Harta politică a lumii

Pentru a determina ce este harta politică a lumii trebuie să aflăm mai

întâi ce este statul.
Elementele ce se află în componența statului pentru ca acesta să fie
recunoscut din punct de vedere juridic internațional sunt:
-populația
-teritoriul
-sistemul politic național
Populația reprezintă totalitatea locuitorilor unui teritoriu. Ca
element component al statului, populația trebuie să fie o colectivitate
permanentă și organizată, relativ numeroasă, pentru a putea subzista
prin resurse proprii și forma rațiunea și substanța unui stat.
Teritoriul de stat reprezintă cadrul spațial, de întindere limitată, în
care este stabilită colectivitatea umană. Acesta cuprinde teritoriul
terestru din interiorul granițelor, marea teritorială, platoul continental,
precum și spațiul aerian cuprins între granițe.
Teritoriul de stat constituie una dintre premisele materiale, naturale
ale existenței statului, el aflându-se, cu toate părțile sale componente,
sub puterea exclusivă a acelui stat. Această putere poartă denumirea
de suveranitate teritorială, parte integrantă a suveranității de stat.
Precum un stat fără populație nu poate exista, nici un stat fără teritoriu
nu poate.
Acesta poate avea trăsături distincte ce variază de la o țară la alta.
Astfel, el este limitat ca întindere prin granițe, conturul lor
determinându-i o anumită configurație:
-ocupă o poziție bine precizată pe harta politică a lumii;
-are o alcătuire fizico-geografică specifică și un număr de locuitori ce
valorifică acest teritoriu.
Frontiera de stat reprezintă spațiul de separație între două state, de
natură convențională sau impusă, ce delimitează teritoriul în care își
poate exercita suveranitatea exclusivă fiecare dintre ele.
Frontierele de stat se clasifică în mai multe tipuri:
-Frontierele geometrice
-Frontierele astronomice
-Frontierele naturale
-terestre
-fluviale
-maritime
-aeriene
Frontierele geometrice sunt constituite din linii drepte care despart
teritoriile statelor. Uneori, din anumite considerații de ordin practic se
admite că frontiera geometrică să se abată de la linia dreaptă.
Frontierele astronomice coincid, după direcția lor, cu paralela sau
meridianul geografic fiind folosite mai frecvent paralelele. (de ex.
S.U.A și Canada)
În epoca contemporană procedeul stabilirii de frontiere artificiale
este în declin, tendința fiind predominantă în favoarea frontierelor
naturale.
Frontierele naturale
Frontiera terestră desparte uscatul dintre două state. Ea poate fi
artificială sau naturală.
Frontiera fluviala separă în două părți apele unui fluviu situat între
teritoriile a două state. Linia imaginară de demarcație urmărește, în
general, linia talvegului, dar ține cont și de particularitățile apelor de
frontieră.
Frontierele maritime constau în linia exterioară a mării teritoriale, pe
care și-o fixează fiecare stat ținând cont de anumite limite, În cazul
limitelor laterale, acestea se stabilesc de comun acord cu statele
vecine.
Frontierele aeriene sunt linii perpendiculare care pornesc de la
frontierele terestre sau acvatice în sus, până la limita inferioară a
spațiului cosmic.
Traseul granițelor determină configurația teritoriului care, în unele
împrejurări, poate avea o influență majoră în viața acestuia. Astfel,
putem identifica pe harta lumii state cu o configurație a teritoriului
foarte alungită pe direcția meridianelor precum Chile, Norvegia,
Argentina sau în sensul latitudinii (Rusia, S.U.A, Canada)
Multe țări își regăsesc configurația teritoriului în diverse forme
geometrice precum România - circulară , Franța – hexagonală.

Sistemul politic este cel de-al treilea element fundamental al

existenței statului impus în prezent de reglementările internaționale.
Termenul de sistem politic poate fi definit ca totalitatea instituțiilor
și proceselor ce permit cetățenilor unui stat să elaboreze, să aplice și
să modifice politicile publice.
Structurile fundamentale ale sistemului politic sunt formate din
instituțiile de guvernământ și raporturile lor cu celelalte componente
ale vieții politice.
Sistemul politic prezintă, ca orice sistem, o serie de caracteristici ce
se manifestă într-un mod specific:
- este un ansamblu de elemente aflate în interacțiune care, în
raport cu întregul, se manifestă ele însele ca sisteme –
 subsisteme; între acestea se stabilesc raporturi ierarhice, care
conduc la o stratificare pe niveluri;
- are o structură proprie, ce implică atât ramurile guvernării,
precum li partidele politice, grupurile de interes, mass-media,
raporturile dintre guvernare și opoziție; fiecare dintre aceste
elemente au funcții caracteristice care determină autoreglarea
sistemului, dar contribuie și la funcționarea celorlalte sisteme;
- interacțiunile dintre elementele ce alcătuiesc sistemul politic
național determină forme diferite de integralitate – adică diferite
forme de guvernământ și regimuri politice.

Evoluția hărții politice a lumii

Specifice pentru perioada antică sunt expansiunea și apogeul unor

mari imperii care s-au succedat in Extremul Orient, Orientul Mijlociu și
Apropiat, Europa sau nordul Africii. Un rol deosebit I-au avut imperiile
Chinez (cel mai vechi de pe Glob), Indian·, Mesopotamian, Persan și
Egiptean care s-au succedat între mileniile cinci și patru și vremea lui
Hristos. Unele imperii au dăinuit milenii și secole, altele au fost efemere
(ex. Imperiul Macedonian).
lmperiul Roman (cu apogeul în secolele I și II după Hr.) era întins
din Asia de Sud (India) pana in nordul Africii, din vestul Europei pana la
Marea Neagră, fiind centrat pe bazinul Mării Mediterane. Acest imperiu
va determina formarea unei civilizații
sclavagiste - avansate pentru acea perioadă- determinând geneza a
numeroase popoare, care formează in prezent ,Lumea romanică"
europeana între vestul extrem (Spania, Portugalia) până in est (România
sau ,,romanitatea orientală'').

Lumea araba începe să fie cunoscuta după secolul al VII-lea când se

revarsă peste Asia de Sud-Vest, Africa de Nord pana în Peninsula
Iberica. Expansiunea arabica determina formarea a numeroase state arabe
situate în Asia de Sud-Vest și apoi în Africa de Nord. Tot din creuzetul
Asiei Centrale pornește și expansiunea turcilor care începând din secolul
al XIII-lea intra în contact cu Europa de Est și Centrala, dezintegrarea
acestui imperiu având loc practic în secolul al XIX-lea.
Revărsarea de popoare migratoarea din Asia va determina formarea
unor popoare slave, fino-ugrice, celtice pana în Europa de Vest și
Peninsula Scandinavica. Peste popoarele deja formate, aceasta trecere va
influenta diferit evoluția acestor.
În feudalismul timpuriu, fenomenul Renașterii, unele condiții
favorabile vor determina formarea unora Imperii în vestul Europei, cu
dezvoltări maxima după marile descoperiri geografice. Astfel,
menționam rolul acestor state în crearea Americii Latine și de Nord,
precum și a altor regiuni geografie de pe Glob. Putem afirma ca începutul
marilor descoperiri geografice determina o noua harta a lumii, o împărțire
pe sfere de influenta, cu repercusiuni până în prezent.

Harta politică a lumii în perioada modernă

(1642-1917)

Principalele elemente care influențează harta politica a lumii în acest

interval de timp sunt:
-apogeul marilor descoperiri geografice și împărțirea lumii noi intre
marile imperii
-revoluțiile burgheza-democratice din vestul Europei cu apogeul în anul
1848, cu consecințele respective, inclusiv pentru spațiul romanesc
-apariția industriei în cadrul Europei de Vest, necesitatea aprovizionării
cu materii prime, apariția piețelor comerciale, lărgirea orizontului
cunoașterii, mondializarea comerțului, creșterea necesarului de forța de
munca
-existenta unor imperii care vorbe decari și ridicarea altora
-apogeul în aceasta perioada a imperiilor coloniale care sunt deosebit de
vaste, precum Imperiul colonial Britanic în secolul al XVIII-lea.
-colonialismul determina raporturi de subordonare intre metropole și
colonii sau alte forme: dominatoare, protectoare, don dominioane etc.
-lupta dintre imperii reflectata în numeroasele conflicte și puternica
tensiune cumulata la începutul secolului al XX-lea.

Harta politica a lumii dupa cel de-al

Doilea Razboi Mondial

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, pe harta politica a lumii –

drept consecinte ale aceste conflagratii - s-au produs o serie de
modificari ce au dus la aparitia a inca 120 de state, in prezent fiinf 196
de state.
Aceste modificari se explica astfel:
-destramarea vechilor imperii coloniale
-aparitia unor noi forme de dominare economica, financiara, politica
-aparitia sistemului comunist euro-asiatic
-impartirea Germaniei intre puterile castigatoare ale celui de-al doilea
razboi mondial
-dresterea influentei U.R.S.S in Asia de Est, Sud-Est, Africa, America
Latina
-cresterea influentei S.U.A in Europa de Vest, in America Centrala si
de Sud, Asia de Est
-ciocniri de interese determina razboaiele locale
-dezvoltarea economica fara precedent a unor state invinse in cel de-al
doilea razboi mondial, Germania, Japonia
-razboiul rece

Noi modificari pe harta politica a lumii

dupa 989
O serie de modificari au survenit pe harta politica alumii si in special
a Europei, plecand de la destramarea sistemului comunist. Astfel,
mentionam dezintegrarea URSS si transformarea acestuie in
Comunitatea Statelor Independente ce a dus in 1991 la declararea
independentei politice a statelor baltice, cat si la miscari centrifuge a
statelor din Caucaz si din Asia Centrala, reunificarea pasnica a
Germaniei si sfarsitul razboiului rece, dezintegrarea Iugoslaviei,
separearea pasnica a Cehiei de Slovacia, cresterea influentei SUA ca
singura putere mondiala si rolul acestora de arbitru mondial, influenta
Sporita a lumii musulmane in Asia Centrala si de Sud-Vest datorita
importantei economice si militare a Turciei, conflicte regional si
locale in fosta URSS, cresterea rolului si a influentei Germaniei si
Japoniei la nivelul mondial si dorinta lor de a deveni membri in
Consiliul de Securitate.