UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

STUDIU FIZICO-GEOGRAFIC AL MEDIULUI TEMPERAT CONTINENTAL RECE

Relatia dintre clima, hidrologie si vegetatie

- PROIECT DE SEMESTRU LA GEOGRAFIE FIZICA GENERALA -

Prof. coordonator: Andreea Andra Toparceanu

STUDENȚI:
POPESCU Laurentiu Stefan
POPESCU Laura Cristina
SPIRIDON Alexandra Florentina
Grupa 109

BUCURESTI
2020
INTRODUCERE

Mediile naturale pe Glob depind in principal de condițiile climatice și de relief. Condițiile

climatice sunt cel mai bine evidențiate prin caracteristicile invelisului vegetal (sau prin lipsa
acestuia). Sursa fiecarui tip de climat o constituie cantitatea de radiatie solara ajunsa la sol, ce se
reflecta, in primul rand, sub aspect termic. Forma sferica a Pamantului determina dispunerea in
benzi paralele a zonelor și tipurilor de clima, de la Ecuator spre poli. Aceasta zonalitate climatica
este deranjata meridional de alternanța oceanelor și a continentelor, iar altitudinal de inaltimile
reliefului ce impun o anumita etajare a elementelor de clima.

CAPITOLUL I. ASEZAREA GEOGRAFICA

Asezarea matematica (latitudine, longitidine)

Mediul temperat-continental-rece se desfasoara la latitudini de 55-70o latitudine Nordica si face
trecerea de la mediul temperat-continental la mediul polar. Se desfasoara pe teritoriul Americii
de Nord, in Canada, Alaska si extremitatea Nordica a Europei ( Scandinavia si Rusia).

Fig. 1 - harta lumii in care sunt evidentiate regiunile in care se desfasoara mediul
studiat.

1.2. Incadrarea in regiunile geografice si bazine hidrografice:

Regiunile geografice in care se incadreaza mediul temperat-continental-rece sunt :

- Nordul Rusiei Europene dar si Siberia aproape in totalitate;

-aproximativ 2/3 din teritoriul Canadei;
-Peninsula Scandinava
-Alaska aproape in totalitate.

Bazinele hidrografice cele mai importante in care se incadreaza mediul studiat sunt:
- in Canada si Alaska: Mc Kenzie si bazinul fluviului Yukon
- in Siberia Lena, Obi si Enisiei.

1.3. Incadrarea / Asezarea adminsitrativ – politica

Tarile care se incadreaza partial in mediul temperat-continental-rece (Fig. 2) sunt:

Canada
Statele Unite ale Americii (Alaska)
Norvegia
Suedia
Finlanda
Rusia (Siberia si partea Nordica Europeana)

Fig 2 . Harta politica a lumii .

1.4. Limite si suprafete

1.4.1 Limitele geologice:

 1. Limite tectonice: mediul temperat-continental-rece se desfasoara pe
mijlocul urmatoarelor placi tectonice majore: Placa Nord Americana si Placa Euro-
Asiatica.

2. Limite litologice: litologia mediului temperat-continental-rece este formata

in cea mai mare parte din roci sedimentare.

3. Limitele de la marginea arealului:

In America de Nord:
- Sud-Vest de Muntii Stancosi
- Sud si Sud-Est de Marile Lacuri si Muntii Apalasi
-Nord de Marea Beaufort si Golful Hudson

In partea asiatica, limita sudica este delimitata de la est la vest de Marea Caspica,
Masivele Tianshan, de Lacul Baikal si Desertul Gobi, limita vestica se intinde pana
aproape de Tarile Baltice iar cea estica la Marea Bering.

Peninsula Scandinava este delimitata la sud de Marea Baltica si Marea Nordului.

1.4.2. Limitele geografice

1. Limitele geomorfologice ale mediului temperat-continental-rece se extend in :

- in zona Asiei de Sud este delimitata de muntii si podisurile inalte dinspre Asia
centrala ,singurele delimitari sunt Muntii Urali.
- in America - Muntii Brooks si Muntii McKenzie si de falii in zona Lacului
Baikal si in zona Marilor Lacuri Nord-Americane.

2. Se regasesc 2 tipuri predominante de relief :- campia (prezenta atat in Siberia

cat si in cea mai mare parte a Canadei)
-muntele (care delimiteaza la est si vest spatiul in Alaska si Extremul Orient)

CAPITOLUL 2.
MATERIALE SURSA SI METODE

2.1. Fazele realizarii proiectului:

alegerea temei si prezentarea acesteia catre profesorul indrumator;

identificarea materialelor scrise care pot fi folosite ca sursa pentru realizarea proiectului - la
bibliotecile Universitatii;
identificarea surselor informatice care pot ajuta la realizarea proiectului;
structurarea materialelor identificate pe capitole și subcapitole;
impartirea in cadrul echipei a sarcinilor de cercetare si redactare a proiectului;
redactarea proiectului;
parcurgerea impreuna a intregului proiect in asa fel incat toti membrii echipei sa fie la curent cu
intreg continutul acestuia;
realizarea prezentarii in vederea sustinerii orale a proiectului;
prezentarea propriuzisa.

2.2. Metode si materiale folosite:

Metoda cartografica: se refera la reprezentarea grafica la o scara redusa a elementelor,

fenomenelor, proceselor geografice de la suprafata terestra sau proiectate pe această suprafata;

Metoda analizei: analizarea atat in detaliu cat si in ansamblu a tuturor aspectelor care definesc
mediul geografic ales, pentru a identifica legaturile pe care le-am stabilit ca si obiectiv al
studiului;

Metoda lucrului cu hartile: am folosit Atlasul Geografic al Lumii ca si baza de studiu pentru
identificarea elementelor care definesc arealul studiat;

Metoda analizei hărţilor tematice: explicarea cu ajutorul acestora a unor caracteristici specifice
mediului temperat-continental-rece;

Metoda sintezei: extragerea de concluzii si observatii in urma analizei complete a arealului;

Metode informatice: folosirea datelor identificate online, verificarea acestora din mai multe surse
si interpretarea lor.

CAPITOLUL 3.
ELEMENTE DE GEOLOGIE

3.1. Evolutia paleogeografica

Am analizat evolutia mediului temperat-continental-rece in decursul perioadelor paleontologice

cu ajutorul unei harti interactive a tuturor resturilor fosile descoperite pe Glob pana in acest
moment.
Din analiza hartilor din perioada Mezozoica se observa cele mai multe resturi de fosile, iar in
perioadele Neozoica si Paleozoica nu intalnim aproape deloc.
Prima figura reprezinta perioada Mezozoica iar cea de-a doua figura reprezinta perioada
Paleozoica.

Fig.1

Fig.2
3.2. Litologia mediului temperat-continental rece

Fig.3

Tipurile de roci care se regasesc in mediul temperat-continental-rece:

Roci sedimentare neconsolidate

Roci sedimentare silicate
Roci sedimentare mixte
Roci sedimentare carbonice
Roci din categoria piroclastelor
Roci din cateogria evaporitelor
Roci metamorfice
Roci plutonice acide
Roci plutonice intermediare
Roci plutonice bazice
Roci vulcanice acide
Roci vulcanic-intermediare
Roci vulcanico-bazice

Rocile predominante in mediul temperat-continental rece sunt rocile sedimentare, in mare parte
rocile sedimentare silicate.
3.3. Tectonica si neotectonica (sistemele de falii, dinamica, sesisme)

In geologie, falia sau paraclaza reprezinta o rupture aparuta in scoarta Pamantului, ca urmare a
miscarilor tectonice verticale, care despart doua grupuri de straturi. Eliberarea energiei ascoiata
cu miscarea rapida pe falii active este cauza declansarii cat mai multor cutremure. Geologii
numesc termenul de falii atunci cand se refera la zona de deformare complexa asociata cu planul
faliei, caracterizandu-le dupa directia de alunecare.

Tipurile de falii se regasesc in figura de mai jos:

Fig.4

In aeralul ales si studiat intalnim

-falii normale intalnite in nordul Oceanului Atlantic intre placa Euroasiatica si cea Nord
Americana;
-falii inverse intalnite intre placa Nord Americana si placa Pacifica si estul Rusiei intre placa
Euroasiatica si placa Nord Americana.

In figura de mai jos regasim harta placilor tectonice majore.

 Fig.5

Miscarile seismice sunt cunoscute si sub numele de cutremure.

Sesimicitatea este mai ridicata in partea de nord-vest a Americii de Nord. Seismicitatea puternica
este datorata de miscarile de subductie dintre:

-Placa Pacifica si placa Nord Americana, in zona in care se afla si placa Juan de Fuca;
-Placa Euroasiatica cu placa Nord Americana – aici se afla vulcani si deseori au loc eruptii
vulcanice.

Aceste lucruri le observam in imaginea de mai jos.

Fig.6
In zona mediului temperat continental rece se regaseste o activitate sesimica si vulcanica destul
de pronuntata, datorata celor doua placi tectonice.
 CAPITOLUL 4. ELEMENTE DE GEOMORFOLOGIE (RELIEF)

Relieful caracteristic mediului temperat-continental-rece este dominat in partea sa asiatica

(Siberia) de o zona cu altitudini destul de scazute (100 – 200 m), o zona asemanatoare fiind
intalnita si in cea mai mare parte a Canadei. In Alaska, Extremul Orient al Rusiei si Peninsula
Scandinava regasim cateva lanturi muntoase nu foarte inalte care diversifica geomorfologia
arealului.

Fig.1

4.1 ANALIZA MOROFOMETRICA

Din punct de vedere morfometric, zona temperat-continental-rece are pe fiecare dintre
cele doua parti continentale zone inalte spre extremitati si respectiv zone joase pe cea mai mare
parte care cuprindemijlocul arealului. In partea Euro-Asiatica regasim la extremitati inspre vest
Muntii Scandiaviei iar in extremitatea estica Podisul Siberiei Centrale si Muntii Verhoiansk si
Cerski – altitudinile medii conform profilului variaza astfel intre 100 si 1200 m.

Fig.2 – Muntii Scandinaviei Fig.3 – Podisul Siberiei Centrale

 Altitudinea maxima pe care o intalnim in partea sudica a Siberiei este in Muntii Altai (Vf.
Beluha 4506m) iar in Scandinavia cel mai inalt varf este (Vf. Kebnekajse 2111m). In America de
Nord avem altitudini maxime in Muntii McKenzie (max. 2357m), Muntii Brooks (max. 2816m)
si Muntii McKinley cu cel mai mare varf din America de Nord (Vf. Denali 6194m cunoscut si
sub numele de Muntele McKinley). Cele mai mici altitudini se gasesc la maxim 300 m in zona
lacurilor din Canada. Pentru ambele regiuni panta medie este de 0,1%
Energia de relief reda raporturile care se stabilesc intr-un teritoriu intre actiunea factorilor
interni ,rezistenta rocii si intensitatea eroziunii exercitate de agentii externi . Adancimea
fragmentarii este indicatorul morfometric a carei dimensiune este dependenta si de alte variabile:
niveluri de baza general sau local, miscari epirogenetice, accidente tectonice (falii, flexuri).
Corelata cu alte elemente morfometrice sau morfologice, energia reliefului ne ofera o imagine
asupra evolutiei reliefului plecand fie de la un moment zero al denudatiei (transgresiuni marine)
fie de la o suprafata modelata intial, supusa unui ciclu erozional anterior (peneplena, pediplena).

4.2 ANALIZA MORFODINAMICA

Procesele morfodinamice din arealul temperat-continental rece se manifesta in special dealungul
marilor fluvii care il strabat prin crearea unor bazine de sedimentare foarte mari, cu Fluviile Obi,
Lena, Jana si Kolama curgand spre nord dinspre zonele mai inalte din sudul Siberiei. In Canada
si Finlanda zonele acoperite in cea mai mare parte de lacuri au o morfodinamica pronuntata,
delimitarea suprafetelor de apa de zonele mlastinoase sau uscate fiind intr-o continua schimbare
in functie de conditiile climatice si pe alocuri de activitatile antropice.
O alta zona cu o morfodinamica ridicata se regaseste la gurile de varsare ale fluviilor Lena si
McMenzie, cele doua avand doua dintre cele mai mari delte din aralul nostru. In general in
zonele deltaice datorita aluviunilor aduse de marile fluvii schimbarea cursurilor de apa, a
depunerilor de sedimente sau a debitelor respectivelor ape este una in continua dinamica avand
ca rezultat intr-un termen foarte scurt crearea de noi portiuni de uscat sau mlastinoase, a unor noi
lacuri sau cursuri de apa.

Fig.4– Delta Fluviului Lena Fig.5 – Delta Fluviului McMenzie

4.3 TIPURI GENETICE DE RELIEF

Tipurile de relief caracteristice mediului temperat-continental-rece sunt in principal campiile
joase (acoperite in cea mai mare parte de paduri de conifere), mlastinile despadurite in care se
regasesc numeroase lacuri si muntii prezenti la extremele arealului. Exista si o importanta zona
de podis care face trecerea intre Campia Siberiei de Est si Muntii Verhoiansk, trecere intrerupta
de Fluviul Lena.

Muntii Scandinavici prezinta relief de tip glaciar ,vai si circuri glaciare , morene. La tarmurile
vailor glaciare se formeaza fiordurile. Culmile acestor munti sunt orientate pe directia NE-SV .
Acestia s-au format in orogeneza caledoniana . In alcatuirea Muntilor Scandinavici predomina
roci vechi ,cum ar fi sisturi verzi , granite etc.

Câmpia Siberiei de Vest cuprinde, în marea sa majoritate, depozite aluviale cenozoice și este atât
de plată încât o creștere cu 50 de metri a nivelului mării ar cauza inundarea întregii zone cuprinse
între Oceanul Arctic și Novosibirsk. Multe dintre depozitele aluviale din această câmpie sunt
rezultatul barajelor de gheață care întorc cursurile râurilor Obi și Yenisei, redirijându-le
spre Marea Caspică (și probabil spre Marea Aral). Este, de asemenea, o câmpie foarte
mlăștinoasă. În sudul acesteia, unde permafrostul este absent, s-au format cândva zone întinse,
bogate în iarbă, o prelungire a stepei din Kazakhstan, acum dispărute.

4.4 REGIONAREA GEOMORFOLOGICA

Mediul temperat-continental-rece cuprinde trei zone:

➢ Nordul Americii de Nord (Alaska si Canada): Muntii Brooks, Muntii McKinley, Muntii
McKenzie, Zona Lacurilor Canadei;

➢ Peninsula Scandinaviei (cea mai mare parte din Norvegia, Suedia, Finlanda): Muntii
Scandinaviei, Laponia (cele 1000 de lacuri finlandeze);

➢ Siberia: Campia Rusiei de Vest, Muntii Ural, Campia Siberiei de Est, Podisul Siberiei
Centrale, Muntii Verhoiansk si Cerski, Muntii Saian si Altai si podisurile care fac
trecerea catre stepele inalte ale Mongoliei, Podisul Lena-Angarsk, Podisul Stanovoi si
Podisul Prilensk.

CAPITOLUL 5. ELEMENTE DE CLIMATOLOGIE (CLIMA)

5.1. Factorii generatori ai climei

5.1.1 Radiatia solara - Radiatia solara este radiația electromagnetica emisa de Soare.
Cantitatea radiatiei solare ajunsa pe pamant in mediul studiat, constituie un factor determinant al
climei. Intensitatea radiației solare este cantitatea de radiație solara, care cade pe o anumită
suprafața terestra in decursul unei perioade de timp și se determina cu ajutorul pirheliometrelor și
a radiometrelor. Are variatii zilnice si anuale in functie de miscarea de globului.
Fig. 1 Harta repartizarii radiatiei solare pe glob

5.1. 2. Circulatia maselor de aer

Circulatia maselor de aer reprezinta fenomenul de mișcare continua a aerului, sub
influenta directa a unor puncte de minima și de maxima presiune de pe suprafața terestra. Sunt
prezente masele de aer polare maritime si arctice care se continetalizeaza pe masura stagnarii sau
deplasarii lente catre Estul Europei sau centrul Asiei.
Ciclonii din zona temperate se deosebesc fundamental de cele tropicale care prezinta o
presiune atmosferica mare in centru. Cei mai multi se formeaza iarna ,putini toamna si rar vara.
Zona studiata prezinta doua centre barice de presiune ridicata, atat in Asia cat si in Nord-
Vestul Americii de Nord care fac ca circulatia atmosferica sa fie una divergenta dinspre centrul
acestuia catre extremitati pe timp de iarna si invers pe timp de vara.

Fig.2 Harta curentilor de aer.

5.1.3. Suprafata subadiacenta

 Albedoul reprezintă mărimea care indică fracțiunea din energia luminoasă incidentă radiată
în mod difuz de un corp. Definiția sa curentă il numeste albedoul lui Bond, este o valoare
cuprinsă între 0 și 1: un corp negru perfect, care ar absorbi toate lungimile de undă fără să
reflecte niciuna, ar avea un albedo nul, în timp ce o oglindă perfectă, care ar reflecta toate
lungimile de undă, fără să absoarbă niciuna, ar avea albedoul egal cu 1.

Fig.3

5.2. Parametrii climatici

5.2.1. Temperatura

Sunt prezente mase de aer polar maritime si arctice care se continentalizeaza pe masura
stagnarii sau deplasarii lente catre estul Europei sau centrul Asiei. Sezonul rece este lung , cu
temperature scazute ce variaza intre limite foarte largi ( -43 grade la Iatutk; -21 Irkurtskk; -17
Winnipeg; -14 ;a Edmonton etc.) , umiditate si nebulozitate ridicate , ceta frecventa si
inversiuni de temperaturi.
Temepraturiile medii anuale sunt cumprinse intre 0 si -5 grade. (Fig. 4)
Vara, temperaturile ajung si la 20 de grade spre mijlocul continentelor .
Amplitudinea termica anuala ajunge la valori tot mai ridicate (de la 30 la 60 de grade).

TEMPERATURA
40

20

-20

-40
Fig.4
5.2.2 Precipitatii
Annual cad 400-600 mm precipitatii care au o repartitie inegala, cele mai multe
producandu-se in sezonul cald cand au si caracter de aversa. Iarna, ninsorile sunt destul de dese,
dau un strat de zapada gros care, datorita temperaturilor joase se mentin mult timp.

Fig.5

5.2.3. Vanturile
Vanturile dominante in mediul temperat-continental-rece sunt determinate de prezenta
centrilor barici.
Nor’easter Blizzards – sunt vanturi cu intensitate foarte mare care se formeaza datorita
intersectiei dintre masele de aer cald aduse de Curentul Golf Stream din mijlocul Oceanului
Atlantic si masele de aer polar care vin din nordul canadei si Groenlanda;
Helm – la fel ca si in cazul Nor’easter si vanturile Helm din Scandinavia (care ajung pana in
Scotia) sunt generate de prezenta a doua importante mase de aer cald/rece in zona de nord a
Atlanticului;
Karaburan – apare pe aceeasi directie ca si Buran dar are ca si cauze si diferentele de altitudine
dintre Podisul Siberiei Centrale si zonele mai joase din zona Marii Caspice.
Buran – este un vant care se dezvolta intre zona inghetata a Siberiei extreme si zona mai calda
din Asia Centrala;
Fig.6

5.2.4. Durata de stralucire a Soarelui si nebulozitatea

1. Nebulozitatea reprezinta in meteorologie gradul de acoperire cu nori al cerului la un

moment dat. . Cea mai innorata zona din mediul temperat-continental-rece se gaseste in Statele
Unite si este numita Cold Bay (Alaska) cu o medie de 304 de zile acoperite de nori (peste 3/4 din
cer) pe an.
2. Durata de stralucire a Soarelui urmeaza un model geografic general: latitudinile
subtropicale (aproximativ 25° până la 40° Nord/Sud) au cele mai ridicate valori ale soarelui iar in
latitudinile mai mari ( peste 50 Nord/Sud) se inregistreaza cele mai scazute valori ale duratei
stralucirii soarelui. Zonele cu cea mai scăzuta durata a stralucirii soarelui se afla mai mult în
oceanele polare, precum si în zonele din nordul Europei, sudul Alaska si nordul Rusiei.

5.3. Fenomene meteorologice

Cel mai des intalnite fenomene meteorologice in mediul temperat-continental-rece sunt

ninsorile, urmate de ploi si alte tipuri de precipitatii. In afara de aceste fenomene putem
identifica si cateva dintre fenomenele meteorologice exceptionale sau extreme care traverseaza
arealul: viscole si furtunile de zapada – apar cu precadere in lunile de iarna in parte a de nord a
arealului, atat in Canada cat si in Siberia, dar si in Extremul Orient.
Iarna, ninsorile, destul de dese, dau un strat de zapada gros care datorita temperaturilor joase
se mentine mult timp.
Vara si la inceputul toamnei evapotranspiratia activa, in conditiile unor temperaturi ridicate,
favorizeaza fenomenul de uscaciune si seceta.

5.4. Regionarea climatica

Fig. 7

CAPITOLOL VI (ELEMENTE DE) HIDROLOGIE

6.1 APELE SUBTERANE
Apele subterane definec ansamblul apelor care se află în golurile scoarței pământului, care se
formează sub acțiunea forței gravitaționale a planetei noastre.
Presiunea hidrostatică exercitată de apa subterană are o valoare care se calculează cu ajutorul
formulei lui Pascal.

6.1.1 APELE FREATICE

Apele freatice sunt cantonate in interiorul scoarței la adancimi variabile fiind conditionate de
existenta unui strat impermeabil numit culcus. Deasuprea acestui strat impermeabil apele freatice
se acumuleaza progresiv in spatiul poros al rocilor intr-un strat numit strat purtator de apa.

Izvoarele sunt locuri pe unde apa subterena iese la suprafaţa scoarţei terestre.

– Izvoare Arteziene (apa sub presiune aflata între 2 straturi impermeabile)

– Izvoare Termale (ape fierbinti aflate la adancime mare)
– Gheizere (ţasniri de apa fierbinte şi vapori de apa la mari inaltimi)
– Izvoare minerale (contin multe saruri)
– Vulcani noroiosi (ţasniri de apa amestecata cu argila).

6.1.2 APELE DE ADANCIME

Apele de adancime provin din infiltrari de foarte lunga durata din apele de suprafata,
reimprospatarea lor facandu-se in cicluri seculare sau chiar geologice. Se estimeaza ca cel mai
mare rezervor acvifer de pe Glob se gaseste in Siberia.

Fig.1 – Harta rezervelor acvifere pe glob

6.2 APE DE SUPRAFATA

6.2.1 Ape curagatoare

Mediul temperat-continental-rece este strabatut pe aproape intreaga suprafata de

importante fluvii si rauri ,acestea acoperind cu bazinele lor hidrografice cea mai mare parte din
areal. Cele mai importante fluvii cu afluentii lor sunt pe regiuni:
➢ America de Nord: Mackenzie(1738 km) cu afluentul sau principal Liard si cu lacul de
alimentare Slave; Yukon(3190 km) cu afluentii Yoyukuk si Porcupine;
➢ Siberia: Lena(4400 km) cu afluentii Viliui, Aldan si Olekma; Obi(3700 km); Enisei(3487
km) cu afluentii Tura si Baikit; Tunguska.

Fig.2 - Fluviul Mackenzie Fig.3 – Fluviul Yukon

 Fig.4 – Fluviul Obi Fig.5 –Fluviul Enisei

Bazinele hidrografice aferente fluviilor siberiene acopera aproape intreg arealul colectand
apele de suprafata din zonele inalte ale Asiei Centrale aflate la limita sudica a arealului si
transportandu-le catre gurile de varsare in marile adiacente Oceanului Arctic. La fel se intampla si
in nord-vestul Canadei cu Fluviul MacKenzie care aduna apele din muntii cu acelasi nume.

6.2.2 Ape statatoare

Cel mai important si cunoscut lac aflat in arealul temperat-continental-rece este Lacul
Baikal care este situat in sudul Siberiei (Rusia). Este un lac cu apa dulce (reprezinta cea mai mare
rezervă de apa dulce din lume 23000 km³) si este cel mai adanc lac de pe glob (1637 m).

Fig.6 si 7 – Lacul Baikal

Lacul s-a format intr-o falie si are peste 100 de vulcani de gas sau noroi in pe fundul sau.
Dintre particularitatile acestui loc special amintim cateva:
➢ Lacul Baikal este cel mai vechi de pe Glob cu o varsta estimata la peste 35 de milioane de
ani;
 ➢ in Lacul Baikal au loc cutremure cu magnitutini uriase care nu se mai regasesc nicaieri in
zonele continentale ale globului; astfel in 1959 a avut loc un cutremur care a coborat nivelul
lacului cu 20m; numarul cutremurelor de aici sare de 2000 pe an;
➢ muntii care inconjoara lacul sunt in continua miscare unii deplasandu-se chiar cu cativa
centimetri pe an ceea ce este foarte mult la scara miscarilor de acest fel;
➢ Singurul rau alimentat din Lacul Baikal este Angara cu o gura de formare de peste 1km;
➢ Numarul de cursuri de apa care alimenteaza permenent sau nepermanent lacul este de 544.

➢ Alte informatii referitoare la apele statatoare din arealul temperat-continental-oceanic:

➢ Pe o harta a retelei hidrografice a globului putem identifica bogatia imensa in ape de
suprafata a mediului temperat-continental-rece.
➢ Finlanda este tara cu peste 1000 de lacuri si alte zone mlastinoase.
➢ Alta arie din cadrul mediului temperat-continental-rece cu importante suprafete acoperite
de lacuri este partea de nord-est a Canadei:
- aici se afla cele mai multe dintre cele 31.752 de lacuri cu o suprafata mai mare de
2
3km ale acestei tari
- cele mai mari sunt Lacul Sclavilor (27.200 km2) si Lacul Ursilor (31.150 km2).

Fig.8 si 9 – Lacul Slave

Fig. 10 si 11– Lacul Ursilor

CAPITOLUL 7. ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE
7.1. Vegetatia: elemente floristice, asociatiile de vegetatie, repartitia lor geografica, endemisme.
Vegetatia specifica mediului temperat continental rece este reprezentata in procent de 90% de
taiga (padure boreala) si 10% tundra.
Tundra este o zona de vegetatie situata la altitudini de peste 3000 de metri.
➢ In mediul temperat continental rece, vegetatia este foarte putin diversificata, inmultirea
organismelor vii fiind dificila din cauza conditiilor naturale: temperature foarte joase,
luminozitate redusa si solurile sarace.
➢ Tundra este saraca, s-au dezvoltat plante caracteristice, perene cu sistemul radicular
superficial: muschii, lichenii, gramineele, iar in sud arbustii pitici, tufisuri scunde (salcie
polara, mesteacan pitic).
➢ Taigaua (padurea boreala), este unul dintre cel mai mare biom, ocupa 16% din suprafata
totala a Terrei. Padurile de Taiga sunt padurile alcatuite exclusiv din conifere, majoritatea
florei fiind alcatuita din arbori precum: Brad (Abies), Pin (Pinus), Molid (Piacea Abies)
si Zada (Larix)
➢ In orase precum : Toronto, Quebec, Oslo, Stockholm, Helsinki, Finlanda si Moscova se
afla extremitatea sudica a acestui biotop.
In imaginea de mai jos se regaseste harta ascociatiilor de vegetatie
Mai jos cateva imagini representative padurilor de taiga din Canada si Rusia.

Fig.1

Fig.2

Agricultura in aceast mediu este saraca in general, din cauza infertilitatii solurilor, mlastinile
destul de raspandite si lacurile care raman in ruma topirii zapeziilor.

7.2. Fauna (elemente faunistice, asociatii, repartitia spatiala si endemisme.

Fanua este formata din animale rezistente la aceste conditii climatice excesive
In mediul temperat continental rece se gasesc animale precum:
➢ Fauna in zona de tundra este slab populata. Aici isi fac aparita cateva rozatoare si cateva
feluri de pasari, ce traiesc in tunele de zapada, ele hranindu-se cu muschi si licheni. In
 perioada mai calda, dupa dezghet isi fac aparitia pasari care sosesc din tarile calde: rate,
gaste, lebede, pescarusi, cocori etc. Odata cu aparitia acestor pasarilor in tundra, ele atrag
si pasarile rapitoare: vulture, soimi, sorecari.
Tot in tundra sunt intalnite si cateva erbivore precum iepurele, renul, leming, care, la randul
lor sunt prada pentru vulpea, lupul, bufnita polara si hermelina.
➢ In zona de taiga (padurea borelala) se gasesc si alte specii de animale cum ar fi: ursul,
animale cu blana pretioasa – tigrul Siberian si rasul.

Fig.3 Tigrul siberian Fig.4 Hermelina

Fig.5 Ursul grizzly Fig.6 Bufnita scandinava

7.3. Solurile (clase, tipuri, repartitia geografica).
Solurile caracteristice ale acestor reginui sunt podzolurile, ele ocupa ¾ din suprafata. Podzolurile
detin un rol important in dirijarea produselor rezultate din descompunerea mineralelor si a
maselor organice din partea superioara a solului, catre baza, fiind favorizata de umezeala
excesiva (precipitatiile depasesc cantitatile de apa pierdute prin evapotranspiratie), cee ace
permite circulatia descendenta a solutiilor. Decurge sub orizontul de la suprafata un alt tip de sol
imbogatit cu elemente aduse de sus prin iluviere (argile, diferite saruri, oxizi de fier si mangan)
de unde rezulta numele de podzoluri feriiluviale.
In Siberia, unde temperaturile scazute intretin la adancime mica un strat permanent inghetat
(pergelisol) s-a dezvoltat un podzol mai subtire.

Fig.7

CAPITOLUL 8
ARII PROTEJATE (monumente naturale, rezervatii, parcuri naturale si nationale)
Parcuri nationale din Alaska:
➢ Parcul National Glacier Bay
➢ Parcul National Kenai Fjords
➢ Parcul National Misty Fjords
 ➢ Parcul National Klondike Gold Rush
➢ Parcul National Chugach
➢ Parcul National Tongass
➢ Parcul National Bartlett Cove
➢ Parcul National Wild Alpine
➢ Parcul National McHugh Creek
➢ Parcul National Hallo Bay Lodge Bear
➢ Parcul National Pack Creek
➢ Parcul National Lake Clark

Cel mai important si cunoscut Parc National din Alaska este Denali, cel care gazduieste si cel
mai inalt varf din America de Nord, varf care are acelasi nume dar mai este cunoscut si sub
numele de Muntele McKinley (6.190m) (Fig.1). Parcul are o suprafata de 24.500km2 din care
8.787km2 sunt constituiti in Arii Protejate. In interiorul parcului se pot gasi zone cu tundra sau
taiga, o varietate multipla de vegetatie si fauna si un imens potential turistic pentru pasionatii de
hiking si drumetii montane.

Fig.1
Parcuri nationale din Canada:
➢ Parcul National Point Pelee (Ontario)
➢ Parcul National Bruce Peninsula (Ontario)
➢ Parcul National Georgian Bay (Ontario)
➢ Parcul National St. Lawrence (Ontario)
➢ Parcul National Kluane (Northwestern Territories)
➢ Parcul National Riding Mountin (Manitoba)
➢ Parcul National Forillon (Quebec)
➢ Parcul National Tuktut Nogait (Northwestern Territories)
➢ Parcul National Terra Nova (New Found Land and Labrador)
 Kluane National Park and Reserve este Parcul National din Canada care gazduieste cel mai
inalt varf din aceasta tara Muntele Logan (5.959m) (Fig 2), este al doilea cel mai inalt varf din
America de Nord. Acesta se afla in cea mai putin populata zona a Canadei si este corespondentul
canadian al Parcului National Denali din Statele Unite. Ca si acesta din urma este un loc foarte
popular pentru pasionatii de hiking si excursii montane.

Fig.2

Parcuri nationale din peninsula Scandinava:

➢ Parcul national Reisa (Norvegia)
➢ Parcul national Gutulia (Norvegia)
➢ Parcul national Øvre Pasvik (Norvegia)
➢ Parcul national Stabbursdalen (Norvegia)
➢ Parcul national Abisko (Suedia)
➢ Parcul national Stenshuvuds (Suedia)
➢ Parcul national Tyresta (Suedia)
➢ Parcul national Skuleskogen (Suedia)
➢ Parcul national Soderasens (Suedia)
➢ Parcul national Tivedens (Suedia)
➢ Parcul national Kosterhavets (Suedia)
➢ Parcul national Fulufjallets (Suedia)
➢ Parcul national Store Mosse (Suedia)
➢ Parcul National Stora Karlso (Suedia)
➢ Parcul National Norra Kvill (Suedia)
 ➢ Parcul National Brosarps Backar(Suedia)
➢ Parcul National Bla Jungfrun(Suedia)
➢ Parcul National Muddus(Suedia)
➢ Parcul National Stora sjofallets (Suedia)
➢ Parcul National Sareks(Suedia)
➢ Parcul National Naturum Laponia(Suedia)
➢ Parcul National Garphyttans(Suedia)
➢ Parcul National Drakamollan Naturreservat(Suedia)
➢ Parcul National Haparanda Skargard(Suedia)
➢ Parcul National Arhipelagul
➢ Parcul National Marea Botnic
➢ Parcul National Golful Finlandei de Est
➢ Parcul National Arhipelagul Ekenas
➢ Parcul National Koli
➢ Parcul National Oulanka
➢ Parcul National Pallas-Yllastunturi
➢ Parcul National Pyha-Luosto
➢ Parcul National Urho Kekkonen

Peninsula Scandinava este presarata de o multime de Parcuri Nationale, partile nordice ale
Finlandei, Suediei si Norvegiei fiind in mare masura acoperite de aceste parcuri. Cele mai
cunoscute se afla in Norvegia acolo unde fiordurile (Fig.3) ofera o experienta fascinanta asupra
felului in care zona continentala muntoasa se intrepatrunde cu zona oceanica.

Fig.3

Parcuri nationale din Siberia (Rusia):

 ➢ Parcul National Stolby
➢ Parcul National Pribaikalskiy
➢ Parcul National Alkhanai
➢ Rezervatia Altaiskiy
➢ Parcul National Tunkinsky
➢ Parcul National Shushenskiy Bor
➢ Parcul National Cape Skriper
➢ Parcul National Zabaykalskiy
➢ Parcul National Jerga Wildlife
➢ Parcul National Baikal

Ceva mai putin vizitate parcurile nationale din Siberia ofera imagini absolut spectaculoase si
o atmosfera parca de pe alta planeta. Lacul Baikal, cel mai adanc si cel mai vechi lac de pe glob
(Fig. 4) are pe unul dintre maluri un Parc National ce ii poarta numele, o destinatie turistica exotica
aflata in inima Siberiei.

Fig.4
CAPITOLUL 9
CONCLUZII. Relatia dintre hidrologie, clima si vegetatie si fauna climatului-temperat-rece

Mediul pe care l-am ales, temperat-continental-rece, este unul dintre cele mai putin explorate
zone de pe Glob, avand o arie foarte mare, desfasurandu-se pe trei continente: America de Nord,
Europa si Asia.
Mediul temperat-continental-rece detine cele mai importante resurse naturale. Printre acestea
gasim: apa dulce, gazele naturale si padurile de taiga si tundra.
Apele dulci pe care le intalnim in acest mediu sunt printre cele mai importante, clasificate in ape
curgatoare si ape statatoare.
Elemental definitoriu pentru mediul temperat-continental-rece este clima, considerate cea mai
aspra, cu extremitati greu de suportat atat de oameni cat si de plante si animale. Majoritatea
plantelor nu se pot dezvolta in acest areal, predominand coniferele, care sunt rezistente la
temperaturi foarte scazute.
Radiatia solara din mediul ales are o influenta importanta in contribuirea dezvoltarii plantelor.
In arealul ales regasim vegetatie de tundra si taiga, prima avand o vegetatie bogata de conifere
iar cea de-a doua saraca in vegetatie, predominand gramineele, muschii, lichenii si arborii pitici.
Felul in care vegetatia influenteaza arealul se poate observa in zona de taiga, acolo unde padurile
de conifer ocupa aproape intreaga arie (90%) favorizand stabilirea morfologica a zonei si
conservarea bazinelor hidrografice ale fluviilor colectoare din zona.
Fauna in mediul ales este diversificata, vegetatia de tundra fiind slab populata, iar vegetatia de
taiga avand pana la 300 de specii.
Putem observa ca la nivel hidrologic, climatic, vegetatiei si faunei, mediul temperat-continental-
rece,in contextul general al tuturor schimbarilor de pe Glob, nu sufera schimbari importante
generate de interventia antropica.
BIBLIOGRAFIE

LOGHIN, V., – “Elemente de Geografie Fizica”, 2000, Editura Sfinx 2000, Targoviste, pg.109-
111
MURATOREANU, G., - “Geografie Fizica Generala”, 2008, Editura Valahia University Press,
Targoviste, Pg.95-99
IELENICZ, M., - “Geografie Fizica Generala”, 1996, Centrul de Multiplicare al Facultatii de
Geografia Turismului, Bucuresti, pg.144-150
STRAHLER, A.N., - Geografia Fizica”, 1974, Editura Stiintifica, Bucuresti, pg.216-219
IELENICZ, MIHAI Geografie fizica generala cu elemente de cosmologie/ Mihai Ielenicz, Laura
Comanescu – Bucuresti Editura Universitara, 2009, pag. 271
https://paleobiodb.org/navigator/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Falie
http://bp3.blogger.com/_bFJKTmEtqEA/SEkR_hF6ioI/AAAAAAAAAhI/jKz1T11wc14/s1600-
h/tectonica_placas.gif
https://seos-project.eu/landuse/landuse-c01-ws01-s.html
http://popescu-atlasullumii.blogspot.com/p/harti-ale-lumii.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Baikal