Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Condensatoare variabile
Condensatoarele variabile sînt componente a căror capacitate poate fi modificată între anumite limite
impuse de funcţionarea circuitelor electronice; sînt în general condensatoare de acord în circuite de
recepţionare a unui semnal radio sau în circuite oscilante.
Parametrii condensatoarelor variabile sînt similari cu cei ai condensatoarelor fixe: capacitatea nominală şi
toleranţa acesteia, tensiunea nominală şi tangenta unghiului de pierderi, coeficienţi de variaţie ai
capacităţii sub acţiunea temperaturii şi a altor factori ambianţi.
Trebuie menţionat că prin capacitate nominală se înţelege de regulă valoarea maximă, Cmax, pe care o
poate avea capacitatea condensatorului variabil. Capacitatea minimă reprezintă valoarea minimă a
capacităţii ce se poate obţine la bornele condensatorului; valorile obişnuite sînt de ordinul (0,05÷0,2)
Cmax.
Parametrii specifici pentru condensatoarele variabile sînt: legea de variaţie a capacităţii şi momentul de
rotaţie. Legea de variaţie este definită de funcţia:
C = f(Cmin, Cmax, φ)
unde φ reprezintă, în radiani, grade sau procente, poziţia relativă a rotorului faţă de stator. Legea de
variaţie poate fi: liniară, logaritmică sau o funcţie directă sau inversare gradul 2, în funcţie de domeniul de
aplicaţie (aparate de măsură sau radiotehnică) şi de parametrul care interesează în circuit (frecvenţă,
lungime de undă).
Momentul de rotaţie al armăturii mobile caracterizează uşurinţa şi siguranţa reglării capacităţii; în mod
obişnuit, valoarea acestuia nu depăşeşte 500 μNm.
Condensatorul variabil cu aer (cel mai răspîndit) este alcătuit din două părţi distincte, rotorul şi statorul:
lamelele statorului pătrund între bornele rotorului în funcţie de unghiul de rotaţie, variind suprafaţa şi deci
capacitatea condensatorului. Armăturile statorului şi rotorului sînt din aluminiu sau alamă, de grosime
(0,5÷1 mm); în funcţie de numărul de circuite care trebuie acordate simultan, condensatoarele variabile cu
aer se realizează cu 1÷3 secţiuni identice sau diferite.
Condensatoare veriabile
În figura 2.31 este ilustrat cel mai utilizat condensator variabil cu aer folosit la realizarea acordului la radioreceptoare;
este prezentat asamblat precum şi părţile lui componente: rotor, stator, lamelă de rotor, lamelă de stator. Se observă că
o astfel de componentă implică o construcţie mecanică complicată şi dificilă, cu gabarit mare, capacitate mică (avînd
ca dielectric aerul) şi pret de cost ridicat.
Pentru condensatoarele variabile care lucrează în regim de înaltă tensiune (de ordinul kilovolţîlor) se folosesc ca
dielectrici gaze electronegative (de exemplu hexaflorură de sulf, diclordiflormetan, hexafluoretan, octofluorciclobutan
sau tetraclorură de carbon) sau incinte vidate.
Pentru a creşte capacitatea specifică s-au folosit dielectrici solizi în construcţia condensatoarelor variabile: folii de
materiale sintetice termoplaste, plasate între rotor şi stator; condensatoarele variabile cu polistiren sau
politetrafloretilenă au dimensiuni mici se pot plasa pe cablaje imprimate.
Trimerii ceramici plani (figura 2.33) au un stator din ceramică pe care este depusă
prin serigrafie o armătură din argint; a doua armătură este depusă prin pulverizare
pe rotorul ceramic (cu proprietăţi dielectrice, ceramică tip II, uzual). Repere
mecanice permit suprapunefea rotorului peste stator şi rotirea acestuia,
suprafeţele de contact avînd o finisare cît mai bună.