COLEGIUL “STEFAN ODOBLEJA”

PROIECT
pentru examenul de certificare a competenţelor profesionale
pentru obţinerea certificatului de calificare profesională nivel 3

Calificarea: TEHNICIAN ELECTROMECANIC

TEMA PROIECTULUI
Sisteme de actionare a motoarelor electrice asincrone

Îndrumător de proiect:
ing. NITIPIR Mirela

ELEV: STEFANESCU ANDREI

Clasa a XIII a A
Iunie 2012

2
 MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
FIŞĂ DE EVALUARE
Examenul pentru obținerea certificatului de calificare profesională nivel 3
Sesiunea: IUNIE 2012
Centrul de examen:
COLEGIUL”STEFAN ODOBLEJA” CRAIOVA
Calificarea:
TEHNICIAN ELECTROMECANIC
Numele şi prenumele candidatului
STEFANESCU ANDREI
Unitatea de învățământ absolvită
COLEGIUL “STEFAN ODOBLEJA”
Tema proiectului:
SISTEME DE ACTIONARE A MOTOARELOR ASINCRONE
Numele, prenumele şi specializarea îndrumătorului de proiect
ing. NITIPIR MIRELA
Partea I: Monitorizarea progresului proiectului 9
1. Data începerii activităților de realizare a proiectului: 08.02.2012
2. Competențe vizate / implicate în realizarea / execuția proiectului ( care se referă la tema
proiectului conform standardului de pregătire profesională)
- Identifica motoarele asincrone in schemele de actionare
- Realizeaza scheme de actionare cu motoare asicrone
- Explica functionarea sistemelor de acyionare cu motoare asincrone

2. Stabilirea planului activităților individuale ale candidatului pentru proiect:

- Data: 08.02.2012
- Semnătura candidatului: Semnătura îndrumătorului:
3. Stabilirea planului de redactare a Proiectului – suport scris :
- Perioada: 08.02.2010-30.04.2012
- Revizuit: 03.05.2010-27.05.2012
- Forma finală acceptată de către îndrumător: 28.05.2012
4. Întâlniri pentru monitorizarea proiectului (cel puțin 5 întâlniri săptămânale):
Nr crt Observaţii Semnătura elevului
1 Consultaţii şi îndrumări privind structura şi conţinutul
ştiinţific.
2 Consultaţii şi îndrumări privind anexele, desenele şi
schiţele.
3 Consultaţii şi îndrumări privind tehnoredactarea.

4 Verificarea conţinutului pe suport electronic înainte de

listare.
5 Recomandări finale şi completări în vederea obţinerii
formei finale a proiectului.

9 Secompletează de către îndrumător pe parcursul derulării proiectului.

Fişa de evaluare respectă şi documentează Principiul 5 al calității – Implementare:predarea şi învățarea al Cadrului
Național de Asigurare a Calității în educația şi formarea profesională

3
Partea a II-a: Aprecierea calității activității candidatului10

CRITERIUL DA/NU Observații

1. Activitățile practice întreprinse în cadrul DA

proiectului se raportează adecvat la tema
proiectului

2. Abordarea temei proiectului a fost făcută DA Situaţiile problemă au fost

dintr-o perspectivă personală, candidatul abordate din perspectiva
demonstrând reflecție critică personală.
3. Activitățile practice au fost întreprinse, după DA
caz, sub coordonarea/supravegherea
îndrumătorului de proiect sau/şi a persoanelor
autorizate
4. Realizarea sarcinilor de lucru stabilite prin DA S-a respectat planul
planul proiectului a fost făcută conform proiectului connform
planificării inițiale planificării.
5. Documentarea pentru proiect a fost făcută cu DA Documentarea s-a realizat cu
sprijinul şi sub supravegherea îndrumătorului de ajutorul prof. îndrumător.
proiect

6. Identificarea şi utilizarea bibliografiei pentru DA A utilizat bsurse bibliografice

redactarea părții scrise a proiectului a fost diverse: INTERNET,
realizată integral auxiliare, etc.
7. Referințele bibliografice utilizate la redactarea DA Prezentarea din surse
părții scrise a proiectului au fost preluate şi bibliografice a fost abordată
prezentate într-un mod personal şi nu sunt o personal.
compilație de citate

8. Soluțiile pentru situațiile-problemă cu care s-a DA S-au găsit soluţii cu ajutorul

confruntat candidatul pe parcursul executării prof. îndrumător.
proiectului sunt personale şi au fost găsite cu
ajutorul îndrumătorului de proiect

9. În realizarea sarcinilor de lucru din cadrul DA Soluţiile au prezentat

proiectului candidatul a făcut dovada implicării şi originalitate şi creativitate în
angajării personale, originalității soluțiilor abordarea şi îndeplinirea
propuse, a imaginației şi creativității în abordarea
sarcinilor
şi îndeplinirea sarcinilor

10. Soluțiile găsite de către candidat pentru DA Există posibilitatea de

rezolvarea problemelor practice au transferabilitate în contexte
transferabilitate în alte contexte practice practice

4
Partea a III-a: Aprecierea calității proiectului11

CRITERIUL DA/NU Observații

1. Proiectul / produsul are validitate în raport cu DA Proiectul se raportează la

tema,scopul , obiectivele şi metodologia temă, scop, obiective.
abordată

2. Proiectul / produsul demonstrează DA Proiectul acoperă tot cuprinsul

completitudine şi acoperire satisfăcătoare în din tema propusă.
raport de tema aleasă

3. Elaborarea proiectului şi redactarea părții DA S-a respectat planificarea în

scrise a proiectului au fost făcute într-un mod ceea ce priveşte elaborarea şi
consistent şi concomitent, conform planificării redactarea.
4. Opțiunea candidatului pentru utilizarea DA Redactarea proiectului are
anumitor resurse este bine justificată şi consistenţă în raport cu tema.
argumentată în contextul proiectului

5. Redactarea părții scrise a proiectului DA Redactarea părţii scrise

dovedeşte o bună consistență internă dovedeşte logică.
6. Partea scrisă a proiectului este redactată logic DA Ideile au fost argumentate.
şi demonstrează o bună argumentare a ideiilor
7. Proiectul / produsul reprezintă, în sine, o DA Prezintă elemente de
soluție originalitate.
practică personală, cu elemente de originalitate
în găsirea soluțiilor

8. Proiectul / produsul are aplicabilitate practică DA Proiectul are aplicabilitate

şi în afara şcolii practică şi în afara şcolii.
9. Realizarea proiectului / produsului a necesitat DA S-au activat şi alte unităţi
activarea unui număr semnificativ de unități de conform SPP-ului.
competențe, conform S.P.P.-ului pentru
calificarea respectivă

10. Redactarea părții scrise a proiectului DA S-au respectat cerinţele de

respectă structură impuse de
cerințele de structură impuse de metodologia de metodologia de organizare.
organizare şi desfățurare a examenului de
certificare profesională

Semnătura candidatului____________________

10 Se completează de către îndrumător la finalul activității de monitorizare, se discută cu candidatul înainte de

depunerea proiectului. Criteriile vizează atât procesul de elaborare a proiectului, cât şi pe cel de redactare a părții
scrise a proiectului.Fişa de evaluare respectă şi documentează Principiul 5 al calității – Implementare:predarea şi
învățarea al Cadrului Național de Asigurare a Calității în educația şi formarea profesională
11 Se completează de către îndrumător la finalul activității de monitorizare, se discută cu candidatul înainte de
depunerea proiectului. Criteriile vizează atât proiectul în calitate de produs al activității elevului, cât şi produsul ca
atare, acolo unde este cazul.
Fişa de evaluare respectă şi documentează Principiul 5 al calității – Implementare:predarea şi învățarea al Cadrului
Național de Asigurare a Calității în educația şi formarea profesională

5
Partea a IV-a : Aprecierea prezentării şi susținerii orale a proiectului12

CRITERIUL DA/NU Observații

1. Candidatul a realizat o susținere orală clară, coerentă şi

fluentă

2. Prezentarea a fost structurată echilibrat în raport cu tema

proiectului şi cu obiectivele acestuia

3. Candidatul a demonstrat putere de sinteză şi

adaptarea prezentării la situația de examinare

4. Candidatul ți-a susținut punctele de vedere şi

opiniile într-un mod personal şi bine argumentat

5. În scopul accesibilizării informației şi a creşterii

atractivității prezentării, candidatul a utilizat în
prezentare strategii eficiente şi mijloace de comunicare
potrivite: elemente de grafică, modele, aplicații, facilități
audio-video ale TIC etc.

Aprecierea răspunsurilor candidatului la întrebările Comisiei:

ÎNTREBARE DA/NU Observații

Rezultatul final stabilit de Comisia de examinare pe baza evaluării globale a

activităților realizate de candidat şi consemnat în Fişa de evaluare :

1. Admis

2. Respins
____________________________________
Examinatori: Preşedinte de comisie:

Data:

12 Secompletează de către un membru al comisiei de examinare, după susținere şi consultarea cu ceilalți membri ai
Comisiei de examinare, doar dacă există completate şi depuse Părțile I-III pentru proiectul evaluat.
Fişa de evaluare respectă şi documentează Principiul 5 al calității – Implementare:predarea şi învățarea al Cadrului
Național de Asigurare a Calității în educația şi formarea profesională

6
 CUPRINS

Cap.1. Introducere ...................................................................................................... 7

Cap.2. Construcţie ...................................................................................................... 8
2.1. Elemente contructive ale maşinii asincrone .......................................... 8
2.2. Statorul maşinii aincrone .................................................................. 8
2.3. Rotorul maşinii asincrone .................................................................. 9
2.4. Carcasa maşinii asincrone .................................................................. 11
2.5. Întrefierul maşinii asincrone .................................................................. 11
Cap.3. Regimuri de funcţionare .............................................................................. 11
3.1. Vitezele şi alunecarea .............................................................................. 11
3.2. Regimul de motor .............................................................................. 12
3.3. Regimul de generator .............................................................................. 13
3.4. Regimul de frână electromagnetică ...................................................... 14
Cap.4. Tipuri de porniri .......................................................................................... 14
4.1. Pornirea motorului asincron .................................................................. 15
4.2. Conectarea directă de la reţea .................................................................. 15
4.3. Pornirea directă a unui motor într-un singur sens .............................. 16
4.4. Pornirea unui motor în ambele sensuri .......................................... 16
4.5. Comanda pornirii stea-triunghi ...................................................... 17
4.6. Pornirea cu autotransformator ...................................................... 18
4.7. Pornirea cu rezistenţe RS .................................................................. 19
Cap.5. Modalităţi de modificare a turaţiei .................................................................. 20
5.1. Reglarea turaţiei prin modificarea rezistenţei rotorice .................. 21
5.2. Reglarea turaţiei prin modificarea numărului de perechi de poli ...... 21
Cap. 6. Bibliografie ……………………………………………………………………. 22

7
1. INTRODUCERE

Maşina asincronă este cea mai raspândită maşină electrică. Ea se întâlneşte pe scara largă în
acţionările electrice din toate sectoarele industriale şi sociale, îndeosebi în regimul de motor
trifazat, pentru acţionarea maşinilor unelte, a pompelor, a compresoarelor, a morilor cu bile, a
macaralelor electrice, a podurilor rulante, a aparaturii medicale, a aparaturii electrocasnice etc.

Motoarele asincrone se construiesc pentru o gamă foarte largă de puteri (de la ordinul unităţilor
de W până la ordinul zecilor de MW), pentru tensiuni joase (sub 500V) şi tensiuni medii (3 kV, 6
kV sau 10 kV) şi având turaţia sincronă la frecvenţa f = 50Hz egală în mod uzual cu n = 500,
600, 750, 1000, 1500 sau 3000 rot/min, în funcţie de numărul de perechi de poli.

Principalele avantaje ale motoarelor asincrone faţă de alte tipuri de motoare electrice sunt:
 simplitate constructivă;
 preţ de cost redus;
 siguranţă mare în exploatare;
 performanţe tehnice ridicate (cuplu mare de pornire, randament ridicat);
 stabilitate în funcţionare, exploatare, manevrare şi întreţinere simplă;
 alimentare direct de la reţeaua trifazată de c.a..

Dintre principalele dezavantaje putem enumera:

 şoc mare de curent la pornire;
 factor de putere relativ scăzut;
 caracteristică mecanică dură;

Regimul de generator al maşinii asincrone este mai rar folosit datorită puterii reactive (de
magnetizare) relativ mare pe care maşina trebuie s-o ia de la reţea.

În acţionările electrice, în cazuri speciale, maşina asincronă poate funcţiona pentru scurtă durată
şi în regimul de frână electrică.

8
2. CONSTRUCŢIE

2.1. Elemente constructive ale maşinii asincrone

Maşinile asincrone se execută în două forme constructive:

 maşina asincronă cu rotorul bobinat (cu inele);
 maşina asincronă cu rotorul în scurtcircuit (în colivie).

Statoarele în ambele cazuri sunt identice.

2.2. Statorul maşinii asincrone

Statorul maşinii asincrone joacă rolul de inductor. În stator se obţine un câmp magnetic
învârtitor, pe cale electrică, cu ajutorul unei înfăşurări trifazate parcurse de curenţi alternativi
trifazaţi, înfăşurare aşezată în crestături.

Din punct de vedere constructiv, statorul are forma unui cilindru gol realizat din ţole de oţel
electrotehnic de 0,5 mm grosime, izolate între ele cu lac izolant sau oxizi ceramici.

Crestăturile se obţin prin ştanţarea tolelor înainte de împachetarea miezului şi pot fi

semiînchise sau deschise. Crestăturile semiînchise (Figura 1a) prezintă avantajul unui flux
de dispersie mai redus, dar înfăşurarea trebuie realizată din conductor rotund şi introdusă fir
cu fir, neputând fi realizată afară pe şablon. Crestăturile semiînchise se utilizează la maşini
de puteri mici.

Crestăturile deschise (Figura 1b) permit realizarea înfăşurării afară pe şablon dar prezintă un
flux de dispersie mai mare. Se utilizează la maşini de puteri mari.

Figura 1 Figura 2

9
Înfăşurarea statorului se realizează de cele mai multe ori în două straturi şi cu pas scurtat.

Înfăşurările într-un singur strat se utilizează numai la maşinile de putere mică.

2.3. Rotorul maşinii asincrone

Rotorul maşinii asincrone joacă rolul de indus având forma unui cilindru plin realizat din tole din
oţel electrotehnic de 0,5 mm, izolate sau neizolate. La periferia rotorului se află crestături
realizate tot prin stanţare, în care se introduce înfăşurarea rotorică.

Dacă maşina asincronă este cu rotorul bobinat, atunci înfăşurarea rotorică este de tipul
înfăşurărilor de c.a. trifazate, cu pas diametral, într-un strat sau în două straturi. Crestăturile în
acest caz sunt semiînchise având de obicei forma de pară (Figura 2).

Dacă maşina este cu rotorul în scurtcircuit, atunci înfăşurarea rotorică este de tipul colivie
realizată prin turnare din bare de Cu sau Al scurtcircuitate la capete de două inele din acelaşi
material (Figura 3). Turnarea coliviei se face prin injecţie direct în crestăturile rotorice, acestea
fiind de data aceasta închise sau semiînchise (Figura 4 a). La maşini de puteri mai mari pentru
reducerea curentului de pornire se folosesc colivii cu bare înalte (Figura 4 b) sau duble colivii
(Figura 4 c). Colivia superioară S are secţiunea mai mică şi deci rezistenţă ohmica mai mare dar
reactanţa este mai mică. Ea joacă rolul de înfăşurare de pornire limitând curentul de pornire care
având frecvenţa relativ mare nu permite fluxului magnetic inductor să pătrundă în adâncimea
rotorului până la colivia inferioară. Odată maşină pornită frecvenţa curentului rotoric scade
(f2=s×f1) fluxul inductor pătrunde mai adânc în rotor îmbrăţişând colivia I care având secţiunea
mai mare va avea rezistenţa ohmică mai mică, reactanţa relativ mare iar curentul va circula
preponderent prin ea. Din acest motiv se mai numeşte şi colivie de lucru.

a) b) c)
Figura 3 Figura 4

În cazul maşinii cu rotorul bobinat, capetele înfăşurării rotorice sunt scoase în exterior cu
ajutorul unor contacte alunecătoare compuse din trei inele de bronz solidare cu rotorul pe care
alunecă perii din bronz grafitat fixate şi izolate faţă de carcasa maşinii (Figura 5).

10
Ventilaţia înfăşurării statorice se realizează de obicei la puteri mici şi medii cu ajutorul
ventilatorului axial montat pe axul maşinii (Figura 5), iar ventilaţia înfăşurării rotorice se
realizează cu ajutorul aripioarelor de pe inelele de scurtcircuitare care se toarnă odată cu colivia.

Figura 5

11
2.4. Carcasa maşinii asincrone

Carcasa se execută din aluminiu sau fontă prin turnare. Carcasa poartă tălpile de fixare ale
maşinii, inelul de ridicare, cutia de borne, plăcuţa indicatoare şi scuturile frontale. În scuturi se
montează lagărele (rulmenţii) pe care se sprijină axul maşinii (Figura 5).

La maşina asincronă cu inele, unul din scuturile frontale susţine portperiile, împreună cu periile
de contact şi dispozitivul de ridicare a periilor şi scurtcircuitare a inelelor (dacă există).

Carcasa susţine miezul statorului împreună cu înfăşurarea sa şi asigură posibilitatea de centrare

faţă de rotor.

2.5. Întrefierul maşinii asincrone

Întrefierul este spaţiul liber rămas între miezul feromagnetic al rotorului şi miezul statoric.

Lăţimea întrefierului la maşina asincronă se consideră constantă (se neglijează deschiderea

crestăturilor) şi are o valoare foarte mică (0,1…2mm) în vederea obţinerii unui curent de
magnetizare cât mai redus, respectiv a unui factor de putere ridicat.

În Figura 5 s-a reprezentat o secţiune longitudinală printr-o maşină asincronă cu rotorul bobinat,
pe care se pot evidenţia cele mai multe din elementele constructive ale maşinii asincrone
prezentate mai sus.

3. REGIMURI DE FUNCŢIONARE

Maşina asincronă poate funcţiona stabil în trei regimuri:

 regimul de motor;
 regimul de generator;
 regimul de frână electrică.

În practică, însă, maşina asincronă este utilizată aproape în totalitatea cazurilor în regimul de
motor, regim care va constitui obiectul studiului nostru în continuare. De multe ori regimul de
funcţionare al maşinii de lucru antrenate de motorul asincron impune acestuia funcţionarea în
regim de generator sau de frână electromagnetică.

3.1. Vitezele şi alunecarea

Viteza de sincronism: [rot/s]

Alunecarea:

12
Viteza rotorului:

Viteza câmpului învârtitor statoric faţă de rotor:

3.2. Regimul de motor

În regim de motor maşina absoarbe putere electrică din reţea, pe la bornele înfăşurării statorice şi
furnizează la arbore, putere mecanică. Acesta este cel mai utilizat regim de funcţionare al maşinii
asincrone. Bilanţul de puteri este redat în figura de mai jos.

Unde:
P1 - puterea electrică absorbită pe la bornele înfăşurării statorice;
PM - puterea electromagnetică (transferată în rotor prin intermediul câmpului electromagnetic);
Pmec - puterea mecanică;
P2 - puterea utilă la arbore;
pJ1 - pierderile prin efect Joule, din înfăşurarea statorului;
pFe - pierderile în miezul feromagnetic;
pJ2 - pierderile prin efect Joule, din înfăşurarea rotorului;
pmec+v - pierderile mecanice şi de ventilaţie.

Viteza rotorului, în acest caz, este mai mică decât viteza de sincronism (0<Ω<Ω1, 0< s< 1).

13
3.3. Regimul de generator

Dacă maşina este antrenată, cu ajutorul unui motor auxiliar, în sensul de mişcare, cu o viteză
Ω > Ω1 (s < 0), se schimbă sensul de deplasare al rotorului faţă de câmpul inductor statoric. Prin
urmare se va schimba şi sensul tensiunii electromotoare induse, respectiv al curentului indus şi
implicit, al cuplului.

În această situaţie maşina primeşte putere mecanică de la arbore (de la motorul auxiliar) şi
cedează putere electrică pe la bornele înfăşurării statorice. Se spune că maşina funcţionează în
regim de generator. Bilanţul de puteri este redat în figura de mai jos.

Unde:
P1 – puterea electrică absorbită pe la bornele înfăşurării statorice;
PM – puterea electromagnetică (transferată în rotor prin intermediul câmpului electromagnetic);
Pmec – puterea mecanică;
P2 – puterea utilă la arbore;
pJ1 – pierderile prin efect Joule, din înfăşurarea statorului;
pFe – pierderile în miezul feromagnetic;
pJ2 – pierderile prin efect Joule, din înfăşurarea rotorului;
pmec+v – pierderile mecanice şi de ventilaţie.

14
3.4. Regimul de frână electromagnetică

În cazul regimului de frână electromagnetică, maşina este antrenată, din exterior, în sens contrar
câmpului statoric (Ω < 0, s > 1).

Ea primeşte astfel putere mecanică pe la arbore, putere electrică pe la bornele înfăşurării

statorice, întreaga putere rezultată, după acoperirea pierderilor, fiind disipat pe înfăşurări.

Bilanţul de puteri este redat în figura de mai jos.

4. TIPURI DE PORNIRI

Regimurile dinamice sunt legate de variaţia energiei la axul motorului, motorul fiind supus unei
viteze variabile în timp, deci unei acceleraţii. Dintre regimurile dinamice importante amintim:
 pornirea;
 reglarea turaţiei;
 frânarea;
 schimbarea sensului de rotaţie.
Variaţia energiei în timpul regimurilor dinamice antrenează variaţia unor mărimi electrice şi
neelectrice ale motorului asincron, variaţii ce trebuiesc cunoscute datorită implicaţiilor ce le pot
avea asupra funcţionării motorului.

15
4.1. Pornirea motorului asincron
Pornirea motorului asincron şi a oricărui motor, în general este legată de valoarea cuplului de
pornire şi a şocului de curent la pornire. Pentru ca rotorul să se poată accelera trebuie ca motorul
să dezvolte un cuplu mai mare decât cuplul rezistent produs de maşina de lucru acţionată şi de
frecări. Diferenţa dintre cuplul motorului şi cuplul rezistent în decursul procesului tranzitoriu de
pornire,  determină şi timpul total de pornire, care poate influenţa sensibil productivitatea
maşinilor de lucru.
Mărimea curentului de pornire absorbit de la reţeaua de alimentare este limitată de unele condiţii
impuse de insăşi reţeaua electrică sau de motor. Valoarea instantanee a curentului statoric poate
atinge de 10 - 14 ori valoarea curentului nominal. Pe măsură ce motorul accelerează şi
alunecarea scade,scade şi curentul absorbit de la reţea până la limitele impuse de cuplul rezistent
stationar. În cazul unor motoare puternice şi al unor reţele slabe, se impune micşorarea
curentului de pornire.
Alegerea procedeului de pornire a motoarelor asincrone trebuie să aibă loc cu respectarea
anumitor factori, printre care, unii legaţi de cerinţele sistemului de acţionare electrică, iar alţii de
necesităţile reţelelor de distribuţie a energiei electrice. Se preferă o pornire lină, fără şocuri
dinamice periculoase, mai ales a elementelor transmisiei. Curentul de pornire nu trebuie să
conducă la suprasolicitări termice, dăunătoare mai ales izolaţiei infăşurărilor. Cuplul
electromagnetic al motorului este necesar să asigure accelerarea rapidă a sistemului de acţionare.

4.2. Pornirea motoarelor cu rotorul în colivie. Conectarea directă de la reţea.

Motoarele asincrone cu rotorul în colivie pot fi puse în funcţiune fără nici un dispozitiv special,
prin simpla aplicare a tensiunii la înfăşurarea statorică. Curentul iniţial de pornire coincide cu
curentul de scurtcircuit

curent a cărui valoare este de patru până la şapte ori curentul nominal.
Zk este impedanţa de scurtcircuit (s = 1).
Curentul mare preluat de la reţea, deşi nu reprezintă un pericol direct pentru motor din cauza
duratei de pornire relativ scurte, produce importante căderi de tensiune în reţeaua de alimentare,
căderi care pot deranja alţi consumatori şi mai ales iluminatul electric din reţelele mixte de
conectare şi măsurare.
Pornirea prin cuplarea directă la reţea este rapidă şi cu şocuri dinamice ridicate în elementele
cinematice ale transmisiei. Din această cauză, motoarele cu rotorul în colivie au limitate ca
valoare atât cuplurile de pornire a Mp, cât şi cuplurile maxime.
Datorită creşterii puterii reţelelor de alimentare, metoda cuplării directe la reţea a motorului
asincron cu rotorul în colivie a luat o largă răspândire, atât în reţelele de joasă, cât şi în cele cu
tensiuni până la 10 kV.

Pornirea prin reducerea tensiunii de alimentare are ca scop reducerea curentului de pornire. Dar
trebuie avut în vedere că prin reducerea tensiunii de alimentare se reduce şi cuplul care este
proporţional cu pătratul tensiunii aplicate. Reducerea tensiunii se poate face prin pornirea
motoarelor în stea dacă tensiunea nominală a reţelei este pentru triunghi, prin introducerea în
circuitul de alimentare autotransformatorului sau a unor impedanţe.

16
Procedeele de pornire a motoarelor asincrone diferă după tipul constructiv al rotorului: în
scurcircuit sau bobinat. În alegerea unuia sau alteia dintre metodele de pornire, vom avea în
vedere şi considerentele de ordin economic.

Pornirea directă a motoarelor în scurtcircuit se întalneşte la acţionarea unor maşini unelte simple:
ventilatoare, polizoare. Acest procedeu de pornire conduce la schemele cele mai simple şi mai
sigure în exploatare, ele constând în aplicarea simultană în stator a tensiunilor nominale de fază.
Curentul de pornire Ip coincide cu curentul de scurtcircuit la tensiunea nominală, fiind  relativ
ridicat. La motoarele cu colivie simplă, de puteri nominale, până la  100 W, curentului de
pornire, la rotor blocat este de (5÷8) In.

4.3. Pornirea directă a unui motor într-un singur sens.

În figura alaturata este redată  schema electrică

de  principiu pentru  comanda automatizată a
pornirii directe a unui motor asincron într-
un singur sens.

Dacă apăsam pe butonul de pornire b1 , cu

întreruptorul a1 închis, contactorul C acţionează; se
conectează astfel la reţea înfăşurarea statorică a
motorului asincron cu rotorul în scurtcircuit. Prin
închiderea simultană a contactului  auxiliar normal
deschis c se asigură alimentarea
bobinei  contactorului C, precum şi automenţinerea
contactorului C, după încetarea apăsării butonului
b1. Releele electromagnetice e2 de curent maximal
protejează motorul la supracurenţi moderaţi, dar de
durată. Motorul se opreşte după dorinţa prin acţionarea butonului de oprire b2, care întrerupe
alimentarea bobinei contactorului C.

  4.4. Pornirea unui motor în ambele sensuri.  

Pentru pornirea în ambele sensuri, în

comparaţie cu schema de pornire într-
un singur sens, mai apare un contactor
pentru celălalt sens de funcţionare şi o
interblocare a contactoarelor, pentru
evitarea unor comenzi greşite care ar
putea duce la închiderea simultană a
contactelor principale de forţă c1 şi
c2 şi deci  la scurtcircuitarea reţelei de
alimentare. Funcţionarea schemei este
asemănătoare cu schema de pornire
într-un singur sens cu menţiunea că
prin apăsarea  butonului b1 motorul va
funcţiona într-un sens, iar prin
apăsarea butonului b2  motorul va
funcţiona în celălalt sens. Schimbarea

17
funcţionării dintr-un sens în altul se poate  face după ce în prealabil motorul a fost oprit prin
apăsarea butonului de oprire b3. Dacă sunt necesare mai multe butoane de comandă a pornirii şi
a opririi amplasate în diferite locuri, butoanele de oprire se conectează în serie, iar butoanele de
pornire în paralel.

4.5. Comanda pornirii stea-triunghi.  

Curenţii de pornire se micşorează sensibil dacă se utilizează pornirea stea-triunghi. Această

metodă de pornire indirectă constă în aplicarea tensiunilor nominale înfăşurărilor trifazate
statorice, conectată iniţial în stea. La atingerea unei viteze de circa 95.90 %, din cea de
sincronism, înfăşurarea trifazată se comută în triunghi. Comutarea poate avea loc manual
folosindu-se un comutator stea-triunghi sau automat ca în figura de mai jos.

La apăsarea butonului de pornire b2 sunt alimentate simultan contactorul C1 şi releul de timp d1.
Contactele c1 se închid conectând statorul motorului în stea. Contactul c1 permite alimentarea
contactorului de linie C3, care conectează statorul la reţea. După un timp tp, reglat anterior,
releul de timp d1 îşi închide, astfel că C1 îşi pierde alimentarea şi, închizând contactul
c1 alimentează contactorul C3. Acesta îşi închide contactele principale care conectează
înfăşurările statorului în triunghi. Releul de timp este reglat la timpul corespunzător atingerii a 95
% din viteza de regim staţionar.

Curentul şi cuplul de pornire se micşorează de trei ori faţă de cazul pornirii directe cu înfăşurarea
statorică conectată în triunghi. Inconvenientul menţionat limitează aplicarea pornirii stea-triunghi
numai acolo unde pornirea se face în gol, excluzându-se pornirile în plină sarcină cu acest
porcedeu.

La comutarea în triunghi au loc salturi de curenţi şi de curenţi şi de cuplu, motorul trecând pe

caracteristica mecanică de funcţionare, corespunzătoare tensiunii  .

Nerespectarea atingerii vitezei de rotaţie de circa 90.95 % din viteza de sincronism,  la trecerea

din stea în triunghi, face să apară salturi de curent şi de cuplu apropiate de cele realizate la
pornirea directă în triunghi, ceea ce anulează avantajele specifice acestui procedeu de pornire.

18
Dacă după efectuarea pornirii stea-triunghi apar sarcini reduse în funcţionare, a mai mici
de 1/3 din valoarea nominală, statorul poate fi comutat din nou în stea. În acest mod, scade
curentul absorbit, factorul de putere şi randamentul îmbunătăţindu-se; se realizează astfel
reducerea pierderilor de energie.

Pornirea stea-triunghi poate fi aplicată numai motoarelor asincrone, a căror înfăşurare statorică
are accesibile toate cele şase borne, având tensiunea statorică de fază egală cu tensiunea de linie
a reţelei de alimentare.

În reţeaua de distribuţie de joasă tensiune de 220/380 V de care dispunem, dacă pe plăcuţă
indicatoare a motorului este scris 220/380 V, motorul nu poate fi pornit în stea-triunghi.
Întradevar, tensiunea statorică nominală pe fază este de 220 V şi nu de 380 V, cât ar fi tensiunea
ce s-ar aplica pe fază la conexiunea în triunghi a înfăşurării statorului. Motorul s-ar arde foarte
repede, datorită unei tensiuni mai mari cu 73 % faţă de tensiunea nominală pe fază. Pe plăcuţa
indicatoare trebuie să existe menţiunea 380/660 V, motorul comandându-se ca atare.

4.6. Pornirea cu autotransformator. 

Schema de principiu a pornirii cu autotransformator

este dată în figura alaturata.

Pornirea se realizează prin închiderea contactelor de

contactor c1, apoi c3; astfel, alimentarea maşinii de
acţionare m2 se face prin autotransformatorul m1, la
tensiunea redusă. La terminarea procesului
tranzitoriu de pornire, se închid contactele c2 şi se
deschid contactele c3 realizându-se legarea directă a
maşinii m2 la reţea.

Se introduc următoarele notăţii:

curentul Ip, absorbit de m2 la pornirea prin

autotransformatorul m1 cu tensiunea redusă Up;

curentul IpN, absorbit de m2 la pornirea directă cu tensiunea nominală UN; 

curentul Ip, luat din reţea la pornirea prin autotransformatorul m1.

Scriind egalitatea puterilor absorbite de la reţea de m1 cu cea absorbită prin m1 de m2, adică 
UN* Ip=Up* Ip1, rezultă: 

unde a este raportul de reducere al tensiunii aplicate la m2.

Deoarece curentul absorbit de m2 scade proporţional cu tensiunea aplicată, se obţine:

19
Înmulţind aceste relaţii, rezultă raportul căutat: 

Prin reducerea tensiunii, scade însă şi cuplul maşinii de pornire, deci cuplul se micşorează în
acelaşi raport cu curentul.

Pornirea cu autotransformator este avantajoasă energetic, însă fiind costisitoare, este justificată
numai în cazul maşinilor asincrone de putere mare.

4.7. Pornirea cu rezistenţe RS. 

Pornirea cu rezistenţe RS legate în serie în circuitul statoric al maşinii asincrone se face cu

schema de mai jos. La pornire se închid contactele c1, iar contactele c2 rămân deschise. După
terminarea pornirii se închid contactele c2.

Faţă de metoda cu autotransformator, prin acest procedeu, la

aceeaşi reducere a cuplului se obţine un curent de pornire mai
mare şi apar pierderi în rezistenţa Rs; în schimb schema este mai
simplă. Procedeul se poate aplica la acţionările cu maşini de
putere mică, la pornire cu sarcina redusă.

Pornirea cu bobina de reactanţă sau rezistenţe introduce în

circuitul de alimentare se utilizează în cazuri rare din cauza
rezistenţelor şi reactanţelor care sunt, în unele cazuri greu de
suportat.

Totodată, la acelaşi curent iniţial de pornire, cuplul de pornire

este mai mare în cazul utilizării autotransformatoarelor decât a
bobinelor de reactanţă. Schema de principiu pentru acest caz este
dată în figura de mai sus.

Mai general, se poate face remarca că toate metodele de pornire indirectă a motorului asincron
prezintă inconvenientul reducerii cuplului de pornire. Din această cauză aceste metode nu sunt
adecvate pentru pornirea în plină sarcină, la pornirile grele fiind pur şi simplu neaplicabile.

20
5. MODALITĂŢI DE MODIFICARE A TURAŢIEI

Procedeele de reglare a turaţiei motoarelor asincrone rezultă din expresia turaţiei:

şi constau în:
 variaţia frecvenţei f1 a tensiunii de alimentare;
 modificarea numărului de perechi de poli p;
 modificarea alunecării, s, prin modificarea rezistenţei rotorice.

Reglarea turaţiei prin modificarea frecvenţei şi tensiunii de alimentare se realizeaza prin

menţinerea raportului

La reglajul în frecvenţă pentru a menţine factorul de supraîncărcare km constant şi pentru a evita

saturarea maşinii la frecvenţe joase se menţine fluxul inductor constant variind şi tensiunea de
alimentare în acelaşi raport cu frecvenţa ct.

Această condiţie este realizată cu ajutorul convertizoarelor statice de frecvenţă cu tiristoare.

Familia de caracteristici mecanice obţinută pentru diverse frecvenţe are un aspect favorabil
menţinând capacitatea de suprasarcină indiferent de viteză.

La frecvenţe supranominale f1 > f1n condiţia nu se mai poate realiza (s-ar periclita

izolaţia maşinii pentru U1 > U1n ) şi se menţine U1 = U1n , fluxul inductor statoric scăzând pe
măsura creşterii frecvenţei.

21
Această metodă asigură o gamă largă de turaţii, o reglare fină fără pierderi de energie.

Deşi tehnica convertizoarelor de frecvenţă este astăzi bine pusă la punct totuşi aceste instalaţii
sunt relativ scumpe (în comparaţie cu costul motorului) şi deformează reţeaua introducând
armonici superioare şi mărind astfel pierderile suplimentare ale motorului.

5.1. Reglarea turaţiei prin modificarea rezistenţei rotorice

Această metodă de reglare se poate aplica numai motoarelor cu rotorul bobinat (cu inele).
Introducerea simetrică de rezistenţe în serie cu înfăşurările de fază rotorice modifică crescător
alunecările critice aşa cum am văzut la pornirea motoarelor cu rotorul bobinat (Figura 16). După
cum se poate observa din această familie de caracteristici mecanice la cuplu constant (Mn = M)
alunecarea creşte odată cu mărimea rezistenţei înseriate. Reostatele de reglare cu rezistenţe în
trepte sunt asemănătoare cu cele de pornire, dar destinate pentru o funcţionare de lungă durată
(deci mai voluminoase).
Prin introducerea în rotor a rezistenţelor suplimentare putem regla viteza în jos faţă de cea
sincronă în limite largi, cu scăderea rigidităţii caracteristicii. Fineţea reglajului depinde de
numărul treptelor reostatului de reglare.
Dezavantajele metodei constau în:
 eficienţa economică slabă datorită pierderilor mari prin efect termic pe
rezistenţele exterioare;
 necesitatea dimensionării speciale a reostatului de reglare pentru stabilirea
regimului termic, fapt ce îi măreşte costul considerabil;
 limitarea plajei de reglaj funcţie de mărimea cuplului de sarcină. La cupluri de
sarcină mici plaja de reglaj este considerabil redusă.
Cu toate aceste dezavantaje reglarea turaţiei motoarelor asincrone cu ajutorul reostatelor rotorice
este larg utilizată în practică datorată în special simplităţii ei şi mai ales la acţionarea
mecanismelor de ridicat (macarale, poduri rulante) care nu necesită un reglaj continuu de turaţie
şi care funcţionează în regim intermitent.

5.2. Reglarea turaţiei prin modificarea numărului de perechi de poli

Modificând numărul de perechi de poli p, se modifică în trepte viteza de sincronism şi deci

viteza de rotaţie a motorului asincron. Modificarea numărului de perechi de poli se poate face pe
două căi:
 prin introducerea în crestăturile statorului a două înfăşurări distincte cu număr
diferit de poli, obţinându-se în acest fel două turaţii de sincronism diferite.
Evident în acest caz, secţiunea crestăturilor va fi mai mare ducând la creşterea
curentului de mers în gol şi a reactanţei magnetice de dispersie statorice. Ca
urmare se obţin un factor de putere şi un randament scăzut.
 prin realizarea înfăşurării statorice pe fiecare fază din două secţiuni identice care
printrun comutator special pot fi conectate în serie sau în paralel, determinând
astfel configuraţii cu p = 2 , respectiv p = 1.

22
Dacă motorul are rotorul bobinat, este necesară şi modificarea numărului de perechi de poli ai
înfăşurării rotorice, ambele înfăşurări trebuind să aibă acelaşi număr de perechi de poli. Din
această cauză motoarele cu număr variabil de poli se construiesc de regulă cu rotorul în colivie,
acesta adaptându-se în mod natural la numărul de perechi de poli ai înfăşurării statorice.

6. BIBLIOGRAFIE

1. Alexandru Bitoleanu, Sergiu Ivanov, Mihaela Popescu, Convertoare Statice, Editura Infomed
Craiova, 1997;
2. Alexandru Bitoleanu, Aplicaţii. Sisteme de acţionare electrică, Editura Universitaria, 1999 ;
3. Gheorghe Manolea, Acţionări electromecanice.Tehnici de analiză teoretică şi experimentală.
Editura Universitaria, Craiova 2003 ;
4. Gheorghe Manolea, Alexandru Bitoleanu, Acţionări Electromecanice.Proiectarea acţionării
ascensoarelor. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti -1993 ;
5. Viorel Popescu, Dan Laşcu, Dan Negoiţescu, Convertoare de putere in comutaţie, Editura de
Vest ;
6. Florin Ionescu, s.a., Electronică de putere.

23