Astăzi România importă aproape tot: chibrituri, cremă de pantofi, perii de dinți,

conserve de tot felul, cămăși, haine, pantofi, aparatură casnică, aparatură

electronică, hârtie, birotică de tot felul, vase de bucătarie, sticlărie, materiale de
construcții și izolații, carne de pui, carne de porc, roșii, castraveți, pepeni, mere,
pere, căpșuni, struguri, caise, piersici… România agrară nu-și mai poate hrăni
locuitorii, aceștia puțini care au mai rămas, cu produsele solului și recurge la
importuri din Turcia, Grecia, Spania, Italia, Franța, Germania, Ungaria. Asta și-au
dorit asasinii noștri economici. Combinatul "Comtim" de lângă Timisoara producea
1,5 milioane de porci annual. Au avut grijă mafiile de partid și de stat să îl
falimenteze. Printre capii acestei mafii se regăsește Băsescu Traian.
COMTIM Timișoara a fost înființat în 1967. În doar câțiva ani, a ajuns cel mai mare
producător industrial de carne de porc din România. A devenit, în scurt timp, și cel
mai mare combinat de prelucrare a cărnii de porc din sud-estul Europei.
Construcția acestui combinat a durat 12 ani și a devenit un succes național mai
repede decât s-ar fi așteptat oricine. 15.000 de oameni lucrau aici în anul
Revoluției, iar capacitatea fabricii era de peste 100.000 de animale.

S-a menținut la același nivel și în primii ani de după Revoluție. În 1991, COMTIM
avea 71 de puncte de lucru, din care 38 erau ferme de creștere a porcilor, un lanț
de magazine, fabrici de nutrețuri și abatoare în trei județe. COMTIM avea și una
dintre cele mai moderne alimentare de după căderea comunismului. La celebrul
magazin deschis în 1991 la Timișoara veneau oameni din toată țara și așteptau la
coadă să cumpere carne și mezeluri. În plus, fabrica avea o rețea comercială
pentru piaţa externă, cu parteneri în URSS, Iugoslavia, Germania şi câteva state
arabe. Ca să nu mai vorbim de magazinele de desfacere din țară, din Timiş, Caraş-
Severin, Hunedoara şi Bucureşti. Nu în ultimul rând, la COMTIM erau organizate
programe de selecție pentru cele mai valoroase rase de porci crescute în cadrul
combinatului.

În perioada sa de glorie, COMTIM Holding creştea anual 1,5 milioane de porci,

fiind un brand de țară de mare succes. De ce erau atât de căutate mezelurile
COMTIM? Pentru că erau de calitate occidentală și, în cea mai mare parte, chiar
erau destinate exportului. Combinatul a funcționat până în 1999, când România
era condusă de guvernul lui Radu Vasile. În acel an, COMTIM a fost obligat să
mențină prețul cărnii la niveluri mici, nejustificate din punct de vedere economic,
special pentru a fi falimentat.

A urmat apoi rețeta clasică. O serie de credite bancare au fost acordate societății,
în perioada 1992-1995, prin hotărâri de Guvern, pentru a se acoperi diferențele
dintre costul de producție și prețul de vânzare. Aceste credite n-au fost preluate la
datoria publică, precum în cazul altora, derulate prin Banca Agricola, ajungând să
atârne greu de gâtul societății. COMTIM a fost condus de directorul Florentin
Cârpanu vreme de 28 de ani, din 1967 până în 1995. La patru ani după plecarea lui
din funcţie, în 1999, combinatul a intrat în faliment. Din acel moment, fabrica a
început să dispară, la propriu… bucată cu bucată.
În 1997, combinatul avea o cifră de afaceri de peste 720 de miliarde de lei vechi și
un profit net de 666 de milioane de lei. În mod ciudat, un an mai târziu, înregistra
datorii la stat de 33 miliarde de lei, iar Guvernul a luat rapid decizia privatizării. În
decembrie 1998, Ioan Avram Mureșan, ministru al Agriculturii la acea vreme, a
anunțat că societatea COMTIM va fi restructurată, apoi vândută. Această
restructurare însemna reducerea capacității de producție, disponibilizarea a 1.200
de angajați și scăderea de la 820.000 la 500.000 a numărului de porci.

Radu Sîrbu, președintele de atunci al Fondului Proprietății de Stat, instituție care

era acționar majoritar la COMTIM, considera că funcționarea combinatului ar
genera costuri mult prea mari și că soluția ar fi una singură: intrarea în lichidare
judiciară și vânzarea activelor.

În 1999, Tribunalul Timiș decide lichidarea COMTIM. La acea dată, datoriile

combinatului se ridicau la 1.800 de miliarde de lei vechi, dintre care 1.200 de
miliarde la Banca Agricolă. PriceWaterhouse Coopers a fost desemnat lichidator
judiciar.
COMTIM a intrat în lichidare la cererea firmei „Aectra” din București, care avea de
recuperat câteva zeci de miliarde de lei vechi de la combinat. Un detaliu
important: „Aectra” era reprezentată de omul de afaceri Dan Virgil Popescu.

În mai 2000, Tribunalul Timiș a aprobat începerea negocierilor de vânzare a

COMTIM către firma australiană Smorgon & Cojo Group, care a oferit 12 milioane
de dolari. Se angaja să investească în combinatul timișorean 10 milioane de dolari,
să proceseze pentru piața românească 500.000 de capete de porc anual și să
exporte alte 1 milion de capete de suine.

În 2001, cetățeanul australian de origine română Nicolae Cojocaru, unul dintre

asociații grupului Smorgon & Cojo, a înființat firma COMTIM Group, care a
cumpărat fermele de la Pădureni, Sânicolau și Periam, două fabrici de nutrețuri
combinate, magazinele proprii de distribuție din Timișoara și mai multe mijloace
de transport, toate aparținând Comtim. Toate acestea, pentru puțin peste 3
milioane de dolari.

În perioada în care se petrecea falimentul COMTIM, statul român negocia

împrumuturi externe de la Banca Mondială
Instituția internațională sugera guvernului o serie de reforme necesare pentru
trecerea la o economie de piață, similară cu cea din Vest. De multe ori, aceste
reforme nu însemnau altceva decât privatizări, unele chiar pentru suma de 1 dolar,
și disponibilizări de personal din companiile de stat.

În schimbul aplicării reformelor sugerate, Banca Mondială împrumuta statul

român cu diverse sume. Prin așa-zisul program PSAL 2, Banca Mondială promitea
Guvernului României acordarea unor împrumuturi în valoare de 340 de milioane
de dolari.
În schimbul acestor bani, România a fost nevoită să privatizeze companii precum
Petrom, BCR și unele societăți de distribuție a electricității și gazelor naturale. În
același pachet de înțelegeri era și privatizarea COMTIM. Un eventual refuz de a
privatiza combinatul ar fi însemnat oprirea creditării. De implementarea cerințelor
Băncii Mondiale se ocupa un comitet din care făceau parte 10 personaje, unele
dintre ele ajunse ulterior în cele mai înalte funcții ale statului român.

Acest comitet era condus de însuși Traian Băsescu, ministru al Transporturilor, la

acea vreme. În aceeași hotărâre, la articolul 8, se mai spunea că, „Toate deciziile
majore privind metodele şi căile de realizare a componentelor sectoriale ale
proiectului finanţat prin împrumuturile PSAL şi PIBL vor fi analizate de către
Guvernul României pe baza propunerilor CCI, care va decide asupra acestora
conform atribuțiilor sale legale".
COMISIA PENTRU PRIVATIZAREA COMTIM
Traian Băsescu – ministrul Transporturilor
Valeriu Stoica – ministrul Justiţiei
Decebal Traian Remeş – ministrul Finanţelor
Radu Berceanu – ministrul Industriei şi Comerţului
Alexandru Athanasiu – ministrul Muncii şi Protecţiei sociale
Mugur Isărescu – guvernatorul Băncii Naţionale a României
Sorin Fodoreanu – preşedintele Agenţiei Române de Dezvoltare
Radu Sârbu – preşedintele Consiliului de administraţie al Fondului Proprietăţii de
Stat
Ovidiu Grecea – preşedintele Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare
Costin Borc – consilier al primului-ministru

În 2004, combinatul a fost cumpărat de firma americană Smithfield Ferme, acum

controlată de o companie chineză, care a continuat să producă sub brandul
COMTIM. Smithfield Foods se bucură că oferă produsele unui brand autentic, deși
nu mai aparține românilor de mai bine de 15 ani. România a ajuns asftel să
importe peste 80% din carnea de porc din necesarul de consum. Așa au dorit
asupritorii.