UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

Facultatea de Geografie
Specializarea: Cartografie

DETERMINAREA VIZUALA SI INSTRUMENTALA A NEBULOZITATII ATMOSFERICE.

CLASIFICAREA NORILOR. EFECTUAREA OBSERVATIILOR ASUPRA VIZIBILITATII
ATMOSFERICE

-PORTOFOLIU LA DISCIPLINA METEOROLOGIE-

Autor: Student ROTARU I. MIHAI CRISTIA

Bucure
Grupa: 112
sti
CUPRINS
1.Definitii
2.Clasificarea norilor
2.1 Determinarea cantitatii norilor
2.2 Determinarea felului norilor
2.3 Determinarea plafonului de nori (inaltimii norilor)
3.Determinarea vizibilitatii meteorologice
3.1 Determinari vizuale asupra vizibilitatii meteorologice
3.1.1 Determinari vizuale in timpul zilei
3.1.2 Determinari vizuale in timpul noptii
3.2 Determinari instrumentale asupra vizibilitatii meteorologice
4.Bibliografie
DEFINITIE
Norul este un ansamblu vizibil de particule minuscule de apa lichida sau de gheata, ori
de ambele in acelasi timp, in suspensie atmosferica. Acest ansamblu poate de asemenea
include particule mai mari de apa lichida ori de gheata, particule neapoase sau particule
solide, provenind spre exemplu din gazele industriale, din fumuri ori pulberi

Vizibilitatea meteorologica reprezinta distanta maxima pana la care un obiect cu

insusiri definite poate fi vazut si identificat in orice imprejurare.
 Nori

Familia norilor Familia norilor Familia norilor Familia norilor de

superiori mijlocii inferiori dezvoltare verticala

Cirrus Altocumulus Stratocumulus Cumulus

Cirrocumulus Altostratus Stratus Cumulonimbus

Cirrostratus Nimbostratus
CLASIFICAREA NORILOR
Familia norilor superiori

Cirrus
Criteriile după care se clasifică norii sunt: geneza, forma,
altitudine, aspect si densitate. Principalele forme de nori sunt
grupate in 4 familii, fiecare cuprinzând, la rândul ei, mai multe
genuri.
Familia norilor superiori – baza acestora se află la înălțimi
cuprinse între 5000 și 13000 de metri (aproximativ 16.000 și 43.000
de picioare). Această familie cuprinde următoarele genuri:
Cirrus (Ci) - subțiri, sub formă de șuvițe. În mod uzual, norii
Cirrus se deplasează de la Vest către Est, fiind un bun indiciu al
vântului predominant la acele niveluri.
 Cirrocumulus

Cirrocumulus (Cc) - se prezintă ca mici ghemotoace albe, cu contururi

rotunjite, care pot fi întâlnite individual sau în șiruri lungi.

Cirrostratus

Cirrostratus (Cs) - sunt atât de subțiri încât Soarele şi Luna pot fi observate cu
ușurință prin ei. Deși există situații în care nu pot fi observați cu ochiul liber,
datorită cristalelor de gheață din care sunt compuși, ei produc deseori efectul
de halou, care le semnalează prezența.
 Familia norilor mijlocii

Familia norilor mijlocii – baza este situată între 2000 și 7000 de metri (aproximativ
6500 si 23.000 de picioare). Altocumulus

Altocumulus (Ac) - nori cu aspect consistent, de culoare gri, aglomerați uneori în văluri
paralele sau benzi. Caracteristic acestor nori este faptul că o parte a norului este mai
întunecată decât cealaltă, în acest fel fiind ușor de deosebit de norii Cirrocumulus.

Altostratus

Altostratus (As) - se prezintă sub forma unui strat de nori gri-albăstrui care, de
multe ori, acoperă întreaga boltă cerească. Ei se pot întinde pe suprafețe de sute de
kilometri pătrați.
 Familia norilor inferiori

Familia norilor inferiori – baza situată între 0 și 2000 de metri (aproximativ 6500 de
picioare). Stratocumulus

Stratocumulus (Sc) - sunt nori joși, cu aspect de cocoloașe, dispuși sub formă de
rânduri, petice sau mase mai mari, rotunjite, care permit vederea cerului prin spațiile
dintre elementele individuale ale norilor.

Stratus

Stratus (St) - se prezintă ca un strat uniform de nori de culoare gri care, adesea,
acoperă întreaga boltă cerească. Se pot asemui cu un strat de ceață care nu atinge
solul. De fapt, atunci când stratul de ceață se ridică, dă naștere acestui tip de nor.
 Nimbostratus
Nimbostratus (Ns) - sunt nori cu aspect “umed”, de culoare gri
închis, din care cad, mai mult sau mai puțin continuu,
precipitații ușoare sau moderate sub formă de ploaie sau
ninsoare. Niciodată acești nori nu vor genera precipitații sub
formă de averse. sunt nori cu aspect “umed”, de culoare gri
închis, din care cad, mai mult sau mai puțin continuu,
precipitații ușoare sau moderate sub formă de ploaie sau
ninsoare. Niciodată acești nori nu vor genera precipitații sub
formă de averse.
 Familia norilor de dezvoltare verticală
Familia norilor de dezvoltare verticală – baza pleacă de la 500 de metri iar vârful ajunge până
la înălțimea norilor superiori. Cumulus

Cumulus (Cu) - acei “nori de vată” plutitori, acoperind uneori aproape toată bolta
cerească. Baza lor este de culoare albă spre gri deschis, fiind destul de coborâtă în zilele
cu umezeală ridicată.

Cumulonimbus

Cumulonimbus (Cb) - cand partea de sus a norului își pierde claritatea şi

prezintă o textură fibroasă.
Determinarea cantitatii norilor
Determinarea cantitatii norilor (nebulozitatii) se face vizual, stabilindu-se
gradul de acoperire a boltii vizibile,impartita imaginar in 8 parti egale (0-8).
Daca cantitatea norilor este neinsemnata,se inscrie alaturi de genul acestora
cuvantul “urme”.
Determinarea felului norilor
Caracteristici

Determinarea felului norilor presupune observaţii asupra mai

multor elemente:
a) luminiscenţa sau strălucirea norilor (dată de lumina reflectată sau Luminiscenta
difuzată de particulele care intră în alcătuirea sa; luminiscenţa unui nor
depinde direct de grosimea şi structuramicrofizică a norului)

a) culoarea este impusă de culoarea luminii pe care norul o primeşte. Culoarea

Dacă este pâclă, norii îndepărtaţi capătă o culoare gălbuie, portocalie
sauroşcată, iar noaptea, în absenţa luminii sunt gri sau negri, excepţie
făcând cei pe care Luna îi face să devină albicioşi.
Hidrometeorii
a) hidrometeorii - există genuri de nori care dau precipitaţii sub formă de
aversă, precipitaţii generalizate, burniţe etc sau nori din care nu cad
precipitaţiiaproape niciodată.
Fenomenele optice
a) fenomenele optice dau şi ele indicii importante asupra genului,speciei
sau varietăţilor de nori – halourile, irizaţii, fulger, tunet etc.
Determinarea plafonului de nori

Determinarea plafonului de nori (inaltimii norilor) se poate realiza

vizual sau prin masurarea experimentala a inaltimii :
a) metoda balonului pilot: se lanseaza un balon umplut cu hidrogen, urmarindu-se
ascensiunea lui cu teodolitul, pana cand acesta incepe sa urce in nori; se aplica numai in
cazul nebulozitatii mari a boltii ceresti; H=V∙T (H= inaltimea bazei norilor; v= viteza
balonului; T= timpul dintre lansare si opacizare, in minute).
b) metoda cu proiectorul de nori P∙I-45. Partile componente ale proiectorului sunt:
proiectorul propriuzis, carcasa metalica, oglinda parabolica, sursa de lumina, vizorul, cablul
de comanda, cablul de cuplare la reteaua electrica sau acumulator.
c) metoda determinarii cu ceilometrul (instalatie cu care se determina inaltimea bazei
norilor 30-3000m;). Aceasta metoda functioneaza pe principiul masurarii timpului in care
un impuls luminos, produs de un emitator ajunge pana la baza norului si se intoarce la un
dispozitiv receptor; h=v∙t/2 (v= viteza luminii; t= timpul in care un impuls strabate distanta
emitator receptor; partile componente: emitator, receptor,indicator.
Determinarea vizibilitatii meteorologice

Determinarile vizuale asupra vizibilitatii meteorologice se efectueaza dupa

metode substantial diferite de la zi la noapte.

Determinari vizuale in timpul zilei

Pentru aprecierea in grade sau trepte a vizibilitatii atmosferice, la fiecare statie
meteorologica se aleg cate noua repere de zi, situate la distante de 0,05; 0,20; 0,50;
1,00; 2,00; 4,00; 10,00; 20,00 si 50,00 km, fata de punctul fix din care se efectueaza
observatiile.

Reperele de vizibilitate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa aibe

culoare inchisa; sa se proiecteze pe fondul cerului; sa se vada din punctul de
observatie sub un unghi de cel mult 5-6°
Fata de orizont si sa aiba dimensiuni unghiulare de cel putin 20 de minute.
Determinari vizuale in timpul noptii

Noaptea, vizibilitatea meteorologica nu reprezinta decat o

insusire conventionala a transparentei aerului. Daca ea este
notata de pilda cu 8, inseamna ca transparenta aerului ieste
identica cu cea la care, in cursul zilei, s-ar fi putut vedea reperul
aflat la 50 km departare.

Pentru observatiile vizuale de noapte trebuie sa se aleaga din

timp noua surse isolate de lumina numerotate in ordinea
descresterii distantei lor. Este necesar ca ele sa fie amplasate
astfel incat pentru vizibilitatea de 9 grade sa se vada 9 lumini,
pentru vizibilitatea de 8 grade, sa se vada 8 lumini s.a.m.d.

Pentru determinarea gradului de vizibilitate se utilizeaza graficul

lui V.ABerezkin
Determinari instrumentale asupra vizibilitatii meteorologice
Acestea se realizeaza cu ajutorul diafanometrelor si al transmisiometrelor

Diafanometrul Wigan
Este alcatuit dintr-un disc metallic prevazut cu opt filmetre de
sticla mata, notate cu cifrele 0,2,4,6,8,10,12,14 si avand grade
de opacitate din ce in ce mai mari.

Discul respective se roteste usor in jurul axului sau orizonta,

astfel incat poate ajunge cu oricare dintre cele opt filtre, in
dreptul unui filtru de comparative, montat pe alt disc mobil al
instrumentului.

Prin suprapunerea mentionata a filtrelor de pe cele doua discuri

mobile se obtine opacitati notate in scara wigan cu cifrele de la
0 la 15.
Fig. 1
Transmisiometrul

Este un apparat fotoelectric cu ajutorul caruia se determina

viziblitatea meteorologica chiar si in situatiile sinoptice de
transparenta atmosferica mica. El prezinta avantajul
essential ca inlatura subiectivitatea ochiului omenesc,
contrastele de stralucire ale reperelor fiind receptionate de
o celula fotoelectrica

Se compune din doua tuburi si un dispozitiv special, care

masoara raportul dintre doua marimi, numit logometru.

In interiorul primului tub se gasesc: sursa electrica,

diafragma, lentila si celula fotoelectrica, iar in interiorul
celui de-al doilea, diafragmele, lentila si celula fotoelectrica.
Fig. 2
 Bibliografie

1)“Meteorologie. Manual practic” – Sterie Ciulache (1972)

2)www.ecoazimut.ro
3)www.meteoromania.ro