2.

Explicaţi anatomia şi fiziologia următoarelor structuri ale

păsărilor după algoritmul:
a) sistemul nervos; b) aparatul circulator; c) aparatul
respirator; d) aparatul digestiv.
a) Sistemul nervos al păsărilor este mai dezvoltat decât la reptile, atât în ce priveşte volumul,
cât şi structura şi funcţionalitatea. Sunt mai bine dezvoltate emisferele cerebrale, cerebelul,
lobii vizuali ai mezencefalului.
b) Aparatul circulator. Particularitatea principală a aparatului circulator la păsări constă în
neamestecarea sângelui arterial cu cel venos graţie structurii deosebite a inimii care prezintă
patru camere: 2 atrii şi 2 ventricule.
c) Aparatul respirator al păsărilor e alcătuit din plămâni şi căile respiratorii
(cavităţile nazale, laringe, trahee şi bronhii) (fig. 3.122). În partea de
jos a traheii, în locul unde se ramifică în bronhii, se află aparatul vocal. O parte din ramificările
bronhiolelor trec prin plămâni, formând în afara lor saci aerieni.
d) Aparatul digestiv (fig. 3.121) al păsărilor atinge un grad înalt de diferenţiere.
Din cauza lipsei dinţilor, hrana este înghiţită nefărâmiţată. Îmbibarea ei cu saliva
secretată de glandele salivare facilitează înghiţirea. Din cavitatea bucală hrana alunecă în
esofag.Aici hrana se înmoaie şi în porţii mici trece în stomacul divizat în două compartimente –
glandular şi muscular. În cel glandular hrana este supusă acţiunii salivei. Pereţii stomacului
musculos sunt formaţi din muşchi bine dezvoltaţi, iar suprafaţa internă este tapetată de un
epiteliu cornificat plisat. Din stomacul musculos hrana măruntă trece spre intestinul subţire.
Legătura dintre stomac şi intestinul subţire este realizată de duoden, unde se deschid ductile
pancreasului şi al veziculei biliare. La unele păsări, de exemplu la hulubi, vezicula biliară lipseşte.
Intestinul gros este scurt şi se deschide în cloacă. La hotarul dintre intestine se află intestinal
orb – cecum, fără vreun rol în digestie.

3. Analizaţi adaptările păsărilor la zbor:

a) în schelet; b) în aparatul digestiv; c) în aparatul respirator; d)
în aparatul excretor; e) în
aparatul de reproducere; f ) în sistemul nervos şi organele de
simţ.

a) Ca să zboare, păsările au făcut multe adaptări: a fost redusă masa oaselor și numărul lor
(păsările au între 11 și 20 de vertebre, în funcție de specie).A aparut carena, ce asigură o
mișcare mai bună a aripilor. În urma adaptării, scheletul păsării a devenit atât de ușor,
încât nu cântărește mai mult de 5% din corpul oricărei păsări. Acest schelet este destul
de elastic, păsările putând să-și întoarcă capul la un unghi de până la 180 de grade.
b) Începând cu cavitatea bucală și terminând cu cloaca, sistemul digestiv aviar reprezintă o
bună adaptare la stilul de viață al păsărilor. Din cauza unei rate metabolice înalte,
păsările consumă mai multă hrană în raport cu corpul lor decât alte cordate, unele
păsări mici consumând zilnic hrană, cu o masă de pânâ la 20% din corpul lor. Hrana
păsărilor este variată , în dependență de specie: nevertebrate, vertebrate mici, fructe,
plante, etc. Pentru a menține o greutate optimă pentru zbor, păsările au o limită de
grăsime, pe care o pot depozita. La păsări, un mod eficient de hrănire presupune o
ingerare și o digerare cât mai rapidă a hrănii.
c) Sacii aerieni au pereți foarte subțiri, cu foarte puține capilare, deci nu joacă vreun rol în
schimbul de gaze. În schimb, participă la ventilarea pulmonilor.
d) Aparatul excretor este alcătuit din rinichi,situaţi în bazin, de la care pornesc uretere ce
se deschid în cloacă. Vezica urinară lipseşte.
e) Înmulţirea. Păsările sunt animale unisexuate, la majoritatea speciilor imorfismul
sexual fiind bine exprimat, cu fecundaţia internă. Femela are un singur ovar unit cu
cloaca printr-un oviduct. Masculul are 2 testicule, care comunică cu cloaca prin
intermediul spermiductelor. La unele specii masculii au şi organ copulator.
f) Organele de simţ cele mai dezvoltate în cazul păsărilor sunt auzul şi văzul. Ochii sunt
înzestraţi cu trei pleoape şi asigură o imagine în culori. Auzul fin al păsărilor este asigurat
de structura evoluată a organului auditiv. Acesta se compune din urechea medie,
urechea internă şi timpan, situat puţin mai adânc decât la reptile.