Activitatile economice ce se desfasoara in cadrul unei economii nationale se
concretizeaza intr-o gama variata de bunuri si servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic sau valoric se realizeaza cu ajutorul indicatorilor economici. Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor si proceselor economice in anumite conditii de spatiu si timp. El permite evidentierea acestor fenomene si procese sub aspect cantitativ, structural si calitativ,ca si interdependentele dintre anumite subsisteme ale economiei nationale. In functie de nivelul pentru care se calculeaza acesti indicatori, pot exista indicatori micro si macroeconomici; daca primii masoara rezultatele la nivelul agentului economic individual, ultimii exprima performanta la nivelul ansamblului economiei nationale. Punctul de plecare in determinarea indicatorilor macroeconomici il reprezinta cei microeconomici. Cunoasterea acestor indicatori, nu numai prin aura lor teoretica, notionala, ci prin unduirea vietii economice este deosebit de benefica. Aceste marimi sunt totodata si marimi sintetice, care, masurand rezultatele integrale ale activitatii economice, ne formeaza o imagine de ansamblu privind locul pe care il ocupa economia la un moment dat. Avuţia naţională reprezintă totalitatea bunurilor materiale şi spirituale create şi acumulate în societate şi de care dispune ea la momentul respectiv. În aspect structural avuţia naţională include: a) bunurile materiale acumulate prin muncă; b) resursele naturale utilizate sau utilizabile în procesul de producţie; c) resursele umane; d) potenţialul de cercetare, învăţământ şi cultură. Avuţia naţională se manifestă în următoarele forme: -avuţie individuală, care include bunurile aflate în proprietate particulară; -avuţie colectivă, care include bunurile ce aparţin întreprinderilor, cooperativelor, diferitor organizaţii obşteşti, etc.; -avuţie publică, care include bunurile ce aparţin administraţiilor de stat şi locale existente la momentul dat. Avuţia naţională determină potenţialul economic, care la rândul său cuprinde: resursele de muncă sub aspect cantitativ, calitativ şi structural; resursele naturale atrase şi utilizate în procesul de producţie; stocurile de capital fix şi circulant, inclusiv investiţiile în curs de valorificare; bunurile populaţiei; soldul dintre creanţele şi angajamentele externe; potenţialul creativ şi patrimoniul ştiinţific cultural.Rezultatele sintetice ale dezvoltării economice îşi găsesc expresia în următorii indicatori macroeconomici: Produsul Global Brut (PGB), Produsul Intern Brut (PIB), Produsul Intern Net (PIN), Produsul Naţional Brut (PNB), Produsul Naţional Net (PNN), Venitul Naţional (VN).Cele doua concepte, P.I.B. si P.N.B., apartin genului proxim, output-ul agregat, fiind parti constituitive ale Produsului Global Brut. Subliniind aceasta apartenenta standard, nu trebuie sa pierdem din vedere nici diferenta specifica.
Produsul Intern Brut (PIB) exprimă mărimea valorii adăugate a bunurilor
economice produse în interiorul ţării de către agenţii economici autohtoni şi străini în timp de un an. PIB se determină ca o diferenţă între PGB şi consumul intermediar(Ci): PIB=PGB - Ci. PIB nu include: plăţile transferate populaţiei în formă de pensii, ajutoare, indemnizaţii , deoarece persoanele care se bucură de aceste plăţi nu participă la crearea produsului intern brut; plăţile de transfer particulare în formă de subsidii bancare, sponsorizare, binefacere, deoarece aceste plăţi deja au fost înregistrate în formă de venituri la agenţii economici respectivi; afacerile cu hârtiile de valoare, cumpărarea şi vânzarea acţiunilor, care la fel nu majorează PIB-ul; realizarea obiectelor parţial utilizate, deoarece valoarea lor iniţială a fost înregistrată în anii precedenţi. Produsul intern brut reprezintă expresia în bani a producţiei de bunuri şi servicii finale create în decursul unei perioade de către agenţii economici ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării. Acesta Se calculează ca diferenţă între produsul global brut „PGB” (adică valoarea totală a bunurilor şi serviciilor produse în perioada de calcul) şi valoarea bunurilor şi serviciilor produse şi consumate în scopul producerii de noi bunuri şi servicii (cu excepţia cap. fix). Spre deosebire de P.N.B., produsul intern brut ia drept criteriu activitatile desfasurate pe teritoriul unei tari. Fie ca sunt autohtone sau nu, firmele produc output agregat sub denumirea de P.I.B. Indicatorul principal care caracterizează rezultatul producerii mărfurilor şi serviciilor în economie este Produsul National Brut. Acest indicator este util la evaluarea volumelor de producere, la determinarea ritmurilor de creştere a economiei, la estimarea nivelului de trai al populaţiei. Produsul Naţional Brut (PNB) exprimă în formă bănească rezultatele activităţii agenţilor economici autohtoni care activează în interiorul ţării sau în afara acesteia. PNB poate fi mai mare sau mai mic ca PIB, în dependenţă de soldul (pozitiv sau negativ) dintre PIB-ul obţinut de agenţii economici autohtoni în afara graniţelor ţării şi PIB-ul obţinut de agenţii economici străini care activează pe teritoriul ţării: PNB=PIB±soldul valorii adăugate brute. Produsul naţional brut (PNB-ul) se defineşte ca expresie valorică brută a bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii economici naţionali în decursul unui an. Se calculează adăugând la PIB producţia finală brută a agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în străinătate şi scăzând producţia finală brută a agenţilor străini ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării. P.N.B.-ul ia drept criteru de baza apartenenta nationala, lucru subliniat si in defenitia P.N.B.-ului.Deci, in calculul P.N.B. se va evalua ce s-a produs de catre firmele autohtone pe teritoriu national, dar si ce s-a produs in alte tari de catre acestea. In schimb, activitatea firmelor din alte tari in tara de referinta nu va fi inclusa in P.N.B. P.N.B. cuprinde numai valoarea bunurilor si serviciilor produse in decursul unei perioade, care difera de valoarea bunurilor si serviciilor vandute in perioada data. Aceasta, deoarece trebuie sa tinem seama atat de stocurile create in perioada anterioara, cat si de cele formate in perioada data. Dacă din mărimea PIB şi PNB se elimină consumul de capital fix (CCF), adică costul deprecierii – amortizarea, se obţine produsul intern net (PIN) şi respectiv, produsul naţional net (PNN) : PIN = PIB – CCF ; PNN = PNB – CCF