ARBORI

În tehnică, arborele este un organ de mașină care se rotește în jurul axei sale geometrice și

transmite momente de torsiune, respectiv puteri primite de la alte organe pe care le susține sau
cu care este asamblat. Pe arbori sunt montate roți dințate sau roți de curea. Arborele este
solicitat în special la torsiune și încovoiere.
Tipuri de arbori
După destinație, arborii se împart în: arbori de transmisie pe care se fixează organele de
transmisie; arbori principali (de exemplu la mașini-unelte) pe care se fixează pe lângă organele
de transmisie și cele de lucru ale mașinilor. După felul axei geometrice, arborii se împart în
arbori drepți (cu axa rectilinie) și arbori cotiți. După forma secțiunii, arborii pot fi: cu secțiune
circulară, inelară și arbori canelați.
Materiale pentru arbori
Având în vedere solicitările la care sunt supuși și siguranța în exploatare necesară, arborii se
execută din oțeluri carbon obișnuite și oțeluri aliate. Astfel, arborii netratați termic se execută
din oțelurile carbon OL 50 și OL 60. Pentru solicitări medii cu cerințe de durabilitate pentru
fusuri și caneluri se folosesc oțelurile carbon de calitate OLC 15, OLC 45, OLC 50.[1] Pentru arbori
cu solicitări importante sau când se impun restricții de gabarit și greutate se folosesc oțeluri
aliate de îmbunătățire, de exemplu oțeluri CrNiMo, MoCr, CrNi, VCr.
Arborii de dimensiuni mari sau arborii de formă complicată pot fi executați din fontă cu grafit
nodular sau fontă maleabilă, prin turnare cu prelucrare mecanică ulterioară.
Criterii de calcul la proiectare
Criteriile folosite în calculele de proiectare iau în considerare atât condițiile de rezistență a
arborilor, cât și cerințele impuse de funcționarea corectă a organelor montate pe arbori. Dintre
criteriile de rezistență, pentru majoritatea cazurilor este hotărâtoare rezistența la solicitări
variabile. În cazul arborilor cu funcționare lentă, supuși la suprasarcini, criteriul de calcul este
capacitatea portantă la suprasarcini, pentru evitarea deformațiilor plastice.
Condițiile de funcționare corectă a organelor montate pe arbori impun și efectuarea de calcule
de rigiditate și de verificare la vibrații.
Proiectarea arborilor se desfășoară, obișnuit, în următoarea succesiune: predimensionarea pe
baza unui calcul simplificat de rezistență la rupere sau la deformații; stabilirea formei
constructive, cu considerarea condițiilor impuse de rolul funcțional, tehnologia de execuție și
montaj; verificarea la oboseală; verificarea la rigiditate (deformații); verificarea la vibrații.

Predimensionarea arborilor drepți

În funcție de mărimea solicitărilor principale, deosebim arbori solicitați în principal numai la
răsucire (arborii intermediari de transmisie) și arbori solicitați în principal la răsucire și
încovoiere.
Predimensionarea arborilor solicitați numai la răsucire constă în determinarea preliminară a
diametrului arborelui, considerând numai rezistența de rupere la torsiune, neglijând solicitarea
de încovoiere. Predimensionarea arborilor solicitați la răsucire și încovoiere se face după
stabilirea schemei de forțe care solicită arborele la încovoiere și determinarea momentelor de
răsucire pe porțiuni.
Proiectarea formei constructive
Forma constructivă se stabilește în primul rând în funcție de necesitățile funcționale și de
condițiile de montaj. Diametrul suprafețelor de montaj se aleg din șirul de numere normale.
Diametrele fusurilor pentru montarea rulmenților se stabilesc după seria de dimensiuni a
diametrelor interioare ale rulmenților. Dacă arborele are mai multe canale de pană pe lungime,
acestea se dispun pe aceeași generatoare. Canalele de pană slăbesc secțiunea arborelui prin
introducerea unor concentratori de tensiuni, ceea ce impune mărirea diametrelor tronsoanelor
respective cu 5%.
În cazul în care pe lungimea arborelui există mai multe suprafețe de contact, asiguraresa unei
montări ușoare se realizează atât prin stabilirea unei forme corespunzătoare, cât și a unor
toleranțe adecvate. Dacă se folosește sistemul de toleranțe cu alezaj unitar, arborele poate
rămâne cu diametru constant. În cazul utilizării sistemului de toleranțe cu arbore unitar, pentru
evitarea deteriorării suprafețelor la montare se realizează tronsoane cu diferențe de diametru
de 2 mm.
Verificarea la oboseală
Pentru arbori se efectuează calculul pentru solicitarea compusă de încovoiere și răsucire.
Verificarea constă în determinarea coeficienților de siguranță în secțiunile periculoase și
compararea lor cu valoarea admisă. Coeficienții de siguranță admiși față de rezistența la
oboseală au pentru condiții medii de solicitare valori c = 1,5...2,5.
Verificarea la rigiditate
Sub acțiunea sarcinilor exterioare arborii pot prezenta deformații de încovoiere, de răsucire și
axiale. Verificarea la deformații a arborilor este impusă de funcționarea corectă a unor tipuri de
transmisii (prin angrenaje, roți de fricțiune), a lagărelor și a unor subansamble (de exemplu
lanțuri cinematice de interdependență). Verificarea se efectuează numai pentru deformațiile de
încovoiere și torsiune, iar prezența unor deformații axiale influențează nesemnificativ
comportarea transmisiilor și lagărelor.
Verificarea la vibrații
Arborii pot prezenta vibrații flexionale, torsionale sau longitudinale. Verificarea la vibrații are ca
scop evitarea fenomenului de rezonanță. Calculul de verificare constă în determinarea
frecvențelor proprii de vibrație ale arborelui și compararea acestora cu frecvențele sarcinilor
perturbatoare. Atunci când frecvența perturbatoare coincide cu una dintre frecvențele proprii
apare fenomenul de rezonanță. În timpul rezonanței amplitudinea vibrațiilor crește foarte mult.
Vibrațiile cu amplitudini mari au efecte negative asupra funcționării de ansamblu a mașinii,
conducând la creșteri importante ale sarcinilor dinamice, a zgomotului etc.