Răscumparare de Crăciun

O cameră de zi. În stânga o masă mică şi două fotolii. În dreapta un brad mare, pe jumătate împodobit.

Scena I

Clara decorează bradul fredonând „O, ce veste minunată!”

O voce se aude din stânga: Clara, Clara...vino la mama!

Clara: Imediat, mamă!...Mă întreb cum să aşez ghirlandele astea. Nu ajung! Of, de ce nu e Petru aici să mă ajute? Auzi la
el... (mimând o voce de băiat) „Nu mă pasionează aiurelile astea. Crăciunul e o prostie! Sunt prea mare să mai cred în
basmele cu Moş Crăciun, să mă prefac în faţa mamei, când deschid cadoul, că e super grozav şi că e exact ce mi-am
dorit. ” Bine că e convins că există vampiri şi strigoi şi vârcolaci ...şi ( enervată) bleah. De când a intrat la liceu s-a prostit
cu totul. Dacă asta ţi se întâmplă atunci când creşti, mai bine mă rog să rămân aşa cum sunt acum. Cel puţin fac
diferenţa între ...

Mama: Clara, ai ajuns? Am nevoie de tine aici!

Clara: (sieşi) Cum să ajuns dacă sunt aici? (tare) Acum vin! (Lasă ghirlandele pe masă şi iese prin stânga)

Pe fundal se aude un colind.

Scena II

Din dreapta, Mihăiţă şi George îşi întind doar capetele pentru a vedea dacă mai e cineva prin cameră. George se scarpină
prin cap, pe sub haină. Mihăiţă îl ghionteşte.

Mihăiţă: SSSt!

George: SSSt?

Mihăiţă: Taci, mă, o dată!

George: (contrariat) Dar... n-am zis nimica!

Mihăiţă îi dă una după cap. Începe să-i facă semne că intră el primul şi apoi să-l urmeze. George mimează că a înţeles,
dar imediat ce face primul pas Mihăiţă, îl urmează de aproape şi cad amândoi peste pervazul de la cameră, lângă bradul
care îşi mişcă globurile.

Mihăiţă se ridică enervat şi-l trage în sus pe George care nu reuşea să se ridice: Trântă ce eşti! Nu ţi-am spus ...

George, naiv: ŞŞŞt!

Mihăiţă pufneşte, îşi aşază iritat haina şi îi întoarce spatele. Dă ocol bradului şi-l studiază gânditor. George păşeşte spre
stânga şi clacă peste un glob pe care îl sparge.

George: ŞŞŞt!

Mihăiţă: Şşşt! (îi arată pumnul)

1
George vede prăjiturile de pe masă şi se repede la ele. Înfulecă două, bagă prin buzunare, vede că nu încap şi le îndeasă
în sân. În timpul acesta, Mihăiţă ridică bradul să vadă cât e de greu. Globurile tremură uşor. Se îndreaptă cu el spre
fereastră şi încearcă să-l dea peste. Are nevoie de ajutor. Se uită după George.

Mihăiţă: Psst! Unde eşti, tolomacule? Vino şi mă ajută!

George se apropie. La fel, joc de gesturi pentru a-i arăta Mihăiţă ce trebuie să facă. George dă din cap că a înţeles, dar
când să execute, cei doi împing unul spre celălalt. Obosesc şi lasă jos bradul. Alte semne. Aceeaţi situaţie. Mihăiţă
înţelege de ce nu reuşesc. Lasă jos bradul şi-l scutură pe partenerul lui.

Mihăiţă (în şoaptă, enervat): Cine naiba m-a pus...cu tine! Uf! Uite ce: eu trec dincolo şi tu îl ridici. Eu trag şi... gata!

George: Îhî! Tu.. eu...!

Mihăiţă trece peste pervaz. Până face el lucrul acesta, George mai înfulecă o prăjitură scoasă din sân. Când se întoarce
colegul cu faţa spre el, se preface îngeraş.

Mihăiţă, gesticulând: Hai azi!

George ridică bradul, îl împinge tare, şi-l dă pe Mihăiţă jos din picioare. Cade cu tot cu brad în dreapta, nemaivăzându-se.
Se aude o bufnitură.

Mihăiţă, tare: Dobitocule!

George: Şşşt! Mai înfulecă o prăjitură şi trece şi el peste pervaz.

Scena III

Clara intră cu spatele ţinând în mâini capătul unui covor rulat, foarte lung. După vreo zece paşi, apare şi mama, într-o
rochie foarte simplă, cu batic legat la spate şi sorţ de bucătărie. Are mânecile suflecate. Cele două se opresc în mijlocul
camerei şi caută să vadă cum vor poziţiona covorul.

Mama: De câte ori nu i-am spus şi eu că în asemenea momente e importantă familia. Şi taică-tu, Dumnezeu să-l ierte!,
încerca să-i explice, înainte de a ne lăsa, că trebuie să ne fie de ajutor, că de! va fi capul familei. Dar el, ce să înţeleagă...
o ţine cu nevoia de independenţă, că e mare acum şi că...

Clara: Mare şi prost. Lasă-l, mamă! Că îl doare fix în c...ot de noi. Şi-a găsit „familie” în gaşca aia a lui de netoţi. Nu ştiu
de unde are bani, că îl văd mereu la păcănele...ăăă, aparatele alea de la nea Costică. Bagă bani în ele şi aşteaptă să se
îmbogăţească.

Între timp derulează covorul. Mama îl întinde spre stângă. Clara simte că e ceva ciudat, că are prea mult spaţiu în spate.
Se ridică. Se întoarce. Are câteva secunde de nedumerire ca apoi, pe faţă să i se citească spaima.

Clara, puternic, sufocat: Mamiii! Bradul!

Mama, fiind cu spatele la ea: Da, dragă! Ştiu că trebuie să-l termini şi promit să mă rup de la bucătărie. Dacă...

Clara: Nu... (nu-şi găseşte cuvintele)

Mama, atentă la ce face: ...nu te ajut eu, cine să o facă, draga mamii!

Se aude, pentru câteva secunde doar fâşâitul pe care îl face mama cu mâna pe covor. Apoi, Clara cade în genunchi şi
începe să plângă.

2
Contrariată, mama se ridică, se întoarce şi rămâne uimită.

Mama: Clara! Bradul!... Parcă aici l-ai pus! Clara plânge cu sughiţuri. Dă din cap, pentru că nu poate să vorbească. Şi
atunci, unde e?

Nu sfârşeşte bine cuvintele că un gemotoc de hârtie o loveşte în cap. Îl ia, îl desface, vrea să-l citească, dar nu vede.
Pipăie la gât după ochelari, observă că nu-i are şi se îndreaptă spre masă. Între timp, Clara se ridică, are faţa udă de
lacrimi, dar nu mai poate plânge pentru că sughiţă încontinuu. Îşi dă seama că mama ei are ceva în mână.

Clara: Ce..e (hâc)... aia (hâc)?

Mama: Pare a fi un bilet, dar eu nu înţeleg nimic din ce scrie aici. Uită-te tu, mamă!

Clara, sughiţând mereu: „Draci posesori a-i bradului” (hâc). Ce...draci...(hâc) Poate „dragi” şi „ai” se scrie legat.(hâc)
Aşa... „Vă avertzăm că noi vam luat bradul...” Văd şi eu (hâc) „şi dacă vreţi săl mai ave-ţi trebe să daţi răscumpărare la
ora 22 300 lei la Parcul Zoo.” (hâc) Cum adică? Mama se apropie şi se uită şi ea peste conţinut. Pare mai nedumerită.
Ăăă, cred că la ora 22, să dăm trei sute de lei, la Parcul Zoo. Fără cratimă, fără virgule... Doamne, cred că cel care a scris
biletul face româna cu femeia de serviciu.(hâc)

Mama, naivă: Femeia de serviciu predă Limba română la voi în şcoală?

Clara, o priveşte lung: Ea... nu. Aşa zicem când un elev... Nu mai contează! Revine la bilet. (hâc) „Dak nu îl ardem pe foc
de Crăci un noi...” (hâc)Ce nai... Îşi dă seama că mama e lângă ea...ivitate să scrii aşa ceva! Poate „Dacă nu, îl ardem de
Crăciun noi”. (hâc) Semnat „Anonimii”??? (hâc)

Mama se duce şi îi toarnă un pahar cu apă pe care i-l întinde: Să-ţi treacă sughiţul! Vede că platoul de prăjituri e aproape
gol. Pusesem nişte prăjituri aici şi, cum ştiu că tu ţii la siluetă, cred că le-au mâncat hoţii. Înseamnă că mi-au ieşit bune
(eu nu le-am gustat deloc).

Clara, după ce a băut apa, nu mai sughiţă: Cine oare e atât de lipsit de inimă să facă o asemenea faptă în Seara de Ajun?
Nici tu brad, nici tu prăjituri... mai vor şi 300 de lei. Analfabeţi cu minţi criminale!

Mama, se aşază amărâtă: Chiar aşa, draga mamii! Şi cât ai ţinut tu să avem bradul ăsta după ani buni. Că de când a
murit taică-tu, nu ştiu să mai fi făcut. Se împlinesc mâine...

Clara: 5 ani... Şi de unde să luăm noi 300 de lei. Mai ai ceva economii?

Mama: Nu, că am luat şi eu de la Alupulesei nişte costiţă afumată de porc pentru o varză călită.Vroiam să va fac o
surpriză.

Clara: Chiar? Deja imi lasă gura apă... Se ridică brusc, luminată de un gând. Poate are Petru ceva strâns. Cum să facem
un Crăciun reuşit, dacă nu avem brad? Mai ales că avem şi varză cu costiţă! Dar 300 de lei pentru a ne răscumpăra
propriul brad... Începe iarăşi să plângă şi, după câteva secunde, să sughiţe.

Mama rămâne gânditoare. Fata plânge şi sughiţă. Pe fundal se aude colindul.

Scena IV

Din stânga intră Petru molfăind o bucată de costiţă.

Petru: De unde avem costiţă? A trecut unchiu’? Că bună e!! Rămâne în picioare lângă masă, gesticulând cu bucata de
costiţă. Ce-i cu gâsca asta? I-o fi trimis Moş Crăciun scrisoare că nu vine anul ăsta pe la ea?

3
Mama, se ridică iute în picioare şi-i smulge bucata de costiţă de la gură, gesticulând ea acum: Nu fi bădăran, băiete, mai
ales cu sora ta, care se străduieşte atât de mult...

Petru, dându-şi ochii peste cap: Mă rog, cine o pune...

Mama: ...să avem sărbători frumoase... E un copil, dar a trecut prin atâtea! Sunt cinci ani fără bucurie în casa asta. E
normal să simtă nevoia unui Crăciun în familie!

Petru, dă înapoi: Şi ce, acum n-o las eu? Costiţă ai cumpărat, prăjituri bune ai făcut, brad (priveşte în direcţia ferestrei şi
se opreşte) ...n-avem?!

Mama, oftând: ...n-avem!

Petru, surprins: Dar aveam... L-am aşezat în suport cu nenea Costică!

Clara, se opreşte brusc din plâns şi sughiţat, înfruntându-l nervoasă, cu pumnii strânşi pe lângă corp: Da, nu mai avem.
Dacă erai tu aici şi mă ajutai, aşa cum te-am rugat, şi nu umblai cine ştie pe unde în ziua de Ajun, poate nu mai îndrăznea
nimeni să fure bradul şi să ne mai ceară o răscumpărare.

Petru: Răscumpărare?! Pe un brad?

Clara, îşi şterge brusc ochii şi îi întinde nervos biletul: Poftim! Citeşte! Nu cred că e nevoie să-ţi traduc. Prin caietul tău de
română de anul trecut scria la fel.

Paul, surprins, luând biletul: Dar ce căutai tu prin caietele mele? Vreo temă cumva? Şi mai spui că (piţigăindu-şi vocea)
„N-am nevoie de nimic de la tine! Eu mă descurc întotdeauna singură!”

Clara, întrerupându-l: Ei, asta e o altă poveste. Ia... vezi...

Paul, atent la bilet: Ce e asta? Ce naib...(îţi dă seama de prezenţa mamei) ...ivitate să scrii aşa ceva! Ăştia sigur au făcut
româna...

Mama: ... cu femeia de serviciu!

Paul, uimit: Ăăă... de unde...

Clara: Ce ne facem acum? E Ajunul. Unde mai găseşti brad, ornamente... Poate or fi, dar nu mai avem cu ce lua. În plus,
bradul...

Scena V

Bătând repede la ușă, intră Tilică, verișorul lor

Tilică, vorbind precipitat și sâsâit: Hă, hăh, hă! Un brad pe ssstradă, cu tot cu ornamente, sssăltând sși alergând de
mama focului ... SCe fază! (Se oprește văzând-o pe mama copiilor) ... Sssăr’mâna, tanti! Aia e o bucată de scostiță?
Fasceți o varză cu sciolan din-aia sfaină? Mmm. Sparcă-mi șși plouă-n gură, sdeși nu e anotimpul. Poate să-ți ningă-n
gură?

Clara: Stai, stai puțin. Ce spuneai de brad, de ornamente?

Petru: Chiar așa, ce spuneai?

4
Tilică (mai încet la minte): Care brad, eu vorbeam de sciolan afumat, de ninss în gură …. Ăăăă! Daa … Bradul cu … Hă,
hăh.. Păi, să vedeți. Am ieșit de la nea Sscan.. Ssgantiu, de la aparate (către Petru) sștii că am mai sscoss sceva bănuți de
acolo ultima dată când tu ai pierdut ăia o ssută … (Petru îi face semn să tacă, el nu observă) … parcă îi aveai de la nea
Sgicu după sce i-ai trasss vinul în damisgene… apropos n-am apucat ssă te-ntreb sdacă e bun..

Clara (către fratele ei): Aha, de acolo ai tu…

Petru (se du ce lângă el, și îi dă un ghiont): Bă, Tilică, zi cu bradul..

Tilică: A, da, ăăă. După cum vă spuneam, iesșeam de la aparate, dau colsțul amârât că perdusssem banii pe care mi-i
dăduse tata pentru scaddoul ssără-mii, voia să-i iau o scarte, că parcă n-are o grămadă, nu-sș ce naib… Își dă seama de
prezența mamei … adică ce face ea cu toate alea, că nu le mănâncă, se uită-n ele stoată sziulica, n-au nisci poze…

Petru, Clara, Mama: Dar bradul…?

Tilică: Ăăă, da, mă, dau nasss în nass cu doi care ssăltau un ditamai bradul, da’ cu tot cu ornamete, pe Ssstrada
Grădinarilor. Unul nădusșea sținându-l în brasțe, ălălalt, de o creangă, sși tot sscotea prăjituri din ssân sși le înfuleca,
mamă, mamă… Adică nu dumneata, ăă tanti, le-nfuleca sde parcă nu mâncasse de hă, hă…

Mama, luminându-se: Asta e.

Copii: Ce?

Mama, suflecându-și mânecile: Varzei mele de Crăciun nu-i rezistă nimeni. Copiii ăia sigur sunt flămânzi de numai pot. Eu
intru la bucătărie, voi, fuguța, pune-ți mai întâi și așterneți masa de sărbătoare și vedeți cum faceți să dați de ei și
aduceți-i la noi.

Petru și Clara: Cum să-i găsim?

Mama: Dacă nu vin ei după miros.

Tilică: Ăăă, da tanti, spot sși eu ssă gusst oleacă de varsză cu sciolan? Se mângâie pe burtă.

Mama: Dragul mamei, du-te și după sora ta, și după tata și invită-i la noi. Că doar o dată e Crăciunul.

Tilică iese grăbit, frecându-și mâinile. Petru și Clara se apucă de așezat masa. Se aud colinde.

Scena V

Apar la un moment dat, la geam, Mihăiță și George adulmecând. Vorbesc șoptit.

George: Ți-am zis eu că de aici miroase. Nasul meu nu mă înșeală niciodată. Parcă mi-e cunoscut locul ăsta.

Mihăiță (dându-i una după cap): Amețitule, e casa de unde am luat bradul. Uite-i pe ăia, așează masa… Mi-a venit o
idee. Tare. Primiți cu colinda? Primiți cu colinda?

Geroge, defazat: Primiți cu colinda?

Petru și Clara, uimiți: Primim!

Geroge către Mihăiță: Da eu nu știu nicio colindă… ăăă doar aia cu Moș Crăciun cu barba nu știu cum…o mai cântam cu
mama înainte să plece la muncă, în Spania.

Mihăiță: Moș Crăciun cu plete dalbe, bă. Hai că merge.

5
Încep să cânte lălăit. Între timp vine mama cu oala mare cu varză și o pune pe masă. Colindătorii înghit în sec.

Mama: Dar de ce nu intră-n casă să colinde?

Cei doi sar repede geamul, pe lângă oala cu varză colindă și mai puternic. Intră Tilică șu sora lui.

Tilică: Stata a szis că vine mai târziu, că mai are de sdat la animale … hă, hă, hă, uite-i pe ăia (Mihăiță și George îngheață
cu lingura de varză la gură. Tilică îi recunoaște). Sstai, sstai oleacă …. Ăăă, ăsștia-ss ăia cu bradul.

Băieții se bulecesc la geam. Petru îi prinde de gulerele hainelor.

Mihăță, George: Nuuu, nu ne dați pe mâna poliției. Vă aducem bradul…

Mama: Rușine să vă fie, măi băieți. Altă prostie nu v-a trecut prin minte. Dar lăsați acum bradul că se răcește mâncarea.
Crăciunul nu înseamnă brad, ornamente și cadouri alese la întâmplare. Crăciunul e să fim împreună, să dăruim și să
adecem Slavă Pruncului Născut. Petru, Clara, Sonia, parcă voi știați o colindă frumoasă. Hai, cântați-o!

Mihăiță, Geoge, cu fețe spășite: Vă mulțumim! Ne pare rău! Sunteți prea bună cu noi.

Se așază la masă cu Tilică. Petru, ținându-și sora de umeri, alături de Sonia încep să cânte. Mama pune în farfurii varza cu
ciolan.