2.

ELEMENTE DE CINEMATICA VIBRAȚIILOR

2.1. Reprezentarea vibrațiilor armonice

Vibrația armonicã definitã prin relația

x = A cos(t − ) (2.1.1)

este reprezentatã în fig. 2.1.1 (linie plinã).

Fig. 2.1.1. Reprezentarea graficã a funcției armonice.


Se constatã cã graficul acesteia este "întârziat" cu fațã de cel al funcției

A cost .
Viteza v și accelerația a au exprimãrile
 
v = x = − Asin (t −  ) = A cos  t −  +  (2.1.2)
 2

a = x = − A 2cos (t −  ) = A 2cos (t −  +  ) (2.1.3)

 
iar graficele acestora sunt în "avans" cu , respectiv cu fațã de cel al
2 
deplasãrii x.
Deplasarea x viteza v și accelerația a pot fi considerate și drept proiecțiile pe
axa Ox a unor vectori rotitori cu modulele egale respectiv cu A, A  și A  2 care
se rotesc cu viteza unghiularã  (fig. 2.1.2).
Rezultã
x = ON = Acos(t −  )
 
v = OP = Acos  t −  + 
 2
a = OQ = A cos(t −  +  )
2

11
 Dacã se considerã reprezentarea punctului M (fig. 2.1.2) în planul complex
atunci numãrul complex ce corespunde punctului M este

z = Aei(t − ) (2.1.4)

Fig. 2.1.2. Reprezentarea vibrațiilor armonice prin vectori rotitori.

Se obțin prin derivare expresiile:

z = iAei(t − ) = i z (2.1.5)

z = − A 2ei(t − ) = − 2 z (2.1.6)

și rezultã cã x, v, a reprezintã partea realã a deplasãrii, vitezei și accelerației

complexe, respectiv
x = Re ( z ) ; v = Re ( z ) ; a = Re ( z ) (2.1.7)

Mai rezultã
z = A; t −  = arg z (2.1.8)

Se deduce în final cã vibrațiile armonice pot fi reprezentate și cu ajutorul

numerelor complexe.

2.2. Compunerea vibrațiilor armonice coliniare sincrone

Considerãm vibrațiile sincrone

x1 = A1cos(t − 1 ); x2 = A2cos(t −  2 ) (2.2.1)

și suma lor, x = x1 + x2 care se mai poate scrie

12
 x = ( A1cos1 + A2cos2 ) cost + ( A1sin1 + A2sin2 ) sint

Rezultã cã deplasarea rezultantei x se poate scrie sub forma

x = A cos(t − ) (2.2.2)
unde
A cos = A1cos1 + A2 cos 2
(2.2.3)
A sin  = A1sin 1 + A2 sin  2

Din relațiile (2.2.3) rezultã expresiile

A = A12 + A22 + 2 A1 A2cos (1 − 2 ) (2.2.4)

A1sin 1 + A2 sin  2
tg = (2.2.5)
A1cos1 + A2 cos 2

și deci prin compunerea a douã vibrații armonice coliniare sincrone se obține o

vibrație coliniarã și sincronã cu acestea, amplitudinea și faza inițialã fiind date de
relațiile (2.2.4) și (2.2.5).
În cazul general prin compunerea a n vibrații coliniare sincrone se obține de
asemenea o vibrație sincronã și coliniarã cu acestea având amplitudinea A și faza
inițialã  definite prin relațiile

2 2
 n   n 
A =   Ak cosk  +   Ak sink  (2.2.6)
 k =1   k =1 

n
 Ak sin  k
tg = k =1 . (2.2.7)
n
 Ak cos k
k =1

2.3. Compunerea vibrațiilor armonice coliniare de pulsații puțin diferite

Considerãm vibrațiile

x1 = A1cos( 1t − 1 )
(2.3.1)
x2 = A2 cos(  2 t −  2 )

13
cu pulsații de valori apropiate, 1   2 ,( 1  2 ) și suma acestora

x = x1 + x2 (2.3.2)

1 +  2
Dacã notãm  = atunci
2
1 −  2  − 2
1 =  + , 2 =  − 1
2 2

și relațiile (2.3.1) devin

 − 2
x1 = A1cos( t − 1 + 1 t)
2
 − 2
x2 = A2 cos( t −  2 − 1 t)
2
Notând în continuare
 − 2
 1 = 1 − 1 t
2
(2.3.3)
1 −  2
 2 = 2 + t
2
rezultã
x1 = A1cos( t −  1 )
(2.3.4)
x2 = A2 cos( t −  2 )
și, deci
x = x1 + x2 = A cos(t − ) (2.3.5)

unde A și  sunt date de relațiile (2.2.4) , (2.2.5) , respectiv:

A= A12 + A22 + 2 A1 A2 cos( 1 −  2 ) (2.3.6)

A1sin  1 + A2 sin  2
tg = (2.3.7)
A1cos 1 + A2 cos 2
sau
A = A12 + A22 + 2 A1 A2cos 1 − 2 − (1 − 2 ) t  (2.3.8)

14
   − 2    + 2 
A1sin  1 − 1 t  + A2sin  2 + 1 t
tg =  2   2  (2.3.9)
 1 − 2   1 + 2 
A1cos  1 − t  + A2cos  2 + t
 2   2 

Relația (2.3.5) aratã cã vibrația rezultantã este modulatã în amplitudine,

2
amplitudinea A fiind o funcție periodicã de perioadã TA = .
1 −  2
Din relația (2.3.8) mai rezultã inegalitatea:

A1 − A2  A  A1 + A2 (2.3.10)

și reprezentarea vibrației rezultante este datã în fig. 2.3.1.

Fig. 2.3.1. Fenomenul de bãtãi.

Fenomenul în care vibrațiile într-un interval de timp se amplificã, iar în altul

se micșoreazã se numește fenomenul de bãtãi.
Rezultã în concluzie cã la compunerea vibrațiilor coliniare de pulsații puțin
diferite apare fenomenul de bãtãi.

2.4. Compunerea vibrațiilor armonice ortogonale

A. Vibrații cu pulsații egale

Considerãm cã un punct material M vibreazã pe douã direcții ortogonale dupã

legile de mișcare
x = Acost (2.4.1)

15
 y = Bcos (t −  ) (2.4.2)

Traiectoria punctului M se obține prin eliminarea parametrului t din expresiile

(2.4.1) și (2.4.2). Din relația (2.4.1) se obține

x
cost = (2.4.3)
A
iar din (2.4.2) rezultã succesiv

y
= costcos + sin tsin 
B
xB (2.4.4)
y − B costcos y− cos
sin t = ; sin t = A
B sin  B sin 

Ridicând la pãtrat relațiile (2.4.3) și (2.4.4) prin însumare rezultã expresia

x2 y2 2 xy cos
+ − = sin 2  (2.4.5)
2 2 AB
A B

care reprezintã ecuația unei elipse înscrisã în dreptunghiul de semiaxe A, B (fig.

2.4.1). În funcție de diferite valori ale unghiului  se obțin reprezentãrile din fig.
2.4.1.
y y y y y

B O O O O O
B x x x x x

A A

Fig. 2.4.1. Compunerea vibrațiilor ortogonale de aceeași frecvențã.

Se constatã cã pentru  = 0 ,  =  elipsa degenereazã într-un segment de

dreaptã.

B. Vibrații de pulsații diferite

Fie:
x = Acos1t; y = Bcos (2t −  ) (2.4.6)

16
cele douã vibrații ortogonale.
1
Dacã raportul este un numãr rațional atunci punctul material se va mișca
2
pe o curbã închisã trecând prin aceleași poziții cu aceleași viteze și accelerații dupã
2 2
un timp T egal cu cel mai mic multiplu comun al perioadelor T1 = , T2 = .
1 2
1
Astfel de curbe se numesc figurile lui Lissajous. Dacã nu este un numãr
2
rațional atunci figurile Lissajous nu mai sunt curbe închise. În figura 2.4.2 sunt
1
reprezentate aceste figuri funcție de defazajul  și de raportul întreg .
2
   3
1 0 
4 2 4
1

1:1

1:2

1:3

1:4

Fig. 2.4.2. Figurile Lissajous.

2.5. Analiza armonicã (analiza în frecvență)

A. Transformata Fourier. Densitatea spectralã a unei funcții

17
 Fie funcția f ( t ) periodicã cu perioada principalã To . Se știe cã dacã aceastã
funcție îndeplinește condițiile lui Dirichlet (are discontinuitãți în numãr finit și
numai de prima spețã iar numãrul de extreme este deasemenea finit) atunci se poate
dezvolta în serie Fourier complexã sub forma


f ( t ) =  Cnein ot (2.5.1)
n =−
unde
2
o = (2.5.2)
To

To /2
1
Cn =
To 
−To /2
f (t )e−inot dt (2.5.3)

Coeficienții Cn se bucurã de proprietatea

C−n = Cn (2.5.4)

unde Cn este conjugatul numãrului complex Cn și deci

C−n = Cn = Cn (2.5.5)

Spectrul funcției f ( t ) se obþine prin reprezentarea valorilor Cn pentru

fiecare pulsație (frecvențã) (fig. 2.5.1).

|Cn| axa amplitudinilor

|C |
0
|C |
1 |C |
2

-n  0 ........ -4  0 -2  0 0 2 0 4 0 ........ n 0
-3  0 - 0 0 3 0

Fig. 2.5.1. Spectrul unei funcþii periodice.

Acest grafic evidențiazã faptul cã este simetric fațã de axa amplitudinilor și cã

spectrul unei funcții periodice este un spectru discret (de linii).
18
 Rezultã cã o funcție periodicã f ( t ) se poate descrie și prin spectrul de
frecvențã - reprezentarea spectralã fiind esențialã în acest sens.
O mãsurã a energiei este datã de valoarea medie pãtraticã pe o perioadã

To /2
1
f 2 (t ) =
To 
−To /2
f 2 (t )dt (2.5.6)

care conform cu teorema lui Perseval se scrie

 2
f 2 ( t ) =  Cn (2.5.7)
n =−

Di relațiile (2.5.1) - (2.5.3) rezultã expresia

 To /2
1
f (t ) =
2
 e
n =−
o
ino
 f (t )e −inot dt (2.5.8)
−To /2

care redã dezvoltarea unei funcții periodice în serie Fourier.

19