NOI FORME DE DEZVOLTARE A RESURSELOR UMANE:

E-LEARNING ÎN EDUCAŢIE
NIȚIPTIR MIRELA
Liceul Tehnologic “Ștefan Odobleja”
Craiova, DOLJ

Dezvoltarea resurselor umane sprijină angajatorii şi organizaţiile să îşi dezvolte aptitudinile,

cunoştinţele şi abilităţile. Dezvoltarea aptitudinilor şi a abilităţilor este o sarcină de-a lungul
vieţii.

E-business… e-commerce… de ce nu e-learning?

Kaufman şi Nipper (1989) au afirmat că există trei generaţii de e-learning:

Prima generaţie se caracterizează prin utilizarea predominantă a tehnologiei şi lipsa de

interacţiune directă student-instituţia care furnizează formare sau acreditare (principala formă
de învăţământ la distanţă a educației). În prima generaţie a fost corespondența imprimată apoi
educaţia cu ajutorul televiziunii şi a radio.

A doua generaţie se caracterizează printr-un mod deliberat de abordare integrată multiple-

media "print-broadcasting", cu materiale de învăţare special concepute pentru studiu la
distanţă, dar comunicarea cu studenţii este mediată de către o terţă persoană (tutore).

A treia generaţie de educaţie la distanţă se bazează pe comunicare media în două sensuri, cum
ar fi
Internet sau video-conferinţe, care permit interacţiunea între profesor, care oferă instruire şi
student.

E-learning este văzută ca o modalitate de sporire a competitivităţii asigurând forţă de muncă

formată şi îmbunătăţită, fără costuri ridicate de călătorie şi de timp, departe de locul de
muncă. Rosenberg (2001) spune că e-learning este văzută ca o componentă esenţială a
cunoaşterii de management, permiţând companiilor să devină "organizaţii de învăţare". Cu
noile
tehnologii, au aparut modele evoluate de e-learning: şcoli virtuale, universităţi virtuale sau
sisteme de formare la locul de muncă. E-learning devine tot mai mult un mediu virtual pentru
noi forme de interacţiune, de lucru de colaborare şi de învăţare în rândul partenerilor din
procesul de învăţământ (elevi, cadre didactice, experţi, părinţi, angajaţi).

Principalul obiectiv al e-learning este de a facilita comunicarea între participanţii la procesul

de învăţare, în vederea îmbunătățiri formării. Legon (2002) şi Aggarval (2001) au propus ca
e-learning sa fie privit ca o formă de e-business, deoarece universităţile sunt organizatii
pentru profit în concurenţă pe piaţa muncii. Ei susţin că universităţile ar trebui să dezvolte e-
learning utilizând acelaşi proces ca și pentru pentru e-business atunci când sunt dezvoltate noi
produse, inclusiv planificarea proiectului, analiza cost-beneficiu, şi cercetare de piaţă.

E-learning poate ajuta oraganizațiile doar dacă acestea pun la dispozitie tehnologii electronice
cu care studenţi au crescut. O bună experienţă de e-learning conţine un set echilibrat de
activităţi de învăţare individuala şi în grup pentru a promova angajament și învățare de nivel
înalt în cadrul comunităţii. Mediul de e-learning poate susţine un număr tot mai mare de
activităţi cu potenţial aflate in creştere, deoarece tehnologiile online evoluează continuu şi se
bucură de sprijinul sporit al combinatiei dintre text şi multimedia.

Profesorii din e-learning, ca o comunitate profesională, elaborează, testează şi fac schimb de

noi activităţi de învăţare. În concordanţă cu creşterea accentului pe învăţarea activă se
folosesc de portofolii de produse de învaţare şi acest lucru este demonstrat de achiziția de
cunoştinţe fundamentale şi evidente.

Abordările tradiţionale ale formării forţei de muncă necesită timp și sunt sunt lente. Vechiul
stil de învăţare nu poate ţine ritmul, de aceea e-learning devine interesant pentru atât de mulți
oameni. La unele companii, e-learning a îmbunătăţit radical productivitatea, a alimentat
inovarea, a redus cheltuieli administrative, a accelerat fluxul intern de capitalului intelectual.
Formarea poate fi facută în mai multe feluri: în clasă, la telefon, prin intermediul unui
calculator sau prin satelit, şi printr-o varietate de abordări instructive: prelegeri, studii de caz,
simulare, ateliere de practică, laboratoare, şi grupuri de lucru.
Computerele sunt o parte integrantă din viaţa noastră. E-learning folosește tehnologii noi şi
calculatoare. Instruirea asistată de calculator nu este o inovaţie recentă in învăţământ; în fapt,
aceasta s-a intamplat acum treizeci de ani.

Intrebarea nu mai este dacă vom pune în aplicare învăţarea online, ci dacă o vom face
bine. Folosirea tehnologiei corespunzătoare și furnizarea unor programe de învățare bune cu
ajutorul tehnologiei este esențiala dar nu suficientă. O strategie eficientă de e-learning trebuie
să fie mai mult decât tehnologia în sine sau conţinuturile pe care le poartă. De asemenea,
trebuie să se concentreze pe o serie de factori esențiali de succes care se bazează pe
construirea unei culturi a învățării, selecția cu ajutorul conducerii, implementarea unui model
de business cultivat, susţinerea şi schimbarea în întreaga organizaţie. Acesta trebuie să fie
urmărite de personal cu înaltă calificare şi capabil de executie în mod eficient.

Tehnologia Internet este cheia pentru o revoluţie profundă în procesul de învăţare, dar
tehnologia este un instrument, nu o strategie. Învăţarea este un proces continuu cultural nu
pur şi simplu o serie de evenimente, şi cuprinde mai mult decât educaţia şi formarea.

E-learning se referă la utilizarea tehnologiilor de Internet pentru a oferi o gamă largă de

soluţii care
sporesc cunoştinţele şi a performanţele.
1. e-learning este în reţea, ceea ce duce la actualizare, depozitare, distribuţie şi schimbul
de informaţii în mod instantaneu.
2. este livrat utilizatorului final prin intermediul unui calculator folosind tehnologia de
Internet standard.
3. se concentrează pe o gamă largă de soluţii care merg dincolo de formele tradiţionale
de formare.

Deci, putem spune că e-learning este o formă de învăţământ la distanţă, dar învăţământul la
distanţă nu este în mod obligatoriu e-learning. E-learning este un proces de învăţare activat de
Internet, Intranet şi a alte reţele electronice şi conţinuturile furnizate cursanţilor sunt
dezvoltate, livrate, şi evaluate prin intermediul acestor reţele. E-learning este un fenomen
tehnologic şi social interesant şi este încă o disciplină în evoluţi. E-learning utilizează Internet
şi tehnologii digitale pentru a crea experienţe care educă fiinţe umane.
BIBLIOGRAFIE

1. R o s e n b e r g M . J . - E-learning: strategies for delivering knowledge in the digital era,

McGraw-Hill, USA, 2001
2. B a t e s A .W. a n d B a t e s T . - Technology, e-learning and distance education,
Routledge
Farmer, USA, 2005
3. A l t e r S . - Informatiom Systems: the foundation of e-business, Upper Saddle River, NY,
2002
4. G a r r i s o n D . R . a n d A n d e r s o n T . - E-learning in the 21st century: a framework
for
research and practice, Routledge, London, 2003
5. C r o s s J . A n d D u b l i n L . - Implementing e-learning, ASTD, USA, 2002
6. H o r t o n W . K . - Leading e-learning, ASTD, USA, 2001
7. P i s k u r i c h G . M . - The AMA handbook of e-learning: effective design,
implementation, and technology solutions, AMA, 1601 Broadway, NY, 2003