MUZEUL REGIUNII PORȚILOR DE FIER

DROBETA Arheologie–Istorie
M U Z E U L R E G I U N I I P O RȚ I L O R D E F I E R

Arheologie–Istorie

DROBETA

XXIII

DROBETA TURNU SEVERIN

2013
 REFERENŢI ŞTIINŢIFICI
Prof. Univ. dr. Cristian Schuster
Prof. Univ. dr. Petre Gherghe

COLEGIUL DE REDACŢIE
Acad. Alexandru Vulpe
Prof. Univ. dr. Cristian Schuster
Prof. Univ. dr. Petre Gherghe
Drd. Neagoe Marin Iulian

Orice corespondenţă se va adresa/ Please send any mail to the following adress:
MUZEUL REGIUNII PORŢILOR DE FIER
Str. Independenţei nr.2
220160 Drobeta Turnu Severin
Tel. 0040252/312177
Tel/Fax 0040252/320027
E-mail: muzeulpdf@rdslink.ro

Responsabilitatea pentru conţinutul articolelor şi studiilor revine în întregime autorilor

ISSN 1841-7264

Editura Mega | www.edituramega.ro

e‑mail: mega@edituramega.ro
 CUPRINS / CONTENTS / SOMMAIRE / INHALT

STUDII ŞI ARTICOLE DE ARHEOLOGIE-ISTORIE

CRISTIAN IOAN POPA
Pandantive din piatră în cultura Coţofeni 9
(Stone Pendants Dated from Coțofeni Culture)

CRISTIAN SCHUSTER, MIRCEA NEGRU

Cultura Verbicioara la Reșca (Romula) 29
(Die Verbicioara kultur in Resca (Romula))

ROMEO POPA
Descoperiri arheologice în zona mehedinţeană a Câmpiei înalte a Bălăciţei: epocile
preistorică, geto‑dacică şi romană 43
(Archaeological discoveries in the Mehedinți area of the Bălăcița high Plain: prehistory,
geto-dacian and roman ages)

OANA MINODORA NEAGOE

Cercetări arheologice în necropola de incineraţie de la Gârla Mare. Campania 2013 51
(Archaeological research in the cremation necropolis of Gârla Mare. Campaign 2013)

GEORGETA EL SUSI
Ofrande animale în necropolele de epoca bronzului din Banat 71
(Animal offerings in the bronze age necropolises from Banat)

ALEXANDRU NĂLBITORU‑MĂRĂCINE
Despre ocupaţii în Bronzul Târziu, cu privire specială asupra unor descoperiri din
partea de sud a României 79
(About occupations in the Late Bronze Age, with special focus on discoveries in the
southern part of Romania)

CRISTIAN DIMA, IOSIF VASILE FERENCZ

Despre un stylus descoperit la Ardeu, judeţul Hunedoara 113
(About a Stylus found in Ardeu, Jud. Hunedoara)

CONSTANTIN PETOLESCU
Drobeta în timpul războiului dacic al împăratului Traian 121
(Drobeta à l’époque des guerres daciques de l’empereur Trajan)
ANA‑CRISTINA HAMAT
Drobeta şi Stilul Policrom în arta bijuteriilor 129
(Drobeta and the polychrome style in jewelry art)

MARIN IULIAN NEAGOE

Morminte de inhumaţie, secolele XIII–XV, descoperite în incinta Cetăţii Severinului 141
(Inhumation graves, XIII-XV century, discovered in the Severin citadel)

MINODORA DAMIAN
Evoluţia învăţământului în Clisura Dunării, oglindită în opera lui Alexandru Moisi 177
(Development of education in the Danube Defile revealed in the work of Alexandru
Moisi)

CONSERVARE – RESTAURARE
MANUELA PĂTRUȚESCU
Analiza condiţiilor de păstrare a colecţiei de arheologie preistorică şi clasică în
depozitul temporar al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier 185
(Analysis of storage conditions a collection of prehistory and classical archeology in
the temporary storage of the Iron Gates Region Museum)

RECENZII
Radu OTA, De la canabele legiunii a XIII‑a Gemina la Municipium Septimium Apulense,
Ed. Altip, Alba Iulia, 2012, 214 p. + XXXIV pl. (Ana Cristina HAMAT) 203

ABREVIERI/ ABBREVIATIONS/ ABRÉVIATIONS/ ABKÜRZUNGEN 207

 EVOLUŢIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ÎN
CLISURA DUNĂRII, OGLINDITĂ ÎN
OPERA LUI ALEXANDRU MOISI

Minodora DAMIAN

Cuvinte cheie: Alexandru Moisi, Clisura Dunării, învăţământ.

Key words: Alexandru Moisi, The Danube Defile, education.

D ezvoltarea educaţiei în secolele XVIII–XIX a populaţiei din spaţiul

sudic al Banatului are ca rezultantă un proces de alfabetizare, realizat
printr‑un sistem amplu, continuu şi stabil dedicat şcolilor. Susţinut constant
prin diferite demersuri legislative, precum ordine sau patente imperiale, sis-
temul de învăţământ a prilejuit accesul românilor din Banat la toate nivelele
instrucţiunei şcolare. Documentat istoric şi argumentat temeinic, dascălul
Alexandru Moisi aduce în lumină proiecţia învâţământului aplicată în arealul
clisurean.
Alexandru Moisi, născut în data de 26 martie 1884 în comuna Coronini, a
fost întâiul dascăl bănăţean care a descris statistic, istoric şi literar frumuseţea
Clisurii Dunărene.
Monografia Clisurii Dunări, constituie unul dintre proiectele sale majore,
prin care a reuşit să aducă la lumină inedita civilizaţie a spaţiului Bănăţean de
la sud de Dunăre1.
Având în vedere că adevărata sa dragoste a fost dăscălirea copiilor sub
spectrul spiritului românesc, din această monografie dorim să reliefăm o mică
parte, şi anume cea referitoare la educaţie şi şcoală2.
Încă din perioada stăpânirii turceşti, învăţământul era destinat doar celor
înstăriţi. În jurul anului 1722 se ivesc totuşi supoziţii referitoare la existenţa
unor şcoli cu predare în limba germană, chiar în Moldova Veche3.
Primele semne ale procesului de învăţare a populaţiei de rând se între-
zăresc în Clisura Dunării abia în a doua jumătate a secolului al XVIII‑lea, când,
conform ordinului împărătesei Maria Terezia din anul 1766, fiecare biserică

1
Moisi 1938.

2
Referitor la acest subiect în istoriografia recentă se regăsesc mai multe titluri: Ţîrcovnicu
1970; Onciulescu 1983; Bocşan 1986; Bocşan, Leu 2002.

3
Presupunerea privitoare la existenţa unui cadru educaţional în Moldova Veche îi aparţine
doar lui Moisi.

DROBETA, Arheologie–Istorie, XXIII/2013, p. 177–184

178 |‌ Minodora DAMIAN

trebuia să aibă afiliată şi o şcoală, unde copiii deprindeau învăţăturile creşti-

neşti şi erau îndrumaţi cum să‑şi păstreze conduita morală în cadrul bisericii şi
al comunităţii.
Prin Patenta din 1 februarie 1774, se ordonă ca, pe lângă catehism, elevii
şcolilor să înveţe scrisul şi cititul. În spaţiul clisurean au luat astfel fiinţă şcoli
naţionale cu caracter confesional4.
Intensificarea procesului de şcolarizare în arealul sud dunărean al Banatului
este consecinţa ordinului imperial din 4 iunie 1787, emis sub Împăratul Iosif al
II‑lea, care obligă elevii să frecventreze şcoala de două ori pe săptămână, iar ca
şi verificare a cunoştinţelor, se vor introduce două examene, unul în ianuarie şi
celălalt în iunie.
Conform însemnărilor domnului Gheorghe Malosevici din arhiva epar-
hiei Vârşeţului, protopresbiterul din Palanca, Ilie Putnic, fiind însărcinat cu
verificarea modului de aplicare a prevederilor din 4 iunie 1787, a făcut vizite
în comunele din Clisura Dunării. Din raportările sale către Consistoriului din
Vârşeţ reies informaţii despre starea clădirilor unde se desfăşoară activitatea
de şcolarizare, numărul elevilor şi prezenţa învăţătorului dar şi despre metoda
de predare în instituţiile de învăţământ din zona Clisurii5.
Astfel, în Liubcova exista clădire pentru şcoală, însă ducea lipsă de elevi şi
învăţător. La Moldova Nouă era clădirea în stare de funcţionare, care era frec-
ventată de un număr de 20 de elevi, predarea catehismului se făcea tot pe stilul
vechi (după calendarul de rit vechi). În comuna Macevaţ, şcoala era în stare bună,
avea şi învăţător dar se învăţa tot pe stilul vechi. Numărul elevilor care învăţau în
aceea instituţie era de 12, fără a li se preda catehismul. În Pojejena Sârbească şi
Românească, starea şcolii era bună, având învăţător care preda pe stilul vechi,
la circa 14 elevi cu bucvare şi ciasloave. În Radimna era o şcoala în stare bună,
iar învăţătorul preda prin metoda veche, având 15 elevi. La Zlatiţa exista şcoală
unde învăţau 9 elevi, pe când la Câmpia era şcoală, dar nu avea elevi şi învăţă-
tor. În Belobreşca, 19 elevi învăţau într‑o şcoală în stare bună. Exista învăţător
care preda pe stilul vechi. În Divici şi Şuşca nu era şcoală, copiii fiind nevoiţi să
studieze la Belobreşca. La Socolovăţ, şcoala era într‑o stare optimă de utilizare,
exista un învăţător care preda pe stilul vechi la circa 13 elevi6.
De asemenea, prin circulara din 28 iunie 1791, episcopia din Vârşeţ încu-
raja populaţia cu o stare materială bună să‑şi înscrie copiii la Academia din
Viena, unde vor deprinde cunoştinţe mai elevate decât în instituţiile locale,
cum ar fi: compunerea scrisorilor, limba latină şi germană, cunoştinţe ce le vor
fi folositoare la accederea în funcţii importante.
Instituţia şcolară în sensul definiţiei prezente se regăseşte în partea sudică
a Banatulului de‑abia de la începutul secolului al XIX‑lea, când funcţia de
4
Moisi 1938, notă marginală, p. 56.
5
Informaţii preluate din lucrarea lui Stanojlović 1938.
6
Ibidem.
 Evoluţia învăţământului în Clisura Dunării, oglindită în opera lui Alexandru Moisi | 179

învăţător era preluată de cantorul bisericii. Aflată sub administraţia protopre-

sbiteratului din Palanca, Clisura Dunării a beneficiat la început de şcoli grănice-
reşti în care se comunica numai în limbile sârbă şi slavonă. Cum în acea vreme,
plasa Moldova Nouă aparţinea protopresbiteratului din Palanca, protopopul de
acolo era cel care inspecta atât bisericile, cât şi şcolile. Animat de sentimente
naţionale româneşti, Moisi considera că sub administraţia bisericii sârbeşti
„puţin a lipsit că n‑am pierit ca naţionalitate, căci ce n‑au izbutit maghiarii, cal-
vinii, catolicii şi germanii, sârbii erau să ne sârbizeze prin şcoală şi biserică”7.
De aceea, Moisi precizează că, un rol important în păstrarea identităţii naţi-
onale, în Clisura Dunării, l‑a avut Ioan Tomici, protopopul Caransebeşului, care
a eloborat proiectul pentru „organizarea şcoalelor naţionale grănicereşti pen-
tru regimentul Valaho‑Illiric căruia şi clisura îi aparţinea”8. Printre prevederile
acestui proiect, aprobat în 6 octombrie 1818, se afla şi introducerea în şcoli a
limbii române, prevedere ce a fost respectată întocmai şi în şcolile din plasa
Moldova Nouă.
Alături de şcolile naţionale româneşti, sârbeşti, nemţeşti şi cehe ce aveau
un învăţător, se mai regăseau şi şcoli triviale nemţeşti în comunele Pojejena
şi Berzasca, cu doi învăţători. După absolvirea acestora şcoli, elevii ajungeau
subofiţeri în armată.
Conform ordinelor Împăratului Ferdinand al V‑lea, în perioada 1843–1849,
limba unică de predare în cadrul şcolilor din Moldova Nouă, Moldoviţa şi Padina
Matei era limba maghiară. Această modificare a îngreunat şi mai mult procesul
de învăţare, fapt evidenţiat de Alexandru Moisi: „Bieţii învăţători, cari de fapt
nu ştiau ungureşte bobizau cu copii fără să înţeleagă nici elevii ce învăţau, dar
nici învăţătorul, care propunea şi cu toate acestea se învăţa cu atâta silinţă, că
unora le‑au rămas în memorie cele învăţate până la adânci bătrâneţe”9.
După Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, în instituţiile şcolare din Moldova
Nouă româniilor li se preda în limba română, iar pentru locuitorii de etnie ger-
mană, limba de predare era limba germană.
La mijlocul celei de‑a doua jumătăţi a secolului al XIX‑lea, îşi încep activi-
tatea de dascăl primii absolvenţi ai şcolilor normale de stat ungureşti, în plasa
Moldova Nouă după cum urmează: Paulini Carol a predat în Moldova Nouă în
anul 1876, Simon Francis a predat la Baziaş în anul 1885, Iosif Şandor a predat
la Berzasca în 1886 şi Stoiadinovici Sándor a predat în Moldova‑Veche în 188710.
Cercetând şi verificând arhivele şi documentele ce fac referire la sistemul
de învăţământ aplicat în Clisura Dunării, dascălul Moisi enumeră învăţătorii
comunei Coronini11:

7
Moisi 1938, p. 58.
8
Ibidem, p. 60.
9
Ibidem p. 64.
10
Moisi 1938, notă marginală, p. 69.
11
Moisi 1934, p. 6.
180 |‌ Minodora DAMIAN

preotul Ilie Balea 1853–1859

Alexă Bufan 1859
Gheorghe Iaşca 1859–1867
Filip Nicolae 1867–1873
Ilie Manciu 1873–1876
Nicolae Lalescu 1876–1877
Ion Balea 1877 –1890
Nicolae Sporea 1890–1897
Găvrilă Băiaş 1897–1911
Alexandru Vlădulescu 1911–1919
Barciai Elisab. 1912–1919
Volumia Liuba 1919–1921
Virgil Ciupe 1921–1923
Paulina Ciastec 1923–1928
Gheorghe Şurlea 1924–1926
Elisabeta Bufanul 1926–1927
Nic. Mischie 1926
Alexie Gornoavă 1927–1929
Petre Văcărescu 1929–1930
Dum. Cârstea 1930–1931
Vas. Şerbulescu 1931–1932
Teodor Badea 1932

O etapă importantă din viaţa civilizaţiei sud bănăţene o reprezintă prelu-

area minelor de stat de către Societatea U.D.R., fapt ce nu a generat modificări
esenţiale în cadrul învăţământului.Totuşi, la şcoala de fete din Moldova Nouă,
în anul şcolar 1887–1888 şi la şcoala din Baron, în anul şcolar 1893–1894 s‑a
introdus limba maghiară. Şcoala germană din centru a fost închisă, iar şcoala
românească din Moldova‑Nouă îşi păstrează în continuare caracterul naţional.
În perioada 1902–1919, odată cu statificarea învăţământului, maghiara devine
limba oficială de predare în întregul imperiu.
Urmare a cercetărilor izvoarelor istorice, Alexandru Moisi relevă concret o
situaţie nominală a învăţătorilor din plasa Moldova Nouă în anul 190212:

Zlatiţa Milos Radosavlievici

Câmpia ‑
Socol Nicolae Bezerceanu
Baziaş Nicolae Lung la grădiniţă Szpecziar Angyalka
Divici Pavel Kolasov
Belobreşca David Ilona

Ibidem p. 56.
12
 Evoluţia învăţământului în Clisura Dunării, oglindită în opera lui Alexandru Moisi | 181

Şuşca Nicolae Noroi

Radimna Iuţe Marghit
Pojejena de Sus ... Adam
Pojejena de Jos Ion Lariu
Măceşti Gheorghe Gârbici
Moldova Veche Alexandru Stoiadinovici de stat
Svetozar Daicovici comunal
Moldova Nouă König Fàni
Schlogl Hanriez
Bortos Romulus
Padina Matei Ştefan Sova
Coronini Găvrilă Băiaş
Sfânta Elena Ion Schlögl
Gornea Filip Megheleş
Siheviţa Titus Farcàş
Gârnic Ede Brechtl
Liubcova Ion Străin
Berzasca Iosif Şandor de stat
Ilie Ambruş comunal
Cozla Andrei Matyasovszky
Bigăr Trifon Aczél şi Iasanovici Duşan

Odată cu înfăptuirea României Mari la 1918, şcolile din arealul dunărean

al Banatului au devenit şcoli de stat, având limba de predare oficială limba
română. De asemenea, şcolile primare minoritare au primit reglementarea
legală în perioada 1933–1936, fapt ce a determinat înfiinţarea şcolilor confesio-
nale în toate comunele sârbeşti din plasa Moldova Nouă.
În concluzie, pragul de culturalizare şi dezvoltare şcolară în Clisura Dunării
era obturat la nivelul de şcoală primară de 7 clase, simţindu‑se lipsa acută a
unei şcoli gimnaziale, fapt evidenţiat de Alexandru Moisi: „În Moldova‑Nouă
de exemplu fiind centrul clisurei edificiile şcolare, niciunul nu corespunde sco-
pului, hodorogite, clădite fiind imediat după revoluţia din 1848, iar în Gornea
lipseşte cu desăvârşire”13. Activând ca dascăl, cu dese tangenţe în spaţiul edu-
cativ clisurean, Alexandru Moisi a studiat temeinic problematica instruirii şco-
lare în arealul dintre Baziaş şi Orşova, evidenţiind fiecare etapă a procesului de
învăţământ. Urmare a acestor aprofundări amănunţite, învăţătorul evidenţi-
ază situaţia precară a infrastructurii şcolare şi politica Imperiului Austro‑Ungar
care urmărea, prin şcolarizarea intensivă, deromânizarea spaţiului dunărean al
Banatului.

Moisi 1938, p. 72.

13
182 |‌ Minodora DAMIAN

DEVELOPMENT OF EDUCATION IN THE DANUBE DEFILE

REVEALED IN THE WORK OF ALEXANDRU MOISI
(Abstract)

Educational Development of the local population in the southern of Banat

departement, between 18th–19th centuries, is the result of literacy process, achieved
by a large, continuous and stable system, dedicated to popular schools. Well histori-
cally informed and well argued, Alexandru Moisi brings us to the light the educational
projection applied in the Danube Defile.
Born on 26th of March 1884 in Coronini village, Alexandru Moisi was the first teacher
of Banat departement who managed throughtout his work to bring us an important
contribution to the development of historiography.
Around 1722 many assumptions had appeared related to the existence of
Germanic origins especially in schools from Moldova Veche, which were dedicated to
those with a high status on the scale of social values.
Beginning with the training process of school population invoked in the Danube
Defile, in the second half of 18th century, according to the order of the empress Maria
Theresa 1766, each Church must had been affiliated to a school.
Educational institution with the purposes of the present definition, is found in the
southern part of Banat departement only with the beginning of 19th century, when the
teacher was taken over by the Imber Church.
Between 1843th –1849th, under the reign of Ferdinand V Emperor, the only instruc-
tive language in schools is the Hungarian language, which has affected the learning
process among students with Romanian origins.
The same perioad with the The Great Romania realization 1918, the schools of Danube
area became state‑schools with formal teaching language, the romanian language.
In conclusion, the research and the study activities of Moisi outlines the culturaliza-
tion and the school development which were blocked at the level of the first 7 years of
primary school and the light of school infrastructure, which outlines Austro‑Hungarian
policy aimed at deromanization space of Banat.

Bibliografie/Bibliography
Bocşan 1986 ‑ N. Bocşan, Contribuţii la istoria iluminismului românesc,
Timişoara, 1986.
Bocşan, Leu 2002 ‑ N. Bocşan, Valeriu Leu, Şcoală şi comunitate în secolul al
XIX‑lea. Circulare şcolare bănăţene, Cluj‑Napoca, 2002.
Moisi 1934 – A. Moisi, Monografia comunei Coronini şi ţinutului Clisura
judeţul Caraş de la anul 1784–1934, Oraviţa, 1934.
Moisi 1938 ‑ A. Moisi, Monografia Clisurei, Oraviţa, 1938.
Onciulescu 1983 ‑ D. Onciulescu, Pedagogia tradiţională populară bănăţeană,
Bucureşti, 1983.
Stanojlović 1938 ‑ Aleksandar Stanojlović, Monografija Banaske Klisure,
Petrovgrad, 1938.
Ţîrcovnicu 1970 ‑ V. Ţîrcovnicu, Contribuţia la istoria învăţământului românesc
din Banat (1780–1918), Bucureşti, 1970.