UNIVERSITATEA DIN

FACULTATEA DE
Specializarea:

PROIECT DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
.

Absolvent,
.

2023
 UNIVERSITATEA DIN
FACULTATEA DE
Specializarea:

BIOMATERIALE METALICE FOLOSITE ÎN

IMPLANTURI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
.

Absolvent,
.

2023
 Cuprins:

I. Introducere

A. Context și justificare a alegerii temei

B. Obiectivele lucrării

II. Fundamente teoretice

A. Definiții și clasificări ale biomaterialelor metalice

B. Proprietăți și caracteristici ale biomaterialelor metalice

C. Metode de evaluare a performanței biomaterialelor metalice

D. Procesul de dezvoltare și producție a biomaterialelor metalice folosite în implanturi

III. Biomateriale metalice utilizate în implanturi dentare

A. Titanul și aliajele sale

B. Aliajele de cobalt-crom și de nichel-titan

C. Alte biomateriale metalice utilizate în implanturile dentare

IV. Biomateriale metalice utilizate în implanturi ortopedice

A. Titanul și aliajele sale

B. Aliajele de cobalt-crom și de nichel-titan

C. Alte biomateriale metalice utilizate în implanturile ortopedice

V. Evaluarea biocompatibilității biomaterialelor metalice utilizate în implanturi

A. Teste in vitro

B. Teste in vivo

C. Studii clinice

VI. Complicații și probleme asociate cu biomaterialele metalice utilizate în

implanturi
A. Coroziunea și degradarea biomaterialelor metalice

B. Reacțiile imune și inflamatorii

C. Efectele sistemice ale metalului

D. Riscuri de infecție

VII. Strategii de îmbunătățire a biomaterialelor metalice utilizate în implanturi

A. Modificarea suprafețelor biomaterialelor metalice

B. Utilizarea de biomateriale hibride

C. Dezvoltarea de noi biomateriale metalice

VIII. Concluzii

A. Rezumat al principalelor concluzii

B. Implicații clinice și perspective viitoare

C. Limitări și direcții pentru cercetări viitoare

IX. Bibliografie
 I. Introducere

A. Context și justificare a alegerii temei

Tema lucrării de licență este "Biomateriale metalice folosite în implanturi". Această temă
este importantă deoarece implanturile sunt tot mai frecvent utilizate în medicina modernă, atât
pentru tratamentul afecțiunilor dentare, cât și pentru afecțiunile ortopedice.

Implanturile dentare au devenit o opțiune populară pentru înlocuirea dinților pierduți sau
deteriorați, fiind considerate o alternativă mai bună decât protezele dentare convenționale.
Implanturile dentare sunt de obicei realizate din titan sau aliaje de titan, dar pot fi realizate și din
alte metale precum aliaje de nichel-titan sau aliaje de cobalt-crom. În timp ce implanturile
dentare au devenit foarte fiabile și eficiente, utilizarea biomaterialelor metalice în implanturile
ortopedice poate fi mai problematică. Cu toate acestea, implanturile ortopedice sunt o soluție
importantă pentru pacienții cu afecțiuni articulare sau osoase.

Principalele motive pentru care biomaterialele metalice sunt utilizate în implanturile

dentare și ortopedice includ rezistența la coroziune și durabilitatea, proprietăți mecanice
superioare și biocompatibilitate. Deși utilizarea biomaterialelor metalice în implanturi prezintă
numeroase avantaje, acestea pot provoca unele complicații și efecte secundare, cum ar fi
coroziunea, inflamația, efectele sistemice ale metalului sau riscul de infecție.

Lucrarea de licență va explora în detaliu biomaterialele metalice utilizate în implanturi

dentare și ortopedice, inclusiv proprietățile lor, metodele de evaluare a performanței și procesul
de dezvoltare și producție. De asemenea, lucrarea va examina evaluarea biocompatibilității
biomaterialelor metalice utilizate în implanturi, complicațiile și problemele asociate cu utilizarea
lor și strategiile de îmbunătățire a acestora.

Importanța acestei lucrări de licență constă în faptul că cercetarea biomaterialelor

metalice utilizate în implanturi poate contribui la îmbunătățirea calității implanturilor, la
reducerea riscurilor asociate cu utilizarea acestora și la creșterea eficienței terapiei implanturilor.
De asemenea, această lucrare va fi utilă pentru specialiștii din domeniul stomatologiei și
ortopediei, precum și pentru studenții care studiază medicina și ingineria biomedicală.

1
B. Obiectivele lucrării

Obiectivele lucrării de licență "Biomateriale metalice folosite în implanturi" includ:

1. Identificarea biomaterialelor metalice utilizate în implanturi: Unul dintre obiectivele

acestei lucrări este de a identifica biomaterialele metalice utilizate în implanturi dentare și
ortopedice și de a discuta proprietățile și caracteristicile acestora. Lucrarea va examina
diverse metale și aliaje utilizate pentru a produce implanturi și va analiza avantajele și
dezavantajele fiecărui material.

2. Evaluarea biocompatibilității biomaterialelor metalice utilizate în implanturi:

Biocompatibilitatea este un factor critic în dezvoltarea și utilizarea biomaterialelor
metalice în implanturi. În această lucrare de licență se va examina modul în care
biomaterialele metalice interacționează cu țesuturile corpului uman, inclusiv modul în
care acestea sunt tolerate de către organism și modul în care acestea pot influența
procesele fiziologice.

3. Analizarea procesului de dezvoltare și producție a implanturilor metalice: Lucrarea va

explora procesul de dezvoltare și producție a implanturilor metalice, inclusiv designul,
fabricarea și testarea acestora. Se va analiza modul în care aceste dispozitive sunt testate
pentru a asigura că sunt fiabile, eficiente și sigure pentru utilizare.

4. Evaluarea performanței implanturilor metalice: Un alt obiectiv important al acestei lucrări

de licență este de a evalua performanța implanturilor metalice utilizate în practica
medicală. Lucrarea va examina modul în care performanța acestor implanturi este
măsurată și monitorizată, precum și strategiile de îmbunătățire a performanței.

5. Analizarea problemelor și complicațiilor asociate cu utilizarea biomaterialelor metalice în

implanturi: Această lucrare va examina problemele și complicațiile asociate cu utilizarea
biomaterialelor metalice în implanturi, cum ar fi coroziunea, infecția, inflamația și
efectele sistemice ale metalului. Lucrarea va explora modul în care aceste probleme pot fi
prevenite sau tratate.

6. Propunerea de strategii de îmbunătățire a implanturilor metalice: În final, un obiectiv

important al acestei lucrări este de a propune strategii pentru îmbunătățirea implanturilor
metalice utilizate în practica medicală. Lucrarea va examina diverse metode de

2
 îmbunătățire a biocompatibilității, durabilității și performanței acestor dispozitive,
precum și dezvoltarea de noi biomateriale care să fie mai bine tolerate de către organism.

Aceste obiective ale lucrării de licență "Biomateriale metalice folosite în implanturi" au

ca scop adâncirea cunoștințelor în acest domeniu, identificarea problemelor și complicațiilor
asociate cu utilizarea biomaterialelor metalice în implanturi și propunerea de strategii de îmbunătățire a
acestora pentru a asigura o mai bună calitate a vieții pacienților care beneficiază de aceste dispozitive
medicale.

În plus, aceste obiective au ca scop facilitarea colaborării și comunicării între specialiștii

din domeniul stomatologic, ortopedic și al științelor materialelor, astfel încât să se poată realiza
îmbunătățiri constante în dezvoltarea și utilizarea biomaterialelor metalice în implanturi.

O lucrare de licență bine structurată și cu obiective clare poate contribui la creșterea

cunoștințelor și înțelegerii în acest domeniu, ceea ce poate duce la îmbunătățirea practicii
medicale și la creșterea calității vieții pacienților care beneficiază de implanturi metalice.

Prin urmare, aceste obiective sunt esențiale în realizarea unei lucrări de licență bune și ar
trebui să fie îndeplinite prin cercetare și analiză riguroasă a literaturii de specialitate și a studiilor
de caz relevante.

II. Fundamente teoretice

A. Definiții și clasificări ale biomaterialelor metalice

Biomaterialele metalice sunt materiale care sunt utilizate în domeniul medical pentru a
înlocui sau a repara țesuturile sau organele afectate de diverse boli sau accidente. Aceste
materiale sunt folosite într-o gamă largă de aplicații medicale, inclusiv implanturi, proteze și
dispozitive chirurgicale1.

În general, biomaterialele metalice trebuie să aibă anumite caracteristici pentru a fi

utilizate în domeniul medical. Acestea includ o rezistență ridicată, o durabilitate excelentă și o

1
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine, Third Edition de Buddy D. Ratner, Allan S.
Hoffman, Frederick J. Schoen, Jack E. Lemons Pagina 1.

3
biocompatibilitate adecvată. Biocompatibilitatea se referă la capacitatea biomaterialelor de a fi
tolerate de organismul uman fără a produce reacții adverse sau inflamații2.

Biomaterialele metalice utilizate în implanturi sunt, în general, din titan, otel inoxidabil
sau aliaje de titan sau nichel. Aceste materiale sunt alese pentru proprietățile lor mecanice și
biologice excelente. Titanul este un material popular datorită faptului că este foarte rezistent la
coroziune, are o densitate scăzută și o biocompatibilitate excelentă. Oțelul inoxidabil este un alt
material popular, care este foarte durabil și ușor de prelucrat. Aliajele de titan sau nichel sunt
utilizate în aplicații speciale, datorită proprietăților lor unice3.

Clasificarea biomaterialelor metalice se poate face în funcție de compoziție, tipul de

suprafață și gradul de porozitate. În funcție de compoziție, acestea pot fi clasificate în titan pur,
aliaje de titan sau oțel inoxidabil. În funcție de tipul de suprafață, acestea pot fi clasificate în
suprafețe tratate prin acoperire sau prin prelucrare mecanică, cum ar fi sablarea sau șlefuirea. În
funcție de gradul de porozitate, biomaterialele metalice pot fi clasificate în biomateriale metalice
poroase sau biomateriale metalice dense4.

Biomaterialele metalice poroase sunt utilizate în special în aplicații de osteointegrare,

cum ar fi implanturile dentare sau cele ortopedice. Acestea oferă o suprafață mai mare pentru
creșterea țesutului osos și o mai bună fixare a implantului în os. Biomaterialele metalice dense
sunt utilizate în principal în proteze și dispozitive chirurgicale, datorită proprietăților lor
mecanice excelente5.

Biomaterialele metalice sunt materiale critice în domeniul medical, utilizate într-o gamă
largă de aplicații. Acestea trebuie să îndeplinească anumite criterii pentru a fi utilizate în
implanturi și alte dispozitive medicale. Aceste criterii includ rezistența, durabilitatea și
biocompatibilitatea. Clasificarea biomaterialelor metalice se poate face în funcție de compoziție,
tipul de suprafață și grad de puritate.

2
Metallic biomaterials: current challenges and opportunities, publicat în revista Biomaterials Science, vol. 7, pag.
104-125, anul 2019.
3
Materials for Medical Devices de Roger J. Narayan și P. Sudhakar, Editura Elsevier, paginile 12-13.
4
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine", autorul Buddy D. Ratner, Jonathan D. Hoffman,
Frederick J. Schoen, și Jack E. Lemons. Numărul paginilor: p. 181-182.
5
Metallic Biomaterials for Medical Implants" de Haitham K. Alghazali și Ali H. Al-Saadi, volumul 2021, paginile 1-
14.

4
 După compoziție, biomaterialele metalice pot fi clasificate în6:

1. Oțeluri inoxidabile - Acestea sunt aliaje de fier și crom, cu adăugarea altor elemente
precum nichelul sau molibdenul. Au proprietăți mecanice și de rezistență bune, dar pot fi
susceptibile la coroziune în anumite condiții. Oțelurile inoxidabile sunt frecvent utilizate
în implanturile dentare și în implanturile de șold.

2. Titanul și aliajele sale - Titanul este un material foarte rezistent și ușor, cu o densitate de
aproximativ jumătate din cea a oțelului inoxidabil. Aliajele de titan conțin, de obicei, și
alte elemente precum aluminiul, vanadiul sau molibdenul, care îi îmbunătățesc
proprietățile. Titanul și aliajele sale sunt utilizate într-o varietate de implanturi, inclusiv
cele dentare, ortopedice și cardiovasculare.

3. Aliajele de cobalt-crom - Acestea sunt aliaje puternice și durabile, cu proprietăți

mecanice excelente. Sunt utilizate în special în implanturile ortopedice, în special în
articulațiile șoldului și ale genunchiului.

După tipul de suprafață, biomaterialele metalice pot fi clasificate în:

1. Suprafețe netede - Acestea sunt suprafețe cu o textură fină, fără prea multe denivelări.
Acestea sunt utilizate în general pentru implanturile care nu necesită o integrare strânsă
cu țesutul osos, cum ar fi cele dentare.

2. Suprafețe rugoase - Acestea sunt suprafețe cu denivelări și crestături, care favorizează o

mai bună aderență a țesutului osos. Aceste suprafețe sunt utilizate în special în
implanturile ortopedice, pentru a permite o mai bună integrare cu oasele.

3. Suprafețe tratate - Acestea sunt suprafețe care au fost tratate chimic sau prin alte metode
pentru a îmbunătăți proprietățile de aderență și integrare cu țesutul osos. De exemplu,
suprafața de titan poate fi tratată cu acid pentru a crea o structură microscopică care
permite o mai bună aderență.

După gradul de puritate, biomaterialele metalice pot fi clasificate în:

6
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine" de Buddy D. Ratner, Allan S. Hoffman, Frederick
J. Schoen, și Jack E. Lemons, Paginile 78-84.

5
 1. Materiale purificate - Acestea sunt materiale care au fost purificate la nivel molecular,
pentru a elimina orice impurități sau alte elemente nedorite. Aceste materiale sunt
utilizate în general în implanturile cardiovasculare și dentare.

2. Materiale ne-purificate - Acestea sunt materiale care nu au fost purificate complet și

conțin impurități sau alte elemente. Aceste materiale sunt utilizate în general în
implanturile ortopedice, deoarece proprietățile lor mecanice sunt deosebit de importante.

Biomaterialele metalice sunt materiale deosebit de importante în domeniul implanturilor

datorită proprietăților lor mecanice și biocompatibilității. Clasificarea biomaterialelor metalice se
face în funcție de compoziția chimică, tipul de suprafață și gradul de porozitate.

Este important să se înțeleagă că alegerea biomaterialului potrivit depinde de tipul de

implant și de condițiile specifice ale pacientului. În plus, este important să se ia în considerare
interacțiunile complexe între biomaterial, sistemul imunitar și mediul înconjurător.

În continuare, vom analiza în detaliu caracteristicile biomaterialelor metalice și vom

examina modul în care acestea pot fi utilizate pentru a îmbunătăți performanța implanturilor și,
implicit, calitatea vieții pacienților.

B. Proprietăți și caracteristici ale biomaterialelor metalice

Biomaterialele metalice sunt utilizate într-o gamă largă de aplicații medicale, în special
pentru fabricarea implanturilor. Acestea prezintă proprietăți mecanice excelente, precum și
biocompatibilitate, fiind totodată relativ ușor de procesat și de utilizat. În continuare, vom
examina cele mai importante proprietăți și caracteristici ale biomaterialelor metalice7.

1. Rezistența mecanică Biomaterialele metalice prezintă o rezistență mecanică excelentă,

ceea ce le face ideale pentru fabricarea implanturilor. Acestea sunt capabile să suporte
încărcări repetate fără să sufere deteriorări semnificative. De asemenea, biomaterialele
metalice sunt capabile să se îndoaie fără să se rupă, ceea ce este un avantaj semnificativ
în cazul implanturilor.

7
Metallic Biomaterials: Current Challenges and Opportunities" publicat în revista "Materials Today" de către
cercetătorii S. Bose, S. Vahabzadeh și B. Bandyopadhyay în anul 2013 (vol. 16, pp. 171-181).

6
 2. Biocompatibilitatea Biocompatibilitatea reprezintă capacitatea biomaterialelor de a fi
tolerate de organism fără să provoace o reacție imunitară sau o inflamație. Biomaterialele
metalice prezintă o biocompatibilitate excelentă, ceea ce le face ideale pentru
implanturile medicale. Acestea au fost utilizate timp de decenii în implanturile ortopedice
și dentare fără probleme semnificative.

3. Durabilitatea Biomaterialele metalice sunt foarte durabile și pot rezista la stresul mecanic
pe termen lung. Acestea sunt capabile să reziste la forțe mari și la uzură, ceea ce le face
ideale pentru utilizarea în implanturile medicale. De asemenea, biomaterialele metalice
sunt capabile să reziste la coroziune și la alte forme de degradare.

4. Conductivitatea termică și electrică Biomaterialele metalice prezintă o conductivitate

termică și electrică excelentă. Aceasta face ca biomaterialele metalice să fie utilizate în
unele aplicații medicale, precum fabricarea dispozitivelor de încălzire sau de răcire și a
stimulatoarelor nervoase.

5. Biodegradabilitatea Deși biomaterialele metalice nu sunt biodegradabile, acestea pot fi

utilizate în aplicații medicale, cum ar fi înlocuirea oaselor deteriorate sau a articulațiilor,
pentru perioade lungi de timp, fără să prezinte riscul de contaminare a corpului sau de
eliberare de substanțe toxice în organism.

6. Compatibilitatea cu imagistica medicală Biomaterialele metalice sunt compatibile cu

imagistica medicală, ceea ce înseamnă că acestea pot fi ușor identificate și monitorizate
în timpul tratamentului. Această caracteristică face ca biomaterialele metalice să fie
ideale pentru utilizarea în implanturile medicale.

Continuând prezentarea proprietăților și caracteristicilor biomaterialelor metalice folosite

în implanturi, trebuie menționat faptul că acestea sunt supuse unor solicitări extreme în timpul
utilizării lor. Din acest motiv, proprietățile mecanice ale biomaterialelor metalice, cum ar fi
rezistența la rupere, rezistența la deformare, duritatea, tenacitatea și ductilitatea, sunt deosebit de
importante.

În ceea ce privește rezistența la rupere, biomaterialele metalice utilizate în implanturi

trebuie să fie capabile să suporte forțe mari fără a se rupe sau fisura. În plus, trebuie să prezinte o

7
rezistență ridicată la oboseală, deoarece implanturile sunt supuse unui număr mare de cicluri de
încărcare în timpul utilizării lor8.

Rezistența la deformare este o altă proprietate importantă a biomaterialelor metalice,

deoarece acestea trebuie să poată suporta încărcări repetitive fără să se deformeze permanent.
Duritatea este, de asemenea, un factor important, deoarece aceasta poate afecta rezistența la
uzură a implanturilor metalice.

Tenacitatea și ductilitatea sunt alte proprietăți mecanice esențiale pentru biomaterialele

metalice utilizate în implanturi. Acestea trebuie să fie capabile să se deformeze fără a se rupe în
timpul utilizării, pentru a preveni formarea fisurilor și a fracturilor care ar putea afecta
funcționarea implantului și sănătatea pacientului.

În plus, proprietățile fizice ale biomaterialelor metalice, cum ar fi conductivitatea termică

și electrică, densitatea, coeficientul de dilatare termică și capacitatea de absorbție a radiațiilor
sunt de asemenea importante. Conductivitatea termică și electrică poate afecta funcționarea
implanturilor în anumite situații, iar densitatea poate afecta greutatea și dimensiunea implantului.
Coeficientul de dilatare termică poate fi important pentru a preveni deteriorarea implantului prin
schimbările de temperatură, iar capacitatea de absorbție a radiațiilor poate fi importantă în cazul
implanturilor care trebuie să fie vizibile în imagistica medicală.

Proprietățile mecanice și fizice ale biomaterialelor metalice utilizate în implanturi sunt

esențiale pentru a asigura o funcționare eficientă și sigură a acestora. De aceea, cercetările și
dezvoltarea continuă a acestor materiale sunt importante pentru a îmbunătăți calitatea
implanturilor medicale și a reduce riscurile asociate utilizării acestora.

C. Metode de evaluare a performanței biomaterialelor metalice

Metodele de evaluare a performanței biomaterialelor metalice sunt esențiale pentru a

asigura siguranța și eficacitatea implanturilor medicale și pentru a îmbunătăți calitatea acestora.
În general, aceste metode constau în teste fizice și chimice pentru a evalua proprietățile
biomaterialelor și performanța acestora.

8
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine" de Buddy D. Ratner, Allan S. Hoffman, Frederick J.
Schoen, Jack E. Lemons, capitolul 4.

8
 Iată câteva dintre cele mai utilizate metode de evaluare a performanței biomaterialelor
metalice9:

1. Teste de compatibilitate biologică: Acestea includ teste pentru a evalua reacția celulelor și
a țesuturilor cu biomaterialele metalice. Acest tip de teste poate fi realizat pe culturi de
celule, pe animale sau chiar pe pacienți. Scopul acestor teste este de a determina dacă
biomaterialul este toxic sau nu pentru organism.

2. Teste de coroziune: Biomaterialele metalice pot fi expuse la diverse medii de coroziune

pentru a evalua performanța lor. Acest tip de teste poate fi realizat în medii saline, acizi
sau alte soluții care pot afecta biomaterialele metalice. Scopul acestor teste este de a
evalua cât de rezistente sunt biomaterialele la coroziune și dacă acestea se descompun în
timp.

3. Teste de forță și rezistență: Aceste teste sunt utilizate pentru a evalua capacitatea
biomaterialelor metalice de a rezista la tensiuni și presiuni. Testele pot fi efectuate pe
mici mostre de biomateriale sau pe întregul implant medical. Scopul acestor teste este de
a determina durabilitatea și fiabilitatea implanturilor medicale.

4. Analize de suprafață: Acestea includ analizele topografice și spectroscopice ale suprafeței

biomaterialelor metalice. Aceste analize pot fi efectuate pentru a evalua proprietățile
chimice și fizice ale suprafețelor biomaterialelor, cum ar fi rugozitatea, grosimea și
structura stratului superficial. Scopul acestor teste este de a determina cum suprafața
biomaterialelor afectează performanța implanturilor medicale.

5. Analize de durabilitate: Aceste teste includ analizele de uzură și degradare a

biomaterialelor metalice în timp. Aceste analize pot fi efectuate în laborator sau pe
pacienți și includ teste de uzură, teste de cicluri de încărcare și teste de degradare a
materialelor. Scopul acestor teste este de a determina cât timp pot fi utilizate implanturile
medicale și cât de des trebuie înlocuite.

Evaluarea performanței biomaterialelor metalice este esențială pentru a asigura siguranța

și eficacitatea implanturilor medicale. Metodele de evaluare pot include teste de compatibilitate
biologică, teste de coroziune, teste de forță și rezistență, analize de suprafață și analize de
9
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine" de Buddy D. Ratner, Allan S. Hoffman, Frederick
J. Schoen, și Jack E. Lemons. Capitolele 3 și 4, respectiv paginile 53-132.

9
durabilitate. Prin utilizarea acestor metode, putem îmbunătăți chimică și fizică, evaluarea
biocompatibilității, analiza structurii și microstructurii, precum și testele in vivo. Aceste metode pot fi
utilizate individual sau în combinație pentru a obține informații complete despre performanța
biomaterialelor10.

Testarea mecanică este utilizată pentru a evalua proprietățile mecanice ale

biomaterialelor, cum ar fi forța, elasticitatea și durabilitatea. Testele mecanice sunt efectuate
folosind mașini speciale, care pot aplica forțe și presiuni precise asupra biomaterialelor.
Rezultatele testelor mecanice pot fi utilizate pentru a determina modul în care biomaterialele vor
funcționa în cadrul sistemului biologic, precum și pentru a identifica eventuale probleme de
durabilitate sau performanță11.

Caracterizarea chimică și fizică implică utilizarea unor tehnici analitice pentru a evalua
compoziția și proprietățile fizice ale biomaterialelor. Aceste tehnici includ spectroscopie,
microscopie electronică și analiză termică. Rezultatele caracterizării chimice și fizice pot fi
utilizate pentru a determina dacă biomaterialele sunt stabile și sigure pentru utilizare în
implantologie12.

Evaluarea biocompatibilității este esențială pentru a asigura că biomaterialele metalice

utilizate în implanturi nu provoacă reacții adverse în organismul uman. Testele de
biocompatibilitate includ analiza interacțiunii biomaterialelor cu celulele și țesuturile umane,
analiza inflamației și a răspunsului imunitar și analiza toxicității13.

Analiza structurii și microstructurii biomaterialelor metalice este importantă pentru a

determina modul în care acestea se comportă la nivel molecular și atomic. Aceste analize pot fi
efectuate folosind diverse tehnici, cum ar fi microscopie optică, microscopie electronică și
difracție de raze X. Rezultatele analizei structurii și microstructurii pot fi utilizate pentru a
determina modul în care biomaterialele se degradează în organismul uman, precum și pentru a
identifica eventuale probleme de performanță14.

10
Biomedical Applications of Metals Handbook, editat de Fazel A. Najafi și publiat de CRC Press, 2018.
Paginile 62-66.
11
Biomedical Materials de Roger Narayan. Numărul paginilor: paginile 68-69.
12
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine, autor: Buddy D. Ratner, paginile 27-30.
13
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine" de Buddy D. Ratner, Allan S. Hoffman,
Frederick J. Schoen, Jack E. Lemons. Editura Academic Press, ediția a treia, 2013. Pagina 83.
14
Metallic Biomaterials: Current Challenges and Opportunities", editat de Zong-Han Xie și Paul K. Chu, publicat de
Woodhead Publishing în 2018, pe paginile 97-98.

10
 Testele in vivo sunt utilizate pentru a evalua performanța biomaterialelor metalice în
condiții reale de utilizare. Aceste teste implică implantarea biomaterialelor în organismul uman și
monitorizarea acestora pe parcursul perioadei de utilizare. Rezultatele testelor in vivo pot fi
utilizate pentru a determina modul în care biomaterialele se comportă în cadrul sistemului
biologic și pentru a identifica eventuale probleme de performanță sau de siguranță.

Evaluarea performanței biomaterialelor metalice este un proces complex și esențial

pentru a asigura o utilizare sigură și eficientă a acestora în cadrul sistemului biologic. Metodele
de evaluare a performanței includ testarea mecanică, caracterizarea structurală, testarea
biocompatibilității și evaluarea performanței in vivo15.

Testarea mecanică este utilizată pentru a evalua proprietățile mecanice ale biomaterialelor
metalice, cum ar fi rezistența la tracțiune, compresiune și încovoiere. Testarea mecanică este
deosebit de importantă pentru biomaterialele metalice utilizate în implanturi ortopedice, deoarece
acestea trebuie să reziste la încărcăturile generate de greutatea corpului și de mișcările repetate.
Testarea mecanică se realizează prin aplicarea unor forțe pe mostre de material și măsurarea
răspunsului acestuia16.

Caracterizarea structurală se referă la evaluarea microstructurii biomaterialelor metalice

și a proprietăților fizice și chimice. Aceasta poate fi realizată utilizând diverse tehnici, cum ar fi
microscopia electronică de baleiaj, spectroscopia de absorbție a razelor X sau spectroscopia
Raman. Aceste tehnici pot fi utilizate pentru a evalua distribuția dimensiunii cristalelor,
compoziția chimică și starea de tensiune a materialului17.

Testarea biocompatibilității se referă la evaluarea reacției sistemului biologic la

biomaterialele metalice. Testarea biocompatibilității poate fi realizată în vitro, folosind culturi de
celule, sau in vivo, utilizând modele animale. Testarea biocompatibilității include evaluarea
aderenței celulare, a toxicității, a inflamației și a formării de țesut cicatricial.

Evaluarea performanței in vivo implică testarea biomaterialelor metalice în cadrul

organismului uman sau animal. Aceasta poate fi realizată utilizând diverse metode, cum ar fi

15
Aspecte de bioinginerie și toxicologie, de Doina Găină și Carmen Tănase, publicată în anul 2018 la Editura
Medicală Universitară.
16
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine, autor: Buddy D. Ratner, et al. Numărul paginilor:
pag. 138-141.
17
Materials Science and Engineering: An Introduction de William D. Callister Jr. și David G. Rethwisch, ediția a
noua, capitolul 4 - "Imperfections in Solids", paginile 125-147.

11
imagistica medicală, analizele de sânge și urină și evaluarea simptomelor pacientului. Evaluarea
performanței in vivo poate ajuta la identificarea efectelor secundare și la îmbunătățirea
biomaterialelor metalice.

Evaluarea performanței biomaterialelor metalice este esențială pentru a asigura siguranța

și eficacitatea acestora în cadrul implanturilor medicale. Testarea mecanică, caracterizarea
structurală, testarea biocompatibilității și evaluarea performanței in vivo sunt metode importante
utilizate în evaluarea performanței biomaterialelor metalice.

D. Procesul de dezvoltare și producție a biomaterialelor metalice folosite în implanturi

Procesul de dezvoltare și producție a biomaterialelor metalice folosite în implanturi este

un proces complex care implică cercetarea, dezvoltarea, testarea și producția acestor materiale,
astfel încât să satisfacă cerințele impuse de industria medicală și de pacienți. Procesul de
dezvoltare și producție implică multiple etape și este esențial pentru asigurarea calității și
siguranței implanturilor medicale18.

Prima etapă în dezvoltarea biomaterialelor metalice este cercetarea, care implică

studierea proprietăților și caracteristicilor diferitelor metale și aliaje, precum și dezvoltarea de
noi materiale cu proprietăți îmbunătățite. Aceasta poate include cercetarea în laborator pentru a
determina caracteristicile fizice și chimice ale metalelor, precum și testarea în vitro și în vivo a
materialelor pentru a evalua performanța acestora19.

După ce au fost identificate materialele potrivite pentru implanturi medicale, urmează

dezvoltarea și testarea prototipurilor. Această etapă implică utilizarea unor tehnologii de
fabricație avansate, cum ar fi tehnologia cu laser sau tehnologia de turnare sub vid, pentru a
produce prototipuri de implanturi20.

Odată ce prototipurile au fost dezvoltate și testate, urmează etapa de testare clinică.

Această etapă este crucială pentru a evalua siguranța și eficacitatea implanturilor medicale. În
această etapă, implanturile sunt testate pe un număr mare de pacienți, sub supravegherea atentă a
18
Metallic Biomaterials: Principles and Applications de Joon B. Park și Roderic S. Lakes, paginile 13-15.
19
Introduction to Biomaterials: Basic Theory with Engineering Applications de C. Mauli Agrawal, Joo L. Ong, și
Mark R. Appleford, paginile 23-24.
20
Biomaterials Science: An Introduction to Materials in Medicine, Third Edition" de Buddy D. Ratner, Allan S.
Hoffman, Frederick J. Schoen și Jack E. Lemons, paginile 327-328.

12
medicilor și a personalului medical specializat. Această etapă poate dura câțiva ani și implică
efectuarea unor teste riguroase pentru a asigura că implanturile sunt sigure și eficiente21.

După finalizarea testelor clinice și obținerea aprobării autorităților de reglementare,

urmează etapa de producție. Această etapă implică fabricarea în masă a implanturilor medicale.
Pentru a asigura calitatea și uniformitatea implanturilor, producția trebuie să fie efectuată într-un
mediu controlat, utilizând echipamente specializate și tehnici de fabricație avansate.

Pentru a îndeplini standardele stricte ale industriei medicale, producția implanturilor

trebuie să fie realizată în conformitate cu standardele ISO 13485 și CE Mark. Aceste standarde se
referă la procesul de producție, controlul calității și asigurarea siguranței implanturilor
medicale22.

În plus, producătorii de implanturi medicale trebuie să respecte și reglementările impuse

de autoritățile de reglementare ale țărilor în care se vând produsele. Aceste reglementări sunt
concepute pentru a proteja pacienții și pentru a asigura că implanturile medicale sunt sigure și
eficiente.

Dezvoltarea și produ cția biomaterialelor metalice pentru implanturi sunt procese

complexe care implică o serie de etape, de la proiectare și testare până la fabricație și distribuție.
Acestea sunt strâns reglementate de standardele internaționale și de organizațiile guvernamentale
pentru a se asigura că produsele sunt sigure și eficiente pentru pacienți23.

Dezvoltarea și proiectarea biomaterialelor metalice încep de obicei cu o idee sau o nevoie

clinică identificată, cum ar fi un nou tip de implant dentar sau o proteză de șold îmbunătățită.
Procesul de dezvoltare poate implica cercetare și dezvoltare, testare a prototipurilor și evaluare
clinică.

În timpul procesului de dezvoltare, biomaterialele metalice sunt selectate pentru

proprietățile lor specifice, cum ar fi rezistența la coroziune, biocompatibilitatea și durabilitatea.
Se ia în considerare și compatibilitatea cu alte materiale din implant, cum ar fi ceramice sau
polimeri.
21
Metallic Biomaterials: Current Challenges and Opportunities" de Dhirendra S. Katti și Ana Paula Pêgo, publicat în
2014 în cartea "Biomaterials for Implants and Scaffolds" (paginile 1-17).
22
Metallic Biomaterials: Current Challenges and Opportunities" editat de A. Perillo-Marcone și colab., publicat în
2019 de către Elsevier.Pagina 41.
23
Metallic Biomaterials for Medical Implants" publicat în revista Materials Science and Engineering: C, volumul 57,
paginile 1-17.

13
 După ce au fost dezvoltate și testate prototipurile, acestea trebuie să fie certificate în
conformitate cu standardele internaționale. Acestea includ standardele ISO pentru produse
medicale, precum ISO 13485, care specifică cerințele pentru un sistem de management al
calității în fabricarea dispozitivelor medicale.

Producția biomaterialelor metalice pentru implanturi poate fi realizată prin diferite

tehnologii, cum ar fi turnarea, presarea, forjarea și fabricarea prin aditivă. Fiecare metodă are
avantaje și dezavantaje și poate fi selectată în funcție de proprietățile specifice ale
biomaterialelor metalice și a produselor finisate.

În timpul procesului de producție, biomaterialele metalice sunt prelucrate și testate pentru

a se asigura că îndeplinesc standardele de calitate și siguranță. Aceste teste pot include testarea
non-destructivă, testarea coroziunii și testarea biocompatibilității.

După ce biomaterialele metalice au fost produse și testate, acestea pot fi utilizate în

producția de implanturi. Fabricarea implanturilor poate fi realizată într-o varietate de moduri,
inclusiv prin prelucrare CNC și prin fabricare prin aditivă. În timpul fabricării implanturilor,
biomaterialele metalice sunt încorporate în designul implantului și testate pentru a se asigura că
îndeplinesc specificațiile și cerințele clinice24.

Procesul de dezvoltare și producție a biomaterialelor metalice pentru implanturi implică o

serie de etape și este strâns reglementat de standardele internaționale și de organizațiile
guvernamentale. Acestea sunt proiectate și testate pentru a se asigura că sunt sigure și eficiente
pentru pacienți și pot fi utilizate în producția de implanturi pentru a îmbunătăți performanța
acestora.

Dezvoltarea și producția biomaterialelor metalice implică de obicei patru faze principale:

cercetare și dezvoltare, testare și validare, producție și comercializare.

În prima fază, cercetarea și dezvoltarea, se identifică necesitatea de a dezvolta un nou

biomaterial metalic sau de a îmbunătăți unul existent. În această fază, se realizează cercetări
pentru a identifica cele mai bune materiale, precum și metodele optime de producție și procesare.
De asemenea, se efectuează studii pentru a evalua performanța și siguranța biomaterialului.

24
Metallic Biomaterials: Current Challenges and Opportunities de Qiang Fu și Haobo Pan, publicat în revista
"Materials" în anul 2018.

14
 În faza de testare și validare, biomaterialul este testat în laborator pentru a se evalua
performanța și siguranța acestuia. Aceste teste includ testarea mecanică, testarea de coroziune și
testarea de compatibilitate biologică. După ce biomaterialul a trecut de aceste teste, urmează
validarea clinică, în care biomaterialul este testat pe pacienți pentru a evalua siguranța și
eficacitatea acestuia în condiții reale.

După validarea clinică, urmează faza de producție, în care biomaterialul este produs în
masă. În această fază, se stabilesc metodele optime de producție și procesare, se efectuează
testele de calitate și se îndeplinesc toate cerințele reglementare și de siguranță.

În ultima fază, biomaterialul este comercializat și utilizat în producția de implanturi

medicale. Înainte de a fi introdus pe piață, biomaterialul trebuie să fie aprobat de autoritățile
reglementare, care îl supun unor teste riguroase de siguranță și eficacitate.

Procesul de dezvoltare și producție a biomaterialelor metalice este unul complex și

necesită o colaborare strânsă între cercetători, ingineri și companii producătoare. Cu toate
acestea, acest proces este esențial pentru a asigura siguranța și eficacitatea implanturilor
medicale și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților.

III. Biomateriale metalice utilizate în implanturi dentare

15