Sunteți pe pagina 1din 36

Regii Daci REGII GETO DACI

1.nflorirea societatii geto-dace n secolul al II-lea .Hr. societatea geto-daca cunoaste o rapida si complexa dezvoltare: in timp ce asezarile vechi se extind, se ntemeiaza asezari noi; apar cetati ridicate pe naltimi: Costesti, Caplna, Btca Doamnei; nfloreste metalurgia; folosirea plugului cu brazdar de fier si roata olarului sporesc productivitatea; Societatea daca este acum clar impartita n nobili (tarabostes, pileati) si oameni de rnd (comati), bogati si saraci. 2. Unificarea geto-dacilor Cauzele aparitiei statului dac au fost: unitatea etnica si lingvistica a geto-dacilor; pericolele care amenintau Dacia (celtii, dinspre vest, romanii, dinspre sud); aparitia unei personalitati politice si militare remarcabile. Zona Muntiilor Orastiei, din interiorul arcului carpatic, reprezinta nucleul statului dac. Cogaionon, muntele sacru al dacilor era situat in acesti munti, care, de asemenea, erau foarte bogati in fier.

Burebista devine rege n jurul anului 82 .Hr. n scurt timp el reuseste, ajutat de marele preot Deceneu, sa uneasca toate triburile geto-dace, dnd nastere unui stat puternic. Unirea s-a facut pe doua cai: pe cale pasnica sau pe cale razboinica.

3. Campaniile lui Burebista n 60-59 .Hr. Burebista duce o campanie victorioasa mpotriva celtilor care

amenintau Dacia dinspre nord-vest. Dupa 55 .Hr. Burebista supune cetatile grecesti de pe malul Marii Negre, de la Olbia pna la Apollonia. Unele cetati au fost supuse pasnic (Tyras, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Apollonia), altele prin lupta. Stapnirea oraselor grecesti a avut o mare importanta economica pentru statul dac. Campaniile de pe tarmul Marii Negre duc la retragerea scitilor pe valea Donului, de unde au venit initial. Dupa 48 .Hr. Burebista a purtat lupte victorioase cu celtii din nord-vestul si sud-vestul Daciei (mentionate de Strabon).

4. Statul lui Burebista

Stapnirea lui Burebista se ntindea, la mijlocul secolului I .Hr., de la Dunarea Mijlocie si Morava (vest), Muntii Balcani (sud), Marea Neagra, Bug (est), Carpatii nordici (nord). O inscriptie greceasca l numeste pe Burebista "cel dinti si cel mai mare dintre regii din Tracia". Dupa Strabo, Burebista putea ridica o armata de 200.000 de oameni.

5. Zona Muntiilor Orastiei Zona Muntiilor Orastiei, numiti si Muntii Sureanu, au reprezentat centrul economic, politic si spiritual al Daciei. Cogaionon (sau Kogaion, Kogaionon), "Muntele Sacru", este identificat de istorici si arheologi cu Dealul Gradistei, cu o inaltime de 1200 m. Sistemul de fortificatii din zona Muntiilor Orastiei a fost realizat in timpul domniei lui Burebista. Acesta cuprindea: cetati: Sarmizegetusa, Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Caplna; si asezari: Costesti, Fata Cetii, Fetele Albe.

Zidurile cetatilor au fost construite dupa o tehnica specifica, pe care o numim murus dacicus.

6. Politica externa

n 48 .Hr. Burebista se amesteca n razboiul civil de la Roma dintre Caesar si Pompeius. Burebista si acorda sprijinul lui Pompeius n schimbul recunoasterii statului sau. Ajutorul sau nu mai ajunge la Pompeius, care este nvins de Caesar. Caesar intentioneaza sa-i pedepseasca pe daci si se pregateste sa porneasca razboi mpotriva lui Burebista. Expeditia nu mai are loc pentru ca Caesar este asasinat la 15 martie 44 i.Hr. Dupa scurt timp este Burebista va avea aceeasi soarta, fiind de asemenea asasinat. Presupunem ca a existat un complot al nobililor.

7. Dacia dupa moartea lui Burebista Dupa moartea lui Burebista, ntinsa stapnire a acestuia se mparte n patru, apoi n cinci regate mai mici. Cetatile grecesti de pe tarmul Marii Negre si triburile celtice nu mai recunosc autoritatea statului dac. Deceneu este rege peste statul aflat n zona Muntiilor Orastiei. Asadar, Deceneu are functiile de rege, mare preot si judecator suprem. "Muntele Sacru" (Kogaionon) devine resedinta regala - Sarmizegetusa Basileion. Deceneu ridica noi sanctuare la Sarmizegetusa. Astfel, putem vorbi despre o continuitate statala in zona Muntiilor Orastiei. Dupa Deceneu au domnit la Sarmizegetusa urmatorii regi: Comosicus, Scorilo, care a domnit timp de 40 de ani, Duras, care a condus o expeditie la sud de Dunare. Alti regi daci despre care avem informatii au fost: Dicomes, ruda cu Burebista, a condus un regat ntre Carpati si Nistru; Dapyx, Zyraxes - n Dobrogea; Roles,

Cotiso - n Muntenia.

8. Dacia n sec I d.Hr. n secolul I d.Cr. Dacia ncepe un proces de integrare culturala in lumea romane. Conducatorii Romei considera pe geto-daci un popor civilizat, iar Dacia, o tara bogata.

9. Expansiunea romana. Campanii ale dacilor

n anul 15 d.Hr. Romanii creeaza provincia Moesia (n sudul Dunarii), la care n 46 d.Hr. este anexata Dobrogea. n vestul Daciei, este creata n 9-10 d.Hr. provincia Pannonia. Regii daci au condus mai multe campanii mpotriva romanilor. Cea mai importanta a fost campania lui Duras din iarna 85/86 d.Cr. Domitianus, mparatul romanilor vine cu armata la Dunare si l respinge pe regele dac. Planuieste invadarea Daciei.

10. Campania romana din 87. Victoria dacilor de la Tapae Cornelius Fuscus, general roman, conducnd o armata formata din 5-6 legiuni trece n 87 Dunarea, pe un pod de vase. nainteaza prin Banat si strabate Portile de Fier ale Transilvaniei. Armata romana este atacata de daci la Tapae. Dacii cstiga lupta. Fuscus este ucis in timpul luptei, iar o legiune romana este complet nimicita (steagurile si masinile ei de razboi sunt capturate de daci).

11. Diurpaneus - Decebal Conducatorul dacilor n lupta de la Tapae a fost Diurpaneus, un nobil (taraboste) din sud-vestul Daciei.

Dupa aceasta mare victorie, Diurpaneus este considerat de geto-daci un semizeu. Duras i cedeaza tronul Daciei (87), iar noul rege primeste numele de Decebal, care nseamna "cel puternic", "cel viteaz". Este recunoscut ca rege de catre toti dacii.

12. Campania romana din 88. Pacea n 88 generalul roman Tettius Iulianus trece Dunarea, urmnd acelasi drum ca si Fuscus. Se da din nou o lupta la Tapae, dar romanii ies nvingatori. Insusi marele preot, Vezina, scapa cu greu din lupta. Tettius Iulianus nu poate nainta mai departe. Decebal cere pace, dar Domitianus refuza. Domitianus este nfrnt n Pannonia de niste populatii germanice si renunta la continuarea razboiului cu dacii. Trimite solie la Decebal si ncheie pace (89). Tratativele au fost purtate de Diegis, fratele lui Decebal. n urma ntelegerii Decebal primeste de la Domitianus bani si mesteri. Pacea din 89 a fost un compromis.

13. Marcus Ulpius Traianus La 18 septembrie 96 Domitianus este asasinat, iar Marcus Cocceius Nerva este proclamat mparat. Marcus Ulpius Traianus, o persoana cu excelente calitati militare, obtine victorii in Panonia, in timpul unor campanii impotriva triburilor germanice. Traian este adoptat ca fiu de Nerva, care l proclama asociatul sau (imperator et consors). Cand Nerva moare, in ianuarie 98, Traian devine mparat.

DECEBAL (Diurpaneus)

1. Statul lui Decebal

Statul lui Decebal este mai mic dect stapnirea lui Burebista, dar era mai unit si mai bine organizat. Acest stat ntindea de la Tisa pna la Siret si de la Carpatii Nordici pna la Dunare. Aceasta perioada, ultimul deceniu al secolului I d.Cr. si primii ani ai secolului II d.Cr., este perioada de maxima dezvoltare a societatii dacice: in timpul lui Decebal au fost construite, la Sarmizegetusa, Soarele de Andezit si sanctuarele patrulatere; n zona Muntiilor Orastie existau cele mai mari ateliere de metalurgie din afara lumii greco-romane. Decebal a dublat de asemenea, incintele cetatilor Piatra Rosie si Blidaru.

2. Cauzele noilor razboaie

Au existat mai multi factori care l-au determinat pe Traian sa redeschida conflictele cu dacii: nerespectarea pacii din 89 de catre Decebal (atragerea de transfugi romani n armata sa, aliante militare cu dusmanii romanilor bastarni, roxolani); dorinta lui Traian de a dezbina pe barbari (sa mpiedice alianta dintre sarmati si germani); un alt motiv important a fost reprezentat de bogatia Daciei.

3. Armata lui Decebal

Putem estima ca Decebal dispunea de o armata formata din: 140.000 ostasi daci si 20.000 ostasi din partea aliatilor. Aceasta armata era pregatita de instructori romani, era cantonata n cetati de piatra si dispunea de masini de lupta.

4. Razboiul din anii 101-102

Dupa trei ani de pregatiri, Traian paraseste n martie 101 Roma. Grosul armatei trece Dunarea pe la Viminacium (n Serbia), pe pod dublu de vase. Restul armatei a trecut fluviul pe la Dierna. Jonctiunea celor doua coloane s-a facut la Tibiscum de unde s-au ndreptat spre Sarmizegetusa. Decebal i ataca pe romani la Tapae. Se da o mare batalie n urma careia dacii, desi nfrnti, se retrag n ordine. Legiunile romane ajung la sistemul de fortificatii din zona Muntiilor Orastiei. Venirea iernii si luptele purtate pna atunci l conving pe Traian sa ntrerupa campania. Decebal mpreuna cu aliatii sai (bastarnii si roxolanii) ataca garnizoanele romane din sudul Dunarii. Scopul sau era de a-i determina pe romani sa paraseasca Banatul. Planul lui Decebal nu reuseste pentru ca Traian vine doar cu o parte din legiuni. si i invinge pe daci. O lupta importanta s-a dat la Adamclisi. (sudul Dobrogei). n amintirea acestei victorii, Traian va ridica aici, n 109, monumentul Tropeaum Traiani. n primavara anului 102 romanii reiau luptele n Dacia. nainteaza spre Sarmizegetusa. Dupa un greu asediu, este cucerita cetatea de la Costesti si probabil cetatea de la Caplna. Decebal cere pace, iar Traian accepta.

5. Pacea din 102

Pacea contine conditii deosebit de grele pentru Decebal: dacii au nevoiti sa predea toate armele si masinile de razboi romane si sa darme zidurile cetatilor; au renuntat la teritoriile ocupate de romani (Banatul, Oltenia,

Muntenia, sudul Moldovei); nu mai aveau voie primeasca fugari din imperiu sau sa faca aliante cu dusmanii Romei.

6. Razboiul din anii 105-106

ntre anii 102-105 att Decebal ct si Traian fac pregatiri intense pentru reluarea luptelor. Traian construieste cu ajutorul lui Apollodor din Damasc podul de piatra de peste Dunare, de la Drobeta. Decebal si reface armata si cetatile, in timp ce creeaza noi aliante, mpotriva romanilor, cu neamurile vecine. n iunie 105 Traian paraseste din nou Roma. Trece Dunarea pe podul de la Drobeta. Atacul principal este ndreptat mpotriva Sarmizegetusei. Armata romana a naintat pe mai multe coloane: prin Banat (pe la Tapae), prin Oltenia (pe valea Oltului si valea Jiului), prin Muntenia. Sunt distruse cetatile de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie. Sarmizegetusa este cucerita n urma unui lung asediu. Decebal se retrage n Carpatii Orientali, dar este urmarit de cavaleria romana. nainte de a fi prins si ia singur viata. Pna n vara anului 106 sunt nfrnte si ultimele rezistente ale dacilor. O diploma militara din 11 august 106, descoperita la Porolissum, mentioneaza Dacia ca provincie romana.

7. Urmarile razboaielor

Statul dac este desfiintat, cea mai mare parte din teritoriul lui fiind transformat n provincie romana. Traian duce la Roma o mare cantitate de aur (165 tone) si argint (331 tone) drept captura de razboi, care va ajuta mult economia slabita a imperiului si cu

care va fi folosita si la construirea Forumul lui Traian. n amintirea luptelor cu dacii, n Forumul lui Traian va fi ridicata Columna lui Traian (103). Minunata constructie, care inca sta in picioare, nfatiseaza scene din cele doua razboaie.

Post Scriptum Pentru mai multe detalii rBUREBISTAUREBIBUREBISTABUREBISTASTABUREBISTA BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii TRACIEI, s-a nascut cam pe la nceputul secolului I B.C., la mai mult de 2000-3000 de ani de la prabusirea MARELUI IMPERIU PELASGIC, atunci cnd lumea antica era dominata de Imperiul Roman. Burebista si propune si realizeaza reunificarea populatiei tracice, n care rolul limbii si religiei comune pagne au constituit un mijloc puternic de nentrerupta legatura a unitatii si fratiei ntre toate plcurile neamului nostru, farmitat pna la EL; Burebista a unit neamurile ntr-o mparatie respectata aici n CENTRUL si RASARITUL EUROPEI, ntinzndu-si hotarele de la padurea Hercinica (Moravia de azi) pna la Bug si din Carpatii Nordici pna la Sud de Balcic (Dionysopolis). Numele adevarat al lui Burebista s-a pierdut undeva prin veacuri, dar inteligenta, puterea si vitejia lui n lupta avea sa-i aduca meritatul nume de BU-ERE-BU-IST-AS (Care-era-care-este-nu) nseamna "Nemaipomenitul", "Cum nu a mai fost si nu mai este". Monede descoperite din vremea lui, n Transilvania, ni-l nfatiseaza pe acest rege al regilor cu doua capete, simboliznd trecutul si prezentul. Inscriptiile de pe monede sunt n limba tracica "latina vulgara", SARMIS VASIL, Cel Mai Mare Rege. Numele sotiei lui ZINA, mparateasa si marea preoteasa a tracilor s-a gasit tot pe doua monede din Transilvania. Alt nume al lui, cu ntelesul de stapn absolut al tracilor "PAVEL-TER". Sfatuitorul lui Marele Preot Deceneu i-a instruit pe traci sa traiasca potrivit cu legile Naturii cunoscut pna azi ca "Legile

Belagines". Se pare ca n timpul lui Burebista s-a decis ca anul I sa fie anul cnd s-au nascut cei doi Zamolxis, 713 BC, iar anul reformelor politice-religioase 666 apare pe tot felul de inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca "SSS" (6,6,6) sau "CCC" (C-grecesc) ori "VIVIVI" (6-latin). Si nu pot sa nu amintesc si rugaciunea unei femei gete, Zamolxiene, gasita pe o placa de marmura la Tomis, continnd si un ... ACROSTIH... dovedind nca o data marele rafinament atins de geto-daci. (dupa A. Bucurescu)

storia Dacilor , vizitat AYRELIA BENERIA SYM FORO SYN DIO SYN ZE SASE TRI KAI TETHI GATRI AYRIS NONAM NIASCHARIANSTRALUCITOARE CURATA MAREATA DOAMNA SUNT CREDINCIOASA SUNT CU TREI DE SASE DAR ATaT TE ROG CaNDVA SA MA AJUTI SA RENASC

Dar citind doar primele litere apare "ABT SSS KAN": "Cu 666, de ani" acesta fiind semnul la care se nchinau cei ntorsi la adevarata religie, semn ce se

purta pe mna dreapta sau pe frunte. Resedinta initiala a regelui (Argedava sau Sargedava) este localizata pe undeva pe la Costesti (dealurile Orastiei). Principalul ajutor al regelui trac de atunci era DECENEU, marele preot care, dupa ce a fost pentru o perioada de timp n Egipt, initiindu-i pe preotii egipteni n tainele sacerdotale pelasgice, revine n Getia (Gotia - dupa povestirea istoricului ostrogot Iordanes), devenind seful suprem al spiritualitatii tracice, reusind mpreuna cu Burebista sa-i uneasca pe traci att militar, ct si spiritual. Burebista si ndeamna supusii la "abstinenta, sobrietate si ascultare de porunci", noul mod de viata fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit de Straborn "Muntele Sfnt", Legendarul KAGAION care, dupa Adrian Bucurescu din "Dacia Secreta", ar fi undeva n muntii Bucegi, lnga "Sfinxul Romnesc", deoarece KOG-A-ION nsemna si "Capul Magnificului"; cu toate astea, azi, multi arheologi localizeaza legendarul Kagaion undeva pe Dealul Gradistei (1200m altitudine) n Masivul Sureanu, la Sarmizegetusa Regia (Gradistea Muscelului) aflndu-se si unul din sanctuarele patrulatere. Sa fie oare acesta locasul unde preotii lui Zamolxis, Zeul sub-pamntean, ofereau credinciosilor acea nemurire completa, att a sufletului, ct si a trupului, unde ucenicii ("recrutii") cntau: "Sfnt e Domnul Noptii"? La sudul Dunarii proconsulul provinciei Machedonia, generalul Varro Lucullus, n cadrul celui de-al doilea "razboi Mithridatic" (74-72 B.C.), ocupa orasele grecesti vest-pontice, de la Apollonia pna la Delta Dunarii, ncheind un tratat ntre romani si alte cetati vecine, cu avantaje si obligatii pentru ambele parti. Aceasta tutela mascata i nemultumeste pe locuitorii oraselor grecesti, care trimit o solie la Burebista sa-i ajute. Oastea proconsulului Macedoniei, a generalului Antonius Hybrida este nvinsa lnga Histria; Burebista supune pe cale pasnica orasele: Tomis (Constanta de azi), Calatis (Mangalia), Dionysopolis (Balcic) si Apollonia. Pe calea razboiului sunt integrate cetatile: Aliobrix (Cartal, sudul Basarabiei, ocupat azi de rusi, sub numele de Orlovka), Tyras

(Tiraspolul de azi, ocupat tot de rusi, unde Ilie Ilascu, un adevarat erou national, este tinut prizonier!), Odessas (Odesa, azi oras ucrainean ce are n centrul lui cel mai romantic cartier, cartierul... "Moldoveanca"!). Burebista si ncepe organizarea puterii monarhice cu caracter militar prin activitati administrative cum ar fi: recrutarea de oameni nsarcinati cu administrarea agriculturii, strngerea darilor, supravegherea muncilor obstesti obligatorii, facnd posibila realizarea sistemului de fortificatii n Dacia (nucleul din Muntii Sureanu ntins pe o suprafata de 200 km patrati). Incinta militara din centrul religios are o suprafata de 3 hectare, cu ziduri de piatra ecarisata (blocuri de calcar fasonate) care fac din Sarmisegetusa dacica un unicat n Europa; Zidul Dacic (Murus Dacicus) este format din cetati construite din blocuri de calcar; a construit si cetati de piatra nefasonate, legate cu lut, ca cele de la Piatra Neamt (Piscul Btca Doamnei si colina Cozla), Cetateni (Jud. Arges), Covasna-Valea Znelor sau Sighisoara. Armata lui numara, la vreme de razboi, mai mult de 200.000 de oameni, facndu-l de temut. Burebista ducea si o politica externa activa, intervenind chiar si n cadrul conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (respectiv Cezar si Pompei) n anul 48 B.C. n legatura cu aceasta, o inscriptie recent descoperita la Balcic (anticul Dyonisopolis) citeaza numele lui Acronion, un mesager personal trimis de Burebista la generalul Pompei pentru a-i sugera ipoteza unei aliante cu ultimul. Vor mai trece cam 3-4 ani pna cnd Cezar, dupa ce-l va nvinge decisiv pe Pompei lnga Farsalla, pentru a se razbuna pe fostul aliat al inamicului sau si ca rezultat, sa trimita numeroase legiuni cu "misiuni de pedepsire" catre granitele regelui geto-dacilor. Oricum, la scurt timp nainte de a ncepe lupta decisiva cu regele trac, pe 15 martie 44 B.C., Cezar a fost asasinat n senat de noii sai adversari politici secreti si la scurt timp si Burebista va muri n circumstante asemanatoare. Doi dintre cei mai straluciti militari ai lumii antice au disparut astfel, aproape simultan, istoria conferindu-le astfel

destine similare.

DE CE ZAMOLXIANISMUL? Un prieten mi-a spus ca vad n fata ochilor doar daci. Din pacate nu e chiar asa. Vad n multi dar nu n toti o luminita mica, o particica din spiritul marelui nostru strabun ZAMOLXE. Foarte putini stiu dorul meu de DACIA dar simt ca sunt multi ca mine acolo si voi ncerca sa scot la iveala spiritul lasat de ZAMOLXE din toti cei cu care voi intra n contact. Luati o carte despre istoria GETO-DACIEI, rasfoiti-o doar si ce veti gasi? Povestea unui popor simplu care a atins culmi ce au fost egalate sute bune de ani mai trziu: - fantasticele cunostinte despre astronomie (despre astre, sistemul nostru solar, despre cursul vremii, etc. - abilitatea ktistailor n medicina - o religie pragmatica n concordanta cu omul complex si natura - o economie nfloritoare bazata pe o legislatura naintata (vestitele belagines de acum 2000 de ani!!) - conducatori, arhitecti, mestesugari, agricultori, medici, soldati priceputi - o recunoastere mondiala: din Spania n Asia, din nordul vikingilor la imperiile roman, egiptean si demo-crata Grecie. Nu va simtiti mndri cu astfel de stramosi? Acceptati forta lui ZAMOLXE ca scut si printr-un zamolxianism pagmatic trecutul va da nastere unui viitor demn de urmasii poporului geto-dac

MITOLOGIA DACICA

MITOLOGIA LA ROMNI MOTTO : Pentru lichidarea unui popor se ncepe prin a-i "altera", a-i sterge memoria: i distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi altcineva i va scrie alte carti, i va da alta religie, alta cultura, i va inventa o alta istorie (de origine latina ori slavica, dupa momentul politic). ntre timp, poporul ncepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur l vor uita si mai repede; limba nu va mai fi dect un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai trziu va muri de moarte naturala. Noile forme "istorice" vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor ndeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramne undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai cteva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un nteles aparent. Formele vechi care cndva au ocupat valenta transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functia" noului popor" asa cum s-a ntmplat cu noi! TARA ZEULUI SAUE n anul 1961 cercetatorul clujean N. Vlassa sapnd cam la 20 de km de comuna Tartaria, la o colina numita Turdas, gaseste n stratul cel mai de jos al acesteia o groapa umpluta cu cenusa. Pe fundalul ei au fost gasite statuetele unor idoli stravechi, o bratara de scoici marine si trei tablite de lut, acoperite cu un scris pictografic, alaturi de corpul ars si dezmembrat al unui om matur. Descifrarea tablitelor ne aduce n fata unei scrieri presumeriene si a unei enigme "mortul copt". La vechii sumerieni, n cinstea marelui zeu Saue, preotul principal la mplinirea anilor de slujit era ars. Aruncnd o privire rapida pe harta Romniei n zona Tartariei vom descoperi nume ciudate, fara nici un nteles pentru o persoana neinitiata, vom gasi tara zeului Saue. Domnul P.L. Tonciulescu n cartea "De la Tartaria la Tara Luanei" publica la pagina 22 si o harta intitulata "Urmele zeului Saue" din care citez localitati si ruri cu rezonanta care aminteste de acest zeu stravechi, local: satul Saulesti pe valea

Muresului, la sud de Turdas, lnga Tartaria putin mai la Nord si tot pe malul stng al Muresului, satul Seusa, ceva si mai la Nord ntlnim Seulia de Mures, undeva mai sus de prul Saulia, afluent al rului Ludus, la confluenta celor de mai sus avem comuna Seulia si satul Saulita, n judetul Bihor, comuna Nojorid avem satul Saua-eu. Si daca continuam calatoria pe harta Romniei pe Somesul Mare, pe apele Zalaului gasim zeci de statuete cu nume derivate din ale marelui zeu: satul Ili-Sua, rul Sieu, comuna Siuet, Sieu-Magherus, Christur-Sieu, Sieu Odorhei, pna si Sieu-Sfnt. De acum 7,000 de ani cam atta ne-a ramas. Oare n strafundul acestor asezari, daca arheologii ar sapa, ar mai cauta, nu s-ar mai descoperi nimic? Oare singurele vestigii lasate de stramosii iubitori ai zeului Saue sa fie numai cele de la Tartaria? ALESII LUMII Spatiul carpato-dunarean a fost leaganul civilizatiei ariene care va da lumii cea mai bogata si variata societate de zei si conceptie religioasa, preluata aproape de toate religiile lumii. Domnul Nicolae Miulescu n "Dacia - Tara Zeilor" - colectia Trik - va descrie o lume mitologica, necunoscuta noua. n cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedica se spune: "Cnd zeului suprem i-a placut Pamntul, el a dat nastere prin a sa respiratie la sapte zei ai Genezei lumii. Conducatorul acestui grup a fost Daksha. Acesta, dupa ce s-a uitat peste tot pamntul, a gasit cel mai frumos loc pe care-l va popula n timpul noptii cu primii 10,000 de fii ai sai, fiii lui iubiti, fiii lui alesi, alesii lumii, "the chosen people". n timpul zilei, el mpreuna cu ceilalti zei au creat animalele, pasarile, etc. Dar El, Daksha, va realiza ca a uitat sa-si nmulteasca fiii, asa ca va crea Femeia. Dupa multe ncercari, el va gasi felul cum sa-i nmulteasca. El, Daksha, este considerat ca mare zeu al genezei lumii dar si zeu al sexului. Fiii lui, dacii, vor trai pentru un timp n tara zeilor - Dacia, dar o parte din ei o vor parasi, pentru a popula lumea. Ei nu o vor uita si se vor ntoarce din

cnd n cnd pe drumul zeilor, drumul BYK-ului (vezi rul Bicului - Chisinau si drumul Bicului, Bicului haiducului - Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada Kanshitaki - n pelerinaj n tara Dacia tara zeilor. Ce ne-a ramas de la ei veti ntreba? Ne-au ramas localitati, munti, vai si ape cu numele vechilor zei vedici: 1. OM - expresie monosilabica exprimnd suprema invocare a zeului suprem. n nici un templu vedic nu se ncepe slujba nainte de a se pronunta aceasta silaba "OM". La noi acasa, n Dacia, noi ne chemam oameni, avem chiar si un munte "OM-ul". Aparent muntele pastreaza numele OM potrivit credintei vedice care afirma ca acolo s-ar fi gasit marele sanctuar vedic. 2. NAGAS - reprezinta spiritele rele, un fel de semizei, dragoni. Ramne pastrat n Nehoi, Negesina, etc. Descrierea acestor dragoni se potriveste cu sarpele-dragon descoperit la Timis. 3. KUCEA-CUCEA - zeitati lunare - vezi sate, nume si localitati: Cucea, Cuceu, Cucerdea, etc. 4. ARKA - numele zeului Soarelui la nceputurile religiei vedice (mai trziu nlocuit de Mitra, apoi de Surya). 5. MITRA - Zeul Soarelui este unul dintre cei mai vedici zei. A fost preluat de crestini. Sf. Demetries ct si Mitro sunt patronii lunii Septembrie. Lnga Oltenita la Mitreni au fost descoperite minile unui "pagn" nchinate zeului Soarelui. 6. SURYA - Numele zeului Soarelui n lumea vedica de mai trziu. Pastrat n numele muntelui Suryanu - din vatra dacica. Deschideti harta Romniei si-l veti gasi n mijlocul fiilor sai daci - n zona Orastiei. Surya a fost numita mai trziu si una din fiicele zeului Solar. 7. TAMASA - zeul ntunericului, al ceturilor dese de pe pamnt. Pastrat n Tamas lnga Bucuresti, Tamasi-dava, Tamasi-fava, Tamasfalau (lnga Brasov). 8. TAMASNA - numele celui de al patrulea Manu, unul dintre "domnii" vezi

localitatea - Tamasa, Tamasasa (lnga Fagaras). 9. MOCSA - nsemnnd "mparatia lui Mo, principiul dezintegrarii - pastrat n numele comunei Mocsa. Zal-mocsa - Zalmoxes - sa fie derivat tot din acesta? 10. GURU - nume dat maestrilor profesorilor, nvatatorilor care fac cunoscute scrierile vedice: comuna Guruieni, Gurustan sau "guruetii" , piramidele de pamnt de la Sona, Fagaras. 11. DHARMA - zeu al justitiei si al principiului dreptatii; vezi localitatile Darmanesti, Darmanesti, etc. 12. CAMA - zeul iubirii - Comanesti, Comar, Comarzana, etc.

13. BHARATA (Bhara-ta) este numele eroului carpato-danubian care a condus masele de pastori cucerind valea mijlocie a Indusului. Numele acestuia este pastrat ca Baratau cel mai nalt vrf din muntii Baraolt; avem, de asemenea, localitatile Bara, Barau, Barasti, etc. 14. BHUTA - spirit rau - vezi Buta, Butoni, Butanu 15. AGNI - zeul focului, si/ori al arderilor, numit si Pavaka, Pria: vezi asezarile Agni-ta, Pava, Pria 16. APA (Apaci) - zeita apelor binefacatoare - vezi localitatile Apa, Apalina. 17. DANU - mama ploilor si a pajistilor bogate - Danubiu, apa sfnta a vedicilor carpato-danubieni. 18. ARA (Arya) - numele tinutului notat al poporului "Arian" - carpato-danubian. Numele zonei din jurul masivului Rarau, de unde izvoraste rul Arara numit Siret. n locul unde a fost ARA acum este un loc numit ARAMA. Aceasta mostenire a vechilor vedici, carpato-danubieni, arieni, reprezinta cadrul sacru, spatiul carpatic care si dupa aproape 7,000 de ani continua sa pastreze nume misterioase pentru vai, munti si sate, pastrate din mosi stramosi si ale caror nteles s-a pierdut n negura timpului. Este oare posibil ca o arie geografica determinata, care poarta nume vedice de zei si urmele acestor zei sa

nu trezeasca nici un interes pentru istoricii si arheologii nostri? Oare asta sa fie pentru totdeauna soarta poporului nostru nepasarea, stergerea trecutului, uitarea adevaratei lui istorii ? Istoricul grec Herodot spunea despre traci urmatoarele: "...dupa indieni, neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele lumii. Daca ar avea o singura conducere si ar fi uniti n cuget, ei ar fi, dupa parerea mea, de nenfrnt si de departe cei mai puternici dintre toate semetiile Pamntului. Tracii poarta multe nume, fiecare dupa tinutul n care locuiesc, dar toti au n toate, obiceiuri asemanatoare." Daca Herodot cunostea 19 triburi tracice, Strabon a vorbit de 22. Evident, ntre o att de mare varietate de triburi, trebuie ca au existat si unele deosebiri religioase, care nu mai pot fi stiute astazi. Neamul tracilor a fost maret n antichitate si vestit att prin rezistenta fizica a barbatilor, ct si prin priceperea poporului n general n leacuri ancestrale. Drept dovada, filozoful Socrate marturisea ca el a nvatat de la un ucenic a lui Zalmoxis un descntec dintre acelea "care-i fac pe oameni nemuritori". Mai trziu, peste secole, Clement Alexandrinul reprosa grecilor ca nu sunt originali n civilizatia lor si ca acestia au nvatat de la traci formulele descntecelor pentru nsanatosire: "sanas incantationes a thracibulus accepisti" (Clement Alexandrinul, "ndemn catre neamuri", Migne, PG t8, col.175). DIVINITATILE: MARELE ZEU GEBELEIZIS SI MAREA ZEITA BENDI Gebeleizis sau Nebeleizis era Divinitatea Suprema a tracilor, fulgerul fiind una dintre armele pe care acesta le folosea. El era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba. Gebeleizis provoca tunetele si fulgerele. n unele reprezentari acesta apare asezat pe tron, iar n altele, n chip de calaret, avnd n mna stnga un arc; un sarpe coboara spre capul calului. Mai este nsotit si de un vultur cu corn. Vulturul tine n cioc un peste atunci cnd simbolizeaza singur Divinitatea amintita, iar n gheare are un iepure. Acest zeu este stapnul Cerului si al Pamntului, patronul aristocratiei militare; el ar putea avea nsa

atribute Uraniene, solare. Zeul cel mare Gebeleizis mai este cunoscut si sub numele de cavalerul trac Derzelas sau Derzis (altii considera cavalerul trac ca o aparitie mai trzie, un erou si nu un Zeu). Alteori Zeul apare n ipostaza de calaret luptator nsotit de un cine; el poarta o lance pe care o arunca asupra unui porc mistret din fuga calului. Cnd nu este n ipostaza de luptator ori vnator el are trasaturile unui calaret pasnic purtand n mna o torta ori un corn al abundentei; uneori este reprezentat avnd trei capete, (tricefal), asemenea cinelui nsotitor, alteori ca un Zeu binecuvntator, avnd primele trei degete ale minii drepte naltate sau desfacute iar celelalte strnse catre podul palmei. Apare n marturiile epigrafice si numismatice de la Histria si Odesos (Varna) iar la Limanu (jud. Constanta) Derzelas apare calare, ca de altfel n ceramica de la Racatau si Zimnicea, tezaurele de la Bucuresti Herastrau si Surcea (jud. Constanta). l vom ntlni mai trziu n lumea antica la macedoneni - "calaretul macedonean", iar n Mitologia greaca sub numele de Zeus. Din Tracia, cultul lui Gebeleizis avea a patrunde n Asia Mica prin secolul VII B.C., unde a fost asimilat de catre armeni, devenind Divinitatea nationala a acestora, Vahagn sau zeul razboiului, vestit pentru curajul cu care omora dragonii. Vahagn era asociat cu trasnetele si fulgerele, fiind reprezentat ca un barbat cu parul si barba din flacari, iar "ochii lui erau ca doi sori". n sfrsit, Gebeleizis, sau cavalerul trac care se regaseste n mitologia altor popoare ca Zeus sau Vanagh, a fost asimilat de catre crestini drept... Sfntul Gheorghe! Divinitatea suprema barbateasca a geto-dacilor, Gebeleizis, cunoscut mai trziu la tracii sub-Dunareni sub numele, probabil grecizat, de Zbelsurdos, are o replica feminina, si anume pe marea Zeita Bendis. Reprezentarile vechi, descoperite n ultima vreme, ne-o nfatiseaza sub chipul unei femei cu fata rotunda, bucalata, cu pometii proeminenti si cu parul mpletit n doua cosite ori mpartit n doua mari bucle ce-i ncadreaza fata. Sa fie oare Zeita Bendis, cu cele doua cosite blonde lasate pe spate, precursoarea Ilenei Cosnzene din

basmele de mai trziu ale romnilor? n anumite situatii Zeita apare ncadrata de doua animale sacre cervidee sau de un cerb si un sarpe. Marea Zeita Bendis era adorata de femeile trace, fiind Zeita Lunii, padurilor si... farmecelor. La Costesti a fost descoperit un cap al Zeitei iar la Sarmizegetusa sapaturile au scos la iveala un medalion de lut ars (10 cm. n diametru si 1,5 cm. n grosime), avnd un bust al Zeitei cu tolba de sageti pe umar; de asemeni, la Piatra Rosie s-a descoperit bustul ei din bronz, nalt de 14,7 cm. si lat de 13 cm. n afara de marele Zeu Gebeleizis si marea Zeita Bendis, tracii au mai avut si o Zeitate a focului si vetrei, pazitoare a casei, respectiv Zeita Vesta (Hestia, Histia), n cinstea careia casele tracilor se construiau dreptunghiulare, cu peretii din piatra sau de lemn, podeaua din pamnt batatorit si acoperisul "n doua ape". Nu departe de Tartaria, n zona Crisurilor, au fost scoase la lumina si urmele primelor locuinte de suprafata datnd din mileniul V B.C., deci cu o vechime de 7000 de ani! Aceste tipuri de locuinte, care se vor raspndi apoi n toata lumea, erau, se pare, rezultatul unui cult nchinat acestei Zeite, peretii avnd la nceput rolul de a proteja spatiul sacru n mijlocul caruia se ntretinea focul aprins n vatra. Mileniul IV B.C. nu a fost chiar unul norocos pentru noi, ne spun specialistii, referindu-se la prabusirea puntii continentale ce lega Europa de Asia Mica, aceasta prabusindu-se sub apele Mediteranei, facnd loc unei mari noi, Marea Egee, si genernd o multime de insule mai mari sau mai mici. Datorita existentei acestei punti terestre de legatura, att istoricii greci, ct si altii moderni au admis posibilitatea deplasarii populatiei trace din zona Pontico-Dunareana spre sudul Peninsulei Balcanice si de acolo, n Asia Mica, chiar n unele regiuni din jurul Mediteranei Rasaritene: Bytinia, Misia, Frigia, Troada, Lidia, etc. Dupa cum se stie, soarta acestor populatii a fost diferita: unele s-au "ratacit" printre alte semintii si s-au "pierdut" cu totul n marea groapa a Istoriei care se cheama "uitarea" - hititii, de exemplu. Altii au disparut la mari distante, cum

este cazul troienilor, supravietuitori despre care o legenda spune ca Aeneas Tracul i-a calauzit dupa "Apocalipsul" Cetatii Troia pna pe valea ngusta a Tibrului, unde aveau sa preia n stapnire cele sapte coline "eterne", dndu-le apoi nume tracice, "latine". Si tot o legenda spune ca, ntre timp, prin spatiul Carpatic a aparut un cioban ntelept, Zalmoxis, care urma a prelua de la Zeita Hestia (sau Vesta) asa-numitele " legi frumoase "- Codul Beleaginilor.

ZALMOXIS - UN ZEU PROFET SAU UN PROFET DIVINIZAT Iata marturiile lui Herodot despre Zalmoxis: "Asa cum am aflat eu de la elinii care locuiesc pe tarmurile Helespontului si ale Pontului Euxin, Zalmoxis despre care vorbesc, fiind doar un muritor, a fost n Samos robul lui Phytagoras, care era fiul lui Menesarcos. Dupa aceea, ajungnd liber, strnse bogatii mari si dupa ce se mbogati se ntoarse n patria lui; aici a cladit o casa pentru adunarile barbatilor, n care se spune ca i primea si i punea pe fruntasii tarii sa benchetuiasca, nvatndu-i ca nici unul din urmasii acestora nu vor muri, ci vor merge ntr-un loc anume unde vor trai pururi si vor avea parte de toate bunatatile. n vreme ce savrsea cele amintite si spunea lucruri de felul acesta, el a poruncit sa i se construiasca o locuinta sub-pamnteana. Cnd a fost gata, Zalmoxis a disparut din mijlocul tracilor si, cobornd n locuinta lui de sub pamnt, a trait acolo vreme de trei ani. Tracii doreau mult sa-l aiba, jelindu-l ca pe un mort. n al patrulea an el le-a aparut si astfel, Zalmoxis facu vrednice de credinta nvataturile lui. n privinta lui Zalmoxis si a locuintei sale sub-pamntene, nici eu nu resping cele spuse, dar nici nu le dau crezare prea mult; mi se pare nsa, ca el a trait cu multi ani nainte de Phytagoras. Fie Zalmoxis om, ori vreun demon de-al getilor, sa-i fie de bine ". (Herodot," Istorii ", IV, 94, 95). Dupa cum vedem, naiva identificare a Zeului Zalmoxis cu un sclav al lui Phytagoras devenit liber si bogat o contesta chiar Herodot. Si atunci de ce sa o

credem noi?... Relatari asemanatoare sunt facute si de Hellanicos din Mitilene, de catre Platon, de Mnasea (acesta l considera pe Zalmoxis chiar un Cronos!), de catre Diodor din Sicilia, de Strabon mai ales, de Apulleius, de Lucian din Samosata, de Origen, de catre Porphyrius (232-304), Iulian Apostolatul, Enea din Gaza, Hesychios din Alexandria. Toti acestia au auzit si vorbit de Zalmoxis care a ramas n amintirea oamenilor ca un Zeu al mparatiei sub-pamntene, cum de altfel si Eminescu l descrie n poezia "Strigoii". "Pe un jilt taiat n stnca sta teapan, palid, drept, Cu crja lui n mna, preotul pagn si drept..." Pe Zalmoxis lituanienii l preiau ca Zemeuks, acest nume nsemnnd pamnt, tara. El este Zeul din adncurile Pamntului, vegetatiei, rodniciei, Zeul plugarilor si pastorilor. Daca Gebeleizis le fagaduia nemurirea sufletului (ritul incinerarii mortilor apartinndu-i), Zalmoxis le promitea adeptilor sai nemurirea completa, att a sufletului, ct si a trupului (ritul nmormntarii fiind nhumarea), sufletele credinciosilor continund sa traiasca n regatul Zeului sub-pamntean (precum Arald, copilul rege, alaturi de Maria, regina Dunareana din poezia "Strigoii"). Ideea nemuririi Zamolxiene era etica tinerilor razboinici, "lupii daci" care se bucurau la moarte si rdeau n fata acesteia tocmai pentru a-si arata nepasarea fata de ea si a ajunge n plaiurile sub-pamntene ale Zeului. Acestia luptau si mureau veseli sub stindardul "capului de lup", pe care-l vom ntlni si la macedoneni, ca de altfel si mai trziu la legiunile "romane", formate din tracii din zona ocupata de romani. Sacrificiile umane n scopuri religioase au fost unice n Europa, fiind ntlnite numai la traci. Din acest punct de vedere, interesanta pare asemanarea cu riturile religioase ale civilizatiei aztece, despre a carei populatie Edgar Cayce afirma ca ar fi descendenta directa a atlantizilor (locuitorii fostului continent Atlantis, a carui ultima portiune de uscat s-a scufundat n mijlocul oceanului Atlantic n urma cu 12600 de ani). Sa fie oare aceasta asemanare un

indiciu, conform sugestiei facute de o prietena apropiata, asupra originii comune a indienilor din America Centrala si a tracilor?... Odata la cinci ani i se trimitea lui Zalmoxis un "sol" care sa-i comunice acestuia dorintele populatiei. Acesta era aruncat n sulitele ascutite ale tovarasilor sai. Daca avea ghinionul sa nu moara imediat, acesta era insultat, batjocorit si un alt "sol" era " trimis "imediat pentru a duce mesajul Zeului sub-pamntean. n timp ce Zalmoxis era un zeu sub-pamntean, Gebeleizis era Zeul ceresc. Descoperirile din muntii Orastiei, ct si a marelui sanctuar rotund de la Sarmizegetusa cu asezarea ritmica a stlpilor sai, presupun efectuarea unor observatii celeste. Sapaturile arheologice facute sub conducerea clujeanului Constantin Daicoviciu au scos la iveala n zona Gradistea Muscelului (muntii Orastiei) nu numai un complex de sanctuare, dar si un probabil original calendar dacic, ct si urmele unei scari care probabil conducea la un loc sub-pamntean de cult religios. De la un ntelept ca Socrate citat de un altul ca Platon, aflam ca Zalmoxis a fost pe lnga un medic psiho-terapeut si un... mag: o persoana careia stramosii nostri i datoreaza statutul spiritual, ca cea mai dreapta si umana ornduire sociala pe care a avut-o lumea antica. Am fost un "stat spiritual", creatie a celor initiati de Zalmoxis de catre marii preoti de pe muntele sfnt Kogaion, motiv pentru care hotarele noastre au ramas mereu aceleasi, chiar daca de-a lungul timpului au aparut unele suprapuneri de populatie ori mpartiri teritoriale artificiale. Cum a spus domnul Alexandru Strachina n "Pe urmele stramosilor uitati": "Apa trece, iar noi... ramnem". Este de-a dreptul ciudat cum istoricii nostri si pot justifica nepasarea fata de toate acestea. Pentru conturarea unui cult solar la traco-geto-daci, Dr. Mariana Marcu, n "Repere lingvistice arhaice romnesti", mentioneaza "calaretul trac" Heros, pomenit si n Egipt n unele documente epigrafice (ca Herou, fiul Soarelui), iar unii cercetatori au sustinut ca aceasta Divinitate n-ar fi dect

o noua ipostaza a lui Horus... Mitul cavalerului trac este greu de nteles. Uneori el are n jurul capului un nimb solar, o rozeta cu patru foi. El a fost asimilat de catre populatia greaca odata cu sosirea acesteia n Peninsula Balcanica ntre 1900 - 1400 B.C. ca Divinitate suprema, Zeus, cunoscut si sub alte nume ca Nefelegeretes (de fapt numele grecizat al lui Nebeleizis) - "Cel care aduna norii ", Ombrios - "Zeul ploii ", Keraunos - "Cel care fulgera" si altele. Mitul cavalerului trac constituie n traditia romneasca (daco-romana, aromna, macedoneana) un scenariu aproape canonic al colindelor vechi de iarna, crestine. C. Cinodaru remarca cu surprindere ca tracii aveau n Aprilie "serbarile pagne" tinute n cinstea eroului trac. Odata cu consolidarea crestinismului n spatiul traco-dac, aceasta sarbatoare a fost nlocuita cu cea a Sfntului Gheorghe, Sfnt a carui iconografie a fost inspirata de cea a cavalerului trac. n unele colinde numele Sfntului Gheorghe se schimba cu cel a lui Isus, aparnd n felul acesta o totala contradictie ntre versurile colindului si momentul n care acesta se cnta, respectiv anotimpul iernii: "Pe luncile Soarelui, Flori vinetitoare de mar. Gradina cu florile lerui Doamne, Flori dalbe, flori de mar, Ler de mar, florile-s dalbe" Sau: "... Calutul lui negru pintenog Luciu ca un corb Pa chivara lui taiata n sageata, Pe ochi cam plecata Ba sulita lui Duratul de vara, Fulgerul de seara..."

Oricine poate vedea ca n aceasta colinda nu se pomeneste nimic care ar putea sugera anotimpul iernii, ci dimpotriva, se aminteste clar despre cel al verii si, n plus, de "fulgerul de seara" care era simbolul Zeului trac Gebeleizis. Mai aveti vreo ndoiala?... Si n alte cicluri de colinde de Craciun, alaturi de Soarele personificat apare si sora cea mare a Soarelui, Salomina. De asemenea, pe mireasa eroului ntors de la vnatoare o chema Ileana Daliana sau Lina Melina. Zeul solar la traco-daci era sarbatorit primavara, asa cum de fapt i se precizeaza ambianta si n colindele de Craciun la vremea renasterii naturii si a nfloririi "florilor dalbe de mar". Iar daca n acest mozaic mitologic romnesc pelasgian, trac, geto-dac, cum vreti sa-i spuneti, ne-am redescoperit mpreuna credinta uitata n Marele Zeu Gebeleizis, Marea Zeita Bendis, Zeita focului si a vetrei, Histia, tot nu v-am spus nca nimic daca nu l-am mentionat pe Marele Zeu al Razboiului, Ares. Ovidius (43 B.C. - 17 A.D.) aminteste pe "getul" care se nchina lui Ares, Marte, Zeu al Razboiului, iar Vegetiu afirma nici mai mult, nici mai putin, ca "Marte s-a nascut n tara tracilor". Si daca-l mai ascultam si pe Iordanes, acesta declara ca "getii l-au adorat ntotdeauna printr-un cult foarte salbatic pe Marte si jertfele lui erau prizonierii ucisi". Si ne mai miram ca Vlad Tepes, "Dracula" cum le place americanilor sa-l numeasca", tragea n teapa" de vii aproape 40000 de turci ntr-o zi!... Pe de alta parte, pe Columna lui Traian este prezentat probabil cel mai vechi Zeu al Razboiului, crunt si feroce, care-si cerea sngeroase sacrificii umane. Aici apare scena torturarii prizonierilor romani de catre... femeile dace! n Sudul Dunarii populatia tracica mai sarbatorea si pe Zeul Vitei-de-Vie, patronul bauturii ametitoare, preluat n fuga din nou de greci, care de asta data amintesc cu putin nainte de rentoarcerea lui Dionysus acasa, n Tracia, el s-a initiat n misterele frigiene, la insistentele bunicii sale! Nu numai vita de vie era planta favorita a Zeului, ci si iedera. Frunzele acestei plante, mestecate de adoratori,

produceau n acestia betia, ba chiar o stare temporara de nebunie, manie. Astfel nu e de mirare faptul ca cea mai populara sarbatoare a tracilor era dedicata Zeului Vitei de vie, toamna, la culesul viilor si la storsul strugurilor. Ea avea loc n fiecare an (unii cercetatori sustin ca ea ar fi avut loc la trei ani). Cnd vinul fierbea, noaptea avea loc petrecerea propriu-zisa, la lumina tortelor, cu multa risipa din aceasta bautura, petrecere care tinea pna n zorii zilei. Poate de aceea tracii erau poligami. Herodot descrie ca fiecare dintre ei tinea mai multe neveste; cnd unul dintre ei murea, aparea o mare problema pentru femeile lui, respectiv trebuia gasita cea care a fost cea mai iubita de defunct si apoi sugrumata de cea mai apropiata ruda si ngropata mpreuna cu barbatul ei. Celelalte femei ncercau o mare durere si rusine sa nu fie alese (Herodot, "Istorii", Cartea a V-a, 5 si 8). Opus cultului dezmatat al Zeului Vitei de Vie, este cultul preotului trac, simbolul vietii viitoare si frumoase, dedicat binelui oamenilor si vietuitoarelor. Sfinxul de pe platoul Bucegilor reprezenta pentru geti, "Domnul Noptii", preluat mai trziu de catre greci sub numele de Orfeus. Pe de alta parte, autorii antici scriau ca Misterele Orfeice se celebrau noaptea. Gratie ezoterismului ei, religia geto-tracilor nu era cunoscuta profund dect de preoti si ctiva initiati. Neavnd acces la misterele Zamolxiene, scriitorii greci si romani nu ne-au lasat prea multe stiri n aceasta privinta. Dar sa revenim la cultul "Domnului Noptii", un cult civilizator, un cult al muzicii, care mblnzea nu numai oamenii, dar si animalele, potolindu-le pornirile violente, domolindu-le instinctele raufacatoare. Strabon cunostea si alte amanunte despre preotii sau "profetii" pelasgi, anume ca acestia erau oameni atotstiutori, priceputi la interpretarea viselor si a oracolelor, a semnelor Divine si ca locuiau n salasuri subterane (katagoian sau kagoian). Despre Orfeus legendele elene si romane, spuneau ca era trac, printul kycon-ilor, etnonim apropiat de kogoian. Cetatea natala a lui Orfeus era Dion. El venea din legendarul Kogoian,

lacas al lui Zalmoxis. LACASELE DE CULT Legendarul Pangaion sau Pangeul, era muntele sacru al tracilor sud-dunareni unde se aflau o multime de sanctuare, mai ales ca acesta continea filoane de aur si de argint; se presupune ca era situat pe masivul Dragoion din Rodopii Orientali (unde s-a nascut si Spartacus, pelasgul-gladiator ce a zguduit imperiul roman); alte sanctuare s-au descoperit la Kilicite. Trebuie sa fi existat si sanctuare trace n cinstea Marii Zeite Bendis; daca la Atena tracii aveau pentru Zeita lor un Bendideion, legendarul Pangaion, lacasul principal de cult era nchinat, se pare, lui Gebeleizis, ai caror preoti solari, uranieni, asa-zisii "umblatori prin nori", sustineau ca trupul nu era nimic altceva dect "o nchisoare pentru suflet", eliberarea de trup fiind singura salvare a sufletului. Legendarul Kogaion, dupa Adrian Bucurescu n "Dacia Secreta", era reprezentat de muntele ce adapostea pestera unde se retragea marele preot al pelasgilor. n "Geografia" (VII, 3, 5), Strabon scrie: "Tot asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel l numesc getii: numele lui, Kogaion, era la fel cu numele rului ce curgea alaturi; KOG-A-ION nsemna "Capul Magnificului", fiind si denumirea Bucegilor, unde se afla marele cap sculptat, acoperit cu tiara sacra, cunoscut sub numele de "Sfinxul Romnesc". Rul care curge prin apropiere, despre care scria Strabon, nu poate fi dect Ialomita, careia getii i spuneau si Naparis sau "cerescul, divinul". Singura inscriptie getica unde apare numele Kogaion este un text orfic n versuri pe o caramida descoperita la Romula (Resca, Dobrosloveni, jud.Olt): "Mare e Zeul, ntotdeauna si pretutindeni! Asa sa spuna vitejii cnd privesc spre Kogaion! Ucenicii (recrutii) sa cnte: sfnt este Domnul Noptii!". Cnd Strabon amintea ca preotii daci locuiau n salasuri subterane, el vorbea despre preotii lui Zalmoxis, Zeul sub-pamntean care de acolo, din Kogaion, le oferea credinciosilor sai o nemurire completa, cuprinznd att corpul, ct si sufletul. Si daca Sfinxul din Bucegi reprezenta pentru geti

capul lui Orfeus sculptat de om ori modelat de natura, el a fost si va ramne mereu acolo, n tara legendarului Kogaion, crend mistere si raspndind tacere. n final, sper ca am reusit sa creionez un panteon mitologic al stramosilor nostri pelasgi, traci sau geto-daci, cum vreti sa-i numiti. "Traianismele", "latinismele", "slavonismele", nu ne apartin, ci ne-au fost adaugate ulterior de catre: - cei care au dorit sa creeze o impresie falsa si sa minimalizeze rolul populatiei din zona Carpato-Dunareana n dezvoltarea civilizatiei europene, sugernd ca zona care corespunde actualmente geografic Romniei nu a fost nicidecum punctul de pornire, leaganul acestei civilizatii, ci o provincie obscura a imperiului roman; - cei care din totdeauna au avut pretentii teritoriale asupra diverselor provincii ale Romniei, pretentii care trebuiau cumva justificate, singurele argumente capabile sa cstige ncrederea nestiutorilor si naivilor fiind cele legate de "origine", "limba", "religie" si "istorie", ultima, cel mai usor de mistificat; - cei afiliati anumitor cercuri implicate n mpartirea geo-politica a lumii si n consecinta interesati n a submina influenta si importanta pe care civilizatia si cultura milenara a poporului romn le au n marea familie a popoarelor de pe ntregul mapamond. Exista nsa un DESTIN AL ADEVARULUI, iar acestuia i trebuie numai doua grupuri de oameni ca sa iasa la iveala: unii care sa-l ROSTEASCA si... altii care sa-l AUDA...

TRACII

Tracii n bazinul carpatic

n articolul "Tracii n bazinul carpatic" publicat n revista Slovenska Archeologia (1974) - pe care l prezentam cititorilor ntr-o forma prescurtata arheologul ceh Mikulas Ducek, cercetator stiintific la Institul de arheologie din orasul Nitra, bun cunoscator al preistoriei regiunii carpato-danubiano-pontice, subliniaza rolul activ al tracilor n zona Carpatilor, n primele secole ale celei de-a doua jumatati a mileniului I .e.n. ntre altele, autorul emite parerea ca agatrsii au apartinut neamurilor tracice, opiniile sale n aceasta directie fiind convergente cu ale multor cercetatori romni si straini. Ct priveste pe sciti, care au fost un neam iranian si au locuit n stepele nord-pontice, acestia nu au putut constituidupa opinia lui Mikulas Ducek - o patura dominanta n zona carpatica si n tinuturile danubiano-balcanice, parere mpartasita, de asemenea, si de alti cercetatori. n ceea ce ma priveste, ramn si astazi la teoria mea mai veche, potrivit careia n bazinul carpatic si n regiunea precarpatica nu poate fi dovedita o ocupatie scitica si, n consecinta nu au avut loc nici expeditii militare scitice n acest spatiu. Existenta unui numar restrns de morminte cu antichitati scitice, ncepnd din rasarit, din regiunea Ilbiei, trecnd peste Moldova si, mai departe, spre Transilvania si Cmpia Maghiara, este mai degraba dovada unor relatii comeciale, negustorii respectivi fiind nsotiti dupa obiceiul vremii, de escorte militare. n acelasi timp, numarul mic al antichitatilor cu adevarat scitice (pumnale-akinakes, placi de bronz de la tolba de sageti, oglinzi, topoare etc.) si cantitatea mare de imitatii a adevaratelor obiecte scitice, dovedesc relatii de scurta durata ntre bazinul carpatic si regiunea Olbiei, eventual chiar Olbia. n ceea ce priveste vrfurile de sageti cu trei muchii, acestea au o raspndire att de vasta n Europa nct nu exista temeiuri sa fie atribuite

peste tot si cu orice preti scitilor. mpreuna cu zabalele de tip Vekerzug, ele sunt o dovada n plus a folosirii lor de catre populatia autohtona din bazinul carpatic. Demonstratia noastra se sprijina pe realitatea ca zabalele de tip Vekerzug sunt o creatie a unor mesteri locali din bazinul carpatic. Celor care sustin originea lor caucaziana le lipsesc argumente convingatoare. Descoperirile de la Ferigele, Tigveni (Romnia), Brezje Magdalenska Gora, Vace, Zarorje, Donja Dolina (Iugoslavia), Schandorf, Oberpullendorf (Austria) si Wymysowo (Polonia), atesta ca ele sunt o consecinta a schimburilor comerciale si nu a unor expeditii militare. Obiectele de aur n forma de cerb de la Zldhalompuszta si Tpiszentmrton (ambele localitati n Ungaria) nu exprimam dupa parerea mea, asa numitul stil animalier scitic n forma lor clasica; totodata, marimea lor nu corespunde adevaratelor podoabe scitice de acest gen. Asa-numitele elemente de factura scitica au ajuns, dupa convingerea mea, n bazinul carpatic prin Moldova si valea Muresului, deci ntr-o regiune locuita de agatrsi si ntr-o perioada de timp foarte scurta. O ntrerupere a acestor contacte o dovedeste ridicarea cetatilor din Moldova din sec.VI-IV .e.n. (dupa unii cercetatori datate mai precis ntre 550-470 .e.n.), datorita pericolului scitic. Din cele expuse mai sus rezulta deci ca nu putem vorbi despre expeditii razboinice scitice n bazinul carpatic. Se pot presupune numai contacte comerciale care veneau de la Olbia si n cadrul carora au fost raspndite si antichitati scitice, dupa care s-au facut apoi imitatii de catre localnici. Prezenta tracilor si a culturii lor la nord de Dunare este documentata - n continuare - si n a doua jumatate a sec.VII .e.n.; n regiunea pontica - n sec.VII-Vi .e.n., n regiunea transilvaneana, n Cmpia Maghiara si n nordul Tisei- n a doua jumatate a sec.VI, iar n Slovacia de sud, sud-est si sud-vest - la sfrsitul sec.VI, dar mai ales n sec.V-IV .e.n. Organizarea sociala a tracilor n Peninsula Balcanica a fost de tipul societatii

mpartita n clase. Aparitia coloniilor grecesti nu numai ca accelerase decaderea societatii gentilice, dar reprezentase, nca din sec.VII .e.n., una din cele mai importante premise pentru aparitia acestui tip de societate. Din izvoarele scrise si arheologice reiese ca n sec.VI-V .e.n., orasele grecesti de pe litoralul Marii Negre au devenit factori de seama n istoria tracilor si scitilor. Unele localitati ntemeiate pe coasta de apus a Marii Negre, Histria, la sfrsitul sec.VII .e.n., Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), la nceputul sec.VI .e.n., Dionysopolis ((Balcik) Odessos (Varna), Messembria (Nessebar), la sfrsitul sec.VI, Apolonia (Sozopol), la sfrsitul sec.VII, Tyras, la gura Nistrului, la sec.VI .e.n., au devenit centre culturale si comerciale deosebite de importante, strns legate de lumea tracica. La nord de Tyras a fost ntemeiat, n prima jumatate a sec.VI, orasul Olbia, care a evoluat ntr-un oras-stat si care a facut comert cu regiunea Bugului si a Nistrului; judecnd dupa unele descoperiri arheologice, Olbia a ntretinut relatii comerciale si cu populatia tracica din Mildova actuala, din Transilvania si din Cmpia Maghiara. Contactul tracilor cu orasele grecesti se reflecta clar n descoperirile arheologice din regiunea locuita de traci, respectiv de traco-geti. Ele dovedesc ca n aceste orase au venit, din Grecia sau din Asia Mica, negustori sau mesteri care au ntemeiat ateliere sau magazii de marfuri. Produsele de provenienta ateniana sunt un indiciu ca si atelierele din Atena sec.V au participat la comertul cu tracii. Scenele reprezentate pe produsele de ceramica greaca au fost mprumutate de multe ori din mitologia traca. Pe de alta parte, tezaurele de aur, argint sau bronz, ca si alte monumente trace, poarta la rndul lor, urme ale influentei culturale grecesti sau din Asia Mica, pe lnga forma proprie traca de exprimare artistica. Descoperirile arheologice dezvaluie, de asemenea, ca relatiile comerciale ale oraselor grecesti cu teitoriul tracic s-au intensificat n a doua jumatate a sec.VI, pentru a cunoaste apogeul n sec.V-IV

.e.n. La nceputul sec.V, la traci a aparut prima formatiune statala mai mare si anume regatul odrizilor de sub conducerea lui Teres (a domnit pe la 527-435 .e.n). Triburile tracilor de nord sunt atestate mereu si arheologic n regiunea carpato-dunareana si n sec.VII-VI .e.n. Dupa expeditia lui Darius din anul 513-512 mpotriva scitilor, de-a lungul coastei de apus a Marii Negre, este exclus orice contact al scitilor - si cu att mai mult unul militar - cu bazinul carpatic. n aceasta epoca, deci la sfrsitul sec.VI .e.n. tracii s-ar fi deplasat n mare numar spre vest de-a lungul vaii Muresului, a Dunarii si Tisei. Miscarea lor poate fi legata si de grupul cultural Kustanovice si ea trebuie plasata nca la sfrsitul triburilor nord-tracice n bazinul carpatic a fost, desigur, cauzata de motive economice de dorinta capeteniilor trace de a cuceri noi teritorii si a ajunge la noi surse de bogatii. Patrunderea tracilor n bazinul carpatic a accelerat, din toate punctele de vedere, dezvoltarea social-economica a populatiei autohtone, tracii acestei epoci venind cu o cultura mai nalta si cu o structura sociala mai avansata. n Slovacia de sud-vest, de sud si de rasarit, aparitia tracilor n sec. V .e.n., a impulsionat trecerea la faza democratiei militare n toata aceasta regiune, ca, de altfel, si n Cmpia Maghiara si n zona Tisei. Prezenta tracilor a determinat nu numai schimbari sociale sau o mai buna organizare militara, dar a favorizat si dezvoltarea fortelor de productie. Astfel, ei au adus un nou mijloc de productie, roata olarului, care a stimulat dezvoltarea economica. Productia specializata de ceramica, ca si a unor obiecte de fier sau bronz (zabale, vrfuri de sageti, topoare) a contribuit desigur, la crearea unui plusprodus. Aceasta se vede si din faptul ca din comertul cu regiuni ndepartate au aparut unele obiecte de lux: chihlimbar de pe coasta Marii Baltice, sticla probabil din sud, din regiunile ilirice. S-a dezvoltat probabil si productia agricola n urma introducerii unei tehnici mai avansate. Urmarea logica a acestui proces a fost o

cresterea productiei ntr-o serie de ramuri economice, care a dus, n cele din urma, la o diferentiere sociala a populatiei din bazinul carpatic si deci si din Slovacia. Populatia tracica a convietuit n mod pasnic cu populatia bastinasa, cum o dovedesc, poate cel mai bine, cimitirele bi-rituale, care dezvaluie continuarea vechii baze culturale. Necropolele descoperite ofera un material documentar satisfacator cu privire la relatiile social-economice preconizate. n Slovacia, unul din exemplele cele mai ilustrative l constituie necropola de la Chotin, regiunea Komrno. Mormintele cu inel de lut, raspndite izolat pe cuprinsul necropolei, arata pozitia sociala deosebita a celui nmormntat. Mormintele de cai sau cele umane cu cai pot si ele constitui indicii referitoare la bogatia unei anumite paturi a acestei populatii, deoarece calul reprezinta o valoare (care putea fi nsa exprimata si n alte produse). Perlele de chihlimbar si de sticla sau inelele de tmpla argintate, sunt, deasemenea, dovezi ca unii membrii ai acestei societati s-au mbogatit treptat. Mormintele duble sau triple (barbat-femeie, barbat-femeie-copil) din acest cimitir confirma nu numai descrierea lui Herodot referitoare la ritul de nmormntare trac, dar si pozitia de conducatori pe care au avut-o cei nmormntati. n ceea ce priveste mormintele cu sageti n trei muchii, ele pot fi socotite ca apartinnd membrilor cetelor militare. Caci triburile trace ale acelei epoci au adus n bazinul carpatic, n afara de organizarea lor tribala, pe care o aveau si n Tracia sau la nord de Dunare si organizarea bazata pe cete militare. Din privirea de ansamblu asupra materialului arheologic si din valorificarea lui - sau din revalorificarea unor descoperiri mai vechi - ca si din confruntarea cu sursele istorice scrise am ncercat sa dezvoltam o noua imagine asupra evolutiei spatiului carpatic si precarpatic. Din acest punct de vedere am fost nclinati sa ajungem la un nou fel de a privi rolul, pna acum necorespunzator reliefat, al tracilor si al culturii lor, dezvoltarea social-economica a Europei de

sud-est si a bazinului carpatic n Hallstattul trziu, n conexiune si cu rezolvarea problemei scitilor n aceasta regiune. O alta problema consta n interpretarea etnica a materialului arhelogic. n aceasta privinta nu trebuie sa plecam numai de la materialul arheologic, ci sa avem n vedere si izvoarele scrise. Pe baza acestui principiu am ajuns la urmatoarele concluzii: 1. n timpul evolutiei hallstattiene trzii, n Slovacia a patruns, la sfrsitul sec.VII .e.n., grupul cultural nord-tracic Kustanovice, care poate fi urmarit pna n sec.III .e.n. Influenta lui s-a facut simtita si n Slovacia de mijloc. Dupa sec.V .e.n., nruriri ale culturii nord-trace au ajuns treptat si n Slovacia de sud si de mijloc, venind dinspre Cmpia Maghiara. 2. n Slovacia de sud si de mijloc au aparut necropole bi-rituale si ceramica lucrata la roata. Organizarea gentilica, care daduse deja semne de dezagregare [...], a fost impulsionata n aceasta perioada de uniunile de triburi nord-trace. 3. Materialul arheologic din Bulgaria de astazi, atribuit n mod sigur triburilor trace, ct si ritul de nmormntare trac dovedesc fara putinta de tagada, identitatea cu monumentele materiale si ritul de nmormntare constatat n Slovacia, atribuit de asemenea triburilor nord-trace, precum si cu materialul din epoca necropolelor birituale din Ungaria. 4. Monumentelor nord-trace exista si n Romnia (n Lodova), n partea de apus a Ucrainei si n Ucraina carpatica. 5. Monumentele scitice, care n regiunile mentionate nu sunt multe la numar, constituie dovezi ale contactelor cu regiunea Olbiei, respectiv chiar cu Olbia. Se ridica nsa problema daca acest comert a fost practicat de sciti sau chia de greci, deoarece, dupa cum bine se stie, scitii au fost consumatori de produse grecesti, care au fost confectionate pentru ei n asa-numitul stil animalier. n bazinul carpatic sunt att de putine produse scitice veritabile, realizate n

acest stil, nct nu se poate vorbi de o ocupare scitica a acestor regiuni. 6. Numarul redus de monumente scitice n regiunea precarpatica poate fi considerat ca rezultatul unui contact bilateral ntre triburi trace si scitice, explicabil prin legaturile de rudenie dintre dinastia traca si scitica din perioada regatului odris. Vrfurile de sageti de bronz n trei muchii nu pot constitui un argument pentru atribuirea etnica. 7. Documentele arheologice si izvoarele istorice dovedesc ca triburile trace ajung treptat, ncepnd cu sec.VI, dar mai ales cu mijlocul acestui secol, n bazinul carpatic si deci si n Slovacia. 8. Mostenirea culturala din afara bazinului carpatic (Austria inferioara, Polonia, Slovacia), pe care noi am atribuit-o tracilor de nord, este o dovada a contactelor comerciale ale triburilor nord-trace cu aceste regiuni. 9. Rituri de nmormntare din regiunea de stepa nord-pontica n decursul sec.VI-V .e.n. (poate chiar sfrsitul sec.VII) respectiv inhumatia n camere mortuare de lemn, nu este identic cu cel din spatiul carpato-dunarean (incineratia). n sec.VI-V .e.n. incineratia nu este cunoscuta n stepa nord-pontica, dupa cum n decursul sec.VII-V .e.n. nu este practicata nici n regiunea de silvostepa din dreapta Nistrului mijlociu. Aici au fost gasite numai camere mortuare arse, partial sau total. Aceasta realitate infirma opiniile dupa care mormintele de incineratie - sau eventualele morminte de incineratie n tumul - ar fi manifestari ale ritului de nmormntare scitic. 10. Descompunerea societatii gentilice si aparitia aristocratiei gentilice sunt datate n Slovacia, la sfrsitul sec. VII .e.n. n tracia, acest proces este ncheiat n prima jumatate a mileniului I .e.n., cnd apar comunitati patriarhale casnice colective de productie satesti. n sec.V .e.n., comunitatile casnice se unesc n colective monograme de familie. Iau nastere comunitati satesti si uniuni tribale, iar aristocratia si nsuseste pamntul. Prin venirea lor n bazinul carpatic, tracii accelereaza evolutia

social-economica a populatiei autohtone si favorizeaza dezvoltarea fortelor de productie, prin intoducerea unui nou mijloc de productie - roata olarului. Aceasta duce la o productie specializata care, la rndul ei, determina realizarea unui plusprodus. De asemenea, tracii introduc n Slovacia si n restul bazinului carpatic o mai buna organizare a uniunilor de triburi.