Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

1
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Din punct de vedere al complexităţii, organele de maşini pot fi:

simple – formate dintr-o singură piesă (exemple: şurubul, piuliţa, arborele etc.);
compuse – formate din mai multe piese, care constituie un element unitar din punct
de vedere constructiv şi funcţional (roţi melcate, unele arcuri etc.).
Construcţia organelor de maşini compuse este impusă de economia de materiale
scumpe şi/sau deficitare, de posibilităţile de execuţie, de condiţiile de montaj sau
transport etc.
Din punct de vedere al domeniului de folosire, organele de maşini pot fi:
• cu destinaţie universală - organele de maşini cu destinaţie universală se întâlnesc
în majoritatea maşinilor şi utilajelor (exemple: şuruburi, piuliţe, pene, arcuri, arbori,
roţi dinţate etc.) şi, de regulă, sunt standardizate şi se execută de către firme
specializate; cu studiul acestora se ocupă disciplina Organe de maşini;
• cu destinaţie specială - organele de maşini cu destinaţie specială se întâlnesc
numai la anumite maşini (exemple: arbori cotiţi, biele, pistoane etc.); cu studiul
acestora se ocupă disciplinele tehnice de specialitate.
De regulă, maşinile şi utilajele sunt divizate, după anumite criterii, în ansamble şi
subansamble, care – la rândul lor – sunt formate din organe de maşini.

Ansamblele reprezintă grupuri de mecanisme, cu rol funcţional bine determinat,

reprezentând unităţi distincte din punct de vedere constructiv (exemple: cutiile de
viteze, reductoarele de turaţie, diferenţialele – din transmisiile autovehiculelor).
Subansamblele sunt complexe de organe de maşini, care păstrează anumite
caracteristici de unitate funcţională, având un rol funcţional mai limitat decât ansamblele
(exemplu: arborele unui reductor sau cutii de viteze, pe care sunt montate roţile dinţate,
rulmenţii şi alte piese auxiliare, necesare fixării axiale).

2
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI
Funcţionarea sigură şi economică a unei maşini depinde de modul în care au fost
calculate, proiectate şi executate organele de maşini componente. Calculul şi
proiectarea acestora trebuie să se facă ţinându-se seama de solicitările reale şi de
condiţiile reale de funcţionare în cadrul maşinii respective, problemele ce trebuie
rezolvate fiind multiple şi complexe. Din acest motiv, se va apela la ipoteze
simplificatoare, prin care, însă, starea de încărcare acceptată în calcul trebuie să fie cât
mai apropiată de cea reală, obţinându-se schema de calcul; cu ajutorul acesteia, pe
baza relaţiilor de calcul din Rezistenţa materialelor – şi de la alte discipline – şi a
metodicilor de calcul elaborate la disciplina Organe de maşini, se proiectează piesa,
având în vedere şi posibilităţile de execuţie a acesteia.
Erorile care se fac neglijând unii factori se compensează prin folosirea normelor şi
standardelor existente, care reprezintă sintetizarea experienţei de proiectare, execuţie
şi exploatare a maşinilor. Prin calcul, se determină dimensiunile principale ale piesei,
care – de regulă – se rotunjesc la valori standardizate; celelalte dimensiuni se adoptă
constructiv, ţinând seama de criterii tehnologice, de montaj, economice etc.
Pentru o proiectare corectă, este necesar să se respecte anumite condiţii generale pe
care trebuie să le îndeplinească organele de maşini, cum ar fi:
• îndeplinirea rolului funcţional;
• siguranţă în exploatare;
• durată de funcţionare raţională;
• soluţia constructivă să fie tehnologică şi economică;
• randament ridicat; • silenţiozitate în funcţionare;
• respectarea standardelor în vigoare, a normelor de interschimbabilitate,
• unificare şi tipizare;
• respectarea normelor de protecţia muncii,
• asigurarea esteticii etc.

3
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Forta sau momentul de solicitare Simbolul Denumirea solicitarii

Forta normala N Intindere – Compresiune
Forta tangentiala (taietoare) T Forfecare sau taiere
Moment de rasucire Mt Rasucire sal torsiune
Moment de incovoiere Mi Incovoiere
4
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Asamblări nituite
Prin operaţia de nituire se realizează asamblarea rigidă a două sau mai multe
table sau profile cu ajutorul unor piese intermediare numite nituri. Nitul are iniţial o
formă cilindrică, la unul din capete un cap, iar cel de-al doilea cap se obţine prin
deformare plastică folosind diverse procedee
Nituirea este procedeul de îmbinare nedemontabilă a două sau mai multe piese, cu
ajutorul organelor de maşini numite nituri. Înainte de a fi folosită operaţia de sudare,
nituirea reprezintă singura modalitate de asamblare folosită la construcţia de poduri,
cazane, vapoare şi construcţii metalice. Deşi aria ei de utilizare s-a restrâns
considerabil, sunt încă multe domenii în care această metodă de asamblare prezintă
avantaje certe, din punct de vedere tehnologic sau economic, cum ar fi cazul
materialelor greu sudabile sau cel în care nu este permisă încălzirea materialului.
Nitul este organul de maşină folosit la asamblarea nedemontabilă a două sau mai
multe piese, table, profile sau piese cu o formă plată. Nitul este un corp cilindric
prevazut la un capat cu nu cap cilindric, tronconic sau bombat; celalalt cap se obtine
prin deformare plastica Pentru desfacerea legăturii realizate, se procedează la
distrugerea nitului cu dalta, folosind spre exemplu flacăra oxiacetilénica.
Reprezentarea unei asambări nituite folosind un nit cu cap semirotund

Pentru a putea fi realizată nituirea, prin Elementele principale:

construcţie, tija nitului este mai lungă decât
grosimea totală a tablelor ce urmează a fi
asamblate, pentru a exista suficient material,
astfel îcât prin batere să se realizeze al doilea cap
al nitului.
1. Tija nitului ;
2. Capul initial al nitului;
3. Capul de inchidere
Dimensiunile caracteristice:
d – diametrul nominal al tijei nitului;
D – diametrul capului initial al nitului;
l – lungimea tijei nitului;
h (K)– inaltimea capului nitului
R – raza de racordare a capului nitului
Pentru a putea fi realizată nituirea, tija nitului
este mai lungă decat grosimea totală a tablelor
ce urmeaza a fi asamblate astfel încât prin batere
să se realizeze al doilea cap al nitului.
Din punctul de vedere al solicitării şi al condiţiilor
de rezistenţă, dimensiunile capătului nitului sunt
condiţionate de mărimea diametrului tijei şi, de
aceea, prin standard dimensiunile sunt stabilite în
funcţie de diametrul tijei.

5
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Clasificarea niturilor
 Dupa forma capului nitului

 Dupa forma tijei nitului

Materiale folosite la confecţionarea niturilor

Materialele pentru nituri trebuie sa îndeplineasca simultan mai multe cerinte:
 formare usoara;
 umplerea completa a gaurii;
 mentinerea strângerii în timp;
 asigurarea strângerii în conditii variate de temperatura (coeficient de dilatare
apropiat de cel al tablelor asamblate);
 nitul si tablele asamblate trebuie sa fie apropiate ca natura, pentru a nu se
produce curenti galvanici cu efect de coroziune.
Niturile se ralizază din materiale diverse, în funcţie de materialele pieselor ce
trebuie asamblate şi de forţele la care va fi solicitat asamblul.
Pentru confecţionarea niturilor, poate fi folosit
 oţelul carbon obişnuit OL34; OL37;
 alama Am63;
 cuprul CU5;
 aluminiul Al99,5
6
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

În industria chimică, în aviaţie sau în mecanica fină, pentru nituire se folosesc o

serie de de aliaje uşoare, având caracteristici speciale, cum ar fi: anticorodal, avional,
aluman, ergol. Pentru realizarea structurilor nituite din constructia de avioane se
utilizeaza diferite aliaje de aluminiu.
Caracteristicile principale pe care trebuie să le îndeplinească materialele pentru
confecţionarea niturilor sunt:
 rezistenţă suficient de mare la rupere;
 plasticitate bună.
Domenii de utilizare a asamblărilor nituite

 Asamblări supuse la sarcini vibratorii (tinichigerie, vagoane de cale ferata, material auto)
 Asamblarea metalelor greu sudabile sau nesudabile
 La fuselajul avioanelor (când nu se acceptă încălzirea piesei la temperatura de sudare);
 Asamblări de profile pentru constructii metalice (poduri, hale, schele, poduri rulante,
grinzi industriale, etc.);
 Asamblări de piese confecţionate din materiale diferite (ex: ferodoul pe tamburele
frânei);
 La avioane si la caroserii auto se utilizeaza, de obicei, nituri tubulare asamblate
mecanizat sau automatizat.
Cum niturile din industria automobilelor si aviatiei sunt de dimensiuni mici, nituirea se face la
rece.

Avantajele şi dezavantajele asamblărilor nituite

Avantaje
 siguranţă mare în transmiterea
sarcinilor;
 operaţii simple de control şi remediere a
defectelor;
 se asamblează materiale greu sudabile,
nesudabile diferite;
 rigiditate crescută şi suportă
funcţionarea în regim vibratoriu
Dezavantaje
 Preţ de cost ridicat (consum sporit de
manoperă şi materiale);
 Reducerea rezistenţei pieselor
(datorită găurilor de nit);
 Zgomot, ce cauzează îmbolnăviri
profesionale;
 Etansarea redusa si productivitatea
scazuta.

Clasificarea asamblărilor nituite

a. dupa aşezarea pieselor:
 prin suprapunere

 cap la cap, cu eclise (cu o singura eclisa; cu doua eclise)

7
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

b. după forţa necesară nituirii:

o manuală;
o mecanică;
o nituiri speciale: prin explozie, nituirea cu tija dubla, capsarea.
 c. după modul de execuţie:
o la rece şi la cald.

d. după numărul de nituri:

o cu un rând;
o cu două sau mai multe rânduri de nituri dispuse în linie sau zig-zag.

e. după destinaţia asamblării:

 de rezistenţă;
 de etanşare;
 de rezistenţă-etanşare.
Nituirea de rezistenta este aplicata acolo unde constructia este folosita pentru
transmiterea de forte.
Nituirea de etansare este folosita pentru constructii supuse la presiuni normale, cum
ar fi bazinele sau rezervoarele.
Nituirea de rezistenta – etansare este folosita acolo unde asamblarile rezultate sunt
supuse la presiuni mari, ceea ce face ca solicitarile sa fie mari (de exemplu, cazanele
cu abur).
Pentru a evita aparitia coroziunii electrochimice, se recomanda ca materialele tablelor si
ale niturilor sa fie aceleasi sau apropiate.

8
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Suruburi
Se numește șurub un organ de mașină în forma unei tije cu cap, care are o nervură elicoidală
numită filet extern, utilizat la realizarea de fixări mecanice, de îmbinări demontabile a două ori a mai
multor piese, sau pentru transmitere de forțe și mișcări într-un mecanism. Există, tehnic și alte
utilizări ale șurubului. Se folosește frecvent împreună cu organul de mașină pereche,
numit piuliță care are un filet intern.

Suruburile sunt folosite inca din antichitate, primul surub find cunoscut ca si Surubul
lui Arhimede. Suruburile au inceput sa fie fabricate industrial din secolul la XIX-lea.

Șurubul se compune din următoarele părți:

 o tijă cilindrică sau conică extern filetată, pe toată lungimea sa sau numai pe o porțiune,

 un cap de șurub de diverse forme,
 o parte cilindrică netedă, opțională, care poate fi susținută pe gaura de tijei,
 secțiuni filetate, opționale, asigurând tensionarea îmbinării șurub, de ex. bolturi filetate,
 un vârf conic, opțional, care asigură dirijarea șurubului sau alezajul la substrat.
Șurubul se realizează în general, din metal, dar și din lemn sau material plastic. Există un caz
particular în care filetul ia forma unei spirale reliefate pe o suprafață plană. Acesta se aplică la
construcția universalului cu trei bacuri utilizat (și) la mașini unelte.

Clasificarea șuruburilor
După forma capului
 Șuruburi cu cap cilindric


o cu cap cilindric striat
o Șuruburi cu cap cilindric și locaș hexagonal

9
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI
o Șuruburi cu cap cilindric crestat
o Șuruburi cu cap cilindric și locaș cruciform
 Șuruburi cu cap pătrat

 Șuruburi cu cap pătrat mic

 Șuruburi cu cap pătrat excentric
 Șuruburi cu cap hexagonal


 Șuruburi cu cap înecat


o Șuruburi cu cap înecat și locaș hexagonal
o Șuruburi cu cap înecat crestat
o Șuruburi cu cap înecat și locaș cruciform
o Șuruburi cu cap înecat și nas

10
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

 Șuruburi cu cap semiînecat


o Șuruburi cu cap semiînecat și crestătură
o Șuruburi cu cap semiînecat și locaș cruciform
 Șuruburi cu ochi


 Șuruburi cu cap bombat


o Șuruburi cu cap bombat și nas
o Șuruburi cu cap bombat și locaș cruciform
o Șuruburi cu cap bombat și locaș hexagonal
o Șuruburi cu cap bombat și crestătură
 Șuruburi fără cap (știfturi filetate)


o Șuruburi fără cap cu crestătură
o Șuruburi fără cap cu locaș hexagonal
o Șuruburi fără cap cu locaș cruciform

11
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

 Șuruburi cu două capete filetate stânga - dreapta (tiranți)


 Prezoane


 Tije filetate


După rolul funcțional

 Șuruburi de fixare
 Șuruburi pentru realizarea de îmbinări demontabile
 Șuruburi pentru transmiterea de forțe și mișcări
 Șuruburi pentru reglare (pozițională)
 Șuruburi pentru măsurare
 Șuruburi autofiletante, care "taie" singure filet în materialul "contrapieselor" (lemn,
os, tablă, masă plastică)
Șurub cu cap hexagonal
Este cel mai frecvent și mai puțin costisitoar tip de șuruburi. Acesta este caracterizat
prin nevoia ca șurubul să fie accesat din exterior, practic fiind folosit în locuri unde acest
lucru este posibil. Sunt disponibile aproape toate modelele, cum ar fi șuruburi pentru
lemn, șuruburi autofiletante, șuruburi metrice și inch (piuliță) și multe alte variante.
Pentru înșurubare poate fi folosită o cheie stelară tubulară. Există mai departe
cu secțiune filetată partial (MSZ 2363, DIN 933, ISO 4014), cu secțiune filetată
complet (DIN 2360, DIN 931, ISO 4017), versiune cu flanșă (DIN 6921) și versiunea
cu adancitură hexagonală (ISO 4762).

12
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Materiale de executie
- pentru şuruburi de mişcare supuse la solicitări mici şi mijlocii cu acţionare manuală se va
opta pentru un oţel laminat: OL 37, OL 42, OL 50, OL 60 (STAS 500/2-80), care are

13
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI
caracteristici mecanice de rezistenţă acoperitoare, proprietăţi de prelucrare bună şi nu necesită
tratament termic;
- în cazul şuruburilor de forţă supuse unor solicitări mijlocii şi mari se vor alege oţeluri de
îmbunătăţire: OLC 35, OLC 45 (STAS 880-80), la care se va prescrie tratament termic de
îmbunătăţire;
- în situaţia solicitărilor foarte mari şi cu condiţii severe de funcţionare este indicată alegerea
unor oţeluri carbon de calitate şi aliate: OLC 20, 41Cr10, 33Mo Cr11, 21Mo Cr11, 13Cr Ni30,
18MoCrNi13 (STAS 791-80) la care se va prescrie un tratament termic (îmbunătăţire,
cementare urmată de călire, detensionare, niturare ionică sau gazoasă, funcţie de calitatea
materialului).
În cazul în care mecanismul cu şurub lucrează în mediu cu temperaturi înalte sau corosiv, iar
solicitarea este mare se vor alege pentru şurubul de forţă oţeluri inoxidabile.
Pentru şuruburi de forţă care fac parte integrantă dintr-un mecanism, la care este importantă
reducerea greutăţii ansamblului, se vor utiliza materiale cu caracteristici de rezistenţă ridicate,
din grupa oţelurilor aliate şi înalt aliate (cu titan şi beriliu).
Şurubul secundar din compoziţia cricului telescopic simplu sau cu dublă acţiune are o
configuraţie complexă, comparativ cu şurubul principal, execuţia lui prin procedee de aşchiere
dintr-un semifabricat laminat fiind costisitoare (consum mare de material şi manoperă). În
scopul evitării creşterii preţului de cost, la aceste mecanisme cu şurub se recomandă pentru
şurubul secundar alegerea unei fonte cu grafit nodular: Fgn 370-17, Fgn 420-12, Fgn 450.15,
Fgn 500-7 (STAS 6071-75) care are caracteristici mecanice comparabile cu ale oţelurilor şi
rezistenţă la uzură sporită (pentru piese cu concentratori de tensiuni), în contextul unui preţ
inferior.

Piuliță
Piulița este un organ de mașină utilizat la realizarea îmbinărilor demontabile. Se folosește
împreună cu organul de mașină pereche, numit șurub. Este o piesă, în general metalică, având o
gaură filetată și o parte exterioară cu o formă potrivită pentru strângere - destrângere direct cu mâna
sau prin intermediul unei chei

Clasificare
 după forma exterioară
o acționate cu mâna liberă

 piulițe cilindrice striate

 piulițe cilindrice cu mâner

14
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

 piulițe future
o acționate prin intermediul unei chei
 piulițe cilindrice cu găuri frontale
 piulițe cilindrice cu găuri radiale

 piulițe cilindrice cu caneluri (pentru rulmenți)

 piulițe hexagonale

 piulițe hexagonale joase

 piulițe hexagonale înalte

 piulițe pătrate

 piulițe hexagonale crenelate

 piulite crenelate

Materiale de executie

Alegerea materialului pentru piuliţă, ca element al cuplei de frecare şurub-piuliţă, se va face

astfel încât să se limiteze presiunea de contact dintre spirele piuliţei şi ale şurubului la valori
reduse evitându-se astfel uzura prematură. Se va mai ţine cont şi de recomandările bazate pe
experienţe, care indică utilizarea unor cupluri de materiale care au o comportare bună din punct
de vedere al rezistenţei la uzare, ca de exemplu oţel pe fontă; oţel pe bronz moale; oţel pe fontă
antifricţiune. Nu este indicat să se utilizeze acelaşi material pentru piuliţă ca şi pentru şurubul
de forţă.

15
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Saiba
Șaiba, (din germ. scheibe), este un organ de releta utilizat la îmbinările demontabile șurub - piuliță.
Este de forma unui disc, găurit în centru, sau a unui inel. Aceasta are, în principal, un rol de
protecție a zonei de strângere, de mărire a suprafeței de contact sau de siguranță împotriva
deșurubării.

Clasificare
 șaibe pentru protecția zonei de strângere
o șaibe de protecție (plate, rotunde)
o șaibe pentru profil I și U
 șaibe de siguranță împotriva deșurubării
o șaibe elastice dințate
o șaibe elastice bombate
o șaibe elastice ondulate
o șaibe elastice Grower

16
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Organe de asamblare – pene

Penele sunt organe de masini care prin forma lor si a locasului in care sunt introduse
asigura asamblarea rotii pe arbore.

Clasificarea penelor

 Dupa rolul functional:

- pene de asamblare,

- pene de reglare,

 Dupa pozitia penei:

- longitudinala,

- transversala.

Avantaje

 Sunt asamblari precise,

 Sunt simple,

 Au pret redus,

 Permit montarea si demontarea rapida,

 Functioneaza fara socuri,

17
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI
 Preiau forte mari.

Dezavantaje

 Introduc concentratori de tensiune,

 La montarea penei pot aparea deformatii,

 Nu pot fi folosite la asamblari de putere si turatii mari.

Materiale pentru pene

 Penele se executa din OL 32,OL37,OL42 si se monteaza prin batere in canale prelucrate in arbori si
alezaje.Inainte de montaj penele se finiseaza prin pilirea muchiilor si razuirea fetelor laterale.Intai se
monteaza pana, apoi se preseaza roata pe arbore

Pene longitudinale

A) de ghidare

– se introduc in canal fara joc lateral dar cu joc intre pana si fundul canalului

- pene paralele obisnuite (cu capete rotunde, drepte)

- Pene paralele cu gauri de fixare

- Pene disc

 B) de fixare

– pana adera strans pe fundul canalului si are joc pe fetele laterale

- Pana inclinata cu nas

- Pana inclinata fara nas

- Pana plata

18
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Pene transversale

 Se folosesc pentru fixarea elementelor de transmisie cu miscare alternativa sau pentru piese
imobile.

 Au forma trapezoidala cu o inclinare pe o parte sau pe ambele parti.

 Se folosesc pentru:

- Fixarea rigida a pieselor( montarea tijei pistonului in capul cruce)

- Reglarea pozitiei relative a pieselor( jocului din lagar)

 Inainte de montare capetele se tesesc si se rotunjesc.penele se monteaza prin lovire cu ciocanul in

zona bazei mari, iar demontarea se face prin lovire cu ciocanul in zona bazei mici.

19
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI

Organe de asamblare – arcuri

Arcurile sunt organe de maşini care, prin forma lor şi prin proprietăţile elastice deosebite ale
materialelor din care sunt executate, se deformează elastic, sub acţiunea unor sarcini exterioare, în
limite relativ mari.

În timpul deformării elastice, arcurile înmagazinează lucrul mecanic efectuat de sarcina exterioară sub
formă de enrgie de deformaţie, având posibilitatea să-l restituie în perioada de revenire la starea lor
iniţială.

Domeniile de folosire ale arcurilor sunt diverse şi se referă, în principal, la:

♦ amortizarea şocurilor şi vibraţiilor (suspensiile autovehiculelor, limitatoare de cursă, cuplaje elastice,

cârlige de macara, fundaţii de maşini etc.);
♦ acumularea de energie, care urmează să fie restituită ulterior sistemului din care arcul face parte
(ceasuri cu arc, arcuri motoare de la diverse mecanisme etc.);
♦ exercitarea unei forţe elastice permanente (cuplaje de siguranţă prin fricţiune, ambreiaje prin
fricţiune, arcuri de întinzătoare etc.);
♦ reglarea sau limitarea forţelor sau a debitelor (prese, cuplaje de siguranţă, robinete de reglare etc.);
♦ măsurarea forţelor şi momentelor, prin utilizarea dependenţei dintre sarcină şi deformaţia arcului
(chei dinamometrice, dinamometre, cântare, aparate de măsură, standuri de încercare etc.);
♦ modificarea frecvenţei proprii a unor organe de maşini sau a unor sisteme mecanice.

Clasificarea arcurilor se realizează după o serie de criterii, prezentate în continuare:

după forma constructivă, se deosebesc:

 arcuri elicoidale,
 arcuri bară de torsiune,
 arcuri spirale plane,
 arcuri în foi,
 arcuri inelare,
 arcuri disc,
 arcuri bloc;

după modul de acţionare a sarcinii exterioare, arcurile pot fi:

 de compresiune,
 de tracţiune,
 de încovoiere,
 de torsiune:

după solicitarea principală a materialului, se deosebesc arcuri solicitate la:

 tracţiunecompresiune,
 incovoiere,
 torsiune;

după natura materialului din care este executat arcul, se deosebesc:

 arcuri metalice,
 arcuri nemetalice;

20
 Clasa a IX a – M3 – ORGANE de MASINI
după variaţia rigidităţii, arcurile pot fi:

 cu rigiditate constantă,
 cu rigiditate variabilă (progresivă sau regresivă);

după forma secţiunii arcului, se deosebesc arcuri cu secţiune

 rotundă,
 inelară,
 dreptunghiulară (sau pătrată),
 profilată.

MATERIALE ŞI ELEMENTE DE TEHNOLOGIE

Principalele calităţi ale materialelor din care se execută arcurile se referă, în principal, la: rezistenţă
ridicată la rupere, limită ridicată de elasticitate, rezistenţă mare la oboseală.
În unele domenii de folosire, materialelor pentru arcuri li se impun o serie de caracteristici
speciale, ca: rezistenţă la temperaturi ridicate; rezistenţă la coroziune; lipsa proprietăţilor magnetice;
dilataţie termică redusă; comportare elastică independentă de temperatură etc.
Oţelurile folosite în construcţia arcurilor pot fi oţeluri carbon de calitate (OLC 55A, OLC 65A, OLC
75A, OLC 85A) sau oţeluri aliate cu Cr, Mn, Si, V, W. Elementele de aliere îmbunătăţesc rezistenţa şi
tenacitatea (Si), călibilitatea şi rezistenţa la rupere (Mn, Cr), rezistenţa la oboseală (V). Mărcile de oţeluri
pentru arcuri sunt cuprinse în standarde.
Materialele neferoase sunt utilizate, în special, pentru arcurile care lucrează în câmpuri electrice.
Cele mai utilizate materiale neferoase pentru arcuri sunt alama şi bronzul, dar şi anumite aliaje speciale
(Monel, Monel K, Inconel, Inconel X etc.).
Materialele nemetalice utilizate în construcţia arcurilor sunt cauciucul, pluta etc. Calitatea arcurilor
este condiţionată atât de material cât şi de tehnologia de execuţie a acestora şi de tratamentul termic
aplicat. Ca semifabricate pentru arcurile elicoidale se folosesc sârme, bare, benzi etc.
Arcurile cu secţiuni mici (diametrul sârmei până la 8 … 10 mm) se execută prin înfăşurare la rece,
iar arcurile cu secţiuni mai mari, prin înfăşurare la cald. Majoritatea arcurilor înfăşurate la rece se
execută din sârmă care a fost supusă tratamentului termic înainte de înfăşurare, iar după înfăşurare se
supun numai unei operaţii de revenire.
Arcurile înfăşurate la cald şi arcurile înfăşurate la rece dar mai puternic solicitate se călesc după
înfăşurare. Pentru arcurile supuse la solicitări variabile, calitatea suprafeţei este un factor determinant
în ceea ce priveşte durabilitatea.
Mărirea rezistenţei la oboseală se poate realize prin: evitarea decarburării stratului superficial, în
timpul tratamentului termic; rectificarea fină a suprafeţei, după tratamentul termic final, pentru
eliminarea stratului de oxid; durificarea stratului superficial (când rectificarea nu este posibilă), cu jet de
alice; protejarea arcului împotriva coroziunii, prin acoperiri.

21