Capitolul II

FIGURILE GEOMETRICE FUNDAMENTALE

§ 1. CERCUL ~I INTERSECTIILE SALE

Definitie, Se numeste cere de centru C si raza AB 1'huljimea @ a punctelor M din planul 7': incit CM == AB.

Daca este cunoscut un etalon {O, E} de masura a Iungimilor, raza cercului poate fi data si prin numarul real r = p(A, B). Se subtnteleg in acest caz egalitatile p(O, E) = 1, @ = {M I p(C, M) = r} ~i faptul 5. peste 0 distanta compatibila cu structura geometrica a planului 7':, precum si r > O.

In general vom indica un cere printr-o litera caligrafica majuscula @, 0, (5 eventual indexata sau accentuata @1, @2, 0', 0", o, Un mod compact de a preciza elementele definitorii (centrul si raza) va fi de exemplu: @(C, AB).

Intelegem prin compas un instrument ce permite trasarea tuturor j)uncteZor unui cere @ cind se cunoaste centrul si raza sa (raza fiind data ca un segment si nu ca un numar real). Desi exista mai multe instrumente concrete la care ne referim cu denumirea de compas, sensul geometric al cuvintului "compas" se refera la un instrument abstract; nu se iau in consideratie limitari de deschidere ale compasului, eventualele jocuri ale articulatiilor sau ale virfului pivot sau "grosimea" urmei lasata de compas.

Prima teorema a intersectiei cercului. Orice cere @ de centric Care exact un punct comun cu brice'semidreapta I CX.

Demonstrati'e. Conform axiomei de purtare congruenta a segmentului vom gasi pe ICX exact un punct MincH segmentul CM sa aiba lungimea razei. Acest punct M apartine evident lui @ ~i alt punct N de pe ICX nu va fi pe @.

Consecinta. 0 dreapti: ce trece prin cenirul C al cercului @ are exact (loua puncte M, M' in comun cu cercul. (Punctele M si M' se zic diametral opuse in @.)

Pentru formularea urmatoarei teoreme vom mai introduce citeva notiuni referitoare la un cere @ (C, AB).

74

Bazele raiionameniului geometric

Definitie. Se spune cii wn punct M este interior lui r!2 si se noteazii ME Int (2 dacd CM < AB; M este exterior lui @:;i se noteasaM E Ext (2 daca AB < CM.

lnt @ este evident 0 submultime a lui IT; uneori se Ioloseste pen tru 0 astfcl de multime denumirea de disc deschis, iar multim'ea e u Int f2 se numeste disc

inchis. '

A doua teorema a intersectiei cercului. Dacd 0 dreapta d coniine ut: punct A -C----~--<:_-.p..- d interior urmi cere (2, aiunci existd. punctele A1, N comune dreptei si cercului ; interseciia muljimilor d :;i Int @ este 1 111N I.

Fig. 2.1 Demonstratie, Fie C cen trul si r raza

cercului (2. Con~ideram piciorul d al perpendicularei din C pe d (fig. 2.1). Vom nota p(C, 0) . a. Perperidiculara CO este mai scurta decit oblica CA si prin urmare a ~ p(C, A) < < r. (Egalitatea poate surveni cind A = 0.) Deducem ca 0 este interior lui (2. Vom ara ta ca exista exaet un punet M si tua t pe lOA ~i (2. 51 constatam, cu ajutorul teoremei lui Pitagora, ca dad un astfel de punet M exista va fi necesar si suficient sa aiba loc OM2 = CN£2-- C02 = r2 - a2. Dar pe lOA exista exact un punet MincH p(O, M) sa aiba 0 valoare reala pozitiva precizata, c.

'Zorn considera acum e = ../r2 - a2 si incheiern 0 prima etapa a monstratiei. In mod analog, pe cealalta semidreapta de origine 0 a dreptei d va exista un punct N unic al cercului (2, Are Ioc ~i NO~= OM, ad ica punctele M, N sint simeirice fara de perpendiculara 1 CO 1 pe d.

Orice punct P interior segmentului i111V este mai apropiat de 0 decit 111 sau N si deci oblica lOP 1 va fi mai scurta decit oblica IONl 1 a carei lungime este r; urrrieaza deci:

PE 1 i11N 1= PE Int f), adica 11VJN 1 c Int (, n d.

Incluziunea inversa se derrionstreaza analog folosind aceeasi aplicatie 4 din cap. I, §6.

A treia teorema a intersectiei cercului (cu 0 dreapta}, Dacd un cere (2 are cite un punet A B in cele dousi semi-plane H, K delimitate de 0 dreapta d, atunci.(2 :;i d au in comun douii punie distincte.

F iguri geometrice [undameniale

Demonstratie. Deoarece A, B sint in semiplane distincte, va exist a

• E 1 AB I situ'at pc d (fig. 2.2). Dreapta ~B da prin intersectia c~ Il!ultimea Int (2 interiorul segmentului A B, deci X E Int (2. Dreapta d continlnd punctul X interior lui @ va satis-

tee, conform teoremei precedente, soncluzia teoremei.

Pentru a preciza pozitiile posibile Ill' unei drepte d in raport eu un cere • (C, r) vom considera proiectia ortoI onala 0 a lui C pe d (adica CO l_ d) ; ilistanta de la C 1a d., adica p (C,O), va fi riotata cu a. Ap41r urrnatoarele I rei posibili C\ ti:

1) a < r; dreapta d este sec mta (' -rcului (!_ (0 este In Int (2; conform I corernei de mai sus, d taie (2, in doua puncte distincte).

2) a = z : dreapta d este tangenta cercului ({2 (d ~i r!2 au in. comun punctul 0 ~i nu pot avea in comun alt punct M f3.r~ a contrazice faptill ca perpendiculara 1 CO 1 este mai scurta decit obhga 1 C111 I)·

3) a > r; dreapta d este exterioara cercului r!2 (0 este extE'~i~r lui (2, ," orice alt punct 1vJ E d es te exterior deoarece CO < C JJ; ,: ~Ci; n acest 1'[1,Z d n (2 = 0).

Definitii, Ni.mim arc deschis al cercului @, de extremitati .111 ~:i N, o rnultime ~btinuta intersectind (2 cu un serniplan H delimitat de dreapta

M N; 'un asticl de arc sc noteaza cu fiN numai atunci cind eontextu~ 1 .rrnite precizarea lui Q ~i a lui H; cind exist a pos~41tea de a mal

indica inca un punct X 411 arcului preferam n otat ia 1l,;IXN subintelegind (:tl lVI, X, N apartin cercului (2 ~i X apartine lui H; cind JJJ, N sint~-

III etral opuse In Q spun em despre Iiecare arc, ce se poate nota ~u MN, 111 cercului (2, ca cste un semicerc (deschis) allui ~; .cind M: N ~I centrul C a l lui (2 nu slut coliniare, arcul 1\;JN poate beneficia de adjectivul mare snu mic dupa cum C este sau nu in H.

Teorema axei radicale. Fie cercurile (2(C, r) ~i 10 (D, R). Dacd aceste rcrcuri sin; neconcentrice (adica C '1" D), atunci muliimea dl. a punctelor M ce satisfac relaiia

75

o

d

B

Fig. 2.2

(J)

csie 0 dreapta (numita axa radicala a cercurilor (2 ~i 0) perpendiculara I)C dreapta CD.

76

Bazele rajionamentului geometric

. . Demonstratie. Fie M u_n punct ar~itrar al planului rt, si fie P prolec}la ~a Ape d:-eapt';l CD (fIg. 2.3). Aplicam teorema lui Pitagora generahzata III triunghiul (eventual degenerat) MCD si obtinem MD2 =

= MC2 + CD2_2CP· CD. ' ,

Fig. 2.3

. [nlocuind aceasta expresie a lui MD2 in egalitatea (1) obtinern ega-

htatea

(1' )

ce este indeplinita daca ~i numai daca M E ell. Dar in aceasta noua reformulate _punetul M nu mai intervine explicit ci doar prin proieetia sa P. Condltla (I') este satisfacuta cind P coincide cu exaet un punct E al dreptei CD. Acest punet E este caracterizat prin egalitatea

(2)

Consta.tam ca apartenenta ME ell este echivalenta cu ME I CD adidi

ell este perpendiculara ridicata in E pe dreapta CD. - ,

Observatie. In enuntul acestei teoreme axa radicala a fost no tata cu ell: Ane~tiind de la inceput ca ell este 0 dreapta : in continuare vom folosi III loc de ell notatii uzuale pentru drepte. Se foloseste si den umir~a de ax r~dical, dar preferam prima expresie, considerind ca' amin teste ca a~a radicala este 0 dreapta. Cind R = r, axa radicala ell coincide 'cu med:atoarea segmentului CD. Figura 2.3 sugereaza ca axa radical{l contine punctele comune. Verificati !

Figuri geometrice jundamentale

77

Teorema semiplanelor axei radicale. Axa radicaUi d a cercurilor (C, r) !ji 0(D, R) imparte plamd re din care s-a extras d in semi-plane

11, K astfel incit punctele M din H satisfac

MC2-r2 < MD2- R2

tar ale din K inegalitatea

MC2-r2 > MD2_R2.

Demonstratie- Pentru orice punct M din plan exista un numar real m = (MC2 - r2) - (MD\- R2).

Conform teoremei precedente dad M 1= d, atunci m i= o. Inlo.uind in expresia lui m,

ivtD2 = MC2 + CD2 - 2CE . CD

llJtinem 0 egalitate referitoare la proiectia P a lui M pe CD; anume

2C P . CD = m + CD2 + r2 - R2 = m + 2CE . CD.

(Am Iolosit si punctul E definit in teorema precedenta-) Observam '1\ M apartine lui H sau K dupa cum proiectia sa P apartine uneia sau nlteia dintre semidreptele deschise h, k delimitate de E pe dreapta CD.

1

Alegind pe dreapta CD sensul ~ incH C -< D vom mai nota CD ="2 a

(evident a > 0) si egalitatea mai sus dedusa devine CP = m + CE,

" a

did EP = m. Constatam imediat ca P apartine lui 'h sau k dupa a

'urn m < 0 sau m > o.

Prima teorema a intersectiei cercurilor. Daca {l, 0 sint cercuri

ncconcenirice !ji d axa lor radicald, atunci urmdioarelc trei mUljimi coincid:

(J n 0, f2 n d, 0 n d.

Pentru demonstratie vom constata urmatoarele echivalente (in

care figureaza ~i centrele C, D ~i razele r, R ale cercurilor date):

ME f2 ¢> MC2- r2 = 0, ME (j) ¢> MD2 - R2 = 0, ME d ¢> ¢> MC2 _ r2 = MD2 - R2.

S va constata imediat ca doua dintre egalitatile

MC2-r2 = 0, MD2- R2 = 0, MC2-r2 = MD2-r2

o implica ~i pe a treia si concluzia enuntata urmeaza imediat.

I I

78

Baseie rajionamentului geometric

Poziti~ relativa a doua ~ereuri. Fie date cercurile ((2(C, r) si 0(D, R), unde lungimea segmentului CD este a. Intersec/ia ceior doua cercuri este nevida daca are lac 1 r - a 1 < R < r + a; dacd una din cele do ud inegalita/i este egalitate, aiunci interseciia este aleatuita dintr-un punct unic ; in cas contrar intersectia este aleatuitd dintr-o pereche de puncte simetriee fata de (CD).

Demonstratre. Consideram cazul dnd ((2, 0 nu sint concentrice (adica a t= 0), obtinerea concluziilor enun ta ta pentru cazul C = D fiirid Iipsita de dificnltari. Punem in evidenta si axa radicala d a celor d ouii cercuri ~i fie E punctul in care d taie (CD).' Conform teoremei precedente f2 n 0 = @ n d astfel di problema revine Ia expLicitarea poz itisi dreptei d fap de cercul 0. Apar urrna toarele cazuri:

1) d este secanta lui @. In acest caz E trebuie sa fie interior lui @, adica -r < cil < r. Presupunem dreapta CD orientata de La C ca tr« D, adica CD = a > o. Amplifidnd dubla inegalitate prin 2 CD-si tinind seama de egalitatea (2) dedusa in teorema axei radicale, 0 g{LSim' echivalenta cu: -2ar < a2 + r2 - R2 < Zar, echivalenUt cu (a _ r)2 < < R2 < (a + rF, adica :

d U @ = {M, N} ¢:> 1 a - r I < R < a + r.

2) d este tangenta lui @. In acest caz punctul de tangen ta va fi E' cazul are loc daca si numai dad. -r = CE sau r = CEo Procedind ca mai sus constatam ~5.:

d n @ = {E} = I a - r 1= R V R = a + 1".

3) d este' exterioara lui @. Situatia este echivalenta cu CE < _;' sau IT> r, adica

d n Q = 0 ¢:> R < I a - r I V R > a r,

Concluzia enun tatji mai cont ine dear 0 propozitis referitoare La pozit ia punctelor lVI, N in cazul J), care sa nu fi fost dovedita prin consideratiile de mai sus. Asa cum s-a constatat in a doua teorerna a intersectiei cercuLui, punctels 1111, N sint simetrice fara de proiectia E a lui C pe d; deci sint simetriee fata de dreapta CD.

In conformitate cu cazurile puse in evidenta de dernonstratie ~i explicitind sensul expresiei I a - r I vom dis tinge urmatoarele pozitii relative ale cercurilor f2(C, r) ~i 0(D, R) (enumerate acum in ordinea

marimii lui a); •

Interioare dad a < 1 R - r 1 (cercul de raza mai mid fiind in terior celuilalt).

Figuri geometrice [undameniale

79

Tangente interior daca a = I R - r I (aceeasi observatie). Seeante dad I R - r I < a < R + r.

Tangente exterior dad a = R + r.

Exterioare dad R + r < a. .

A doua teorerna a intersectiei eercurilor. Fie doui: ~ercun @,.0 as.ifel inci: st"i existe punctele A, B pe 0 uwul interior ltci @ ceidlalt exterior lm ~.

In aceste conditii cercurile @, 0 sint se~a~t~. . .. ~ .. , _

Demonstratie. Ipoteza exclude posibilitatea conciclicitatii celeu: rilor date. Vom' relua notatiile de mai sus:. C, p ::entrele, 1', R razele si d axa radicala, I poteza A E 0 n In t f2 rm plica :

IAC2 - 1'2) - IAD2 _ R2) = AC2 - 1'2 < O.

\ \

Ipoteza BE 0 nExt f2 implica :

. (BC2 - 1'2) - (BD2 - R2) = BC2 - 1'2 > O.

Conform teoremei semiplanelor axei radicale, punc~ele ~ A si Bale lui 0 sint In serniplane distincte delimitate de axa radIea.la d., Cu ce~ de a treia teorerna a intersectiei eercuLui deducem. ca d tale 0 Ir: doua puncte distincte 11:1, N. Co.n~luzia e!",u~tata se obtine acum eu ajutorul

primei teoreme a In tersectiei cercurilor. . .

Aplicatii, 1. Cereuri ortogonale, Spun em d cercunle _;SZr) ~l ~D,r)

sint ortogonale dad. au in comun un p~n~t 111 .. ~nd~ CMD. Idr~ Se cere sa se demonstreze : conditia necesara ~z suficienui ea @ ;\z 0 sa fze orlogonale este

CD2 = 1'2 + R2.

N ecesitatea. In ipoteza ca @, 0 sint ortogonale aplicarn teorcma lui

Pitagora in triunghiul Cl1D. . . ~. '." . .2

Suficienia. Egalitatea CD2 = 1'2 + R2 implica me§alItatII: ~D > > (R - rF ~i CD2 < (R + r)2. Prin urmare c~le doua .cercun S111t se: can te : fie NI punct cornun celor d oua cercun. Cu reciproca teorernei

lui Pit agora g:\sim Cilf _L AiD. .... ,. '1

2. Centru radical. Fic cercurile f2.:(C;, rJ, llldlc~le. z luind "valon e

I 2 3 In ipoteza ca punctele C], C2, C3 nu sint cohma~e, ur~natoarele , , . . . '(J d 1 @ I@ d a irei axe radicale sint concurente : dl a lUI f22 ~I ~ 3, 2 a HI VI ~ 13, d~l

lui Q si @2' (Punctul comun dreptelor: dl, d2, d3 se numeste centru ra lea

al eel;r trei eercuri considerate.) . . _ ,

Demonstratie, Dreptele «, d2 sint I?erpend~culare pe C2C3~1 leSr~e-

tiv ClGo dcci nu pot fi paralele ; va exista deci un punct 0 pc d1 ~ 2'

Cele dO~la- apartenen te 'canduc la egalitatile

- 0 OC" 0

U'·v'" .,i~ -- OC2 - r~3·· OC~l° - 1'1 = ~ - rio

\--"'2 - I~ -- 3 r

Rezulta irriediat On - r§ = OCi - ri, deci 0 E d3, q.c.d.

80

Bazete rajionamentului geometric

3. ~Conv~xit~te~ cercului. (0 rriultime ../Il din planul IT se nurneste c?nvexa d~ca dIn ipotezele A E../Il, B E .n rezulta I A B I c ../Il).I17teriorul unu~ cere @ este 0 multime connexd

. Demonstratia. Din ipotezele A, BE In't @ rezulta ca dreapta AB tale @ in punctele distincte M, N. Are loc

I AB I c I JJ1N I c lnt @.

~ 4 .. Cer~~I ci~cumscris. Fie .A, B, C puncte distincte : cond itia necesara ~l suficienta pentru a exista un cere 0 care sa contina punctele A, B, C este ca aceste puncte sa fie necoliniare (0 se numeste in acest

caz cere eireumseris triunghiului). '

Centrul 0 al cercului 0 trebuie sa satisfaca OA == OB == ~C. Cite una din congruentele mentionate obliga 0 sa se situeze pe cite 0 mediatoare a unui segment BC, CA, AB. Doua astfel de mediatoare sint secante daca ~i numai daca dreptele BC, CA, AB nu se confunda, Asa cum ~m constatat anterior (vezi cap. r. § 7) intr-un triunghi mediato~rele smt c.on~urente. Aplicatia de mai sus justifica denumirea de eentru al cercuiui circumscris pentru punctul de concurenta al mediatoarelor.

S. Cercurile tritangente. Fiind dat un triunghi ABC existd patn! cercuri iangente tuturor drepteior AB, BC, CA.

Dreptele BC, CA, AB impart planul in sapte regiuni notate ca in figura 2.4 prin R, (cu i = 1,2, ... , 7). Un cere 0 (0, x) cu centrul 0 in R5, ce ar fi tangent dreptelor AB si AC, ar avea toate punctele in serniplanul (BC, A) deci nu ar putea fi tangent lui BC. Analog, nu pot exista centre de cercuri tritangente in R6 sau R7•

Fie un cere d (I, r) cu centrul I in RI. Fie D, E, F picioarele perpendicularelor coborite din I pe BC, CA, AB.

Pentru ca d sa fie tangent celor trei drepte va fi necesar si suficient sa aiba loc ID == IE == IF = r. Congruenta ID == IE situeaza I pe bisectoar~a

c

Fig. 2.4

.~ interioara a lui BCA, apoi IE I ==F impune ca I AI sa fie bisectoare

" ~

interioara pentru BAC (fig. 2.5). Prin urmare I va fi la intersectia

bisectoarelor interioare ale triunghiului(vezi problema 17 din

Figuri geometrice [undamentale

81

cap. l, § 6). Luind apoi si r = ID, ne asigura ca d este unicul cere se satisfaee conditiile problemei avind centrul in RI•

Analog gasim r, in R2, 10 in R3 si t, in R4 incit IBIa, I.CI.a, ICIb,

I AI IAI IBI sa fie bisectoare exterioare ale unor unghiuri cores-

b, . C' C

Fig. 2.5

punzatoare ale triunghiului. Se iau apoi razele ra' rb, r; egale eu di.stan(ele de la punctele i; t; t, respectiv la dreptele BC, C:A, AB. UltImel~ trei cercuri gasite da(Ia, raj, db(Ib' rb), de(Ic, ~e) .se ~al _nu~mesc eereun exinscrise triunghiului ABC. Pentru a nu mal fi obl:gatl sa f~aeem referiri la regiunile in care se situeaza centrele lor, nOI vom p~stra aces! mod de notare a cercurilor tritangente; de altfel aceste notatn se bueura de larga utilizare interriationala.

PROBLEME

1. Fie un cere 0(0, r) ~i punctele A, B, C pe ee~-c; fi~. C' diametral opus lui C. Dernonstrati eehiva.1enta unr~a~oarelor ahrmayll a) AB _L CC';

b) Mijlocul M al segmentului AB satisface C~JI~C . .

2. Fie uncerc 0(0, r) si coardele lAB j, j CD I ale aeestUlcerc Demonstrati ca daca are loc AB < CD, atunci distanta de la 0 la dreapta A Beste mai mare ca distant a de la 0 la dreapta CD.

6 - Bazele ratlonomentului geometric - cd. 92

82

Barele rajiOilalllentului geometric

3. Demonstrati ca oricare ar fi 0 dreapn; a si un cere (Q(C r) exisra

exact do~a tangente la (Q paralele cu a.' ,

. ~. FIe €f,0 cercuri neconcentrice si axa lor radicala d. Precizati pozltla relativa a c~rcuri!or <!2 si 0 in urmatoarele situatii a) d este s,:canta !Ul.~ ; b) (Q? (j) sint incluso in semiplane distincte delimitate de d ; c)_ @! ~l (j) sint l!1c~use In acelasi semiplan delirnitat de d.

,J. }:e ~ axa radlcal~: a cer~urilor e. 0 si M un punct pe d. Presupunind ca clI,eptele Jl1N ~1.;l1 P sint tangente la(Q respectiv 0 ~i punctele de conta~t sint N respectiv P, demonstrati MN == AI P.

. 6. FIe 0 dreapta d ~i a, 0, (j trei cercuri astfel incit oricare doua dintre ele admit pe d drept axil radicala, Demonstrati ca centrele C D E ale celor trei cerc1!ri sin t coliniare distincte ~i c?- n 'rv = @ n (j = 0 n'i (Astfel d~ cercurI. se numesc coaxiale.)

7. Fie cercurile @, 0 de centre C, D, astfel incit C E 0, DE f2.

Demon~tratI: a) razele celor doua cercuri sint egale; b) (d si 0 sint se'Can~e (In punctele notate cu E, F); c) triunghiurile CDE si CDF sint

echilaterale. '

. = 8. Cercu~ d(A, a) este ortogonal fiecaruia dintre cercurile dist~ncte f2(C, R) ~1'D(I?, R). Dernonstrati ca punctele C, D sint distincte :;;1 A est~.pe axa radicala a cercurilor f/, 0.

9: FIe e. 0 cerc~ri concentrice Incit e c Int 0. Fie A, B puncte ~e 1~~ ~ .. Demonstratl ca dreapta A B taie 0 in punctele M, N si A2\;1 ==

10*. II?- ipoteze.le celei de a d~ua teoreme a intersectiei cercurilor de~n(~nstrati ca pe fiecare arc deschis de extrernitati A, B al cercului 0 -extsta puncte ale cercului (Q.

= 11~. Trei cercuri egale fJi(Ci, r)(i = 1, 2, 3) tree prin acelasi p~nc~ 0 ~l se mai taie cite rioua in punctele M1, M2, M3• Demonstrati ca pnn J1!1, 1\112, JM3 tre.ce un cerc ega 1 cercurilor e: (Problema este bin~~un~scuta sub den1!m.lrea problema piesei de 5 lei; marele geometru wman. Gheorghe Titeica (1873-1939) a descoperit-o folosind 0 piesa de 5 ICl pentru a trasa cercuri si, bineinteles, a si demonstrat-o.)

§ 2. MAsURA UNGHIURILOR

Am v~zut in ~, § 5, ca put em asocia fiecarui uno-hi ;0; un numar r:~l care s:' rcprezln!e masura s~ (Iuinrl de exemplu cba etalon un unghi dr ,--pt). Atita tlln? Cl! doream sa folosim doar masuri de unghiuri, far~l a leo corel.a cu masun, al? unor arce, etalonu] "unghi drept" era foarte ~onven.abil. .Dc acum marn te VOm folosi alte etaloane ce au si avantajul

o e a fl mal frecvent utilizate in practica, '

Figuri geomeirice [undamcntale

Grade sexagesimale. Vom considera acum ca etalon principal un

»<. »<: r<;

lInghi It astfel incit 901£ = 1dr. Nu ne preocupa pentru rnC?~ent problema daca stim sau nu sa construim" exact un astfel de unghi. In locul nota-

tic: ;} vom folo~i no~atia 1° (se citeste :ltnglz~ de ,1il: grad). ~e v,~r folo~i ~i etaloane suplirnentare notate respectiv prm 1 ~l re~pechv.l (se ,C1-

, t ste un minut, respectiv 0 secunda), etaloane caractenzate prm 60·1 ~.c, /"-..

.., 1°, 60·1" = 1'. 0 egalitatc (simbolica) de forma xOy = 14°23'47"

(Ire semnificatia :

/"-.. ( 23 47)" »<: 1 ( 23 47) »<. rOy = 14 + 60 + 3600 . l°sauxOy= 90 14 + 60 + 3600 lor.

1 »<: f" v LV

In caz d precizia de ---.-- 1 dr nu este su ictenta, se accepc3

90 . 60 . 60

en masura in secunde a unghiului ramas, dupa estimarea in grade ~1 minute, sa fie un numar real, scris sub forma de fractie zecimala.

Motivele care au determinat 0 m odal ita.te de masurare at it de "ciudata" t rebuir rc (ultate in istoria preocuparilor omenirii. Atunei cind ma surrle eu a.num it e e t aloane au (kvellit insuficiente, pentru 0 cit ma i buna aproxirnare oam eni i an Iolosit ca e ta loane

[Ill xi liar" _!_, _!_, _!_. _!_ din etalonul principal. Pen tru asemcnca estirnari irupa.rtirca c i a-

2 4 3 5

lonulu i principal in 60 part! egale a aparut ca ext rem de avantajoasa. Poa.te acest::, estel:u mor iv pentru care in arit icu l Ba hilon, de exemplu, se Iolosea scrrerea numerelor mrregi 1Il huxa 60. In istoria fiecarei ci vii liza tii observa tiile ast rononuce au beneficiar de un larg Iliines pcrm it.ind iutelegerea alternarii anotimpurilor ~i" a ;rl:or fenorneue terestre de mare im portanta ca : precizarea sezoanelor ploioase, a reva rsa r n flu:,lor etc. Pentru cc le uproximat iv 365 z ile ale unui an, a carer a.lteruan ta pu tea £1 sesi za ta prm ungh iuri le sut:;. 'art' erau vazu te anumite stele, s-a impus in mod

[i rvsc impartirea "cerului" in 360 parti egale. l.tttrcgul sistem de masura re in grade sexagesirriah- it deveni t astfel firese.

Masurarea arcelor in grade sex agesimale. Fie un cerc 0(0, r) si punctele II, Bale acestui cerc (fig. 2.6). Sa presupunem di A, B nu s~n\ diametral o~use ~i pentru a putea distinge arcele lui 0 de extremitati A, Bvom considera puncteII- AI, N pe o dar in semiplane distincte III raport cu dreapta AB. Vorn presuPlll1C ca Neste in acelasi semiplan

Fig. 2.6

83

l

/

------------------------ .... ~ .... ~~

84

Bazele raiionamentuiui geometric

..-

eu centrul 0, adica A.il1 Beste arcul mic de extremitati A B. Prin defi-

nitie vom avea: ' '

..-

masura lui AM B = masura unghiului AOB,

..- ..-

rnasura lui AN B = 3600 - masura lui AA1 B.

In caz_ul cind A, B sint diametral opuse, vom da prin defini tie ca oncare din cele doua arce AB are masura 180°. In locul propozitiei: "tJu'i-

...--... -<>:

sura lui Aid B = mdsura lui AO B se foloseste prescurtarea:

...--.. ~ _,.........;...

mas A..J1 B = mas AO B si, atunci cind nu sint posibile confuz.ii, AM' B =

-<.

= AOB. Evident ultima egalitate are caracter simbolic si nu va fi inter-

pretata drept egalitate d~ multimi, '

In baza acestor definitii este evident corecta afirmatia: oricare ar fi un unglzi cu virful in ce;ttrul umti cere 0, masura acestui unglzi este egala~ cu masura arcului lui 0 siiuat in inieriorul acelui unghi.

In cele ee urmeaza vom recapitula masurile unghiurilor cu virfuri in alte pozitii fara de 0, aducind si argumentele necesare.

Unghiuri cu virfuri pe cerc. Dacd A, B, V, J11 sint puncte distincte ale unu« cere 0 (0, r) incit M este interior unghiulul' A VB, atunci

»<. 1 ,...-....

mas AVB = zmas AMB.

Dernonstratia propozitiei de mai sus se realizeaza in trei etape ee analizeaza pozitiile posibile ale eentrului 0 in raport cu dreptele VA, V B (fig. 2.7):

a) 0 este pe una din. dreptele VA, VB de exem-pl« pe VB. Unim

~ . »<>:

A eu O. AOB este unghi exterior triunghiului isoseel OAV, deci AOB = »<.

= 2 . AVB. Deducem:

~1 ~1,...-....

mas AVB ="2 mas AOB ="2 masAMB.

8

bl Fig. 2.7

cl

Figuri geometrice [undamentale

85

b) 0 este interior unghiulzti ;t;B: Consideram ~i punctul V' diametral opus lui V in O. Evident V' E AMB. Urmeaza :

.r>; .r>: .r>: 1 ~ ~ 1 ~----;---

AV'B ~ AVV' + mas V'VB =-2 mas AV + -2 mas V B =

mas = mas

1 ...--..

- masAMB.

2

-<.

e) 0 este exterior unghiului A VB. Analog ca mai sus vom deduce:

mas~ =mas~'-mas~' =

1 ,..--._ 1 ~ ~ 1 ~ A~IB

=_masAV'--masBV =-mas lY •

222

Observatie importanta. Propozitia de mai sus nu iI}-clud.e cazul Acind V coincide cu A sau B, caz in care nici nu putem preciza dIrect ce inte-

legem prin ;t;B: ConsideriAnd ~nsa tang:_nta AT in Ala cercul 0 (fig. 2.8), In ipoteza ca T, M sint de aceeasi parte a dreptei AB (cu.M EO) are loc egalitatea analoaga celei de mal sus:

.r>: 1 ...--..

mas TAB= '2 mas AMB.

Intr-adevar. vom constata usor :

-<. »<. 1

TAB = 90o-0AB = 90°-"2 (180°-

»<. 1...--.. -AOB)=-AOB 2

si trecind la masuri se deduce egalitatea enuntata. .

, ' Unghiuri cu virful in cere. Fie V un punct interior cercului 0 co-

...--.. ...--..

mun coardelor I AC I ~i I BD I si punctele M,!y pe 0 ~ncit AMj3, CND sa fie arcele lui 0 in terioare unghiurilor A V B ~l respectIv C V D ; In aceste

conditii:

Fig. 2.8

.r">: 1 ...--.. ...--..

mas AV B = - (mas AMB + mas DNC). 2

86

Bazele raiionasnentului geometric

Pentru dernonstratie se vaconstata ca ~, exterior triunghiului

»<. -<. -<:

EVC, ~ste ~at de: A.Vl? = CED + BCA, folosind in continuare expresiile masunlor unghiurilor cu virfurile pc cere (in B si respectiv C)

(fig. 2.9). '

Fig. 2.9

Fig. 2.10

Ung.~iu!i eu virful _in exteriorul eercului. Fie A, B, C, D, u, N puncte dJ~tI~cte ale unui cerc 0 astfel incit (fig. 2.10):

a) exist a V comun dreptelor AC si BD·

/'-..-._ .--... ~' )

b) o n Int A VB = A111B U CND;

c) .are Icc A-C-V (sau B-D-V). In aceste condi tii

/'-..-._ 1 -.-.... -----..

mas A VB = - (mas A_1vl B - mas CN D). 2

~\~om ?onstata pentru inceput ca dreapta AC intersecteaza Int 0 d~ll?a interiorul s~gl_nentul,:i AC?, deci V nu este in Int O. V 11U poate fi rue: p: cereul 0 caci A, C sint singurole puncte ale dreptei AC cu aceasta propnetate. Urmeaza deci V E Ext O. Mai constatam apoi ca unghiul

A/'-..-._CB teri . I . . /'-..-._ /'-..-._

_ ex en~r tnunl:Iu~IUl !JCV, este egal cu CBV + CVB si egalita-

tea enuntata rezulta imcdiat.

P.ent~u a JnlesJ?-i. dernonstratia unei~ t.eoreme importante (a arcului capabil) mserarn aici un rezultat pregatItor.

Te?rema variatiei unghiului. Se considerd semidreptele distincte I A~ ~1 I AX I aoind ca su port aceeasi dreapta d si un punc: B nesituat pe d. Cind un punet 111 oariazd pe I AX indepartindu-se de A: 1° 1mghiul

A 1'vl B descreste moncton, 2° ia orice »aloare mai midi dedt @.

Prima afirrnatie din concluzia teoremei se poate exprima prin:

d ~ M . N A lA - A A • /'-..-._ /'-..-._

aca ~l S111t puncte pe X 111Clt A-1J1-N, atunci AltfB > ANB.

Figuri geometrice [undameniale

87

»<.

Sub aceasta nou formulate afirmatia este evidenta, A 111 B fiind unghi

/'-..-._ ,

exterior triunghiului MN B (fig. 2.11).

Pentru a doua afirrnatie din enun] vom considera un unghi arbitral' 7)

-<.

incit v < X'A B.Folosind axioma purtarii

gasi lAY interioara unghiului X'AB

.r-:

incit X'A Y == v. Fie BZ paralela prin

B la A "V, incit Z si X sa fie de aceeasi parte a dreptei A B. Dreapta AX va taia dreapta BZ intr-un punct P situat de acea parte a lui A Y de care este X, prin urmare PEl AX. Se constata acum ca unghiu-

-<. »<.

rile A P B si v ==X'A Y sint congruente

ca unghiuri corespondente si ultima x' afirrnatie a teoremei este acum demonstrata.

Tcorema arcului eapabil. Fie punctele disiincte A, B, un semiplan H idelimito: de dreapta A B ;;i us: unghi u. Locul geometric al pusictelor M /'-..-._

din H {ncU AlII B == u este un arc de cere deschis de extremiuiti A si B

(numit arc eapabil de unghi 1{' subintins de segmentul I A B I) .

Cu axioma C5, a purtarii congruente a unghiurilor ne asigur;lm de existenta unei semidrepte lAX, de cealalta parte a dreptei A B dedi

»<.

este H, incit BAX == u, Fie A Y _lAX. Mediatoarea segmentului AB

taie A Y intr-un punct O. Consideram cercul 0(0, OA) ce trece evident ~i prin B. Fie 0: = 0 Ii H, ~ = 0 - (0: U {A, B}), adica 0:, ~ sint arcele deschise de extremitati A, B situate pe cercul O. Conform unei obser-

vatii din acest paragraf mas u = ~ mas B, egalitate ce se poate scrie prescurtat prin ~ = Zu, Vom c1emonstra In cele ce urrneaza ca CI. constituie locul geometric descris in enunt.

-<.

Vom observa pentru inceput ca are loc implicatia M E 0: ~ Al1fB 3_

»<. »<.

== u, Intr-adevar, arcul subintins de Ai1I B este ~, deci mas AM B -c

congruente a unghiurilor vom

Z\ X

B

Fig. 2.11

1 ~ A ~ .• A~lB

= - mas t" = mas tt Sl prtn unnare N- = u,

2 - ,

! II

:88

Bazele raiionamentuiui geometric

»<.

Vom demonstra acum ca are loc implicatia M 1= 0(. => AM B oj. u.

Vom considera pentru inceput cazul cind semidreapta lAM taie :X intr-un punct N (fig. 2.13). Conform teoremei precedente dad are

j3

Fig. 2.12

Fig. 2.13

»<c ,»>;

loc A-AI-N, at unci AMB > ANB == u, iar daca A-N-M, atunci

~~

A 111 B < AN B == u. I poteza M 1= 0(. exclude posibilita tea M = N si,

in acest prim caz, s-a demonstrat imposibilitatea congruentei unghiurilor Ai1I B si u.

Data IA~~1 nu taie 0(., mai ramin doua posibilitati ce Ie vom analiza succesiv, In acest scop reconsideram tangenta AX in A la 0, pe care va exist a un punct T in H ~i consideram un punct D incit D-A-B -<.

(fig. 2.14). Dad ME Int TAD va exista M' pe IAT incit AI-lvI'-B.

-<. -<.

Folosind teorema unghiului exterior deducem di are loc AM B <Ail!' B <

»<.

< XAB == u, Prin

urmare in ambele

»<:

cazuri rarnase (MElnt TADsauMEIAT,

. adica in pozitia ce 0 ocupa punetul M')

-<. »<.

are loc AM B < u, adica AM B oj. u,

Obseroatii. 1. Din preliminariile acestei teoreme deducem ca I A Y (~i prin urmare 0) este in H atunci si numai atunci cind u < 900• In acest caz arcul 0(. este "mare". Daca u > 900,0 nu este in H si 0(. este arcul mic de extremitati A, B. In fine, daca u = 900, 0(. este un semicerc .

x

. Fig. 2.14

F iguri geometrice fundamentale

89

2. Excluzind din enunt conditia ME H trebuie sa. adaugam locului geometric arcul 0(.' simetric lui 0(. in raport cu dreapta AB; arcele 0(., «' apartin aceluiasi cere atunci si numai atunci cind 0 este pe AB, Mica u = 900•

Aplicatii. 1. Existenta tangentelor dintr-un punct exterior A la

\1n cerc O(O,r) . . v v' A A

Pentru a gasi 0 tangenta din A la 0 trebuie sa gaslm M pe 0 inert

~ = 900 (fig. 2.15). Ultima conditie exprima ca AI este. un pu~et al cercului of. de diametru I AO I (~i M #- A, M #- .0). Cerc_Ul?le of. ~.l 0 oint secante conform celei de a doua teoreme a intersectiei cercunlor (vezi §1); deoarece A E Ext 0 si 0 E Int O. Prin urmare of. no = 0:::= {M, N}. (AM) ~i (AN) sint tangentelc ca~tate.

2. Tangente comune cercurilor: f2(C, r) ~l ([)(D, R). . v Dad f2 si ([) sint interioare, de exemplu @clnt ([), once tange_nta la @ este sec~nta lui ([) ~i nu pot exista tangente .comune; Daca (2 ~~ rp sint tangente interior intr-un punct T, perpendiculara m. T pe hlll.a centrelor este evident singura tangenta comuna, V~m <;tnahza in co.n~l~ nuare celelalte cazuri far a a face de la inceput precizari asupra pozitiei relative a celor doua cercuri.

Fie I MN I 0 tangenta comuna cercurilor @, .o (cu ME @ ~iNE a».

Presupunem r < R. Paralela prin C la (MN) taie (DN) in P. MNPC

~ .

este evident dreptunghi, deci CPD = 90°, adica P se situeaza pe un

cere of. de diametru CD (fig. 2.16).

//-.-~

\,

Fig. 2.15

Fig. 2.16

Sa presupunem acum di. C, D sint de aceeasi part: ~ lui (MN), adica (111 N) este 0 tangenti: exterioard la cele dMta cercuri, In acest caz are loc D-P-N si deoarece PN == C]vI = r, urmeaza PD = R - r,

,

90

Bazele rapionamentului geometric

conditie ~e ~itueaz~ P pe un cere (j (D, R - r). Cercurile ell (j sint se~ant~ daca ~l.num~u daca !? =: < CD, adica daca (2, f[) nu sl~t tan ente ~teQnor sau lnt:noa~e, situatii deta. excluse. Vor exista deci pu;ctele

, " comune lUI ell ~l (j. IDP va tala f[) in M si MN este una din cele doua tangente extenoare cercurilor @, f[).

1',

Fig. 2.17

, In caz ca centrele C, D sin t de parti distincte ale tangentei (MN).- (dreapta ~1N s: nurnests tangenta comuna interioara) const,ruqla analoaga celei de mai sus impune considerarea unui cere (j (D, R + r) in loc~l lui (j, pun~tul N apa~e de asemenea pe I DP si rp, dar acurn IC21~ ~l IDP n.u mal au acelasi sens. Figura 2.17 prezinto In .afara tangentei comune interioare si celelalte trei tangente comuns

existente. '

"Vom ,;or;stata ca exist~ ~angente comune interioare dad si numai d,aca 0'1., (j . srnt s~cante, adica R + r <DC, conditie ce revine la @ r[) sin t cercuri exterioars". Daca R + r = CD adi~a @ f[) si t t " nt

exterio (' T) . t"' "n angen e

" . are" 1:1 ,eXlS a 0 singura tangents comuna interioara (per-

pendiculara In T pe CD).

, Nota Opera ria de masurare a unghlurilor constituie 0 tehnica utila pentru rezolvarea

a numeroase probleme. Din acest motiv. paragratul este insotit si de preble e '

meroase Suge" , " ' , m . mal nu-

, " ram sa se acorue rezolvarii acestor probleme 0 a.terrtic eel p t i lK

aceleia eu ea t ' 'tV , 11 III ega"

re es e 11rmMI a pa rtea enuntiativa a paragrafului, '

PRO B L E;\1 E

I',

~l., Se con~idera un triunghi ABC si cercul sau circumscris 0 Perpendicularn din A pe (BC) taie (BC) In' Al si 0 in A . Demonstrati ech ivalen ta urmatoal:elor afirmatii: a) Al est~ mijloc~l segmentului HA2; b) BH _lAC ~l HE AAI• Reformulati problema.

Figuri geomeirice fundamentale

91

,,--..

~2. Derrionstrati ca orice arc de cerc AB admite un mijloc unie 211

r-----.. ~..-... ..--

(se intelege ca 1v1 E AB ~i mas AM = mas lltB, arcele notate prin AB,

-. ,.-...

AM, MB fiind intr-un acelasi semiplan delirnitat de dreapta AB).

~3. Se considera un triunghi ABC si cercul sau circumscris O.

Bisectoarea interioara a unghiului BAC taie 0 in A si D. Se considera punctele distincte I, L; pe dreapta AD incit I E I DA I ~i DI == DIa == »<.

E DB. Dernonstrati ca IBI si IBIa sint bisectoare ale lui ABC. Formu-

lati si demonstrati citeva reciproce.

~4. Se considera un cerc 0 de centru 0, punctele }II, N pe 0 si tangentele in 11/[, N la 0 secante intr-un punet A. Dernonstrati: ANI == »<. -<.

E AN si MAO == OAN.

~s. Fie un triunghi ABC, cercul sau inscris d (I, r) si punctele sale de contact cu laturile I BC 1, I CA I, I AB I notate prin t; t ; r; Determinati lungimile segmentelor A To TeB, BTa, TaC, CTb ~i TbA in functie de lungimile a, b, c ale laturilor triunghiului ABC.

6. Fie D, E, F punctele de contact ale cercului exinscris d a cu dreptele BC, CA, AB; calculati lungimile segmentelor BD, DC, CE, EA, AF, BF In functie de lungimile BC = a, CA = b, AB = c.

7. Fie triunghiurile ABC si A'B'C' inscrise in cercuri 0(0, R) ~i O'(O',R'). In ipoteza ca6ABC,.._, 6A'B'C' demon strati R'· AB = = R·A'B'.

8. Se considera un triunghi ABC, cercul sau circumscris 0 ~i centrul I al cercului inscris. Dreptele AI, BI, CI mai taie 0 in puncte D, E, F. a) Determinati unghiurile triunghiului DEF In functie de unghiurile

A/'-./'-.

A, B, C ale triunghiului ABC. b*) Demonstrati ca daca {X, Y, Z} =

= {D, E, F} ~i 6ABC;_' 6XYZ, atunci 6ABC == 6DEF.

9*. Constatati ca dintre doua coarde ale aceluiasi cere 0 este mai mare cea care se vede din centrul cercului sub un unghi mai mare. Este corecta Iormularea "coarda mai mare subintinde un arc mai mare"? r=r-: ,,--..

~10*. Fie AB, BC arce egale ale unui aceluiasi cere 0.0 dreapta d

arbitrara prin B mai taie 0 in M si AC In N. Demonstrati ca odata fixat etalonul pentru masura lungimilor, expresia E = B21f • BN are marime constanta independenta de pozitia dreptei d.

11*. Fie AB 0 coarda a unui cere 0 si mijlocul ei C. 0 dreapta d prin C taie cercul in punctele M, N. Demonstrati egalitatea AM· AN = = BM·BN.

92

Bazele rationamentuiui geometric

12*. Se considera un triunghi ABC in care AB = c < AC = b.

Tangenta in A la cercul circumscris triunghiului ABC taie dreapta BC In D. Determinati lungimile segmentelor DA, DB, DC in functie de b, c si a = BC si demonstrati egalitatea b2 • DB = c2 • DC. (Admitere, Facultatea de matematica, Iasi, iulie 1975, enunt partial).

13*. Se considera un triunghi ABC, cercul sau circumscris 0 si tangenta (A T) in A la O. Se considera M arbitrar pe A T si proiectiile sale ortogonale: N pe AB, P pe AC. Dernonstrati: MN: AB = = MP:AC.

14*. In cadrul acestui paragraf nu a fost definita 0 relatie de "congruenta a arcelor" unui aceluiasi cere 0 (sau a un or cercuri ce au aceeasi raza). Este necesara 0 definitie care sa asigure: «) relatia este 0 echivalenta si ~) masurile arcelor congruente sa fie egale. Analizati urmatoarele "proiecte de definitie", demonstrind care dintre ele convin si care nu: a) Arcele sint congruente dad sint vazute din centrul cercului sub unghiuri congruente; b) Arcele sint congruente dad au aceeasi masura ; c) Arcele sint congruente dad subintind corzi congruente; d) Arcele sint congruente dad sint vazute din puncte ale cercului ce nu apart in arcelor sub unghiuri congruente.

=15. Fie I ABI un diametru al cercului 0(0, r) si tangentele AX, BY la cercul O. 0 tangenta intr-un punct M allui 0 distinct de A si B taie (AX), (A Y) in N, P. Dernonstrati: a) AN + BP = NP; b) NO l_OP; c) AN . BP = constant.

=16. Se considers cercurile @(C, r) si 0(D, R) tangente exterior in T. Fie I MNI 0 tangenta exterioara comuna (M E @, N E 0) ~i P mijlocul segmentului MN. a) Calculati lungimea segmentului MN; b) demonstrati MT l_TN; c) demonstrati CP l_PD.

17*. Fie @(C, r) si 0(D, R) tangente exterior ~i MN 0 tangenta exterioara comuna. Demonstrati d exista un cere 0(0, x) astfel incit ° sa fie exterior cercurilor @, 0 si de acea parte a lui (MN) de care sint C, D iar 0 sa fie tangent lui (2, 0 ~i dreptei MN. Deterrninati valoarea lui x.

18. Fie un cere @(C, R) si tangentele I AM L I AN Jla acest cere.

Determinati razele x, x' ale unor cercuri 0(0, x) si 0'(0', x') tangente dreptelor AM, AN si cercului @' Deduceti egalitatea x . x' = R2.

19*. Fie @,0 cercuri secante in A, B. 0 dreapta fixa prin A taie @, 0 in C, D. 0 alta dreapta variabila taie (2, 0 in M, N. Demonstrati d raportul CM: DN = constant.

,;1

II! 1

I

I[

I,

Figuri geometrice fundamentale

93

§ 3. PUfEREA PUNCTULUI FATA DE CERe

Teorema puterii punctului. Fie un cere 0(0, r), un punct A si 0 dreaptii d arbitrard ce trece prin A fji taie 0 in punctele M, N (nu neaparat

distincte) : expresia O(A) = AM . AN esteindependenta de alegerea dreptei d.

Demonstratie. Sa observarn pentru inceput ca indicarea razei cercului 0 prin tr-un numar real r presupune d un etalon de masurare a lunaimilor a fost Iixat. In cazul cind A EO unul dintre punctele M, N coincide cu A si O(A) = 0. In eazul cind A = 0, pentru oriee dreapta d va avea loe Ai11 = AN = r si A-M-N, prin urmare 0(0) =-r2.

Peritru A i= 0 S3. considerarn si poz itia particulara AO a dreptei c~ ~i s5. notarn prin B, C punctele. in e~re (10) t~ie 0 \fi.~. 2.18). V?m un! M eu C si N eu B. Se constata imcdiat ea si tnunghmnle ABN ~l A1\;IC au un (T hi urile corespunzii toare eongruen te (eele din A opuse la virf sau comune, celelalte avirid acelcasi masuri sau avind unghiuri adiacerite suplimentare en aceeasi masura). Deci 6ABN ,-.,j 6AMC si din proportionali ta tea la turilor vom ded uce :

AB AM

AN AC

(1 )

BN MC

IV

Fig. 2.18

Din egalitatea ultimelor rapoarte urmeaza

(2)

A B . A C = ANI· AN.

Acurn, daca )flY· AC < 0 rezulta A E 1 BC I, deci A E lnt 0 si prin urmare pc orice dreapta d ce taie 0 in lYI, N are loc A E 1 NIN I, adica AI-A-N, deci A1Vl· AjV < O. Analog, din AB . At > 0 urmea-

94

Bazeie rationameniului geometric

za AM· AN > O. Aceste observatii permit sa oferim egalitatii (2) forma mai bogata in semniticatii

(3)

O(A) = AM . AN = AB . AC,

forma ce asigura valabilitatea concluziei enunta.te.

Observatii. 1) Utilizarea segmentelor orientate in definirea puterii punctului permite s'i inrnagazinam in cgalitatea (3) mai multa informatie decit in egalitatea (2).

2. Puterea unui punct fata de un cere este 0 marime .xlimensionalii". schimbarea etalonului de masura a lungimilor schimba valoarea O(A). Are loc O(A) > - r2.

3. In d educerea relatiei (2) s-a utilizat relatia (1) ce contine inf'ormatii in plus, adesea utile in aplicatii (vezi aplicatia 1 din acest paragraf sau problema 13 din paragraful precedent).

4. In uriele carti, in locul notatiei O(A) apare PO(A) sau p(A, 0);;

exista motive variate pentru a prefer a notatia O(A).

Reciproca teoremei puterii punctului. Dacd 11JN si BC sint drcpt«

(d istinctc) secanie in A ~i AM· AN = AB . AC, atunci fncnctelc M,N, B, C sint conciclice (adica situate pe un acelasi cerc).

Demonstratia este imediata, Ipotezele asigura d B, C, 111 sint necoliniare ~i prin urmare exista un cere 0 care le contine, Presupunem prin absurd ca N 1= O. Dad AllJ este secanta cercului 0 va exista un punct P of- M in care AM mai taie cercul; dad AM este tangenta (in M) lui 0 vorn lua P = M. Deducern cu teorema d irecta AA1· AP- =

= AB . AC. Comparind aceasta egalitate cu ipoteza, urm eaza AP = AN,

deci P = N etc. _

Observatie. Dad in egalitatea din ipoteza nu se foloscsc segmente orientate, obtinem prin demonstratia de mai sus doar AP == AN, congruenta ce nu obliga la coincident a lui P si N.

Forme canonice" pentru O(A). Am constatat in cadrul demonstratiei primei teoreme valabilitatea egalitatii (3). Pornind de la acea egalitate deducem:

O(A) = A B·A C -- (AO+O B) (AO+OC) = (AO+r) (AO-r) =A02-rZ,

deci (4)

O(A) = A02 - r2.

*) Terrnenul de forma canonicii destul de des ut ilizat in ma.tc mat ir a este mai usor de intuit decit de explicat. Cuvintul greeese k a non. se refera la 0 rn odali tate unica de a desfasura anumite actiuni (eu earaeter religios, protocola r, artistic etc). In ma.temat ica, cind 0 anum ita expresie poate lua un numar f in i t de forme, u n ice in circum stante preciza.te, acele forme sint desernnate prin adjectivul canonic.

Figuri geometrice [undameniale

95

Aceasta este prima forma canonic a ce am .pus-o in e~idex:ta~ ~i pen: tru care reamintim: 0, r sint centrul si raza ~Ul O. Aceasta p:lm~ forma este inde endenta de realizarea oricaror clrcu~st,:?te; .c~lar ipoteza :.A -I'- 0 p~ate fi tnlaturata. semnificatia formulei fund ~l In acest caz

evidenta si corectji.

o

A

Fig. 2.19

Fig. 2.20

Dad A E Ext 0, consideram 0 tangents AT la 0 (cu TEO) (fig. 2.19) 9i conform teoremei lui Pitagora are loc

O(A) = A02 - OP = AP.

. 1 A A pe AO (daca

D x A E Int 0 considerarn perpendlcu ara 1Il • .

A _ Oacl,1. ~ 0 dreap'ta arbitrara in 0) ce va tjiia cercul in doua puncte

- , uam d A st caz

din care alegem unul, T (fig. 2.20). De ucem 1Il ace t:

(5 ')

O(A) = - (0]2 - OA2) = - AP.

Eoalitatile obtinute la (5) si (5 ') constituie a d?ua f?rma cano~ica; aici d~pe~denta de anumite circumstante est~ ev~denta. :entr~ lllc~i dra;e mai rig~roasa in "definitia" data trebuie .sa prevefie~n~td~~~~e cind TEO; insa in acest caz ambele forme de mal sus pot '

si coincid. . A A d A cdere dcfi-

, Interpretarea axei radicale ~a lo~ geometnc. VIn in ve

riitia ce s-a dat in §l sc deduce irnediat:

, .' A(C _) i (f)(D R) este locul

A ya 1'ad"'calCi a cercurilor neconcentnce e ,r ~ , . 1

.V ." .. "D(M) ( ,. a au puten eea e

aeometric at punctelor 1\11 ce satisfac @(M) =, • acne b

fata de cele d oua cercuri}. . .

, .• (0 ) d _ , t . _ siii perpendtcu1an

Aplicatii. 1. Se constdera Wit cere 0 .rs. t;r1,~e rn , _

E'" it BE ·OB Dreapta EC mat

I A B l. I CD I si tm punet ~ mel = 3' . .

taie 0 in F. Sa se demonsireze FA = 5F B ~i 4FC = 3FD.

96

Bazele rajionamentului geometric

. Rezolvare. Deoarece F apare la intersectia unci drepte cu un cerc este natural sa aplicam . puterea 1?unctului E (fig. 2.21). Obtinern astfel (abstractie facind de orientarile segrnentelor)

ccr--......,"-O---~D EF· EC = EA . EB. Este usor de calculat

t I . P' ' 5r

cu eorema Ul Itagora EC = - si ezalita- 3 ' u

tea precedenta ne da EF = .2 r. Urmeaza FC =,

. 15

6 . ( I . P' 8

= -- r ~I cu teorema Ul itagora) FD = - r.

5 5

Con tinuarea cea mai sim pla solici ta a plicarea relatiei lui Stewart pentru punctele F, 0, E si A (sau B). Varianta de calcul ce 0 recornandam consta in a scrie de la inceput proportionalitatsa latu-

rilor triunahiurilor EAF si ECB prin care se obtine usor AF = 7/i r

u, "5

sau a triunghiurilor EBF si ECA pentru a obtine BF = 7/2 1'. Ezali-

, '25 u

tatea AF = 5BF este acum evident a iar cea de a doua egalitate din enunt s,e poate constata ~i din !':o.CFD.,,-, !':o.COE.

Solutia data aici probeaza utilitatea reiinerii fji caii pe care se deduce

o anumita relatie geometricd, uneori fiind mai utile in calcule unele concluzii intermediare.

Aplicatia 2. Intr-un. triunghi ABC aoind ortocentrul H fji picioarele inaljimilor din A, B, C notate cu AI, B1, C 1 au loc egalitajile H~![ ·HAI = HB . lIBI' = HC . HCI.

Demonstratie. Fie Az, Bz, Cz punctele in care AH, BH, CH mai taie cercul 0 circumscris triunghiului. Conform problemei 1, §2,

au loc egalitatile lIAz = 2HA~, HB2= 2HB1, B ~_<- ~

Hez = iHC~. Puterea punctului H fata de 0 asigura : IlA· HA; = HB· HB2 = HC·HC2. Inlocuirid aici HA2, HB:;'- HC2~i simplificirid prin 2 obtinem tocmai relatia din enunt, 1n figura 2.22 ce insoteste demonstratia, triunghiul ABC este obtuzunghic si ca urmare H cste exterior triunghiului ABC; produsele HA ·HAl~ianaloagelesint

E

Fig. 2.21

H

o

A2

Fig. 2.22

Figuri geometrice fundamentale

97

in acest caz pozitive. Avind in vedere tehnica folosita in demonstratie, sintem asigurati ca enuntul este corect si cind ABC este triunghi ascutitunghic.

Aplicatia 3. Fie cercurile @(C, 1')

si ro(D, R). Demonstrati echiualenia c

urmdtoarelortrei afirmaiii a) @(D) = R2;

b) ro(C) = 1'2 si c) @, (D sint cercuri

ortogona1e.

Acceptind a) ca ipoteza deducem

pentru inceput DE Ext @ va exist a Fig. 2.23

o tangent a DM (cu M pe @) din D

la @' Egalitatea a) impune DM2 = R2, deci DM = R, adica ME roo

-<:

Calitatea de tangenta a lui DM asigura si CMD = 90°, adica are loc c).

Acceptind acum c) ca ipoteza, stim ca exista M comun cercurilor »<:

@, ro lncit CMD = 90°, deci CM este tangenta lui ro, deci ro(C) =

= CM2 = 1'2.

Am dovedit astfel a) ~ c) ~ b); analog, se arata ca are loc ~i b) ~ c) ~ a), deci cele trei afirmatii din enunt sint echivalente.

PROBLElVIE

1. Se dau punctele A, B, C, incit A-B-C; fie 0 un cere variabil prin A, B si TEO incit CT sa fie tangenta lui O. Se cere Iocul geometric al punctelor T. (Admitere, Acad, Tehn. Militara, 1955).

2. In triunghiul isoscel ABC(AB == AC), fie D piciorul inaltimii din A pe BC. Sa se demonstreze ca perpendiculara din D pe A C este tangenta in D cercului circumscris triunghiului ABD. (Admitere, Inst. Petrol ~i Gaze, Bucuresti, 1954).

3. Se considera un cere 0 si un punct C E Ext 0; 0 secanta prin C taie 0 in A, B iar 0 tangenta prin C contine DE O. Dreapta AD mai taie cercul circumscris triunghiului BCD in E. Sa se demonstreze: a) CD == CE, b) cercu1 circumscris triunghiului ABE este tangent dreptei CEo (Admitere, Inst, Petrol si Gaze, Bucuresti, 1954 ;enunt reactuaIizat ).

4. Tangentele in punctele A, Bale unui cere 0 se taie in C; paralela prin A 1a BC mai taie 0 in D iar dreapta CD mai taie 0 in E si »<. -<: »<.

AE nBC = {F}. Sa se demonstreze : a) ADE == CAE == BCE; b)

7 - Bazele ratlonamentului geometric - cd. 92

98 Bazele rationamentuiui geometric

L.ACF - L. CEF; c) FC2 = FA . FE; d) F B == FC, e*) Sa se determine CincH AE- = 2EF. (Subiect de admitere cules de O. Sacter).

5. Fie un triunghi ABC (avind lungimile .laturilor a, b, c), centrul sau de greutate G ~i cercul circumscris O. Deterrninati O(G).

6*) Aflati puterea centrului I .al cercului inscris in triunghiul ABC in raport cu ~ercul O. circumscris triunghiului A BC in functie de .Iung imile a, b, c ale latunlor.

7*. Fie 0,0' tangente interior in A, 0' fiind cercul de raza mai mica. Tangenta intr-un punct B al lui 0' mai taie 0 in C, D ~i contine un punct E pe tangenta -comuna cercurilor da~ Dreapta AB mai taie 0 intr-un punct F. a) Dernonstrati EB2 = EC . ED; b) Deduceti AB·BF=AE(EC+ED-2EB); c) Constatati ca lAB bisecteaza unghiul CAD (Problema inedita, V. Oproiu).

8*. Fie C mijlocul unui segment AB, ~i un cere @ de centru C incit A E lnt @. Fie M variabil pe cerc ~i N, P puncte in care (MA), (MB) retaie @. Demonstrati ca expresia AN-2 + BP-2 este constanta.

§ 4. OMOTETII ~I INVERSIUNI

Fie un pnnet 0 ~i un numii r real k nenul. Se nurn este omotetie de centru 0 si raport k 0 Iu nctic H: rr -+ IT astfel ineit pen t ru un punet M arbitrar d inrr punctul M' =

= H(MI sa sa.tisfaca : 01\1[' = k • OM (in cadrul ult.irnei egalitati se subin telege ca pu nctele 0, M, 1,[, sint coliniare).

,~ Pent ru k = 1 se in tolcgc im ed iat ca peutru orice punct M are loc H(1\[) = M,

ad ica H este t ra n sforrna.rea ident ica a pla nulu i IT. Pentru k oF 1 singu rul punct 1\[ ce satisface H(M) = M este evident O.

Daca raporrul k este pozi tiv se ma i spune ca H este om otetie direct a, iar daca are 10: k < 0 se spnne ca H este om atetie indirecta. Omotetiile de raport - 1 sint simetrii in raport en centrul Ior. Schirribarea etalonulni de masnra nu m odifica rapor tul k ,

Teorem:t 1. Dxcd fntr-o omoteiic H punctelor M, N_l_e__corespund punctele M', N', at unci dreptel e MN ,'i M'N' sin: paralele si M'N' = k . MN.

Teorema 2. Oricare ar fi 0 drea ptd d si 0 omotetie H de centru 0 si raport k, multimea H(d) = {H(X) I XEd} este 0 dreapta d' p araleld. cu d; are loc d' = d dacd {ii n.umai dacd OE d.

Teorema 3. Fie 0 omoieiie H de centru 0 si raport k. Pentr u u n. cere e(C, r) muliimea H(e) = {H(X) I X E e} este un cere.

Fie u n cere 0 (0, OA); se numeste inversiune de eentru 0 ~i putere 0A.2 sau inversiune in raport eu cercul 0 0 transforrna re T a mu lt im ii n;""-{O} in ea insa~i astfel incit

unui punct M a rbi tra r (diferit de 0) i i corespundc pnnctnl M' ce sat isface OM· 011-f' = = 0A.2.

Teorema 4. Tnaier siienea este 0 transf ormare bi ject iuti involutiva (adica ex is'ta un numar natural It incit pentru orice M, din T(M) = Mv T(Mll = M2, ... T(Mn_1) = Mn rezu lta M" = M).

Figuri geometrice fundameniale 99

Intr-adevar, conform definitiei date T(M) = M' inseamna acelasi lucru cu T(]>f') = .. M, dec i este involu tiva (numarul natural n Iiind 2).

Teorema 5. Daca punctele M ~i M' se corespund fn inuersiunea T de cere 0 at-unci u) M = M' dacd. iii n.umai dacd. M EO; b) dacd M oF 1~[', exact u.n.ul dint re aceste doud (Juncte esie in. lnt 0, celalalt f iind fn Ext 0; c) dacti 111 este interior lui 0, alunci per-pendiculara in 111 pe 0111 taie 0 fn punctele P, Q incit "~[' P, 111'Q sfnt tangente la O.

Demonstratie. a) Din condi tia M = M' rezulta 011-1· OM = 0A.2, adica ONI == == OA., deci M. EO. Reciproc din 1\1 EO rezulta 01vf == OA. ~i din 0]\;1· 011'[' = OA2 rezulta OM = O'M.", dec i 1\1[ ~~ 111'.

b) Din 011.1· OM' = OA2 rezu lta 011-[·0]\11' = OA2, daca ill E lnt 0, deci eM < < OA. rezulta 01'.[' > OA. deci 1\11' E Ext 0; posibilitatea M EO a Iost exclusa in prima etapa.

c) Perpendicnlara in ]V[ pe OM taie 0 conform prime i teorerne de intersectie a cercului : daca Peste u nul dintre punctele de intersec tie, OP]vI' este triunghi dreptunghic. Conform reciprocc i teoremci cate tei , din O M.: 01\1[' = OP2 rezul ta ca P1V['

• este tangerrta in P Ia 0 (fig. 2.24).

Teorema 6. Fie 0, ]V[, N puncte necol iniare si 0 inversiune T de ceniru. 0 si put ere 0A.2. Dacd T(M) = M.' si T(N) c= N', atunci t riu.ngh iurile 01vIN iii ON'j11' sin: asemenea iii

0A.2 M'N'=l11N·---OM'ON

Demonstratia, Din T(M) = M' si T(N) = N' rczulta M.' E 10M, N' E I ON si 0111 . 0111' = ON· ON', adica OM = ON . Triunghinrile OkIN 9i ON '1\11' sint ase-

ON' OM'

menea conform cazului lul (fig. 2.25). Din proportionalitatea latu rilor rezulta si egalitatea din enunt.

Fig. 2.24

Fig. 2.25

Teorema 7. Fie T 0 inuersiwne de centru O. Dacd d est e 0 dreapta prin 0 multimea a = «<; {O} est e inoariatd de T (adica are loc T(II) = II).

Teorema 8. Fie T 0 inversiune in raport CLl uti cere 0(0, r). a) Deed d estc 0 drea ptd ce n-u confine 0, at unci {O} U T(d) este un. cere CJJ fneft d este axa radicald a cercurilor 0 ~i CJJ b) Dacd e(C, R) esie uai cere prin 0, atunci T(e - {.D}) este a xa radicald c a cere uri lor o ~i e. c) Tangenta fn N La e ~i drea pta c [ormea zti cu ON un gh iuri congruente.

100 B azele raiionamentului geometric

I

I

De n onstratle. a) Fie A piciorul perpendicularei dill 0 pe d ~i T(A)=A' (fig.2.2o).

Pent ru .\1 E d ~i T~.'\1) = M.', triunghiurile OA M ~i OA1 A' sint aseu.euca (teorerna G),

/~ -<.

deci O.H'A' "" 0.11'\1 = 90° si M'se va gasi pe un cere (j) de diarnerru lOA' I [Evide at M' ,p 0). Am demonstrat astfel inc1uziunea TId) S; (j)""-{O} I incluziunea inversa ~i coi.rc identa cu axa radicala vor fi dovedite ulterior,

------ .......

/--

K

o

---- -/

I

<!f/ I \ \ \ ,

"-

...... _--

d

c

Fig. 2.26

Fig. '">,.27

b) Fie B diametral opus lui 0 in e, T(B) = B'; fie N i' 0 situat pe e si T(N) = ~~

= N' (fig. 2.27). !:,.OBN,_, !:,.ON'B' si deciOB'N'""ONB = 9')°, prin urrna.re N' apartine perpeJ_ldicularei c ridicata in B' pe (OB). A fest derrionstrata astfel incluziunea

T(e - {O}) S c.

Avind in vedere generalitatea figurilor d ~i e si m odul de caracterivare a lui c, If) din incluz iunile demonstrate urrneaza c = T(T(c)) S T(e - {O}) S c, ,Ie<. i T(e- {O}) = c si analog, (j) - {O} = T(d).

Revenind la Iigura 2.26 constatarn (j)(M) = MM' . MO = OM· (OM - 511') = = 0]\,[2 - r2 = OeM) deci M este pe axa radicala a cercurilor 0 si (j); axa fiind si perpendiculara pe OA' va coincide cu d. Prin simpla schirnbare de nota tii c este axa radicala pentru 0, e.

c) Cind Neste in B afirrnatia din enun t este evidenta. In caz eontrar fie en e = {P, Q} si K pe c incit N K sa fie tangenta lui e,

.r>; l~ ~ .r>; ONK = - (OQ + QN) = KN'N. 2

Teorema 9. Fie T inversiunea fn ra.port cu cercul 0(0, Pl ~i un cere e(C, r) tne£!

o ¢ e. Demonstraii cit T(e) = {T(X) I X E e} este un cere (j)(D, R), unde:

_ p2 _ p2

OD =-_·OC; ([3) R= -- ·r.

e(o) le(o) I

(a.)

Demonstratie, Vorn considera punctele A, B in care OC taie e (dad; 0 = C, atunei A, B vor fi diametral opuse arbitrare), Fie A' = T(A), B' = T(B). Vom nota prin clJ cercul de d iametru I A' B' I. Consideram aeum un punet M arbitrar (M,p 0)

Figuri geometrice jundamentale 101

,I fie M' = T(M). Triunghiurile OMA cu OA 'M' si OM B cu OB']\,!' sint asemenea,

~ ~ ~ ~ .. " hiulu i

deci OM'A' "" OAM si OM'B' "" OBM. Constatam ca I M'A' este interioara ung lU UI

~ daca si numa i daca 0 - A' - B'; alegind un sens eonvenabil pe A B Yom consta ta

- ----'.f!

<,

-,

\ \

o

Fig. 2.28,

ca daca are loc 0 - A' - B', atunci are locO - B - A si prin urrnare unghi exterior triunghiului AMB. (Considera fii analoage dar nu identice stabilim: A' - 0 - B' ~ A - 0 - B etc). In ipoteza suplimcntara

/'---... "

cz In t OM'B' urmeaza :

-<:

OB"'1 cste permit sa

IM'A'c

»<>: .r>: »<>: -<: »<. »<.

I) A'M'B' = OllI'B' - OJ'\1'A' = OB,'\1 - OA111 = Bl'vIA.

Dupa deducerea aeestei egali ta ti Yom constata user

»<. »<>:

2) ME e -= BMA = 90° -= A ','\1'B' = 90° -= M' E (j).

Prin urrnare Tf(?) este intr-adevar un cere C]); centrul D va fi IlJijloeullui A' 13' iar raza R = 1 A'B'. Deducerr.:

2

OA +DB =LOc.

2 e(O)

Folosind apoi observa_tia de la teorema 6 constatam

R = _.!. A'B' = AB. _-,P,_2 __ = 1__. r.

220M· ON le(o) I

Observatie, Centrul D al eeroului T(C) nu este imagine prin T a centrului C al lui e. intr-adevar, T(C) = D _ OC • OD =p2 _ OC2 = e(O)_ OC2 = OC2 - r2, imposibil.

, ., Te)relll~ lO. Fie 0 inoersiun; T de centric 0 si :1 0 '" • •

M (cel putin). Se considera imaginil I . T' cercuri e \.C, -u aotnd in. comicn un. punct

d' , e or prin. notate prin e' "" (' dif

. ',epte sau cercuri). Fie c,d tangentele in Mfa e' LfJ ) P , 'u, m I erent dac a sirrt

C]), b) Tangentele c', d.' in M' la e' LfJ' _" ~ . unctul M = T(M) este pe e'si (daca e: ~ste dreapra, atunci c'~ e' ~o;:.)eaza ttnghtttrt congrttente celor formate de c si 'd

Continutul acestei teoreme este bine rezumat . f '

ghiurile dintre drepte sau (si) cercurf, . prm raza: Inversiunsa conser vii un-

• Aplicatii, L Prima teorema a lui Ptolemeu F' A

ca are lac inegalitatea AB, CD +"AD 0 BC A'C LeB BCD un. patrttlater; demonstrati

, >- 0 D SI' t" I . 0

eg iiitat« atunci si n wma.i atunci cind A BCD~ t ' . ~a aceas ~ mega ztate devine

D t' ". es e convex Sl znscnpltbtl1

emons ratle. FIe T '0 mversiune de cen tru A si ' .

prin Tale punctelor B, C, Dprin B' C' D' (r 229) A·I put~re P;, YOm nota imaginile

>- B'D' ce de' 'f ',' 19... re loo megahtatea B'C' + C'D'~

~ . nne con orrn teoremel 6, "'"

'I

,I

i II, II

II

I

,I

echivalenta cu

Ba~y.te rajionamentului geometric

"p 0 BC po CD

ABoAC + ACoAD

poBD

;?!_._--,

AB'AD

AD 0 BC + AB 0 CD;:. AC' BD.

Ceea ce YOm demonstra In continuare constitui' d ' ,

lemeu. Ulurnele trei inegalitiiti devin simulta: ~na~~atist~~ct pnm~ teore~a a lui Pto~ AC 0 BD este echivalent cu B'G' + C'D' = B'~' d'.', e?1 AS, CD 7 AD 0 B.C = ntatea punctelor B' C' D' hi • . . ~ a rca B - C - D . Dar coli niateorerna 8). Fie e ;erc~l pr~~ ~a~a~ ~u ~onclc~cltat~a punctelcr B, C, D si A (vezi este mterioa-a unghiului BADd~ci i BD' fOI, In B - C', - D' urrneaza ca lAC' t orita faptului ca amrlovedi r ~onciclicitat~~n,l~edun p;~ct F srtua+ pe AC. (Acum , daUrmeaza FEln,tEi ,~iapoi FE' AC ,. R' 'I~In Imf I.n poz i tia E de pe flgura 2.29.)

Daca A BED ,'.".,. . ezu a ast el ca A BCD este ~I convex.

B' _ E' -"D' d,es\t; ,1O,scn~tr~II :;n, c?nvex: atunci punind si E' = T(E) are loe , ecr BE -;- ED = B D, deci AB 0 ED + AD 0 BE = AE 0 BD.

8'

A

c'

D'

Fig. 2.29

2. A doua teorema a lui Ptolemeu. D • A' BED

atltnci are lac egalitaiea aca - este patrulater convex inscriptibil.

;,; ..

AE BD

BA 0 DA -I- BE 0 DE

AD 0 ED + ABoEB

I N otiunea de p' oligon convex te

es e cunoscuta macar intuitiv; va fi reluata in § 5.

Figuri geometrice [undamentale

103

Dsmenstrarie. Consideram in cont inuare Iigura 2.29. (Pentru a ut.iliza aceeasi ligura si aceleasi nota ti i am renuritat si la notarea. uzuala a patrulaterului.) Are loc deci B' - E' - D' si putem folosi relatia lui Stewart: B'A2. E'D' + D'A2o B'E' = poED --'---- etc. si

E= (E'A2 + B'E' 0 E'D')B'D'. ,"om inlocu i aici B'A = ..L, E'D' = AB

dupa eliminarea nurn itorilor ~i a factorului comun p3 deducern :

AEoAD

AE 0 (AD 0 ED + AB 0 ED) = BD . (BA 0 DA + BE 0 DE),

adica tocma i egalitatea din enunt.

Nota istoricd, Claudiu Ptolerneu , renumit astronorn , geograf si optician gre c a trait in secolul II e.n. In perioada 127 - 151, a facut observa tii la Alexandria, anul aproximativ al mortii fiind 168. Este iritemeie torul sistemulu i geocentric ~l principal creator al t rigonometrici. De altfel teorernele sale asupra patrulaterelor inscriptibile au pro'Tenit din necesta ti practice ale astronom iei (~i ale trigonometriei ce 0 dezvoltase drept auxiliar al astronom iei). Demonstratrile date de Ptolemeu acestor doua teorerne VOl' fi date in § 6.

3. "Un Menelaos deghizatv , Se considera cercurile e, LfJ secante in A, B (fig. 2.30).

Doua drepte distincte prin A taie C in C, E si LfJ in D, F,(C, A, D sint coli-viare). Are loc

BC· EF = BE 0 CD.

c'

1 i

Ii

"

S'

Fig. 2.30

Demonstratie, Prezenta cercuri lor pare a ingreuna problema. Sa consideram 0, [nversiune Tde centru A si putere 1 (exprimata in raport cu un etalon precizat al Iungirn ilor}. Fie o, d dreptcle ce reprez inta T(C - {A}) respectiv T(LfJ - {A}) si fie B'=

104

Bazele raiionamentuiui geometric

= T(B). Punctele C' = T(C) si E' = T(C) apar la intersectia lui c cu AC respectiv AE. Analog apar si punctele D', F'. Folosind formula din teorema 6, egalitatea din enunt este

echlvalenta cn: '

B'C' E'F'

B'E'. C'D'

AB"AE" AC"AD"

AB'· AC' AE'· AF'

adica

B'C' F'E' D'A ------= 1,

B'E' F'A D'C'

adica rela tia lui Menelaos pentru triunghiul AC'E' tifiat de .d .

Observatie, Se poate constata usor ca triunghiurile BCD si BEF sint asernenea : egalitatea din enunt exprima 0 proportionalitate de laturi .. Exist~nta acestei solu tii ma i simple nu devalorizeaz~ solu tia ini tiala deoarece argumentele celo~ doua soluti( pot fi regrupate pentru a ob [ine 0 dernonstra tic probabil inedita a relatiei lui Menelaos,

PROBLEME

1. Demonstra ti teorerna 1.

2. Dem onstra ti teorcrna 2 si preciza ti mult im ile H(IAB), H(f AB D.

3. Preciza ti cerrtrul ;;i raza cerculu i H(e) din tcorema 3. Caracterizati multirnea . ,. e). Arata ti ca tangenta in M' = H(M) la cercul H(e) este paralela ~u tangenta in MIa e.

4. Pentru 0 omotetie H arata ti ca unghiurile formate de dreptele dl, d2 sint egale celor formate de dreptele H(dl) sl H(d2).

5. Arii.ta ti ca pozi tia relat iva a unei drepte si unui cere nu este alterata de aplicarea unei omotetii.

6. Fie cercurile e(C, r) si CJJ(D, R}; preciza ti cent rele si rapoa rtele omotet iilor H pentru care are loc H(e) = ®.

7. Fie A', B', C' m ijloacele lui 1 BC I, 1 CA I, 1 AB I. a) Constata ti ca exista 0 ornotet i e unica T incit T(A) = A'. T(B) = B', T(C) = C'. b) Caracteri za.ti in raport eu ABC i maginile prin Tale ortocentrului H si a cen trulu i 0 al cercului circumscris lui ABC.

MN

8. Dern onstra ti formula l1f'N'=OA2. ~~~~ din teorema 6 si in ipoteza ca

OM·ON

0, AI, N sint coliriiare.

9. Demonstra ti teorerna 7.

10. Redemonstrari Iiecare punet al teorernei 8 in mod separat.

11. Ce devine sirul egalita tilor (1) din teorerna 9 in ipoteza A - 0 - B? Cont inua'ti demonstratia si in acest caz.

12* In inversiunea T in raport cu 0(0, p) cercului e(C, r} ii corespunde cercul CJJ(P, R). a} Demonstrati ca exista 0 omotet.ie H de centru 0 incit H(e}=oCJJ; b) Dovediti ca tangentele in MIa e si in M'=~(M) la CJJ formeaza cu dreapta OM unghiuri egale (sint aceste tangente paralele?); c) In ce condi ti i (a supra lui e in raport cu 0) are Ioc CJJ = e?

Figuri geometrice fundament ale

105

13. Dom onstrat.i tcorerna 10.

14. Fie ABC un triunghi ech ilaternl, 0 cercul sau circnmscris si M un punet pe arcul BC ce nn coutine A. Demonstra ti AfA = MB + MC.

15'. Folo.si nd ide ea de rezolvare a aplica tiei 3 (~i Iigura 2.30) corn pune ti 0 noua pro:Jkna care sa "de_ghizezc" rela tia lui Menelaos aplicata in triunghiul B'E'F' taiaf de transversala DAC'. Lncerca ti apoi sa dati alta rezolvare problernei obti nute.

§ 5. POLIGOANE

Mentionarn ca. toate consideratiile din acest paragraf puteau fi inclus e i~ capitolul T, im sdiat dup'i §3 (destinat axiomelor de ordine) d eoarece nu contine proprietati referitoare Ia congruente de unghiuri sau s~gm~nte, nici notiuni dezvoltate pe axiomele de ordine 'sail paralelism.NJaj oritatea afirmatiilor din acest paragraf sint evidente, dar demonstrarea lor nu este realmente simpla : consideram ca lectura dernonstratiilor poate avea caracter facultativ. N otiunile introduse in acest p:uagraf si teorernele enuntate au insa semnificatii importante in evolutia contemporana a geometriei.

Rezumam explicatia data in gimnaziu notiunii de poligon.

Fie 0 multirne de puncte (virfuri) date intr-o anumita" ordine:

A, B, C, "', H, K in numiir cel put in egal cu trei, oricare; trei virfuri fiind necoliniare. Vom numi laturaoricare dintre multirnile 1 AB I, 1 BCI, "', I HK I, I KA I. Se presupune cl douaiatnri distincte nu au puncte comune. Ansamblul considerat (virfuriss!

laturi) se numeste poligon ~i se noteaza prin ABC HK.P91i'-

gonul considerat se considera identic cu BC ... HKA, C HKAB, ...

... KH ... CBA.

Aceasta este 0 explicaiie excelenta ce seimpune a fi retinuta in continuare mai ales datorita faptului ca definitia ce 0 vom formula in cele ce urrneaza este suficient de greoaie. De fapt ce tre'suie sa mai darn In afara multimii virfurilor pentrua. avea un. poligon? Dupa cum rezulta din explicatia de mai sus, "ceva mai putin decit 0 ordonare a acestei multirni", adica 0 notiune de "ciclizare" pe care ovom fundamenta in cele ce urmeaza.

Fie n un 11l1m1r natural uenul : S8 Ioloscste nota tia I, n pentru mul timea num erclor nat.urale m ce sa t isfac 1:0;; m :0;; n . S3 spune ca 0 m ul tirne At con tine n elemente

sau ca are cardinalul n si se noteaza At = n daca exista 0 bijec tie f: c;- -> At; 0 astfel de bijec tie se nurneste numerotare a lui .. It. 0 mt l tim :' ce este v id.i sau admite 0 nurnerotare se num este finitii.

106 Bazele rationamentuiui geometric

Propozitia 1. Ducii j: G --->.At ~i g: 1, m --->.At sini n.umerotdri, atunci m = 1~. Propoziria 2. A da 0 n umerotare fa u.nei multimi finite .It est e echioalent cu. ,.

da 0 ordonare total a co a I u i .At. .

Fie f, g numerotari aleaceleia9i multirn i At; spunem ca aceste numerotari sin! inverse daca indue ordona.ri totale opuse co si w· ale multim ii .At.

Propozitia 3. Fie .At 0 multime de cardinal n si j, g n umerotdri ale sale; f ~i g stnt inverse dacd. si nwmai dacii pentru orice x din ~L are lac g(x) = f(n + 1) - x).

Pentru fiecare numa.r natural p din G conside-

n-p

ram functia ~ : 1, n ---> 1, n definita prin:

{X + p pentru 1 ~ x ~ n - p, ~p(x) =

x + P - n pentru n. - p < x ~ n .

o astfel de functie este ilustrata si de graficu] din Iigura .2.31.

Sa considerarn acum multimea .At' a tuturor nurnerotarilor multimii ce (al ca~ei cardinal este n). o rela.tie binara ~ pe rnultirnea Ls ' se defineste

prin: f ~ g daca exista p in t:n" incit g = f 0 ~p.

Propozitia 3. Reiatia binarti ~ esie 0 echiualenid:

Un element [fJ din multirnea factor .At'/~(adiea n 0 clasa de numerotari ale lui .«, caci [fJ = {f 0 ~p~

n

/
V
V
/
V

/
V p

PE 1, n}) se numeste ordonare ciclicii a lui .At; doua

Fig. 2.31 ordona.ri ciclice oc si ~ ale multimii .At se zic opuse

daca exista numerotari inverse j 9i g ale lui .«, incit f E oc si g E ~; vom folosi termenul ciclizare (a lui .At) pentru a desemna 0 multime y alcatu ita reunind elernentele din doua ordonari cic1ice opuse una alteia (ale multimii .At) •

In cazul particular cind multimea .At este inclusa in tr-un plan 7! si este data 0 eiclizare a sa y vom folosi pentru elementelelui .« denumirea de virfuri si vom numi 1aturii a lui (.At, y) 0 mul tirne lAB I, unde A si B sint clemente ale lui.At ce satisfae conditia :

L) Exista 0 numerotare fin y incit. f( 1) = A 9if(2) = B.

Daca A si B sint clemente din .At pentru care nu este indeplini ta conditia L) > multimea I AB' I se va num i d iagonala a lui t.«, y).

Folosind terminologia aici indicata putern transforrna explica tia de la inceputu l paragrafului in urrnatoarea defini tie:

Se numeste poIigon 0 pereche ordonata P = (((), y), unde ({) este o submultime a planului it ~i y este 0 ciclizare a lui (() incit sint satisfacut~ urmatoarele conditii:

a) (() contine eel putin trei elemente :

b) in (() nu exista trei puncte coliniare;

c) dad AB si CD sint laturi ale lui P si I AB I n I CD I :F 0, atunci {A, B} = {C, D} (adid laturi distincte nu admit puncte comune).

Figuri geometrice [undamentale 107

Un poligonP se noteaza in mod obisnuit prin AIA2 ... An intelegind ca Ai (i E 1, n) sint virfurile sale ~i 0 numerotare j E Y a multimii virfurilor este data prinj(i) - Ai' Pentru a desena un astfel de poligon P, se traseaza toate laturile sale, figurind astfel virfurile dar precizind si

-<. ciclizarea lor. Se numeste unghi al unui poligon un unghi ABC cu con-

ditia ca. exista j in y incit A = j(l), B = j(2), C = j(3).

Etimologia cuvintului poligon este greceasca polys = numeros, gonia, gonos = unghi, unghiuri; in concordanta cu aceasta etimologie este ~i utilizarea prescurtarii n-gon pentru poligon cu n virfuri.

Numim frontiera poligonului P multimea Fr P alcatuita din virfuri si din punctele interioare laturilor poligonului, adica ceea ce apare cind "desenam"poligonul P.

Atragem atentia ca. prin definitia din capitolul I, §3, un triunghi nu este 3-gon ci 0 frontiera de 3-gon; modalitatile distinctede definire exprima de faptponderile diferite: ale rationamentului abstract in stu-

diul triunghiurilor si a poligoanelor, ,

Se spune ca. poligonul Peste convex dad oricare ar fi I A B I 0 Iatura a sa, exista un semiplan H delimitat de (AB) ce contine toate virfurile sale cu exceptia virfurilor A si B.' Orice triuIlghi este evident poligon convex. Fiecare latura a poligonului convex P delimiteaza cite un semiplan ce contine virfuri ale poligonului; intersectia acestor semiplane se numeste interiorul poligonului P~i se noteaza Int P.

Teorema de convexitate. DacaP esie poligon. convek,atunci Int P este muZtime conoexd (adica din ME lnt P si N E Int P rezulta I MN[ c

s: IntP). . . . .' . '

'. Demonstratia este imediata: .daca [A B [ este 0 latura a lui P t~i

Me, N sint interioare luiP, atunci pentru orice X din [MN [ semiplanele (AB, M), (AB, N) ~i (AB, X) coincid : urmeaza imediat ca. X apartine, tuturor serniplanelor ce dau prin intersectia lor Int P.

Teorema triangularii poIigoanelor convexe. Dacd Peste un. 1}-gon co~vex exista,o jamilie de triunghiuri T = [T, liE 11 n - 2} incit: 10 Pentru i E 1, n - 3 triunghiurile T, !jiTi+l au 0 latura comuna ce constitui« 0 diagonala s;.« lui .p !ji 2° Tnt P = (U Int Til U ( U ai).

iE,1,n-2 iEl,n-3

j

(

I

Se poate consideraTl = AIA2Aa, T2.;= AIAaA4 ... Ti = AIAiHAi+2 ... , Tn_2 = = Ae"n-lAn· In acest caz /)i=1 AIAi+2 I si condi tia 10 este vizibil sat isfacuta

108 Bazele rationameniuiui geometric

(fig. 2.32). Consideram apoi pentru i = 12, "', n - 2 multirn ile 5i= Int ~i+2' An' loc evident 51 c 52 C 53 C ••• c 5n-2 si Irit P S 5n-2• Pentru orice punct AI E Int I' va exista un prim numar natural pinch ME 5p. Apare acurn posibilitatea 11IEAIAp+1

ce conduce imediat la concluzia AI E ap_, ; in caz contrar M este interior unghiulu i

/"-.... .

A p+lA lAp+2' Da.torita convexita t ii lu i P rezu ltil. in acest caz ca M si Al sint de acecasi

___ ..... "'4 parte a dreptei ApAp+1 ~i prin urrnarc ME Int Tp. A fast demonstrata astfel i ncluziunea lnt P c ( U lnt Ti) U ( U ai);

iel,n-2_ iet, n-3

incluziunea inversa se dernonstreaza usor.

Aceasta teorema admite drept consecinta imediata :

Suma masurilor unghiurilor unui poligon convex este egala cu (n - 2)180°.

Intr-adevar, suma unghiurilor unui triunghi.Tj este 180° si in fa-

milia :r sint (n- 2) triunghiuri. Este insa evident ca orice unghi ~ al pohgonu~Ul. apare cu 0 suma de unghiuri din triunghiuri T; ce admit A c~ vir~ ~l fiecare unghi al unui triunghi T, figureaza intr-e astfel de suma.

o alta consecinta irnediata a teoremei triangularii este:

Orice poligon convex P admite 0 arie.

Aria unui poligonP se poate calcula sumind ariile a (n:_ 2) triunghiuri; exista insa si alte modalitati de calcul a ariilor poligoanelor ce sublntele~ calcule. ce :p_ot fi mai avantajoase pentru anumite poligoane.

Asociem unui poligon convex P = AIA2 ... An si multimea Ext P definita prin Ext P = 7t - (Int P U Fr P); punctele M din Ext P se zic exterioare poligonului P. Se constata imediat ca Ext Peste 0 reu-

niune de semiplane Hi (cu i E 1,n) delimitate de dreptele AjAi+! pentru i E 1, n - 1 ~i de AnAl pentru i= n; aceste semiplane H. nu oontin

virfuri ale lui P. . ., "

Vom folosi notatia L = [AIA2A3 ... An] pentru a desemna 0 lillie ninta avind AI, A2, ••• , An ca virfuri consecutive adica pentru 0 multime alcatuita din punctele AI, A2, ••• , An (numite si virfuri ale lui L) ~i din punctele ce alcatuiesc interioarele segmentelor {Ai' AHt} (pentru

i E 1, n - 1). Prin urmare L = {Ai 1 i E 1, n} U U I AiAi+1 I. Notatia

_ iEt, n-.1.

este valabilasi pentru n = 2 dar multimea [AlAn] beneficiaza si de denumirea mai precisa de segment Inchis: punctele AI, An se numesc origi-

0.0 0

I, I

Fig. 2.32

Figuri geometrice jundamentale 109

nca si respectiv extremitatea lui L. Precizam ca nu apare vreo conditie a punctele Ai, Aj CU i ,,;" sa fie distincte ; daca Al = An spunem ca L este linie frin ta inchisa.

Teorema de separare a planului (de catre poligoane convexe). Fie un potigon convex P; punctele M ~i N apar!in aceleiasi dintre mullimile Int P ~i Ext P dacd ~i numai dacii existii 0 linie jrintii L de e xtremitii!i M, N ce nu are puncte comune c'u Fr P.

Demonstratie. Daca AI si N sint in Int P pu tern lua, conform teorernci de convexitate, L = [MNJ. Sa presupunem ca M si N sint in Ext It. Am constatat ca Ext Peste 0 reuniune de semiplane Hi delimitate de dreptele suport ale laturilor lui P. Putem presupune ca am ales o numerotare a vlrfurilor in cit ME HI si fie p prirnul indice !ncit N E Hp (Hi este delimitat de Ai1-i+l pentru i,E ~, n - 1 si de AnAl daca i=n). Vorn considera punctele CJ pentru J=2, 3, ... , P inert AI-A2-C~ A2 - A3 - C'l' ... Aj-l - AJ - Cj, ... , AP_l - Ap - Cpo Este u~or de constatat ca linia Irinta L = [1'\,fC2 C3 ... CpNJ este con tinuta in intregtme in. Ext P.· •

Fie L = [DID~ ... DkJ 0 linie Irinta incit Dl = ME lnt P ~1 Dk =. N E Ext P; sa presupunem ca nici unul din virfu rile D, (1 < i < k) nu este in, Fr P. In acest caz va exista eel pu tin un indiee a incit Da E Int P si DU+l E Ext P. Eie H un senriplan dell: mitat de 0 dreapta suport d a unei laturi a lui P inc it D"+1 E H. Urrneaza ea Da ~I DU+l sint de par ti distincte ale lui d, deci exista X E 1 DaDa+[ 1 c L ce este ~I pe Irontiera lui P. Acum toa te afirmatiile din teorerna sint demonstrate.

----~

Cp

Fig, 2.33

Teorema de intersectie a poligoanelor convexe. Fi~ P ~n poligon_ convex si 0 dreapta d. Dacii existii ped un punct 0 interior lu~ P, aiunci

. , exisid punctele distincte M, N inC£t d n Fr

P ={M, N} .$i d n Int P = I MN I·

Teorema prez inta tin caz particular remarca.bil ; a.nume cind Peste triunghi; Yom aborda acest caz particular- drept prima etapa in rezolvarca problemci. Fie l' = ABC. lpoteza 0 E lnt P asigura ca 1 AO este interioara unghiulu i BA C. Urmcaza ea exista D incit B - D - C si A - 0 - D. Daca d = AD, atunei concluz iile di'n teorerna sint imcdiate lu irid {M, N} = =. {A, D}; un ra tionament analog apare si cind d con-

tine B sau C.

Presupunem in continuare di d nu corrti.ne nici un virf al triunghiului ABC. Cu teorerna lui Pasch aplica.ta succesiv triunghiurilor A BD si ALC vern eonstata ca d ma i con ti ne exact un punet M pe 1 A B 1 U 1 BD 1 si exact un punct N pe 1 A C 1 U 1 DC I·

Fig. 2,34

110

Bazele raft'onamentului geometric

Sa presupunem 111' E·I BD I; in acesr eaz este exclus ca d sa mai taie BC inca 1ntr-1111 punct si urmeaza N E 1 AC I· Am demonstrat pina acum d n Fr ABC = {M, N}. I" continuare, pentru un punct Pal dreptei "11'N, condi'tii le PEl J1fN 1 si 1 CA -r- 1 CP _ - 1 CB sint indeplinlre simulta.n. Dar CP n 1 AB 1 ~ 0 daca ~i numa i daca 1 CP est.interioara unghiului ACB. Urrneaza acum uso r si 'cea de-a dona concluzie a teoremci .

Trecerea de la cazul particular al triunghiulni la eel al poligonului convex eu numa.r arbitrar de virfuri se realizeaza fara dificultati de concep tie prm intermediul teorerm, trianguliirii, folosind metoda i nd ucriei matemat ice.

Fie ({) 0 multimo de puncte dintr-un plan 1t; 0 dreapta d se nurn esto dreapta de sprijin a lui ({) daca exista un serniplan H delimitat de d III care nu este plasat nici un punet allui ({) dar exista puncte din ({) situate pe d. Tangenta la un cere 0 este de exemplu 0 dreapta de sprij in pentru O.

Teorema dreptelor de sprijm. Fie P = (((), y) un. poligon arbitrar ~i A un virj al salt. Dacd prin A exisid drepte de sprijin, atunci existd »<.

XA Y inezt: 0 dreapta d' prin A este dreapta de sprijin pentru ({) dadi

. ~

~i numa: dacd nu confine puncte M din lnt XA Y.

Demonstratie. Consideram 0 dreaptii d de sprrjm pentrn ru ce trece prin A (fig. 2.35). Se conside-a semidreptele 1 A V, unde IT este virf al lui P. situate evident irrtr-u n

semiplan H' delim itat de d. Putern numerota aeeste semidrepte eu indici din I, l'

p

p+l

Fig. 2.35

astfel inc it aclaugind si semidreptele 50 si 5p+! de origine A situate pe d, pentrn orice i din T:P sa a iba loc si_1 - 5i - 5i+1' (Numarul natural peste in general mai mie decir numa.ru l n. al virfu rilor poligonului.j Consideram virfurile B, C situate pe 51 si respectiv

»<. -<.

sp si vorn considera XA Y = BA C. Toate eonc1uziile teoremei sint acum evidente.

Figuri geometrice fundamentale

111

Teorema infasurarii convexe. Pentru orice poligon P . A1A2 ... A!! existd un poligon conoex Q = BIB2 ... Bp (numit infasuratoare convexa

a lui P) incit: .• . . , ..

1 ° orice oirf B, al lu~ Q sa fie ~~ mrj al.lu~ P ~~ . ,

2° orice virj Aj allui P sa Fe interior lUI Q sau situat tn. Fr Q.

B2

85

Fig. 2.37

Fig. 2.36

SQ vor considera punetele Ai prin care tree drepte de sprijin pentru P, rlenotinclt nie

~ , : , 'C C CIt 0 a doua etapa vom exclude ace e punc e j

'in ord inea apari tiei lor prin I' ,,, ... , k- n r- _' B B

• elat'ii de forma C .:. C« - Cb renumerot ind punctele ramase pnn I' 2 , .. ,

ce har l~nr determinat asHel mul tirnca virfurilor lui Q odata cu 0 n_umerotare a lor.

C···' IP', 1° este evident sattstacuta. Constatarn apoi ca once latura 1 BiBi+! 1 (~<lu one uzra tit ' d eapta de sprijm 1 B B Il a lui Q este situata pe 0 dreapta CuCb = AxAy ce cons ~ u ie inl d li it t d

pen~rul P Deducern ca toate virfu rile Ak se gasesc intr-un acelasi semrp an e~m~ a e

B,B s;u p~ aceasta dreapta. Dar punctele Ak = c, situate pe dredaPt~'t i a\ a~ fo~tltxcluse cu exceptia celor ce au fost notate prin Bi> Bi+1• Am , ove 1 as e ca .p-gonul Q este convex' si ca are Ioc conc1uzia 2° din teorerna (fig. 2,36 ~l 2.37),

PROBLEME

1. Aveti vreun motiv sa considerati inacceptabila "definitia" poli-

gonului ca' linie frinta simpla inchisa ? . •

2*. Referitor la propozitia 2 descrieti un mod de a construi j cind

stirn CJ) si de a defini CJ) cind stim j. __ .. ... .

' 3*. Constatati ca functiile Cflp sint (pentru p E 1, n) bijectii ~l preci-

zati funetiile lor inverse.

> 4*. iiind date numerele p si q din l,1t precizati functiile Cflp • Cflq• 5**. Fie cA 0 familie de apIicat,ii de l~ 0 :nulti~e .rJ3,la 0 alta .mu~ time ([]. ~i fie.(J 0 famil~e de aphca~n. c:1e l?l rJ3 in ea msa~l. Se consld~ra relatia binara y pe multimea cA definita pnnj1yj2 ~ 3g g E.(J &/1 - I« g.

112 Bazele rajionamentului geometric

1

t

Ii

! I

Stabiliri cond~tii suficiente ce trebuie sa Ie satisfacaC incit y sa fie 0 relatio de· ordine totala.

6. Demonstrati propozitiile 3 si 4.

7. Precizati orientarile ~iclice aie multirnilor JIl cu 2, 3 si respectiv

4 elemente. '

8. Explicitati cond itia ca un punct 0 sa fie interior unui triunahi

ABC (pnvlt ca un 3-gon). b

. 9. I2emonstrati ca un patrulater A BCD este ccnvex dad ~i numal daca ,AC, n , BD', =I- 0.

1~*. Demonstrati ca un patrulatcr ABCD este convex dad si

numai daca suma unghiurilor sale este 360°. '

11 *. Demonstrati ca poligonul AJA2A3 ... An este convex daca orice patrulater A iAi+lAj1J+l, unde i E [n~i j E (J~ - {i - 1, i, i + 11.) e~te convex. (Se submtelege ca in locul numerotarii initiale putern co~-

sidera alta din aceiasi ciclizare.) ,

, 12. Arii tat i ca pentru orice patrulater ABCDdreptele AC si BD

sint secante. '

~13. Fie patrulate~ul~AB~D si C( un unghi format de dreptcle AC t BD. Dem onstrati ca ana 5 a patrulaterului este data de S =

= - AC . BD . sin <X

2 .

§ 6. PATRULATERE PARTICULARE

. .~. _P~trula~ere. in;criptibile. Spun em di un patrulater ABCD cste lUs~nptIbll daca exista un cere 0 circumscris lui, adica 0 sa cont inii vlrfurile A ,B, C, D. Se mai spune ca ABCD este inscris in (). '

Teorema 1. Un patrulate« inscriptibil este convex.

, vFie A.' B, C virfuri ale pat~l:l~terului ABCD inscris in o (fig. 2.38). Notam pnn <X arcul de extreI?:t~tl A, C .ce nu contine B, prin ~ arcul de extremitati B, C ~l nu contins A, prin y arcul »<:

AB. caruia nu-i apartino C. Daca al patrulea virf, D, ar fI pe y, atunci laturile , AB , si , CD I ar avea un punct comun deci ABCD nu arfi patrulater. Analog,

A c Drt~· Deoarece D nn poate coincide cu 0 extremita-

te A, B, C a arcelor considerate,. urmeaza DE CIt drept unica solutie posibila. Rezulta ca C, D sint

[l pe un acelasi arc de extremitati A, B deci intr-un

Fig. 2.38 acelasi semiplan delimitat de A B. Se verifica analog

Figuri geometrice fundamentale 113

elelalteconditii ce asigura convexitatea lui ABCD (sau se face apel la problema 9 dinparagraful precedent).

Teorema 2. Fie ABCD ton patrulater convex; ABeD este inscriptibil »<. »<.

tiaca si numai dacd ABC + ADC = 180°.

Daca A BCD este inscriptibil, fie O cercul circumscris lui; atunci

»<: »<.

rnasurile unghiurilor A BC si ADC sint jumatati ale masurii arcelor lui

Ode extremitati A, C deci insumeaza _!_ 360° = 180°.

, 2"

-<: »<.

Dad. ABC + ADC = 180° consideram cercul () ce trece prin A, B, C. Conditia de convexitate impune plasarea lui D intr-un semi»<. plan H delirnitat de AC ~i necontinind A. Deci D se gase~te in H, ADC = ~

= 180° - ABC. Conditiile mentionate impun plasarea lui D pe un arc

-<:

capabil de unghi 180° - ABC situat in H, arc ce coincide cu () n H.

Rezulta DE O, q.e.d.

Obseroaiie. In absenta ipotezei ca A BCD este convex nu mai este

»<. »<.

suficient sa stim ABC + ADC = 180° pentru a deduce ca ABCD este

inscriptibil (vezi fig. 2.39).

Teorema 3. Fie ABCD un patrulater convex. ABCD este inscriptibil »<. »<.

dacd ~i numai dacd ABD == ACD.

Demonstratia este analoaga celei de mai sus. Conditia enuntata se poate formula: ,,0 latura este vazuta din virfuri consecutive sub unghiuri congruente" sau "un unghi format de 0 diagonala eu 0 latura este congruent celui format de latura opusa eu cealalta diagonala". Ca regula Iormala mentionam ca in

»<. cadrul unui patrulater inscriptibil se compara XYZ

cu "(f;ip (pentru a decide ca sint suplementare sau A congruente) numai cind X = M, Z = P, Y =I- N

si {X, Y, Z, N} este multimea virfurilor patrulaterului.

8

c

Fig. 2.39

8 - Bazele rationarnentului geometric - cd. 92

114

Bazele rationamentuiui geometric

A

Teorema 4. (Prima teoremd a lui Ptolemeu ), Un patrulater convex ABC/) este inscriptibil dacd. si numai dan; AB . CD + AD . BC = AC . BD.

o demonstratie a acestei teoreme :1 fost data in §4 fo'losind inversiunea. Dan: aici, tot cu caracter facultativ si argllmentarea lui Ptolemeu (cu notatii'actualizate).

.1Li._--------cc De acea parte a lui AB de care sint vir.

o furile C, D constru im semidreptele 1 AX, 1 B \'

./"'-.. ./"'-.. »<: »<:

Fig, 2.40 incit XAB == BDC si YBA == DBC. Deoa rec«

./"'-.. »<; ./"'-.../"'-.. »<:

XAB + YBA = BDC + DBC = 1800 - BCD < < 1800 eele doua semidrepte au in eomun un punet E. Triunghiurile ABE si DBC '5lnt asemenea (cazul uu) ~i din propor tiona li ta tea Ia.turi lor dedueem

( 1) AE= AB· CD
DB
9i
il '(2) BE AB
--=--
BC DB »<: »<: »<: »<: »<: »<:

Constatam apoi EBC = ABC - ABE = ABC - DBC = ABD. Congruenta de un»<: »<:

:ghiuri dedusa, EBC == ABD si proporj ionali t atea (2) a sigura !:;,EBC,...., !:;,ABD. Dill proportronali tarea laturilor re ti nern

~3)

EC = AD· BC.

BD

Aeum, daca patrulaterul A BCD este doar convex, are loc

1(4) AE + EC ;;. AC.

Irilocu ind aici cgalitatile (1) ~i(3), dupa amplificare eu BD deducern

AB· CD + AD· ec » AC' BD.

Inegalitatea (5) devine egalitate atunei si numai atunei ciud EEl A C I, adica 1 AE = »<: »<:

= 1 A C, adica BDC = BA C. Conform teorernei preeedente aceasta eonditie este echi-

valerita eu inseriptibilitatea lui ABCD. '

. ~eo!~ma 5. (A doua teorema a lui Ptolemeu). Intr-un patrulater

~nscnptzbzl A BCD are loc egalitatea:

AC AB . AD + BC . CD

-

BD AD . CD + A B . BC

Figuri geomeirice fundamentale

Demonstratie. Fie I punetul comun diagonalelor 1 A C I si I BD I (fig. 2.41). Sint evidente: !:;,AIB,...., !:;,DIC ~i !:;,AID,...., ,.., !:;,BIC ee ne eondue la urma.toa rele proportionalitati de ~ igmente

(I)

~i (2)

Urrneaza de aiei

deei

(4)

AI BI AB

-=-=--

DI CI CD

AI DI AD

-=-=--.

BI CI AC

AI

AI Dr

AB·AD CD·AC

CI

DI CI

AC AB·AD +- CD ·AC

ct CD· AC

BI BI CI AB·AC

--=--.--=

DI CI DI DC'AD

BD

AB·AC + AD· CD

tmpartind mem bru eu membru egalita tile (3) si (4) obti nem :

DI AD· CD

Dar, conform

(2)

AC DI AB·AD +- CD·AC AD

--.--=

BD CI AB·AC+AD·CD AC

DI AD

-----

ct AC

B

A

Fig. 2.41

I ,I

I

"

I

!

$i dupa simplificare obtinem toemai rela.tia din enurrt (vezi: aplicatia 2, § 4, si problema 23, § 9).

B. Patrulatere circumscriptibile. Spunem d un patrulater ABCD este circumscriptibil dad exista un cerc'd- tangent laturilor 1 AB I, I BC I, 1 CD L 1 DA I. Se mai spune cd. d este inscris in ABCD sau ca ABCD este circumscris lui d .

Teorema 1. Orice patrulater circumscri ptibil este convex. Intr-adevar. dad A BCD este circumscris unui cerc d, dreapta A B este tangenta lui d si lasa de 0 anum ita parte a ei. H, cercul d (mai put in punctul de tangenta) deci ~i punctele de contact cu celelalte laturi. Urmeaza d 1 BC 1 ~i 1 AD 1 sint incluse in H, apoi ca C, D sint in H.

116 Bazele rafionamentului geometric

8

Q 0

Fig. 2.42

Teorema 2 (Pithot). Patrulaterul convex ABCD este circumscriptibil dacd $i numai dace! AB + CD = AD + BC (sumele lungimilor laturil?r opuse s~nt egale).

FIe ABCD circumscris cercului d, punctele ~~ contact pentru I AB I, I BC I, I CD /, / DA / fund notate prin M, N, P, Q (fig. 2.42). Au loc urmatoarele egalitati de tangente din diverse punete la eereul d: AM = AQ, BM = BN, CN = CP, DP = DQ. Urmeaza imediat :

AB + CD = (AM + MB) + (CP + PD) =

= AQ + BN + CN + DQ = (AQ + QD) + (BN + CN) = AD + BC.

Sa presupunem acurn ca. are Ioc AB + CD = AD + BC. Vorn corisidera ca dreptele supo~t ale d oua l;tturi opuse .. de exem plu AD cu BC, sirrt secante in E. Mai presupunern ~a n?t<l;rea v irfu ri lor asigura ca are loc A - D - E, deci B - C - E. Fie 83 cerc~ll _Jnscr~s 10 t riu ngh iul A BE. Presupunem prin absurd ca. CD nu este ta ngenta lu i 83. Exista doua tangente la:) paralele cu CD; alegem acea paralela C'D' la CD ce separa punc~el~ cerculu i :) si E ~n sem iplane distincte (C' E 1 BE I, D' E 1 A E I). Deoarece ABC D e.ste c ircirn scr ipt ibil rezulta AB + C'D' = AD' + BC'. Scaztnd aceasta egalitate m~~'J;u C'l, m3m'::>~u din ipoteza adoptata obt inem (pentru cazul din fig. 2.43) CI? - CD.. = D D + C C. Ar urma ca segmerrtul CD sa aiba lu ngime egala cu a liniei fnnte de aceleasi extrem ita ti [CC'D'D], absurd.

B

A

Fig. 2.43

A

E

B

o

Fig. 2.44

.O)servaJie. Conditia de convexitate a pat.rula terulu i A BCD intervine in demonstra.tie suficient de subtil, poate insuficient de dar scos in cvidenta de schita de demonstra.tie prezentata. Figura 2.44 in£ati~eaza un patrulater in care' AB=AD, BC=CD, dec i are loc AB + CD = AD + BC fara. a fi circurnscri pt i uil.

Teorema 2. Bisectoarele interioare ale unui .patrulater ABCD sint concurente daca $i numai dacd ABCD este circumscriptibil.

Demonstratia este imediata. Dad cele patru bisectoare sint eoncurente intr-un punct 1 ee se proiecteaza ortogonal pe laturi in puncte M, N, P, Q are loe 1M == IN == IP == IQ si eereul d (1, 1M) va fi tangent tuturor .Ja.turilor de unghiuri" adica laturilor patrulaterului. Dad A BCD este eireumseris eereului d (I, r), eele pa tru bisectoare interioare concura in 1.

Incheiem consideratiile din aeest subparagraf R destinat patrulaterelor circumscriptibile citind un foarte frumos rezultat al lui Brianchon ee nu poate fi demonstrat aiei.

Dacd ABCD este circumscris unui cere d, punctele de contact fiind tn ordine M, N, P, Q, at unci dreptele MP, NQ, AC $i BD sint concurente (fig. 2.4S).

C. Trapez. Aeesta este, dupa cum se stie bine, un patrulater convex A BCD avind doua laturi paralele. Conditia revine evident la existenta a doua unghiuri alaturate suplementare.

. Teorema 1. Fie patrulaterul ABCD $i mijloacele M, N ale laturilor

opuse I AD I $i I BC I. Are loc MN = ~ (AB + CD) daoi :;i numai dacd AB II DC.

Demonstratie. Fie P mijloeul diagonalei I CA I. Vom eonstata di

1 1

I MP I si I PN I sint linii rnijlocii, deei MP = - CD, PN = - AB

2 2

B

A

o

P

Fig, 2.45

Figuri geometrice fundamentale 117

c

Fig. 2.46

(fig. 2.46). Are loe inegalitatea MN ;:;; M P + PN care devine

. 1

MN ;:;; -(AB + CD). 2

(1)

Aceasta inegalitate devine egalitate atunci ~i numai atunci cind P E E I MN I. Dar in aeest caz urmeaza u~or CD II MN si AB II MN, deci

118

Bazele raiionameniuiui geometric

AB II CD. Implicatia inversa, AB II CD =;> MN = _!_ (AB + CD), a fost 2

demonstrata in teorema liniei mijlocii a trapezului (cap. I, §7).

Teorema 2. Fie un patrulater ABCD. Are loc inegalitatea

(2) 2AB . CD + AD2 + BC2 ~ AC2 + BD2,

ICe devine egalitate dacd $i numai dacd A B I J CD.

Demonstratie. Parnim de la inegalitatea (1), valabila in orice patrulater, ce este echivalenta cu '

(3)

4MN2 < (AB + CD)2,

Folosind de trei ori relatia medianei (pentru triunghiuri MCB, ACD si ABD) -ob'ti nern insa

4M,N2 = 2(MC2 + MB2) - BC2 = ( CD2 + CA2 _ ~ AD2) +

+ (BA2 + BD2 - ~ AD2)_ BC2 = AB2 + AC2 + BD2 + CD2 _ AD2 _ BC2.

Substituind egalitatea din (2) obtinem

(4) J1B2 + AC2 + BD2 + CD2 - AD2 - BC2 < AB2 + CD2 + 2AB. CD

evident echivalenta eu inegalitatea (2) din enunt ,

Inegalita.tile (2), (3), (4) se transforrna simultan in egalita ti si conform teorernci preceden te (3) este egalitate atunci si numai atunci cind AB II CD.

Principalele rezultate asupra trapezelor particulare, paralelograme, au fost ream intite in capit olul I, § 7.

D. Patrulatere ortodiagonale, Un patrulater ABCD se nurneste ortodiagonal daca diagonalele sale sint perpendiculare.

B

B

c

A

Fig. 2.47

rig. 2.48

Figuri geometrice [undamentale

llg,

Teorema, Patrulaterul ABCD este ortodiagonal dace! $i numai dacd.

AB2 + CD2 = BC2 + AD2

(sumele patratelor lungimilor laturilor opuse sint egale).

Demonstratie, Fie E, F picioarele perpendicularelor coborite din B, D pe AC (fig. 2.48). Cu ajutorul teoremei lui Pitagora generalizata obtinem :

BC2 + AD2 = (AB2 + AC2 - 2AE· AC) +

+(AC2 + CD2- 2FC.AC) = AB2 + CD2 + 2AC(AC -AE~-FC) =

= AB2 + CD2 + 2AC . EF.

Avind in vedere aceasta egalitate, egalitatea din enunt este echivalenta cu 2AC . EF = 0, adica E = F, deci cu BD ..LAC, q.e.d.

Obseroatie. Daca notam cu 'P unghiul ascutit sau drept ce n formeaza

diagonalele, deducem cos rp = !~- ~i Iolosind egalitatea dedusa in cadrul demonstratiei urmeaza

I BC2-CD2 + DA2_AB21 cos rp -

2AC· BD

I

I:

E. Patrulater complet. Mentionam utilizarea denumirii de patrulater com plet ~BCDEF pentru un patrulater ABCD, unde {E} = AB n CD, {F} = BC n AD. Segmentele I AC I, I BD I, I EF I se numesc diagonale ale patrulaterului complet (fig. 2.49).

Teorema Newton-Gauss.lvlijloacele P, Q, R ale diagonalelor I A C I, I BD I, I EF I unui fatrulater com-plei sfnt coliniare.

Demonsiratie. Fie C, H, I m ijloacele segmentelor A

I CE I, I EB I, I BC I· Punctele C, I, P sint pe 0 :paralela la EBA; H, I, Q pe 0 paralela la ECD, Iar H, C, R pe 0 paralela la BCF. Deci, P, Q, R sint pe prelungirile latu rilor triunghiului CHI. Conform teoremei lui Menelaos coliniaritatea punctelor P, Q, R este echivalerrta eu indeplinirea cgalitat ii

PI . RC • QH = 1.

(.)

PC RH QI

Folosind Iini i mijlocii convenabile vorn constata insa usor :

PI AB

--=--,

PC A-Y~

E

RC FC

--=--,

RH FB

QH DE

--=--0

QI DC

Fig. 2.49

120

Bazele rafionamentului geometric

A

Cu aceste egalitati, C*) estccchivalenra eu

Ultima egalitate constituie relatia lui Menr-la os pentru triunghiul BEe si punetele coliniare A. D, F. deci este adevarata (fig. 2.50). q.e.d.

Notii. Dreapta PQ se num este dreapta Newton-Gauss a patrulaterului complet A BCDEF.

Fig. 2.50 = . 1. Fie un pa trula ter A BCD ~i

I punctul comun dreptelor AC si BD.

Demonstrati ca ABCD este inscriptibil daca ~l numai daca

AI· IC-= BI . ID. Este suficienta pentru inscriptibilitate si egalitatea AI·IC = BI· ID?

==> 2. Se considera patrulaterul A BCD, unde AB nCD =_ {E}.

Dovediti ca A BCD este inscriptibil daca ~i numai daca AE· BE = = CE . _DE. Este egalitatea AE . BE = CE . DE suficienta pentru c. A, B, C: D sa. fie conciclice?

3. Fie cercul d (I, r) si coardele perpendiculare I MN I, I PQ I in acest cere. Tangentele in M, N, P, Q la d se taie in punctele A, B, C, D. Dernonstrati c5. ABCD este patrulater inscriptibil. Constatati

a'po~ ca. oric~ ~a~rulater ABCD inscriptibil .

~l circumscriptibil se poate obtine in acest mod .

. 4. Fie ABCD un patrulater convex ale carui diagonale se taie in I si proiectii le B~--t--t--:~----'\-\-~D ortogonale ale lui I pe AB. BC, CD, D A notate prin M. N, P, Q (fig. 2.51). Arata ti cd AfN PQ este inscriptibil dad si numai

dad ABCD este ortodiagonal. '

5*. Fie un patrulater ABCD. Demonstrati ca dad au loc douii dintre cond itiile urrnatoare, atunci are loc si a tre ia : a) AB == CD, b) AC == BD, c}'BC II A D'.

PROI3LEME

AB FC DE

-._._=1.

AE FB DC

A

c

Fig. 2.51

1111111'

Figuri geometrice fundamentale

121

6. Demonstrati teorema 2 exprimind AC2 ~i BD2 cuajutorul teoremei lui Pitagora generalizata.

7. In ipoteza ca ABCD este patru1ater ortodiagonal ~i circumscriptibil dernonstrati ca 0 diagonals a sa este axa de simetrie.

8*. Fie ABCD patrulater inscriptibil, AB n CD = {E}, BC n AD= -<:

0= {F}. Bisectoarea interioara a lui AEC taie I BC . .J, I AD I in M, P

~,

iar bisectoarea interioara a lui AFC taie lAB" I CD I in N, Q. Demonstrati ca MN PQ este romb.

9. Fieunpa.tratABCD,EE I AB "FE I BC LGE I CD I,HE IDAI lncit EG j_FH. a) .Demonstrati EG == FH. b) Precizati toate pozitiile posibile ale punctului M in care se taie EG cu FH incit EFGH sa. fie trapez. c) Cercurile circumscrise triunghiurilor AEH -~i CFG se taie in doua puncte dintre care macar unul este pe AC. d) Mijloacele laturilor patrulateru1ui EFGH sint virfurile unui patrat (Gh. D. Simionescu).

10. Fie uripatrat ABCD si M un punct interior lui. Perpendicularele in A, B, C, D pe (MA), (MB), (MC), (MD) determina un patrulater convex EFGH. Demonstrati: a) EFGH este patrulater ortodiago-

1· 1 1 1 (G S"

nal, b) are loc ega itatea -- +-- = --. h. D. imionescu).

EG FH AB

§ 7. LUNGnmA CERCULUI

Fie An un arc de cere; sa incercam sa ela borarn un concept de "Iungime" a aeestni arc care sa corespunda cit rnai fidel intuitiei noastre. Daca am avea la indem ina

un fir perfect maleabil si com plet inextensibil l-am "a~eza" pe AB si apoi l-am intinde comparindu-l cu ° anum ita rigla. Din. pnnet de vedere geometric acea sta opera tie est~ "ilegala" iritrucit nici firul si niei rigla gradara nu sint instrumente "permise". Dar

dac1'l. Cl' C2, .... en sint puncteasezare pe An in "ordinea numerotar ii lor". atunei Iu ngimile masurate pe fir de Ia A la Cv de la Cl la C2 •.... de la Cn la B vor insuma evident lungimea arcului. Fie deei Iinia frinta'L = [A ClC2 ... CnBJ. pentru care v om spune

ell este "inscrisa"in AB si l(L) lungimea ei. Daca avemun nurnar x care 'sa const it ui e

122

Bazele rationamentuiui geometric

lungimea lui iIi va trebui ca x - l(L) sa fie un numar pozitiv cu atit mai mic cu cit punctele Ci sint mai dese si care sa poata fi facut mai mic decit orice nurnar real poz i t i " prescris (fig. 2.52).

Fig. 2.52

Sa consideram 0 dreapta d pe care fixam punctele 0 si U. Pentru f iecare linie frinta L = [ACIC2 ••• CnBJ inscrisa in Ali (adica satisfacc

. .. ,..--....-.. ---..

conditiile: CIE AC2, CzE CIC3, "', Cn E en_IB toate arcele considerate-

fiind de aceeasi parte a lui AB) sa consideram punctul M[, incit OM£ = = l(L) . OU. Sa presupunem ca am ales un sens ~ pe d incit 0 -< U Vom demonstra ca multimea 5)[1 a punctelor X ale lui d ce satisfac

,..--..

conditia : "exista oIinie frinta Linscrisa in AB incit X ~ M£ formeaza. clasa inferioara a unei taieturi Dedekind 5)[11 5)[2' Conform axiomei de continuitate a lui Dedekind vom deduce ca taietura £)]"[115)[2 adrnitc

un element extremal T si vom consta ta ca numarul real x = 0 T : 0 U satisface conditia dedusa' pe cale intuitiva. Vom arata apoi cum putem

.--.

AB.

calcula x in functie de clemente geometrice ce caracterizeaza Dorim sa ne asiguram intr-o prima etapa ca multirnea 5)[1 pera intreaga dreapta, tn acest scop vom dovedi:

T eorema de existenta a barierei superioare. E xista pe d un punct N

nu aco-

r+r-;

incit pentrzt orice linie jrinta L inscrisa in AB, M£ <, N.

----

Sa presupunem, pentru inceput, ca AB este un arc m ic al unui cere 0(0, R) iii,

fie A', B' puncte incH 0 - A - A' ~i 0 - B - B' (fig. 2.53). Vom dernonstra ca. orice

linie frinta L inscrisa in AB are lungimea mai mica decit [A' B']. In acest scop sa presupunern de exernplu 0 B' < OA'; va exista A" in I OA' I inc it OA" == 013'. In triunghiul:

~~ »<. /'-....

OA'B' deducem OA'B' < OB'A', deci OA'B' este ascu tit si constatarn ca B'A"A' este

, . /'-....

exterior triunghiului isoscel OAN B' si prin urrnare este obtuz. Prin urrnare .AN A' B' <

Figuri geometrice [undamentale

123

~"deci AN B' < A' B'. Din asemanarea rriunghiurilor OAB si OAN B' deducern "B' = OB' . AB, deci AND' > AB. A rezultat deci'AB < A'B', adica linia frinta OA

Fig. 2.53

~rticulara [AB] este ma i scurta decit [A' B']. Daca se considera unul sau maimulte puncte .eipe An, sernidreptele lOCi vor taia A' B' in punctele C; si vorn constata imediat ca Jungimea liniei frinte [A CICz ... CnB] este majorat~ dep(A', B').

Daca AB nu este arc m ic, el se poate descornpune in doua arce mici si rezultatul .nterior se extinde usor, majoran tul fiind pe figura 2.54 [A'M'B']. (Pentru 0 linie frinta L ce nu ar avea pe M ca virf am gasi 0 linie frinta inscrisa L' i nserind M la "Iocul. potrivit" si am corn para apoi lungim ile l(L') si 1([A'M'B']) pentru a obtine conc1uzia.)

In baza acestei teorerne consta tarn user ca lu ind At2 = d - Atl, avem 0 taietura Qede.kind Atl 1 Atz si conform programului anterior anuutat va exista elernentul separant

T. (prin element in 5JlL2 in [aport cu ordonarea ~)' si x =0 OT: OU. '., ""

Acum , dacaprecizamun nurnar real pozitiv

C, va exista u n punct E incit ET = c' . OU. Evi- 8'

<lent E E MI, deci va exista 0 linie frinta L incit

E -< M£. Fie P!= l(L) = OM£: OU. Se constata acum user ca are loc 0 < M£T < ET si de a ici o <x"': 1 < C'. Acceptarea numarului real x drept

---- .

lungime . a 'a.rculu'i A B corespunde acum complet

conceptului nostru .intu itiv despre "lungime".

V omexamina acum modul in care de-

,--..

pinde lungimea x a arcului A B de raza

cercului O. .Vom considera in acest scop cercurile 0,0: avind acelasi centru 0 ~l

Fig. 2.54

124

Bazele rationamentului geometric

Fig. 2.55

,.---.... ,.-...._

raze R, R_'; fie arcele AB, A'B'

ale aces tor cercuri Incit razelc lOB cu I OB' si lOA cu lOA' S;'l fie in prelungire (fig. 2.SS). Intre

,.---.... ,.-.,

punctele C E AB si C' E A 'B' sc

stabileste 0 corespondenta biunivoca prin conditia ca dreapta CC' sa treaca prin O. Astfel fie. carei linii frinte L = [AC1C2 ..• ... CnBJ inscrisein A B ii facem sa corespunda linia £rinta L' =

,.-,

=[A 'C;Cf ... C~B'JinscrisainA 'B',

coresponden ta fiind bi j ectiva, este evident asemenea cu OC;Ci+1 ~l are

Un triunghi OC~C;+l loc C;C:+1 = R' CiC;+!"

R

Rezulta usor :

I(L') = R' I(L).

R

Pina in acest moment nu am iacut nici 0 precizare asupra modului de alegere a etalonului {O, U} pe R; vom presupune acum cii alesesem 0 constanta k lndt OU . R = k.

,.---.... ,.---....

Pentru a masura arcul mic A' B' vom folosi un nou punct U' lncit OU' . R' = k. Din cele de mai sus urmea.za

-. -. --.-... ttL) ttL') __

OML = l(L) . OU = -. ,k = --' K = ttL') • OU' = OML,.

R. R'

In aceste condi tii oricare ar fi raza R' a cerculu i 0', pentru determinarea lungirnii

»<:

arculuiA' B' = 0' n Int xOy vorn avea aceeasi multime .1(1' deci aceeasi tiiietura Dedekind

.iiI l.liz si acelasi element extremal T. Deducem ca lungimile x , x' ale arcelor A B si ~ satisfac egalitattlc OT = x 'OU = x'OU', adica RX = ~. Mai deducem ca

R'

pentru fiecare unghi XOy exista 0 constarita A incit Iungirnea arcelorinterceptata de »<:

lnt xOy pe un cere de raza arbitrara R, cu centrul In-O, sa fie x = A' R. Corisidera tifle fa-

cute se extind acuI1.l usor si Ia arce mari AB, descompunindu-le de exem plu in arce mici,

Figuri geometrice jundamentale 125

Vom stabili acum dependenta lui A de m irimea masurii r:t.0 a arcului AB. Sa presupunem pentru inceput ca exista un numar intreg m ncit mr:t.° = 360° (de exemplu Oxj_Oy, deci o: = 90° si m = 4). In aceste onditii, punind cap la cap m arce ce au aceeasi masura si aceeasi lun-

gime ca si AB: vom acoperi!' intregul cere O. A aparut deci posibilitatea de a estima si lungimea intregului cere 0 (nu numai a unor arce deschise). N otind deci cu rc!2 valoarea cons tan tei A ce corespunde masurii unghiurilor drepte deducem urmatorul rezultat intermediar:

Lungimea cercului de raza R este 2rcR

, d 360 t· v

Ne situ am apoi in cazul mai general em -- es e un numar

o:

de forma t. Fie Ac' un arc a carui masura este de q ori mai mica q

decit a lui'AB (a carui lungime 0 notam prin x). Constatam, ca mai

sus, ca lungimea arcului Ac este ~. Lungimea intregului cere, 2rcR, q

va fi acum de p orilungimea lui./iC, deci are loc egalitatea 2rcR =

= t x pe care 0 scriem sub forma x = 2rcR 3:0 .

q

, d 360 t v ti al ultima

$i in cazul mai general em -- nu es e numar ration

r:t.

egalitate are loc; intr-adevar, estimind cu orice precizie numarul real

r:t. . numere rationale !l_ , obtinern ca. 2rcR!l_ aproximeaza on-

-- pnn 'p' P

360

1) La 0 analiza atenta se vede ca punind cap la cap m arce deschise extrern ita tile lor nu sirrt atinse; dar lungimea a rculu i deschis AB si a multimilor ce se obrin din aceasta adaugind una sau arnbele extrem itati este aceeasi,

126

Bazele raiionamentului geometric

cit de bine lungimea x a arcului AB si pnn urmare 2rr:R _(X_ estr- 360

,-....

numarul ce reprezinta lungimea arcului AB. Retinem deci

Lungimea x a unui arc de cere de raza R a carui rnasura in grade este (X este data de formula x = 2rr:R_(X_. 360

In consideratiile de pin a aici tt a aparut ca un raport de lungimi,. de exemplu intre lungimea unui cerc 0(0, R) si a unui diametru al sau. Vom vedea in cele ce urmeaza 0 modalitate de estimare a lui 7t CU un numar real.

Sa consideram cercul 0 impartit intr-un nurnar n de parti .egak prin puncte AI, A2, ... , An. (Pe figura 2.56, n = 6.) Trasind ~i tangentele la 0 in punctele Ai gasim prin intersectarea lor punctele Bi• Apar astfel doua poligoane P = AIA2 ... An si Q = BIB2 ... Bn' Oricare dintre acestc

doua poligoane este regulat (orice doua laturi sint congruente si oricc doua unghiuri sint congruente) ; P se numeste poligon regulat inscris in 0, Q poligon regulat circumscris lui O. Se folosesc notatiile 1n = AIAz· si L; = BIB2• Perimetrele poligoanelor P ~i Q vor fi in mod evident n ·In si respectiv n . Ln. Avind in vedere ca lungimea 2rr:R a cercului este cuprinsa intre aceste perrrrietre deducem formula:

I

I

.1

Fig. 2.56

(1 )

n n

_- . 1n < tt < _- . Ln.

2R 2R

Acum putem da lui n valorile 3, 4, fi, 8, 12 etc ~i gasim intervale tot mai restrinse in care este 1\' (vezi exerci ti ile 1, 2). Acest mod de calcul al lui 7: este [nsa. greoi; matematica sccolu lu i n ost ru a descoperit formule

91 de calcul mult mai rapide.-ln urrna ell citiva ani a aparu t si 0 brosura in can' sint date primelc '" 20000 de zecirnale ale lui 1\', calculate de un computer. In viata cot id iana cste suficienta aproximarea 1\' ~ ~ 3,14. 0 modalitate corn oda pentru memorarea primelor cifre zecirnale ale lui 1\' est" furnizata de fraza urma.toare unde, sub fiecare cuvint am notat numarul Ii terelor sale.

Figuri geometrice [undameniale

127

e usor

1 4

a scne renumitul

1 5 9

~l utilul 2 6

numar 5

r

ee permite estimarea rr: ::::: 3,14159265. .

Avirid in vedere formulele mai sus stabilite pent:u c~lcul~l J~n~lmilor arcelor, apare avant.aj~asa introducerea unei nOI unitati e

:masura a arcelor si a unghlUnlor. . "

S unem ca un arc al unui cere 0(0, R) are ma~ura 1. radian d~ca

1 . p t egala" cu R Deoarece lungimea unui semicerc allUl. 0

unglmea sa es e . . ., D d "

€ste rr:R constatam ca un semicerc contme rr: radiani. e ucem ca un

. 180 de adica 57°17'448". In locul expresiei

arc de un radian are _- gra , '

tt

,-.... .

.,-.... t " . . AB - m rad sau doar

masura in radiani a arcului A B es e m scriem : . - ,

" ,-....

,.--.... _ m (Daca m ar fi fost masura in grade am fi. scris :4l! = mO.)

~~nd in'vedere corespondenta intre masurile a~~elor ~l u_ng~lUt~O; AV~~ 'putea mas~ra. si unghiurile in' radiani (masura fund cuprmsa s nc In

O ~i rr: radiani).

I I~

PROBLEME

1. Determinati I,p L; pentru n = 3, 4, 6 ~i estimat i valoarea lui rt prin inegalitatile (1).

2. Presupunind cunoscute In ~i t.; dcterminati I2n si L2n•

3. Calculati l« ~i L; pentru n = 8, 12, 16 ~l estimati rr.

4. Cu centrele in virfurile unui patrat ABeD de latura a sc tra-

,--..~~~ "

:seaza arcele MN, N P, PQ, Q M ca A In

figura 2.57, unde M, N, P, Q. sint 'mijloace de laturi ale patratulul. .Se

cere lungimea 1 a liniei curbe inchise ()btinute reunind aceste arce.

, ,

5. Generalizati problema 4. Se poate lua M arbitrar pe I AD I? Intre ce valori poate varia l?

o

8

Fig. 2.57

I. I

128

Bazele raiionamentului geometric

6. Inlocuiti 'patratul din problema 4 cu un romb de latura a avind un unghi egal cu 0( si precizati valoarea lui I.

7. Inlocuiti patratul din problema 4 cu un hexagon regulat A BCDEF de latura a; desenati, formulati problema ~i rezolvati-o.

§ s. ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE

In geometrie se mascara in principal segmente ~i unghiuri; cea mai simpla figura In care apar segmente si unghiuri este un triunghi ABC in care apar trei lungimi BC = a, CA = b, A B = c si trei unghiuri

.r>; »<: .r>: »<. .r>; /'.

BAC = A, ABC = B, BCA = C (vom presupune aici ca unghiurile se mascara In grade sau In radiani). Intre aceste ~ase marimi exista interdependente ce vor fi puse treptat In evidenta, pe baza unor functii trigonometrice sinus, cosinus, tangenta ~i cotangenta ce Ie vom defini in cele ce urmeaza,

-<;

Fie u = XOY un unghi ascutit : pentru unele puncte 1W, M' arbi,

trare pe lOY consideram proiectiile ortogonale N, N' pe (OX). Din asemanarei triunghiurilor OMN si OM'N vom pune In evidenta pentru inceput doar doua egalitati ce exprima proportionalitati de 'laturi

MN M'N'. ON O'N'. MN. ON

-- = --- SI -- = ---. DeCl numerele reale -- ~1 -- nu

01'vI OM" OM OM' OM OM

depind de poz it ia punctului M pe lOY ci sint asociate unghiului XOY.

III

A

y

A

M

c

b

B

u

x

a

c

o

N N'

Fig. 2.59

Fig. 2.5S

MN . ON Edt t t '

Vom nota: -- = SIn u, -- = cos u, ste u~or e cons a a ca

OM OM

schimbarea rolului semidreptelor lOX, lOY nu afecteaza valorile ra-

Figuri geometrice fundamentale

129

poartelor considerate .. Constatam deci crt am asociat unui unghi ascutit If, doua numere reale:

sin u : cateta opusa supra ipotenuza; cos u : cateta alalurata supra ipotenuza.

N e propunem sa definim sin tt~i cos It pentru unghiuri u arbitrare, deci

sa renuntarn la ipoteza c3. tt este ascutit. y

Pentru un unghi drept u (fig. 2.60) este M

natural sa adoptam prin definitie

sin u = 1, cos 1t = O.

u

. /'-.....

Pentru un ungln obtue u =XOY vom

considera adiacentul sau suplimentar u' = = X'OY ~i vom defini:

sin It = sin u', cos tt = - cos u',

~- . .....JJ-- ~

X N 0 X

Fig. 2.60

Ne vom referi la aceste formule cu denumirea de formula unghiurilor su plementare.

Pe multimea QI.. a unghiurilor s-au definit deci functiile sinus ~i cosinus; avind in vedere si inegalitatile dintre perpendiculare ~i oblice putem prezenta aceste functii astfel

sin: QI.. ---+ (0, IJ, cos: QI.. ---+ (- 1, + 1).

(Am in tim ca In multirnea QI.. a unghiurilor definita In capitolul I, §3, nu am indus si unghiuri "alungite").

Fie QI..' multirnea unghiurilor ce nu sint drepte: pentru un unghi u

di ,11' t idera cos u

In '1/1- pu em consicera raportul tg u = -.--. A fost astfel pusa in

SIn u

evidenta inca 0 functie, tangenta, unde

tg: QI..' ---+ R.

Pentru once unghi u putem considera si numarul real ctg u,

t cos U finit deci

c g u = -.-- ; s-a de I111t deci inca 0 functie:

SIn 1i

ctg: QI.. ---+ R.

9 - Bazele rationamentulut geometric - cd. 92

Biizele"raliv'nament;Mili. geometric

,;} Se consfat3:'u$ordtp;entruuughiuri congruenteesie val?r~le functiilor sinus, cosinus si cota~genta ~oinc5d; da?a u . #- . 90::'; att1l.ncl~1 tgu = = tg v. Aceasta observatie penwte sa folosim ~l simbolurile

sin x, cos x, tg x,dg 'x,

unde» esteYnp.umar realce reprezinta masura, (in grade sau In. radiant) a unui ungh{ pentru.a exista tir x,o;e impune ,i x,< 900 ",~pediv x ,< ~) . Eventualele confuzii intre unitatile de masura sirrt-evitate folosind ~l semnul 0 caracteristic masurii i~ grade ca de exemplu: sin 300 (~i. nil sin 30), tg 450 (~i nu tg 45) etc. Ne.o~upan; aici dlevaceatpart~ attrdl~o-[ nometrieice se coreleaza eu geomettla. ignorind 0 a ta par e a el, s u iu functiilor reale de varia?ilareala si~~s, cosinus, tangenta.vcotangent.t ce se incadreaza in analiza matematica.

Vom considera in continuare un cere (2 de centruO, raza sa fiin.l considerata etalon pentru mas~ra lu~giI:njlor. Fie u~ dia~etru.1 AA' I al lui f2. si un semicerc desch~s .J ~~nlltat. de (AA ). Pr~n a.xlOm~ C1 (~j,purtarea. com.-g.rue!l.~aaunghllIrllor., capitolul I, §5). ~1 Fnn vPrH:n~ teorema a intersectiei cu un cere (capitolul II, §1), ne aSlg~ram ca. once HnghLu este;songruent~uun unghi AOZVI, unde ME,J. Nu res.tnngem deci generilhtatea refenndu-ne. pentru ~oment doar la :unghm1. tt ~. -= *AOM. Pe figura 2.61 mal apar : mijlocul B al semlee~culU1 J:;l patratul AOBC. Pe dreptele (AA ') ~i (BC) vom alege sensun coerente

incit 0 -< A iar pe (A T) sensul pentru care A.C > 9. P:ntru p~nct_ul arbitrar AI EJ mal consideram : proiectia sa 0:-togonala N pe (AA'), punctulK E (OM) 11 n (BC) ~i (numai in eventualitatea M ##- B), l' E (OM) n (A:G):

TeoremaliniilortrigoRometrice. Pc jigura 2.61 va.lori~e functiilor t~igonometrice alettnghtttht7 u = A02vl sint precizate prin:

'11\7 07\T te: u· = AT,

SIn u = 11 LV, cos 1t = 1'1, u

A'

o

Fig. 2.61

ctg u = BK.

Demonstnati a.ieste imediata: stn U = 11,IN .. -;- ~lrv OM -:-" • ,

Pentru un unghiu ascutit iau Iocegalitatile

cos u = ON = ON,

OM

F iguri geomeirice fundamentale

131

tg 1£ = sin 14, = AT: OA = AT = AT,

cosu 01' 01' OA

ctg 1£ = cos u = BK : OB ~ BK = BK.

sin 1,t OK OK OB

aceasta ipoteza ra unghiului 1t ascutit mai deducem

~

lOA -IOAI - lOB, deci ME AB, N E lOA L

TE lAC, KE IBC.

Urmeaza ON = ON, AT = AT, BK = BK si sint verificate conclu-

zHle teoremei. '

Dad u este unghi drept: sin tc = 1 = 0 B, cos 1t = 0 = 00, tg u si T nu xista, ctg 1£ = 0 = BB'. Figura 2.62 ilustreaza cazul unghiului U obtuz.

Consccuua 1. Tabelul de mai jos sintetizeaza variatia valorilor

£unctiilor trigonometrice: .

! 0 90c 1800

Sll1

o

I

I:

o

cos

o

-1

tg

I

I-CO/,

o

o

ctg

-00

o

B K=T'

(~'

I A

A Cit,

I

T

a'

Fig.2.62

Fig.2.63

Consecinia 2. Pentru unghiuri complernentare It, v au 10e formule1e sin v = cos u, tg Z' = etg u.

Intr-adevar, pe figura 2.63 sin v = .M.N' = ON= cos u si tg v _:_ BK = ctg u.

132

Bazele raiionamentului geometric

Consecinia 3. Pentru orice unghi u are loc sin2u, + cos2u = 1.

Se aplica teorema lui Pitagora in triunghiul OMN.

Consecinta 4. Pentru orice numar real k E (-1, + 1) exista un unghi unic u incit cos u = k (se noteaza u = arccos k).

Intr-adevar, stiind k determinam unic N E I A 'A I si gasim apoi unic M etc.

Consecinta 5. Pentru orice numar real k E (0, 1) exista exact un unghi ascutit u incit sin u = k (senoteaza u = arcsin k) ; unghiul suplcmentar u' = 1800 - u satisface de asemenea sin u' = k dar in afara acestor marimi de unghiuri u, u I nu mai pot exist a altele v incit sin v = =k.

Teorema sinusurilor. Dacd R este raza cercului circumscris triungliiului A BC au loc egalitaJile:

abc

--A = --A = --, = 2R.

sin A sin B sin C

Demonstraiie. Fie 0 (0, R) cercul circumscris triunghiului ABC, A I punctul diametral opus lui A (fig. 2.~4). Triunghiul ACA I este drept,

unghic _In C ~i 1:: AA I C = 1:: A BC = B. Prin urmare

A »<>: AC b

sin B = sin AA 'C = AA -; = 2R '

deci:

b

--A = 2R;

sin B

celelalte egalitati din concluzia teoremei se deduc analog.

A

o

/ / /

/

/

B

B

c

Fig. 2.64 Fig. 2.65

Teorema cosinusului, Intr-wn. trittnghi ABC are loc formula: a2 = b2 + c2 ~2bc cos A.

Figuri geometrice fundamentale

133

Demonstraiie. Conform teoremei lui Pitagora generalizata(vezi apitolul I, §' 9), dad I BD I este inaltime, are loc

BC2 = A B2 + A C2 - 2 . A C . AD.

Luind pe (AC) sensul ~ incit A <, C deducem

AC = AC = b, AD = AB cos A = c . cos A.

Prin simple inlocuiri deducem formula din enuntul teoremei. Prin per-

mutari circulare obtinem si '

, ,

b2 = a2 + c2 - 2ac . cos B, c2 = a2 + b2 - 2ab . cos C.

Teorema cosinusurilor ". In orice triunghi ABC au loc egalita/ile

a = b cos C + c cos B,

b = a cos C + c cos A,

c = a cos B + b cos A.

o prima varianta de demonstratie consta in explicit area cosinusurilor din teorema cosinusului:

A 1

cos A = -- (- a2 + b2 + c2), 2bc

A 1

cos B=--(a2-b2+ c2), 2ac

A 1

cos C = -- (a2 + b2 - c2); 2ab

1

b cos C + c cos B = - (a2 + b2 - c2 + a2 - b2 + c2) = a etc. 2a

1) Sefoloseste uneor i si denum irea de "teorema a proi~ctiilor" peritru a 0 diferentia

ma i ferrn de teorerna precedenta, . .

134

Bazele rationamentului geometric

8

o

Fig. 2.66

o demonstratie mai geornetrica este ilustrat.i de figura 2.66: dad. I AD I este inaltime. atunci

a = BC = BD + DC = b . cos B + c . cos C;

c

folosirea segmentelor orientate determina valabi-

,

litatea teoremei si cind unul dintre unghiurile U

A

sau C este obtuz.

Consecinte: 1. Dad E, C sint unghiuri ale unui triunghi are loe:

sin CB + C) = sin E cos C + sin C cos 13.

Intr-adevar, inlocuind din teorema sinusurilor laturile in teorema cosinusurilor obtinern :

2R sin A = 2R sin B cos C + 2R cos B sin C etc.

A A

Obseroatie. Ipoteza ca B, C sint unghiuri .ale unui triunghi este

necesari ~ici pentrua_' rezulta ca Ii + C este unghi. pad privim E, C doar ca numere reale (masuri in radiani a doua unghiuri), membrul secund poate fi calculat si cind B + C > l' si se extinde functia sinus si pentru numere reale tt E [1',21'). Nu ne preocupam aici de astfel de extensii.

2. Dad B > C, atunci:

sin (E - C) = sin 13 cos C - cos 13 sin C.

Intr-un semiplan s delimitat de dreapta BC luam IBX, I CY Incit

/'-.... A XBC = B,

/'-.... A YCB =C.

Presupunem pentru inceput cd. exista A c?mun sern idreptelor IBX ICY. Fie D proiectia ortogonala a lui A pc (BC) si simetricul E allui C

F iguri geometrice Jund.amentale

/'-.._ A A ",_, ", __ ' ,'_,:~_", 1

fap. de D (fig. 2.67). Deducem EAB = B - C ~i BB " ED.:;_BD ',,'

= DC - BD=ccos B -'b cos C. Prin teorema r , sinusului in .triun:g.hiul A E B ~i ABC urmeaza

EB

EA AC b

--~-, = --, -, ,.~~~ 2R_;.

sin EBA sin B sin B .

sin EAB

deci

2R sin (B - C) = 2R . sin C . cos B- 2R . sin :8, cosC. etc, Dad. dreptele ,BX ~i CY se intilnescin,A nes~tt}ati!l:s, .. aplicam rezultatul de mai sus pentru B' = 1800- C ~i C' =i 1800' ~.&,(#g.2,,68t:. Deducern :

~.. " 1 f !

sin (B - C) = sin (B' - C') -'sin.B'>cos.C' .:;_sinC cas·B' =», • = sin C . (-cos B) - sin B(-cos C) = sin B cos C - sin C cos B., 3. Dad u, v si u + v sint-masuri de unghiuri areioc formula 'cos (t-t+ v) =·cos u : cos ,v:-:-C-lsin,2fysin.,v~,:

I:

Fig. 2.67

A Fig. 2.68

lie

'Putem presupune u'~'v ~i considera w'= '90° - u. Data u ~ w obtinem

(i ,._. ,'j

'cos (u + v) -'cos, (900 - w + ~()- cos [90°_ (w '7""u)J =

, >! " ' '~-" I

= sin(w - u) = ~in w . cos u - sin u . cos W = co{v' cos, ~f.·

~. sin 2t • sin v;

; I

'II

I

136

Bazele rationamentului geometric

Dad u > W obtinem :

cos (u + v) = - cos [180° - (9@0 - w + Zt)J = cos(90 + w - 1£) = = cos [90° - (1£ - w)] = sin (1£ - w) etc.

4. Daca u, v sint masuri de unghiuri si v :;:: t£

, '"

cos (u - v) = cos u . cos v + sin u,sin v.

PROBLEME REZOLVATE

1. Sa se calculeze oalorile functiilor trigonometrice ale ungMurilor ascutite multipli de 15°.

Fie ABC un triunghi echilateral de latura 2 si mijlocul A' al lui I BCI; urmeaza A A ' = .J3 si obtinern :

Valorile ~unctiilor trigonometrice pentru 60° se obtin prin consecinta 2

a teoremei Iiniilor trigonometrice. '

Pentru un triunghi dreptunghic isoscel deducem

. 4-0 .J2

SIn .) =- C".(,S 45' = 2' tg 45° = ctg 45° = 1.

Vom porni de la egalitatea 15° = 4SO - 30° si vom deduce: sin 15° = sin 45° cos 30° - cos 45° sin 300 = .J6 - .J2,

4

A

cos ISO = cos 4Y cos, 30° + SIn 45° SIn 30° =

.J6 + /2

= ... ·tglSo=

4'

SIn IS° /6 -.J2 -

-~-= =2-.J3

15° . ./6+ l2 '

cos

ctg 15° = __ 1_= 1 = 2 + if.

tg IS° 2 -,)3

B

c

Fig. 2.69

Figuri geometrice jundamentale 137
Raspunsurile sint sintetizate in tabelul urmator :
I ISO 30° 45° 60° 75°
lin .J6-.J2 I .J2 .J3 .J6 +.J2
4 2 2 2 4
Cos .J6 + .J2 .J3 .J2 .J6 ___:_ Ji
4 2 2 2 4
tg 2-.J3 .J3 .J3 2 + .J3
3
ctg 2 +.J3 .J3 .J3 ,-
3 2 - ,,3 2. Sa secaicuteze valorile funciiilor sinus si cosinus ale ungkiurilor ,scujite multipli de 18°.

Vom presupune d exist a un triunghi isoscel OAB (OA == OB)~i

/"--.._ "

un punct C pe lOB I incit OC == CA == AB. Notind BOC = u obtinem

-<: -<. »<. -<:

CAO = u, ACB = 2u -:- ABC, CAB = u.

Suma unghiurilor triunghiului ABC este 5u = 180°, deci u _ 36°. Fie OC = CA = AB =a si sa notam BC = x. Din triunghiurile asemenea OAB si ABC deducem

A

_+ x a .

-- = -, deci x2 +ax - a2 = 0

a x

.. .../5 - 1

1.1 conVIlle doar solutia x = ' a .

T '2

F· . " °L·. a

re ~1 mijlocul D al lui I BC I.

eu teorema lui Pitagora,

A..D2 = a2 __ 1_ x2 = 10 + 2152

4 16 a .

Fig. 2.70

Obtinem :

. 80 DB X -/5-

5111 1 = _- = - = ---

AB 2a 4

cos 180 = AD = Vio + 2/5

AB 4

" 'AD V 10 + 2· -/5 -+ V 10 -'2·:;5

sin 36° = -" _ = ~~' ~=-----'-- -

OA 2(2+ -/5 - 1) 4

.jS + 1

-

4 +')5 - 1 2(2+:.)5-1)

OD 2a + x

cos 36° = --: .. - = _--

OA 2(a + x)

4

In continuare,

sin 54° = cos 36°, cos 54° = sin 32°, S111 72° = cos 18°,'cos 72°=

= sin 18°.

3. Cunoscind lungimile a, b, c ale latitrilor triunghiutui ABC s4 se precizeze marimile unghiurilor.

'()l:rHh'eni de: 'ex.emplu: cdsA i_L_ ,-"- a~+ b2 +~2 ; deoarece '·func-

, 2bc

tiatosinus ~te st'iid descresostoare. .precizarea i-v:alwi~ co.sA. eS~E: -sufici-

enta pentru c~~Ba~ter;ea lUI. 'I.'

," ;"" "/0. '-,- a2.+ b'2)+ ;c'2

A = arccos

2b . ,c

x "

4. C unoscind lungimile A B = c, .A C '''''CT,;h ~2 BAG = A s(i,§e de-

A A

termine:«, B, C.

Vit§;m,.determina prin teorema cosinusului-e" "b2 + (2 -2bccosA

reduTib~F:\problema la precedenta. e

,. , ./'-.. A ~. A

/5. Citnoscind'BC = a, ABC'= B ~l ACB = C sa se determin»

" .

A 'b, c.

", .. A 1\

,Qbt,ineip A = 180° -:£3:- C ~l din teorema sinusurilor urmeaza

;" ' .. -, '< ." '. (~~'( ""

,';._:,: a. sin C.

c '';'; -~'--+'~' '~'. ~

b = __ a_s_in_B_;~_' _

sin (iF+~:er

~ i,'" .. ' ."

BA{;; . A,c'Secer;e siis~"precizezr,

6. Cuno$,((ttz.d }JC = a, CA = b·~i

" . A

ce valori poate lua B.

Figuri geomcirice fundameniale 139

Prin teorema sinusurilor obtinem sin B =

I l_ sin A ; de aici insa se po~ obtine doua a

1· B' b'A .

va on pentru cmd - sin < 1 ~l 111Cl 0

a

valoare cind l_ sin A > 1 (fig. 2.71). a

Pentru a construi triunghiul ABC pornind

~

de la datele a, b, A vom lua un unghi xAy =

= A, C E A x incit AC = b si vom trasa cercul

e(C, a). ' A

Apare din nou necesitateadiscutiei numa-

rului de iritersectii intre Ay ~i f!.. Pentru DE Ay ~i C~ _LAy deducem CD = b sin A ~i problema admite:

- nici 0 solutie dad a < CD deci a < b . sin A ;

Modalitatea de caleul ce 0 recomandam este considerarea teoremei cosinusului a2 = b2 + c2 - 2be . cos A drept 0 ecuatie de grad doi in necunoscuta c, pentru care convin doar solutiile pozitive, Dupa determinarea lui e se continua ca in problema

rezolvata 3 pentru determ inarea lui B.

- 0 solutie dad a = CD, deci a = b· sin A;

-doua solutii dad b· sin A = CD < a < b;

- 0 solutie dad b ~ a.

A

x

Fig. 2.71

7. Fie lOA I, lOB 1 raze perpendiculare ale ttnlii cere 0 (0, R) ~i cercul

f!. (C, OB) de diametru lOB I. Dreapta AC

9---=O--~B 2

taie f!. in D, E 'notate astfel incit DEI A C I. Sa se constate cd:

a) AD este cit laiura decagonului regulat inscris in 0;

b) AE este cit latura decagonului regu~ tat sielai inscris in O.

Fig. 2.72

140 Bazeie rajionamentului geometric

Prin . teorema lui Pit agora constatam AC = ../: . R; folosind ~I rezultatele din problema rezolvata 2 urmeaza :

AD = ../5 - 1 . R = 2R . sin 18°, 2

AE = ../5 + . R = 2R . sin 72°. 2

Daca AAIA2A3A4A5A6A7ASAg este decagon regulat inscris In 0, are Ioc <1: AOA1 = 36° si <1: AOA3 = 108°, deci:

36° 108°

AAI = 2R . sin - = AD SI AA3 = 2R . sin -- = AE, 'q.e.d.

2' 2

Aceasta ultima problema rezolvata of era 0 modalitate avantajoasa pentru impartirea unui cerc In zece arce egale, deci pentru constructia decagoanelor ~i pentagoanelor regulate si stelate.

PROBLEME

1. Sa, se arate ca in orice triunghi ABC au loc relatiile:

1) sin (B + C) = sin A cos (B + C) = - cos A

B+C A

2) SIn = cos

2 2

B+C cos

A sin

2

2

3) sin 2A _;_ 2 sin A cos A cos 2A = cos- A - sin2 A

C A-B

4) sin A + sin B = 2 cos cos

2 2

C A-B

cos A + cos B = 2 sin cos

2 2

F iguri geometrice jundamentale 141

sin A - sin A-B sin C
B=2 Slll
2 2
cos A - cos B=2 C B-A
cos SIn
2 2 5) sin A cos B = _!_ [sin C + sin (A - B)] 2

sin A sin B = _!_ [cos (A -- B) - cos C] 2

1

cos A cos B = - [cos C + cos (A - B)].

2

2. Laturile unui triunghi sint proportionale cu numerele 1, /3, 2.

Sa se determine unghiurile triunghiului. .

3. Sa se arate ca In orice triunghi ABC are loc relatia :

ab cos C + be cos A + ca cos B >.0.

4. Fie G punctul de intersectie al medianelor unui triunghi oarecare ABC. Daca are loc relatia :

ctg A = 2(ctg B + ctg C), atunci triunghiul BCG este dreptunghic si reciproc.

S. Daca laturile unui triunghi verified relatia 2a2 = b2 + c2, sa. se arate ca :

1) Unghiul A este mai mic de 60°.

2) Exista relatia : cos 2 A + cos A cos (B - C) = O.

6. Unghiurile unui triunghi verifica relatia 2 ctg A = .tg B + t&". C.

S{l se arate ca aceasta relatie este echivalenta cu fiecare dintre relatiile:

1) tg A tg B = 3

2) cos (B~C) = 2 cos A

7*. Daca A, B, C sint unghiurile unui triunghi, atunci cu mari-

ABC ., h'

mile cos -, cos -, cos -, se poate construi un tnung 1.

222

8. Sa se arate ca in triunghiul obtuzunghic ABC, cu C > 90°, are loc relatia tg A tg B < 1.

142

Bazele rationameniuiui geometric

9. Sa se arate di in orice triunghi .flBC 1

are oc relatia :

tg2 A + tg2 B + tg2 !:_ ~ 1. 222

10*. Dad A, B, C sint unghiurile unui triunghi, atunci

cos A + cos B + cos C .:;; _2_ .

2

11*. In orice triunghi ABC are Ioc inegalitatea

8 cos A . cos B . cos C .:;; 1

egalitatea fiind indeplinitli dnd i == B == C.

12. Sarse. arateca damrntr;-untriuughi are loc una din relatiile :

1) cos' ':A:+-cbs B _.c-:.:.'cos (ALf' B) "i,,,3:

2

~}<i:OSAiCOS Bcbs,~A+B)i~ :""'_~"';

. ~

atunci triunghiul este echilateral,

13. 111.rr-u~ ~riun,gWidtepttlrl'ghjlc! ABC'((F' '9(6),

, L _ _:.-, 1!:, i- ;': ': ;', H'-,'i it; ;

A - B 2 ab

cos- ~ ----.

2 c2

14. DaSa intl',un 'F[iugghi 4-?1C e~ista relatia:

t. (;."9~~1iTb,(;ps.N3,.+ ,C?;;i'~~ .--:-.1 atu'I1ti:t1htinglll al 'ttiilnghill1ui'at~ihiasura m~ :f2~~:' 15. In triunghiul ABC inegalitatea a > b :implid.

a + Ita ~ 13 +hb. (

lute C::IZ a'vehii}galTtate? (Olidipiada>ae rtititerrtatica',R:D.tl., 1964).

i'" 1" I

16. Inft1.'U'n' trlutighi' ABC se'cunosc relatrile: '

',' .

143

.1"')

Se cere:

este ascut it.

1 )~a._ s~ calculeze Clf.s A si sa. s,e ara t~ ca unghi ul A

' .. ,' , ; i'::--'

2) Sa\se calculezecos B ~i sa see arate _l;:a B > A.

't.i f '.:=:>:10~ Dadrin trilmghiu1'A;BC 're@tia)

11')

~~\¥rg~i~,t:1~:l~6~~tr~~~~L[f~\1Xf~iici~l}~e an~16~g~pen trli b A Be

lOa fie dreptunghic, respectiv I 'obtuz-i.ingliic. ., ." ,

=> 18. Sa se arate c3. i,n~i-un ':triunghi ABC au loc egalitatile:

ABC 1) sin A + sin B+sin C\:=:= 4,' cos -2' cos '2'\ C,OS '., 2

SHl

C

2"

) A ·C . A B

2 cos + cos B + cos ""I + 4· Sin - Slll

2 2

_ '" ,3)_ .r = [{(cos A + cosE Lf :cos C...:..._ l)j unde r; R "slnt razele

cercuriierInscris si r-espieGtiv:l drd1mscrist:r:iunghiului ABC;

!.~ ~,1~,fie un'~lii~l,l~hL'AjB~ 'l-f>'inq' ortQ<;entf;ulJ1 ~i, pi\ioa.r~le i~altimilor. fiind A 1, B 1> C r- Sa se ara te ca :

11 AIf I 2R . leos, AI, BH - 2R . Icos,fil, CH --;- 2R'I, cos C I;

2) AH + BH + CH = 2(R + 1') (Caruot);

3) HAl = 2R . cos B . cos C;

4) BlC 1 = a . [cos A I;

5) daca M este un punet arbitrar pe (AA1), NERvI n AC, P E eM nAB, atunci -tPAlA = -tNAiA.

=>20. Fie ABCD un patrulater inscris in "cercul @. Un punct ME @ se proiecteaza ortogonal pe AB, BC, CD, DA in M1> 1112, 1113• M4• Sa se demonsheze egalitatea lui Pappus MMl • M2k13 = J.111VI2 • .2IIM4

(Pappus)

=>21. Dintre toate patrulaterele convexe de laturi date, patrulaternl inscriptibil are aria maxima.

144

Bazele ra/ionamentului geometric

22. 1) Daca A -+- B -+- C -+- D = 2n, sa se arate ca:

. A . C . B . D . A+B . A+D

sm - SIn - + SIn - SIn - = SIn --- SIn _ __:_--

2 2 2 2 2 2

. .~). Sa se deduca din relat~a _precedenta ca. intr-un patrulat.-r mscriptibil suma produselor (Iungimilor) laturilor opuse este egala ('II

produsul diagonalelor. (Ptolemeu) .

23*. Sa se arate ca daca suma unghiurilor A ~i C ale unuipatrulater convex ABCD este mai mare decit 180°, atunci:

f ad + be

..:._ < ----,

e ab + cd

unde AB = a, BC = b, DA = d, BD = e, AC = f.

Dad A + C < 180°, atunci

f . ad + be

- >~---.

e ab + cd

24. Fie patrulaterul convex ABCD.

Se noteaza cu x, y, z, 'u masurile unghiurilorABD, ADB, BDe.

DBC pe care diagonala BD Ie face cu laturile patrulaterului.

Sa vse arate ca patrulaterul ABCD este circumscriptibil dad si

numai daca : )

x z y u

tg - . tg - = tg _:_ . tg-. (M. Iosifescu G.M.B. 1421)

2 2 2 2

Capitolul III

COMPLEMENTE DE GEOMETRIE

§ I. CONSTRUCpI GEOMETRICE

Un tip aparte de probleme de geometrie 11 constituie problemele de constructie. lntr':'o astfel de problema se considera date 0 familie D de elemente geometrice (puncte,drepte, lungimi,cercuri, unghiuri sau arce etc.) si se cer determinate anurnite necunoscute alcatuind 0 alta familie X astfel incH pentru elementele din DUX sa fie satisfacute anumite proprietati P. Problema necesita desenarea elementelor lui X, dar acesta este doar un aspect al problemei ~i nu eel mai important; se irnpune dovedirea proprietatilor P precum ~i precizarea situatiilor In care solutia exista si in care nu, dad aceasta solutie este sau nu unica etc. Pentru "desenarea" elementelor din X sint permise anumite instrumente de constructie, alcatuind 0 familie I precizata de enuntul preblemel. Un astfel de instrument trebuie privit nu ca 0 entitate fizica ci ca un dispozitiv abstract permitind anumite constructii bine 'precizate, lata 0 enumerare a principalelor instrumente admiseIn L

Rigla. Asa cum am enuntat si in §2, cap. I, rigla permite trasarea, unei drepte (AB)ce trece prin dona puncte: A, B.

Compasul. Asa cum am enuntat si in §1, cap. II, compasul permite trasarea unor cercuri f!.(C, AB), unde segmcntul Lt B] sepresupune dat,

Rigla bilaterala (de ecart a) poate fi ut il iza.tji ea rigla sau pentru a trasa print punete!e A. B (aflate Ia distanta eel putin egala eu a) drepte paralele dv ds situate ·la d istarrta a si astfe! inctt A E d1, BEds; daca AB > a apar doua cupluri de drepte (d1.d2> si (d;',d2).

Rigla gradatii (in raport eu un eta Ion u) se poate utiliza ca rigJ!t dar ~i pentru a determina un punct B pel OX ineit p(O, B) sa aiba 0 valoare reala precizata.

Echerul putind fi folosit ca rigJli dar si pentru a trasa 0 dreapta perpendiculara pe 0> directie data printr-un punet.

Lista instrumentelor nueste nici pe departe epuizata : se mai considera ca instrumente coltarul (echer cu un unghi ascutit}, rigla rnarginita, compasul cu deschidere Iimitata etc. Atunci cind enuntul nu face' precizari contrare se subintelege di. instrumentele permise sint rigla ~i compasul.

10 - Bazele rationamentului geometric - cd. 92

145