oftlamologie, inlocuire tesuturi moi
Hidrogel Oftalmologie, sisteme de livrare med.
Aplicatie practica

Studentii vor identifica implanturile din laborator (material didactic) si posibile aplicatii ale
acestora.

Temă:

1) Evidențiați câte două aplicații biomedicale pentru materialele metalice, polimerice și

ceramice.

2) Ce condiții trebuie să îndeplinească un biomaterial?

3) Care sunt principalele avantaje ale materialelor metalice în vederea utilizării lor în aplicații
biomedicale?

4) Ce dezavantaje pot prezenta aliajele de titan la utlizarea acestora pe termen lung în organismul
uman?

5) Enumerați principalele biomateriale utilizate în domeniul stomatologic.