Plumb

de George Bacovia

Cea de-a II-a strofă prezintă cadrul interior, al trăirilor eului liric.
În structura catrenului, se regăsesc câteva simboluri:
-metafora dormea întors amorul meu de plumb sugerează pierderea
definitivă a celui mai nobil sentiment uman, iubirea. Așezarea
nefirească, adverbul întors, face trimitere la întoarcerea cu fața spre
Apus care echivalează cu dispariția definitivă, moartea. Metafora se
regăsește și la alți scriitori din epocă: la Mihail Sadoveanu în romanul
Baltagul, operă în care soția își visează soțul dispărut trecând o apă
mare, neagră, cu spatele la ea și cu fața la Apus; în versurile blagiene
(Lucian Blaga) finalul creației este similar cu moartea în plan fizic a
poetului- întoarce-ţi sufletul către perete/şi lacrima către apus.
-strigătul și- am început să-l strig are origine în credința popular și
sugerează durerea celor rămași, dar și speranța reînvierii.
- frigul, senzație care ține de tactil, completează ideea singurătății,
a lipsei sentimentelor, stare confirmată și de prezența punctelor de
suspensie așezate simetric în cele două strofe.
- aripile de plumb, metaforă care arată zborul în jos, atracția
pământului, prăbușirea în plan sufletesc, pierderea definitivă a speranței,
încheind poezia într-un registru pesimist.
  "Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum în urmă m-a obsedat
galbenul, culoarea deznădejdei...În plumb văd culoarea galbenă. Compușii lui
dau un precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare.
După violet și alb, am evoluat spre galben...Plumbul ars e galben.Sufletul ars e
galben [...]Altă dată, în plumb, pe lângă impresia colorată, mai simțeam altă
statică, de greutate. Plumbul apasă cel mai greu pe om...Cât privește despre
mine am fost și rămân un poet al decadenței."
                                  
                                                            George Bacovia,interviu in revista "Viata
literara"