5.

Proiectarea arborilor

Proiectarea arborilor pentru un reductor cilindric este un aspect important în dezvoltarea și

construcția acestui tip de echipament mecanic. Arborii reductorului au rolul de a transmite
puterea și cuplul între componentele reductorului, precum roțile dințate și carcasele. Proiectarea
lor trebuie să țină cont de mai mulți factori pentru asigurarea funcționării corecte și a fiabilității
reductorului. Iată câțiva pași importanți în proiectarea arborilor pentru un reductor cilindric:
1. Calculează cerințele de cuplu: Pentru a proiecta un arbore adecvat, trebuie să cunoști
cuplul pe care reducetorul va transmite. lucru implicat evaluarea momentului de roțile
dințate ale reductorului în aceste condiții diferite de încărcare, precum și momentele de
pornire, momentele de frânare și momentele de funcționare continuă.
2. Selectează materialul: Materialul din care este fabricat arborele este crucial pentru
rezistența și durabilitatea acestuia. Selectează un material adecvat, cum ar fi oțelul sau alte
ele speciale, în funcție de cerințele de încărcare și de mediu.
3. Calculul diametrului arborelui: Utilizează ecuațiile de proiectare a arborilor pentru a
determina diametrul necesar al arborelui în funcție de cuplu, material și lungimea
arborelui. Aceste ecuații se bazează pe teoria rezistenței materialelor.
4. Calculul factor de siguranță: Arborele trebuie să aibă un factor de siguranță adecvat
pentru a evita rupea sau deteriorarea prematură. Factorul raportării de siguranță a se
calculează prin capacități de rezistență arborelui la cuplul maxim prevăzut.
5. Proiectarea conexiunilor: Arborele trebuie să fie conectate la roțile dințate și alte
componente ale reducerii. Acest lucru implică proiectarea filetelor sau altor conexiuni,
precum și a suporților pentru rulmenți sau lagăre.
6. Verificarea deformărilor și vibrațiilor: Arborele trebuie să fie proiectate pentru a minimiza
deformările și vibrațiile în timpul funcționării. Aceasta implică evaluarea rigidității
arborelui și a posibilelor rezonanțe.
7. Inspectarea și testarea: După ce arborele este construit, acesta trebuie inspectat și testat
pentru a se asigura că respectă toate specificațiile de proiectare și că este sigur de utilizare
în aplicația sa.
Proiectarea arborilor pentru un reductor cilindric este un proces complex care necesită
cunoștințe solide în domeniul ingineriei mecanice. Este important să colaborezi cu ingineri
experimentați și să utilizezi software special pentru a realiza calculele și simulările necesare în
proiectare.
Proiectarea arborilor pentru un reductor cilindric este o parte crucială a proiectării unui astfel
de sistem mecanic. Arborii trebuie să fie dimensionați și proiectați pentru a rezista la sarcinile și
solicitările specifice ale reductorului, asigurând în același sistem și timp o funcționare eficientă
fără probleme a întregului. Iată câțiva pași importanți în procesul de proiectare a arborilor pentru
un reductor cilindric:
1. Specificațiile reducerii:
 În primul rând, trebuie să cunoașteți specificațiile reducerului cilindric cu care să
lucrați, cum ar fi raportul de transmitere, cuplul de ieșire, viteza de intrare și alte
cerințe de proiectare.
2. Analiza solicitărilor:
 Determinați solicitările la care vor fi supuși arborii în timpul funcționării, cum ar
fi forța de torsiune, momentul de îndoire, și tensiunile și deformările problemei.
3. Selectați materialul:
  Alegeți un material adecvat pentru arbori, luând în considerare rezistența la
torsiune, rezistența la îndoire, rezistența la uzură și alte proprietăți mecanice
necesare.
4. Dimensiunea arborilor:
 Dimensionați arborii pentru a se potrivi cu cerințele de sarcină, formule și tehnici
de inginerie, cum ar fi teoria elasticității și teoria rezistenței materialelor.
Asigurați-vă că arborii sunt suficient de puternici pentru a rezista solicitărilor, dar
evitați supra-dimensionarea inutilă.
5. Designul geometric:
 Proiectați geometria arborilor, inclusiv diametrul, lungimea și profilele necesare
pentru a se potrivi cu componentele reductorului.
6. Calcularea rulmenților:
 Alegeți și dimensionați rulmenții adecvați pentru a susține arborii în timpul
funcționării. Asigurați-vă că aceștia pot gestiona sarcinile axiale și radiale
probleme.
7. Verificări și simulări:
 Realizați verificări și simulări pentru a asigura că arborii vor funcționa și în
siguranță sub sarcinile necesare. Utilizați software de analiză structurală sau CAD
(Computer-Aided Design) pentru a efectua aceste simulări.
8. Fabricația și asamblarea:
 După ce ați finalizat proiectarea, asigurați-vă că arborii sunt fabricați cu precizie și
că sunt asamblați corect în reductor.
9. Testare și inspecție:
 Testați și inspectați arborii și întregul reductor pentru a vă asigura că funcționează
corect și în siguranță.
10. Monitorizare în timpul funcționării:
 În timpul funcționării, monitorizării periodice starea arborilor și efectuați
întreținere preventivă pentru a preveni eventualele probleme.
Este important să lucrați cu experiență în proiectarea mecanică și să utilizați software de
proiectare și simulare adecvată pentru a vă asigura că arborii sunt proiectați și dimensionați
corect pentru îndeplinirea cerințelor reductorului cilindric.
Date :
- Arborele de intrare M t1 ;
- Arborele intermediar M t 2 ;
- Arborele de ieșire M t 3 .
- Turațiile n1,n2,n3.

Clasificare
Arborii drepţi se folosesc în construcţia tuturor transmisiilor mecanice. Ei sunt organe de maşini cu
mişcare de rotaţie, destinate transmiterii momentului de torsiune dinspre elementele conducătoare ale
mecanismelor maşinii către cele conduse. Rolul funcţional pune în evidenţă solicitarea de torsiune însoţită
de o solicitare de încovoiere, cauzată de forţele cu care acţionează organele susţinute asupra arborilor. Deşi
solicitările la încovoiere pot fi uneori mari, totuşi, ceea ce îi caracterizează şi îi deosebeşte de osii este
solicitarea lor la torsiune.
Osiile sunt organe de maşini destinate sprijinirii altor organe, cu mişcare de rotaţie, oscilatorie sau care
se află în repaus, fără a transmite momente de torsiune. Definirea rolului funcţional al osiilor pune în
evidenţă solicitarea principală a acestora – încovoierea. Osiile de lungime mică se mai numesc şi bolţuri.
 Clasificarea osiilor şi arborilor se prezintă în schema de mai jos.

Arborii şi osiile sunt organe de maşini cu largă utilizare în construcţia maşinilor (arborii transmisiilor
mecanice, arborii maşinilor – unelte sau ai maşinilor electrice etc., respectiv osiile vehiculelor feroviare,
rutiere etc.).
Importanţa deosebită a arborilor în construcţia maşinilor justifică atenţia ce se acordă la calculul şi
construcţia lor. În ceea ce urmează se studiază arborii drepţi cu secţiune circulară, organe cu o largă
răspândire în construcţia de maşini.
Ca date iniţiale în proiectarea şi construcţia arborilor sunt: momentul de torsiune pe care îl transmite
prin organele de legătură şi turaţia acestuia.
În proiectarea arborilor se urmăresc următoarele etape:

5.1. Materialul arborilor

Materialele cele mai uzuale pentru construcţia arborilor sunt oţelurile carbon de uz general STAS
500 (OL42, OL50, OL60) pentru solicitări uşoare. Pentru solicitări medii şi cerinţe de durabilitate pentru
fusuri se folosesc oţelurile carbon de calitate cu tratament termic de îmbunătăţire OLC35, OLC45, OLC50
STAS 880. Pentru arbori cu solicitări importante sau se impun restricţii deosebite de gabarit şi greutate se
folosesc oţelurile aliate STAS 791 (41MoCr11, 41CrNi12, 18MnCr10, 13CrNi30 ). Dacă unele piese se
execută dintr-o bucată cu arborele, atunci şi arborele se face în mod normal din materialul piesei respective.
(ex. arbore pinion).
Arborii de dimensiuni mari sau arborii de formă complicată pot fi executaţi din fontă cu grafit
nodular (STAS 6071), sau fontă maleabilă (STAS 569). Fontele au rezistenţă mecanică mai scăzută decât
oţelurile, dar au o sensibilitate mai redusă faţă de efectul de concentrare a tensiunilor şi o capacitate mai
bună de amortizare a vibraţiilor.
Alegerea semifabricatului şi a tehnologiei de execuţie este determinată de dimensiunile şi rolul
funcţional al arborelui, respectiv al numărului necesar de bucăţi.
 Pentru serie mică, arborii de dimensiuni mici se fabrică din bare laminate cu forjare ulterioară sau
prelucrare mecanică directă, iar arborii de dimensiuni mari se execută prin forjare din lingouri. La serii mari
şi de masă, pentru arbori de dimensiuni mici se foloseşte forjarea în matriţe.
La alegerea materialelor, a tehnologiei de fabricaţie şi a formei arborilor trebuie să se aibă în vedere
următoarele :
a. Folosirea oţelurilor de mare rezistenţă impune evitarea sau cel puţin reducerea concentratorilor de
tensiuni, deoarece, efectul de creştere a rezistenţei la oboseală este anulat de creşterea sensibilităţii
oţelului la concentratori.
b. Deoarece modulul de elasticitate este practic acelaşi pentru toate oţelurile, utilizarea de mare
rezistenţă în cazul arborilor la care capacitatea portanţă este limitată de rigiditate nu este raţională.
c. Pentru a mări capacitatea portantă a arborilor, trebuie mărită, în primul rând, rezistenţa acestora la
oboseală.

5.2. Criterii de calcul

Criteriile folosite în calculele de proiectare iau în considerare atât aspectele de rezistenţă a osiilor şi
arborilor, cât şi cerinţele impuse de funcţionarea corectă a organelor montate pe acestea.
Dintre criteriile de rezistenţă, pentru majoritatea cazurilor hotărâtoare este rezistenţa la solicitări
variabile. În cazul arborilor cu funcţionare lentă, supuşi la suprasarcini, criteriul de calcul este capacitatea
portantă la suprasarcini, pentru evitarea deformaţiilor plastice.
Condiţiile de funcţionare corectă a organelor de maşini montate pe osii şi arbori impun, de
asemenea, efectuarea de calcule de rigiditate şi vibraţii.
Proiectarea arborilor se desfăşoară în următoarea succesiune : predimensionarea, pe baza unui
calcul simplificat de rezistenţă la torsiune sau la deformaţii ; stabilirea formei constructive, cu considerarea
condiţiilor funcţionale şi de montaj ; verificarea la oboseală, verificarea la deformaţii şi la vibraţii.

A. Arborele de intrare
A1 Alegerea materialului
Arborii reductor cilindric sunt componente în transmisii mecanice pentru a schimba direcția și
viteza de rotație a unui ax. Aceștia sunt utilizate în diverse aplicații industriale și mașini, inclusiv
în mașini industriale, echipamente agricole, automobile și multe altele.
Materialele pentru a fabrica reducetorilor cilindrici pot varia în funcție de cerințele specifice
ale aplicației și de mediul în care aceștia funcționează. Unele dintre materialele comune pentru
arborii reductorilor cilindrici includ:
1. Oțel: Oțelul un material comun pentru arborii reductorilor cilindrici carbon rezistenței sale
la uzură și durabilități. Este folosit într-o gamă largă de aplicații industriale.
2. Oțel inoxidabil: Oțelul inoxidabil este preferat în aplicații unde rezistența la coroziune
este esențială. Acesta este folosit în industria alimentară, industria chimică și alte medii
agresive.
3. Aliaje speciale: În unele aplicații, pot fi folosite în altele speciale pentru a obține
proprietăți mecanice și termice specifice. Aliajele din bronz, cupru-niche, ti sau altele pot
fi folosite în funcție de aluminiu cerințe.
4. Plăci cu înveliș din material plastic: Pentru aplicații unde reducerea zgomotului și a
vibrațiilor este importantă, arborii reductorilor cilindrici pot avea plăci cu înveliș din
material plastic, care acționează ca izolatori și reduce fricțiunea.
Este important să se aleagă materialul corect pentru arborii reductorilor cilindrici în funcție
de cerințele specifice ale aplicației, precum și de factorii de mediu, încărcare și durabilitate. De
asemenea, tratamentele termice pot fi aplicate pentru a asigura rezistența și durabilitatea acestor
componente.
Se alege materialul ca in capitolul A4 Alegerea materialului, a tratamentului termic şi al
tehnologiei de execuţie a roţilor dinţate
de la angrenaje
Se alege materialul cu precizările:
- materialul ales;
- tratamentul termic;
- rezistența la rupere  r ;
- rezistența la curgere  c ;
- tensiunile limită pentru încovoiere  flim ;
- tensiunile limită la contact  hlim .
- rezistența admisibilă la torsiune  at
Materilele recomandate în construcţia arborilor sunt oţelurile carbon de uz general OL
42,OL50,OL60 STAS500/2-80, oţelurile de calitate OLC 25, OLC 35, OLC 45,STAS
880-80, oţelurile aliate pentru piese tratate termic 13CrNi30,15Cr08,18MoCr10 STAS
791-88.
Obs La arborele de intrare este de preferat să se adopte același material ca la pinionul z1
De exemplu
Arbore Material  r MPa   at MPa   ai MPa 
Arbore 1 41MoCr11 600 12-35 230
Arbore 2 41MoCr11 600 12-35 230
Arbore 3 OLC45 450 12-25 150

A2 Forțele care acționează în arbori şi schematizarea reazemelor

Un reductor este un dispozitiv mecanic folosit pentru a reduce viteza de rotație a unui arbore
de intrare și pentru a crește momentul sau cuplul de ieșire. Arborii unui reductor pot fi supuși la
diverse tipuri de forțe și momente, în funcție de aplicația specifică și de tipul de reductor. Iată
câteva dintre forțele și momentele care acționează în arborii unui reductor:
1. Momentul de intrare: Aceasta este forța rotativă sau momentul care acționează la arborele
de intrare al reductorului. Momentul de intrare poate fi produs de un motor sau altă sursă
de putere mecanică.
2. Momentul de ieșire: Momentul de ieșire este momentul sau cuplul produs la arborele de
ieșire al reductorului. Acesta este momentul redus în comparație cu momentul de intrare,
datorită reducerii de viteză.
3. Forțele radiale: Acestea sunt forțele care acționează radial pe arborele reductorului și care
pot fi cauzate de încărcări laterale sau de rotația asimetrică a elementelor interioare ale
reductorului.
4. Forțele axiale: Forțele axiale acționează în direcția axei arborelui și pot fi cauzate de
încărcări axiale, cum ar fi presiuni sau tracțiunea exercitată asupra arborelui.
5. Cuplurile de torsiune: Cuplurile de torsiune sunt momente aplicate care încearcă să
rotească arborele în jurul axei sale. Acestea pot fi cauzate de momente de încovoiere sau
de transmiterea de putere prin reductor.
6. Forțele de presiune și tracțiune: În funcție de tipul și configurația reductorului, pot apărea
forțe de presiune sau tracțiune pe arborele sau elementele sale de legătură. Acestea pot
 apărea în special în reductoarele cu angrenaje elicoidale sau în alte tipuri de mecanisme
de transmisie.
Pentru a asigura funcționarea corectă și durabilitatea unui reductor, este important să se ia în
considerare toate aceste forțe și momente în proiectarea și construcția acestuia. De asemenea,
lubrifierea adecvată și întreținerea periodică sunt esențiale pentru a prelungi viața utilă a unui
reductor și pentru a reduce uzura cauzată de aceste forțe și momente.

Pentru calculul arborilor este necesară cunoaşterea forţelor din angrenaje şi din alte
transmisii de putere cum ar fi: transmisii prin curele, prin lanţuri, prin fricţiune etc. Aceste forţe
sunt preluate de arbori şi de reazeme.
Sistemul de forţe care solicită arborele rezultă din interacţiunea acestuia cu organele
susţinute şi organele pe care se reazemă. Distribuţia forţelor de interacţiune este în general
neuniformă, pe lungimea suprafeţei de contact, fiind influenţată de tipul montajului, rigiditatea
pieselor montate etc. La arborii de gabarite foarte mari şi rotorii maşinilor rotative (electrice,
termice, hidraulice) se consideră şi greutatea arborelui şi a pieselor montate pe el.
Pentru efectuarea calculelor, modelul real al subansamblului arbore – elemente susţinute
– elemente de susţinere, se înlocuieşte cu modelul convenţional al unei grinzi plane, sprijinită
pe două sau mai multe lagăre şi încărcată cu sarcini concentrate.
Tipul şi poziţia reazemelor arborilor ţine seama de natura acestor rezeme. Astfel, în cazul
rulmenţilor montaţi câte unul în fiecare reazem, schematizarea arborelui se face printr-o grindă
sprijinită pe reazeme de tip articulaţie dispuse la mijlocul lăţimii rulmenţilor (fig. 5. 1), la lagărul
format din doi rulmenţi, rulmentul interior este mai încărcat, iar schematizarea este cea
reprezentată în figura 5.2 (schematizarea prin două reazeme este mai reală).
În cazul lagărelor cu alunecare se acceptă schematizarea din figura 5.3a, pentru lagăre
scurte şi rigide (l/d 0,75), sau pentru lagăre lungi (l/d0,75) se acceptă schematizarea din figura
5.3b.
Pentru reductor cilindric cu două trepte –schema desfăşurată sensul forţelor este prezentată in
figura 5.5 și pentru coaxială în figura 5.6

Fig. 5.1 Fig. 5.2

Forţele cu care acţionează organele susţinute asupra arborilor pot fi considerate ca rezultatul
însumării unor presiuni de contact, a căror distribuţie este neuniformă. Una dintre aceste
distribuţii a presiunilor este cea din figura 5.4. Considerarea acţiunii organului susţinut asupra
arborelui, sub forma unei sarcini concentrate (fig. 5.4b), constituie o schematizare care nu
denaturează sensibil rezultatele aducând însă substanţiale simplificări în derularea calculului
arborelui. Pentru calcule mai precise, se poate considera schematizarea din figura 5.4a.
 a b
Fig. 5.4
Fig. 5.3

Forţele care acţionează asupra arborilor sunt dispuse în plane diferite, ceea ce impune
pentru simplificarea stabilirii diagramelor de tensiuni, descompunerea aestora în două plane
perpendiculare. Schematizând arborele sub forma unei grinzi sprijinite pe reazeme convenţionale
se determină momentele încovoietoare în cele două plane şi se pot stabili în orice secţiune
tensiunile şi tensiunea rezultantă prin compunere geometrică.
În cazul când mai multe forţe se află în acelaşi plan, este recomandabil ca planul acestor
forţe să corespundă cu unul din planele de descompunere pentru simplificarea calculelor.
La un calcul foarte precis al arborilor, se recomandă ca distribuţia sarcinilor să fie
considerată cât mai aproape de cea reală, arborele calculându-se ca o grindă sprijinită pe reazeme
elastice.
 Schema 5.5 Reductor cilindric cu două trepte, schema desfăşurată

Schema 5.6 Reductor cilindric cu două trepte coaxial

Calculul forțelor din angrenaj:

Schema 5.6 Schema de încărcare a arborilor ” Reductor schema desfăşurată”
a) Arbore de intrare

b) Arbore secundar

c) Arbore de ieşire
Schema 5.6 Schema de încărcare a arborilor ”Reductor coaxial”

a) Arbore de intrare

b) Arbore secundar

c) Arbore de ieşire
 Calculul forțelor tangențiale:
2M t1
Ft1  Ft2  (5.1)
d w1
Calculul forțelor radiale:
tg n (5.2)
Fr1  Fr2  Ft1
cos 
Calculul forțelor axiale:
Fa1  Fa2  Ft1 tg (5.3)
Transmisia prin curele trepezoidale :
Calculul forței de întindere:
S a  Fu  1,5 (5.4)
Fu calculață cu formula (3.16)

A3 Stabilirea distanței dintre reazeme și a poziției forțelor față de reazeme

Încărcările transmise arborilor prin roţi dinţate, roţi de curea etc., se consideră ca forţe concentrate la
mijlocul pieselor respective.
Pentru determinarea reacţiunilor şi pentru construirea diagramei de momente este necesară
cunoaşterea distanţei dintre reazeme, precum şi poziţia forţelor şi momentelor concentrate faţă de reazeme.
Exemplificăm în figura 5.5 modul de calcul al acestor distanţe pentru un arbore de intrare într-un reductor
cilindric cu o treaptă. Aceste distanţe sunt:
 Fig.5.5 Forma arborelui de intrare
l  b1  W  2 x (5.5)
B W (5.6)
l1   (20...25)mm 
2 2
W b1 (5.7)
l2   x 
2 2
unde cota W este dată în tabelul 5.1.,B este lățimea roții de curea,b1 este lățimea roții dințate z1 și x=10 mm
Tabelul 5.1. Valorile cotei W(lățimea lagărului rulmentului)
Momentul de torsiune (Nmm) W (mm)
103 20 - 40
4 4 25 - 45
1 10 - 2. 10
2. 104 - 4. 104 25 - 50
4 4
4. 10 - 6. 10 25 - 55
6. 104 - 8. 104 30 - 55
8. 104 - 10. 104 30 - 60
5 5
1.10 - 2 10 . 30 - 70
2. 105 - 4. 105 40 - 80
4. 105 - 6. 105 45 - 85
5 5
6. 10 - 8. 10 50 - 90
8. 105 - 106 55 - 95

A4 Stabilirea forţelor care acţioneză pe arbori și detrminarea reacțiunilor în cele două

plane
În tabelul 5.2 sunt date relaţiile de calculare a forţelor din angrenaje
 Tabelul 5.2 Relaţii pentru calculul forţelor din angrenaje

F x  0  S a  Ft1  H 1  H 2 (5.8)

M 2  0  S a  l1  Ft1  l2  H 2  l  0 (5.9)
Ft1  l 2  S a  l1 (5.10)
H2 
l
Relația( 5.10 )introdusă în (5.8) se obține H1.
 F y  0  Fr1  V1  V2 (5.11)
dw1 (5.12)
M o  0  V2  l  Fa1 
2
 Fr1  l2  0

dw (5.13)
Fr1  l2  Fa1  1
V2  2
l
Introducând V2 în relația( 5.11) se obține V1.

Fig.5.6 Reprezentarea încărcărilor arborelui I,II,III și trasarea diagramelor de eforturi.

Fig.5.6 Reprezentarea încărcărilor arborelui II coaxial și trasarea diagramelor de eforturi.
Fig.5.6 Reprezentarea încărcărilor arborelui II desfășurat și trasarea diagramelor de eforturi
Fig.5.6 Reprezentarea încărcărilor arborelui III coaxial și trasarea diagramelor de eforturi.
 Fig.5.6 Reprezentarea încărcărilor arborelui III desfășurat și trasarea diagramelor de eforturi.

Se parcurg următoarele etape (v. fig. 5.9):

a. Determinarea reacţiunilor în lagăre, în două plane, dacă forţele exterioare acţionează în
plane diferite;
b. Determinarea momentelor încovoietoare MiV şi MiH date de componentele forţelor din
cele două plane perpendiculare, şi trasarea diagramelor de momente încovoietoare
corespunzătoare;
c. Se calculează şi se trasează momentul încovoietor rezultant, cu relaţia:
 M irezj  M iH 2j  M iV 2j , j =1,2, ... ,n (5.14)

d. Trasarea diagramei de variaţie a momentului de torsiune de-a lungul axei arborelui;

e. Se determină momentul echivalent de încovoiere după teoria de rezistenţă a tensiunii
tangenţiale maxime, cu relaţia:
M iech  j  M ij 2  M tj 2 , j =1, 2, ...,n (5.15)

în care  este un coeficient care se introduce pentru a ţine seama de faptul că ciclurile de variaţie a
solicitărilor la torsiune şi încovoiere sunt diferite. Momentul de încovoiere variază de obicei după
un ciclu alternant simetric, iar momentul de torsiune după un ciclu pulsatoriu, deci:
 aiIII (5.16)
 
 aiII
- tensiune admisibilă după ciclul pulsator, aiIII - tensiune admisibilă după ciclul alternant
aiII
simetric.
Valori recomandate pentru tensiunile admisibile aiIII, aiII şi aiI sunt date în tabelul 5.3.
Tabelul 5.3. Tensiuni admisibile pentru predimensionare [MPa]
Material r (Rm) aiI aiII aiIII
Oţel carbon 400 130 70 40
500 170 75 45
600 200 95 55
700 230 110 65
Oţel aliat 800 270 130 75
900 330 150 90
Oţel turnat 400 100 50 30
500 120 70 40
f. Calculul diametrelor arborelui în secţiunile cu valori (Miech)j corespunzătoare din
diagrama momentului de încovoiere echivalent se face cu relaţia:
32 M iechj (5.17)
dj  3
 aiIII

Dacă se utilizează o secţiune inelară, determinarea diametrului exterior se face prin adoptarea
unei anumite valori pentru diametrul interior sau pentru un anumit raport între diametre.
Model calcul reacțiuni pentru arbore de intrare
a) Reacțiuni în lagăre
Reacțiuni în plan orizontal
=>

RH1 = = N
RH2= Sa – RH1 + Ft1 = N
Reacțiuni în plan vertical
=>
RV1 = =N
RV3 = Fr1 – RV1 =
b) Momente de încovoiere
În plan orizontal
MiH1 = - Sa l0 = N m
MiH2 = - Sa (l0 + l1) + RH1 l1 = Nm
MiH3 = - Sa (l0 + l1) + RH1 l1 – Ft1 (l – l1) = Nm

În plan vertical
MiV1 = RV1 l1 = Nm
MiV2 = RV1 l1 + Fa = Nm
MiV3 = RV1 l1 + Fa – Fr1 (l - l1) = Nm
c) Momentul încovoietor rezultant
MiREZ =

MiREZ1 = = Nm

MiREZ2 = = Nm

MiREZ3 = = Nm
e) Momentul încovoietor echivalent
MiECH =

MiECH1 = = Nm

MiECH2 = = Nm

MiECH3 = = Nm
α=

Arbore intermediar
B1Materialele recomandate în construcţia arborilor sunt oţelurile carbon de uz general OL
42,OL50,OL60 STAS500/2-80, oţelurile de calitate OLC 25, OLC 35, OLC 45,STAS
880-80, oţelurile aliate pentru piese tratate termic 13CrNi30,15Cr08,18MoCr10 STAS
791-88.
De exemplu
Arbore Material  r MPa   at MPa   ai MPa 
Arbore 1 41MoCr11 600 12-35 230
Arbore 2 41MoCr11 600 12-35 230
Arbore 3 OLC45 450 12-25 150
B2 Forțele care actionează
Calculul forțelor tangențiale:

Fig. 5.7 Arbore secundar la un reductor cilindric cu două trepte

2M t 2
Ft 3  Ft 2  (5.18)
d w2
Calculul forțelor radiale:
tg n (5.19)
Fr3  Fr2  Ft1
cos 
Calculul forțelor axiale:
Fa3  Fa 2  Ft1 tg (5.20)
B3 Stabilirea distanței dintre reazeme și a poziției forțelor față de reazeme
Forma arborelui secundar este reprezentată in figura 5.9

l  b1  W  2 x (5.21)
B W (5.22)
l1   (20...25)mm 
2 2
W b1 (5.23)
l2   x 
2 2
unde cota W este dată în tabelul 5.1.,B este lățimea roții de curea,b1 este lățimea roții dințate z1 și x=10 mm
Tabelul 5.1. Valorile cotei W(lățimea lagărului rulmentului)
Momentul de torsiune (Nmm) W (mm)
103 20 - 40
4 4 25 - 45
1 10 - 2. 10
4 4
2. 10 - 4. 10 25 - 50
4. 104 - 6. 104 25 - 55
4 4
6. 10 - 8. 10 30 - 55
8. 104 - 10. 104 30 - 60
1.105 - 2 105. 30 - 70
5 5
2. 10 - 4. 10 40 - 80
 4. 105 - 6. 105 45 - 85
6. 105 - 8. 105 50 - 90
8. 105 - 106 55 - 95

Fig. 5.9 Model de reprezentare a diagramelor pentru un arbore

B=lățimea roții de curea; din capitolul se adoptă:

B= …… mm
a=distanța de la roata de curea la carcasă; se recomandă: 𝑎=20÷25 𝑚𝑚; se adoptă
a=… mm
W=lățimea carcasei
x = distanța dintre piesele în mișcare; se recomandă 𝑥=10÷15 𝑚𝑚
𝑏3=𝑙ăț𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑟𝑜ț𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛ț𝑎𝑡𝑒 3,𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑛𝑔𝑟𝑒𝑛𝑎𝑗𝑢𝑙 𝑧3−𝑧4; s-a determinat:
𝑏2=𝑙ăț𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑟𝑜ț𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛ț𝑎𝑡𝑒 3,𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑛𝑔𝑟𝑒𝑛𝑎𝑗𝑢𝑙 𝑧1−𝑧2; s-a determinat:
l1 = = 93,579 mm
l2 = = 272,141 mm
l= W + 2x + b2 + b3 = 437,123 mm
Model calcul reacțiuni pentru arbore de intermediar
a) Reacțiuni în lagăre
Reacțiuni în plan orizontal
=>

RH0 = =
RH3= – RH0 + Ft2 – Ft3 =

Reacțiuni în plan vertical

=>

RV0 = =
RV3 = Fr2 – Fr3 – Rv0 =
b) Momente de încovoiere
În plan orizontal
MiH1 = RH0 l1 =
MiH2 = RH0 l2 - Ft2 (l2 – l1) =
MiH3 = RH0 l – Ft2 (l – l1) + Ft3 (l – l2) =
În plan vertical
MiV1 = RV0 l1 =
MiV2 = RV0 l1 - Fa2 - Fr2 (l2 – l1) =
MiV3 = RV0 l – Fr2 (l – l1) + Fr3 (l – l2) =
c) Momentul încovoietor rezultant
MiREZ =

MiREZ1 = =

MiREZ2 = =

MiREZ3 = =
e) Momentul încovoietor echivalent
MiECH =
α= 0,6
MiECH1 = =
MiECH2 = =

MiECH3 = =
f) Diametrul arborelui intermediar
d= =, se adoptă d=

Arborele de ieșire
Ca date iniţiale în proiectarea şi construcţia arborilor sunt: momentul de torsiune pe care îl
transmite prin organele de legătură şi turaţia acestuia.
41 MoCr 11
= 950 MPa
= 750 MPa
Criteriile folosite în calculele de proiectare iau în considerare atât aspectele de rezistenţă a
arborilor, cât şi cerinţele impuse de funcţionarea corectă a organelor montate pe acestea.
Dintre criteriile de rezistenţă, pentru majoritatea cazurilor hotărâtoare este rezistenţa la
solicitări variabile. În cazul arborilor cu funcţionare lentă, supuşi la suprasarcini, criteriul de
calcul este capacitatea portantă la suprasarcini, pentru evitarea deformaţiilor plastice.

Forţele care acţionează pe arbori şi schematizarea reazemelor

Pentru calculul arborilor este necesară cunoaşterea forţelor din angrenaje şi din alte
transmisii de putere cum ar fi: transmisii prin curele, prin lanţuri, prin fricţiune etc. Aceste
forţe sunt preluate de arbori şi de reazeme.
Forțele din angrenaj
Ft3=Ft4=
Fr3=Fr4=Ft1 =
Fa3=Fa4= Ft1 tg =
Predimensionarea arborilor
Având în vedere că pentru calculul arborilor în prima fază nu se cunosc lungimile dintre
reazeme şi ca urmare nu se pot determina momentele de încovoiere, se execută un calcul
aproximativ al secţiunii arborelui numai la solicitarea de torsiune cu relaţia:
B=lățimea roții de curea;
a=distanța de la roata de curea la carcasă; se recomandă: 𝑎=20÷25 𝑚𝑚; se adoptă
W=lățimea carcasei
x = distanța dintre piesele în mișcare; se recomandă 𝑥=10÷15 𝑚𝑚
𝑏4=𝑙ăț𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑟𝑜ț𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛ț𝑎𝑡𝑒 4,𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑛𝑔𝑟𝑒𝑛𝑎𝑗𝑢𝑙 𝑧3−𝑧4; s-a determinat:
l2 = = mm
l= 2l2

Model calcul reacțiuni pentru arbore de ieșire

a) Reacțiuni în lagăre
Reacțiuni în plan orizontal
=>
RH0 = = N
RH3= – RH0 + Ft4 = N
Reacțiuni în plan vertical
=>

RV0 = = N
RV3 = Fr4 – RV0 = N
b) Momente de încovoiere
În plan orizontal
MiH2 = RH0 l2 = N mm
MiH3 = RH0 l – Ft4 (l – l2)

În plan vertical
MiV2 = RV0 l2
MiV3 = RV0 l - Fa4 – Fr4 (l – l4)
c) Momentul încovoietor rezultant
MiREZ =

MiREZ2 =

MiREZ3 =
e) Momentul încovoietor echivalent
MiECH =
α= 0,6
MiECH2 =

MiECH3 =

5.3. Proiectarea formei arborelui

Forma constructivă a arborelui rezultă din secţiunile de bază ale căror diametre au fost
determinate anterior şi din modificările care se aduc, ţinând seama de organele de maşină care se
aplică pe arbore, de montajul, fixarea axială şi solidarizarea lor.
În unele cazuri se construiesc arbori drepţi pe care sunt fixate în consolă roţi dinţate sau roţi pentru
transmisii cu lanţ sau curea, ceea ce provoacă tensiuni mari în arbore şi totodată descentrarea organelor de
maşini fixate pe arbore faţă de axa geometrică de simetrie a lagărelor. Modul de fixare a organelor de maşini
pe arbore ca şi tipul lagărelor influenţează forma arborelui.
Forma arborelui se stabileşte pe baza diametrelor adoptate cu considerarea condiţiilor
impuse de rolul funcţional, tehnologia de execuţie şi montaj. Dacă arborele are mai multe canale de pană
pe lungimea lui, acestea se dispun pe aceeaşi generatoare. Prezenţa canalelor de pană slăbeşte secţiunea
arborelui, ceea ce impune mărirea diametrelor tronsoanelor respective, cu 4% în cazul unei singure pene şi
cu 8% dacă se folosesc două pene aşezate diametral. Dimensiunile canalului de pană din arbore se aleg
STAS.
 Fig. 5.10.Forma arborelui

Observaţie: Diametrele se calculează pentru fiecare punct caracteristic al arborelui, utilizându-se

relaţiile:
- dacă pe porţiunea respectivă Mij ≠ 0 şi Mtj ≠ 0
32M ejchj (5.17)
dj  3
 ai ( 1)

unde: Mej - momentul încovoietor echivalent în punctul respectiv, în N.mm;

σai (-1) - tensiunea admisibilă la încovoiere pentru un ciclu alternant simetric, în MPa, dată în
tabelul 5.4.
tabelul 5.4

(5.18)

- dacă pe porţiunea respectivă Mij=0 şi Mtj≠ 0

(5.18)

în care: Mtj- momentul de torsiune în punctul respectiv, în N.mm; τat(0) - tensiunea admisibilă la
torsiune pentru ciclu pulsator, în MPa, dată în tabelul 5.4. Diametrele calculate cu relaţiile de mai
sus se rotunjesc la valori imediat superioare, de preferinţă din şirul de valori cuprinse în STAS
8724/2-84 se adoptă din următoarea gamă standardizată: 18; 19; 20; 22; 24; 25; 28; 30; 32; 35; 38;
40; 42; 45; 48; 50; 55; 56; 60; 65; 70; 71; 75; 80; 85; 90; 95; 100 (extras din STAS 8724/2-84)

5.4.Verificarea arborilor

Arborii fiind organe de maşini de mare importanţă în construcţia maşinilor şi aparatelor cărora li se
impun siguranţă în funcţionare, este evident că buna funcţionare este dictată şi de rigiditatea lor şi nu numai
de o corectă dimensionare la rezistenţă.
Pentru aceleaşi motive se impune verificarea arborilor la oboseală şi la vibraţii.

5.4.1. Verificarea la oboseală

Verificarea la oboseală este în primul rând verificarea formei arborelui. Prin urmare, la oboseală se
vor verifica în special secţiunile unde există concentrări importante de tensiuni iar solicitările acţionează cel
puţin 103 .... 104 cicluri.
Prin verificarea la oboseală se ţine seama de un număr însemnat de factori ce influenţează
capacitatea portantă a arborelui: material, prelucrare, formă, dimensiune, condiţii de exploatare, felul
ciclului de solicitare etc.
Verificarea la oboseală constă din determinarea coeficienţilor de siguranţă faţă de tensiunile normale şi cele
tangenţiale şi compunerea coeficienţilor de siguranţă parţiali într-un coeficient de siguranţă global.
Coeficienţii de siguranţă parţiali se pot calcula după diverse metode: Serensen, Soderberg, Schmidt,
Buzdugan. În general se adoptă criteriul R=ct. Se utilizează schematizarea SODERBERG, cu relaţiile :
1 1
c  ; c 
 K  v  m  K  v  m (5.19)
 
    1  cr    1  cr

Pentru metoda SERENSEN, relaţiile lui c şi c sunt :

 1  1
c  ; c 
 K  K (5.20)
 v    m     m
    v

(14.9)
 K ,  K -factorul concentratorului de tensiune,funcție de solicitare , se aleg din tabelele
5.5.,5.6.,5.7.,5.8.
 ,  -coeficienţi de mărime (tabelul 5.9);
 , -coeficienţi tehnologici (tabelul 5.10);

Coeficientul de siguranţa global este :

c c
c  ca
c2  c2 (5.21)

Coeficientul de siguranţă admisibil are următoarele valori:

ca= 1,3 ... 1,5 - pentru condiţii de funcţionare şi solicitări cunoscute precis;
ca= 1,5 ... 2,5 - pentru arbori foarte importanţi.
Dacă dimensionarea arborelui s-a efectuat în condiţii de rigiditate pot rezulta valori mari pentru
coeficientul de siguranţă global.
 -1 , -1 - tensiuni de oboseală pentru ciclul alternant simetric, şi se recomandă:

0,43 r -pentru oţelurile carbon (OL şi OLC);

-1=
0,35 r + (70 ... 120) MPa, pentru oţelurile aliate.

-1 = (0,5 ... 0,58) -1

Tensiunile critice  cr şi  cr ale materialului sunt limitele de curgere (  02 şi  02 ) pentru materialele
tenace şi rezistenţele de rupere (  r şi  r ) pentru materialele fragile. (  02  (0,6... 0,65) 02 ).
v ,v - amplitudinea ciclului de solicitare la încovoiere respectiv torsiune, daţi de relaţiile
   min M
 v  max   max  i
2 Wz (5.22)
Ciclul alternant simetric

 max   min M (5.23)

v   max  t
2 2 2W p
Ciclul pulsator

m ,m - media ciclului de solicitare:

 max   min
m  0
2 (5.24)
 max    min

 max   min  max

m   v
2 2 (5.25)

 ,  - coeficienţi, se aleg din tabelul 5.11.

În cazul în care într-o secţiune lucrează concomitent mai mulţi concentratori, în calcul se introduce
coeficientul de concentrare corespunzător concentratorului cel mai periculos.
Dacă rezultă că arborele nu rezistă la oboseală, mai întâi se încearcă micşorarea valorii
concentratorului de tensiune şi după aceea se trece la mărirea diametrului arborelui.

5.4.2. Verificarea arborilor la deformaţii

Limitarea deformării arborilor este impusă de condiţiile de funcţionare: rolele sau bilele rulmenţilor
să nu se înţepenească în inele datorită deformării, presiunea dintre dinţii roţilor dinţate montate pe arborii
respectivi să se repartizeze uniform etc.
După modul de acţionare al forţelor şi momentelor deformaţiile arborilor pot fi : de încovoiere sau
flexionale, produse de forţe transversale sau de forţe axiale excentrice ; de răsucire sau torsionale, ca efect
al acţiunii momentelor de răsucire şi axiale.
Verificarea se efectuează numai pentru deformaţiile flexionale şi torsionale ; prezenţa unor
eventuale deformaţii axiale influenţează nesemnificativ comportarea transmisiilor şi lagărelor.

a. Verificarea la deformaţii flexionale

 Calculul deformaţiilor la arbori este în general un calcul de verificare, prin care se atestă că
deformaţiile efective (săgeţi sau unghiuri de rotire) nu depăşesc valorile maxim admisibile.
Calculul deformaţiilor la încovoiere înseamnă verificarea în secţiunile care interesează a relaţiilor
fj  faj sau j  aj
Dacă sarcinile lucrează în mai multe plane, atunci se adoptă două plane perpendiculare, se determină
deformaţiile fjH şi fjV în cele două plane, iar
fj  j   f 
H 2
j
V 2
j  f aj
(5.26)

Dacă asupra arborelui acţionează mai multe forţe F1,F2, ... Fn, atunci se aplică principiul suprapunerii
efectelor şi deci săgeata totală dintr-un punct se calculează prin însumarea geometrică a săgeţilor date de
fiecare forţă în punctul considerat. Unghiurile de înclinare din reazeme pot fi determinate prin însumarea
unghiurilor parţiale date de fiecare forţă în parte.
Determinarea mărimii deformaţiilor se face pe baza relaţiilor date în tabelul 5.12., deoarece secţiunea
arborelui este aproape constantă.
În cazul arborilor în trepte, supuşi unor solicitări exterioare complexe, determinarea mărimii
deformaţiilor se face folosind metoda integralelor lui Mohr sau prin metoda Veresciaghin.
Valorile admisibile ale deformaţiilor flexionale depind de condiţiile funcţionale cerute arborelui şi
pieselor susţinute pe el. Pentru construcţii uzuale există recomandările
fmax  ( 2....3 ) 10-4l mm
max  10-4 {rad}
în care prin l s-a notat lungimea arborelui dintre reazeme. Dacă pe arbore sunt montate roţi dinţate, atunci
la mijlocul lăţimii roţii dinţate fmax  ( 0,01 ... 0,03 ) m , unde m este modulul roţii dinţate .
Unghiul de înclinare admisibilă în reazeme depinde de tipul lagărelor:
max  10-3 rad  - lagăre cu alunecare,
max  1,6 . 10-3  rad  - rulmenţi cu role conice,
max  2,5 .10-3 rad - rulmenţi cu role cilindrice,
max  10-2 rad - rulmenţi cu bile,
max  5 .10-2 rad - rulmenţi oscilanţi.
în care l f este lungimea fusului şi J min - jocul minim.
b. Verificarea arborilor la deformaţii torsionale
Calculul constă în verificarea relaţiei
  a ,unde

 rad  
M tl
0
GI p 180 (5.27)

Recomandări de valori admisibile: pentru arborii diferenţialelor de automobile

a  (15 ... 25)10-2radm; pentru arborii mişcărilor de avans de la maşini-unelte a 1510-4 radm.
La un arbore în trepte şi cu Mt variabil, deformaţia se determină separat pentru fiecare tronson iar
deformaţia totală este
1 n M l
   tj j (5.28)
G j 1 I pj
5.4.3. Verificarea arborilor la vibraţii

Se calculează în principal turaţia critică flexională care pentru arborii cu masă neglijabilă dar cu disc
fixat într-o poziţie pe arbore, este dată în tabelul 5.13.. Verificarea constă în relaţia n  ncr
Observație Fig. 5.11.Arbore - pinion cilindric
Fig. 5.12.Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan orizontal (secţiune)
Fig. 5.13.Reductor cilindric coaxial cu două trepte, cu axele în plan orizontal (secţiune)
Tabelul 5.5. Coeficienţi efectivi de concentrare în zona racordării
A. Concentratorul

B. Valori
B1. Solicitarea de încovoiere  k
Raportul r/d
 r [MPa]
0,01 0,02 0,03 0,05 0,1 0,01 0,02 0,03 0,05
Dd Dd
Raportul 1 2
2r 2r
500 1,36 1,44 1,63 1,59 1,44 1,54 1,81 1,82 1,79
700 1,40 1,49 1,71 1,69 1,55 1,59 1,91 1,94 1,88
900 1,43 1,54 1,80 1,78 1,66 1,64 2,01 2,05 2,01
1200 1,49 1,62 1,92 1,93 1,83 1,72 2,16 2,23 2,19
Dd Dd
3 5
2r 2r
500 1,90 1,96 1,96 - - 2,12 2,16 - -
700 1,99 2,08 2,10 - - 2,23 2,30 - -
900 2,08 2,19 2,23 - - 2,34 2,45 - -
1200 2,21 2,37 2,44 - - 2,50 2,65 - -

B2. Solicitarea de răsucire  k

Dd Dd
1 2
2r 2r
500 1,28 1,35 1,40 1,43 1,38 1,39 1,55 1,54 1,53
700 1,29 1,37 1,44 1,46 1,42 1,42 1,59 1,59 1,59
900 1,30 1,38 1,47 1,50 1,45 1,44 1,62 1,64 1,65
1200 1,32 1,42 1,52 1,54 1,50 1,47 1,68 1,71 1,74
Dd Dd
3 5
2r 2r
500 1,57 1,62 1,65 - - 2,18 2,08 - -
700 1,61 1,69 1,72 - - 2,30 2,17 - -
900 1,66 1,75 1,77 - - 2,42 2,26 - -
1200 1,73 1,86 1,88 - - 2,60 2,40 - -
Tabelul 5.6. Coeficienţi de concentrare pentru arbori cu canal circular
A. Concentratorul

B. Valori
B1. Solicitarea de încovoiere  k
Raportul r/d
 r [MPa]
0,01 0,02 0,03 0,05 0,1 0,01 0,02 0,03 0,05
Raportul t (r = 0,5) t (r = 1)
500 1,93 1,84 1,77 1,66 1,48 2,15 2,02 1,97 1,85
700 2,04 1,95 1,87 1,77 1,55 2,27 2,17 2,08 1,97
900 2,15 2,66 1,97 1,88 1,62 2,39 2,28 2,19 2,09
1200 2,31 2,22 2,12 2,04 1,73 2,57 2,49 2,36 2,27
Dd
 t (r  2) t ( r  3)
2r
500 2,36 2,25 2,16 - - 2,47 2,35 - -
700 2,50 2,38 2,28 - - 2,64 2,49 - -
900 2,63 2,57 2,41 - - 2,81 2,63 - -
1200 2,84 2,71 2,59 - - 3,07 2,84 - -

B2. Solicitarea de răsucire  k

500 1,70 1,60 1,52 1,40 1,20
700 1,90 1,77 1,67 1,52 1,26
900 2,10 1,94 1,82 1,63 1,31
1200 2,40 2,20 2,05 1,81 1,40

Tabelul 5.7. Coeficienţi de concentrare pentru canal de pană,  k ,  

Rezistenţa la rupere,  r [MPa]
Concentratorul Solicitarea
500 600 700 800 1000

Încovoiere 1,6 1,75 1,9 2,0 2,3

Răsucire 1,4 1,5 1,7 1,9 2,2

Tabelul 5.8. Coeficienţi de concentrare pentru caneluri şi filete  k

Rezistenţa la Solicitarea
rupere Încovoiere Răsucire
 r [MPa] filet caneluri filet caneluri caneluri
dreptunghiulare evolventice
400 1,45 1,35 1,00 2,10 1,40
 500 1,78 1,45 2,25 1,43
600 1,96 1,55 2,36 1,46
700 2,20 1,60 2,45 1,49
800 2,32 1,65 2,55 1,52
900 2,47 1,70 2,65 1,55
1000 2,61 1,72 2,70 1,58
1200 2,90 1,75 2,80 1,60

Tabelul 5.9 Factorul dimensional 

d, mm
Felul solictării şi materialul 15 20 30 40 50 70 100 200

Încovoiere – oţel carbon 0,95 0,92 0,88 0,85 0,81 0,76 0,70 0,61
Încovoiere (oţel aliat)
0,87 0,83 0,77 0,73 0,70 0,65 0,69 0,52
Răsucire (toate oţelurile)
Tabelul 5.10.Factorul de calitate 
Rezistenţa la rupere  r [MPa]
400 600 1200
Rectificare 1,0 1,0 1,0
Strunjire fină 0,90 0,90 0,80
Strunjire de degroşare 0,83 0,80 0,66
Suprafaţă neprelucrată 0,73 0,66 0,45

Tabelul 5.11 Coeficienţii  şi 

 r [MPa] 550…750 ….1000 …1200 peste 1200
 0,05 0,10 0,20 0,25
 0 0,05 0,10 0,15

Tabelul 5.12 Ecuaţia liniei elastice, săgeata şi unghiul de înclinare

Înclinarea, 
Săgeta, f
 Ecuaţia liniei elastice, y

În dreapta forţei
În stânga forţei
Cazul de încovoiere şi schema

Tabelul 5.13. Turaţia critică pentru arbori fără masă proprie

Cazul Modelul vibrator Turaþia criticã ncr

30 48EI
I ncr 
 ml 3

30 3EI l
ncr 
m a l  a 2
II
 2

30 3EI
ncr 
ml  c a 2
III

 30 3EI
IV ncr 
 ml 3

n
9 Fi f i
30 i 1
V ncr 
 n

 Fi fi 2
i 1
Fig. 5.11.Arbore - pinion cilindric
Fig. 5.12.Reductor cilindric cu două trepte, cu axele în plan orizontal (secţiune)
Fig. 5.13.Reductor cilindric coaxial cu două trepte, cu axele în plan orizontal (secţiune)